Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht München I - Germania) – Tobias Mc Fadden/Sony Music Entertainment Germany GmbH
(Cauza C-484/14)1
[Trimitere preliminară – Societatea informațională – Libera circulație a serviciilor – Rețea locală fără cablu (WLAN) profesională – Punere la dispoziția publicului – Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari – Simplă transmitere – Directiva 2000/31/CE – Articolul 12 – Limitarea răspunderii – Utilizator necunoscut al acestei rețele – Încălcarea drepturilor titularilor de drepturi asupra unei opere protejate – Obligația de protejare a rețelei – Răspundere civilă a profesionistului]
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landgericht München I
Părțile din procedura principală
Reclamant: Tobias Mc Fadden
Pârâtă: Sony Music Entertainment Germany GmbH
Dispozitivul
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) coroborat cu articolul 2 litera (a) din această directivă și cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii, precum cea în discuție în litigiul principal, furnizată de operatorul unei rețele de comunicații și care constă în punerea acesteia în mod gratuit la dispoziția publicului constituie un „serviciu al societății informaționale” în sensul acestei prime dispoziții atunci când este realizată de furnizorul respectiv în scopuri publicitare pentru bunurile vândute sau pentru serviciile furnizate de acesta.
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca serviciul vizat la această dispoziție, constând în furnizarea de acces la o rețea de comunicații, să fie considerat furnizat, acest acces nu trebuie să depășească cadrul procedeului tehnic, automat și pasiv care asigură executarea transmiterii informațiilor solicitate, fără a trebui îndeplinită nicio altă cerință suplimentară.
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că condiția prevăzută la articolul 14 alineatul (1) litera (b) din această directivă nu se aplică prin analogie articolului 12 alineatul (1) menționat.
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 coroborat cu articolul 2 litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că nu există alte cerințe, în afara celor menționate la această dispoziție, pe care trebuie să le respecte furnizorul de servicii care furnizează accesul la o rețea de comunicații.
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană care a fost lezată prin încălcarea drepturilor sale asupra unei opere să poată solicita unui furnizor de acces la o rețea de comunicații o despăgubire pentru motivul că acest acces a fost utilizat de terți pentru a-i încălca drepturile, precum și rambursarea cheltuielilor de punere în întârziere sau a cheltuielilor de judecată aferente cererii sale de despăgubire. În schimb, dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca persoana respectivă să solicite interzicerea continuării acestei încălcări, precum și plata cheltuielilor de punere în întârziere și a cheltuielilor de judecată împotriva unui furnizor de acces la o rețea de comunicații ale cărui servicii au fost utilizate pentru a săvârși această încălcare, în ipoteza în care aceste cereri vizează sau sunt consecința adoptării unei somații de către o autoritate sau de către o instanță națională prin care se interzice acestui furnizor să continue încălcarea menționată.
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2000/31 coroborat cu articolul 12 alineatul (3) din această directivă trebuie interpretat, ținând seama de cerințele care decurg din protecția drepturilor fundamentale, precum și din normele prevăzute de Directivele 2001/29 și 2000/48, în sensul că nu se opune, în principiu, adoptării unei somații precum cea în discuție în litigiul principal, care impune, sub sancțiunea unor penalități cu titlu cominatoriu, unui furnizor de acces la o rețea de comunicații care permite publicului să se conecteze la internet să împiedice terții să pună la dispoziția publicului, prin intermediul acestei conexiuni la internet, o anumită operă protejată de dreptul de autor sau părți din aceasta, pe o platformă de schimb pe internet (peer-to-peer), atunci când acest furnizor are posibilitatea de a alege măsurile tehnice pe care să le adopte pentru a se conforma acestei somații, chiar dacă această alegere se reduce numai la măsura constând în protejarea conexiunii la internet prin intermediul unei parole, dacă utilizatorii acestei rețele sunt obligați să își divulge identitatea pentru a obține parola solicitată și nu pot, așadar, să acționeze în mod anonim, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.
____________1 JO C 46, 9.2.2015.