Acțiune introdusă la 4 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-163/14)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Clotuche-Duvieusart și I. Martínez del Peral, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

constatarea faptului că, neacordând instituțiilor și organelor Uniunii Europene scutirea prevăzută la articolul 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene de la plata contribuțiilor stabilite la articolul 26 din Ordonanța privind organizarea pieței energiei electrice în Regiunea Bruxelles-Capitală, precum și la articolul 20 din Ordonanța privind organizarea pieței gazelor în Regiunea Bruxelles-Capitală, cu modificările ulterioare, și opunându-se rambursării contribuțiilor menționate, percepute astfel de Regiune, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

obligarea Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Ordonanța din 19 iulie 2001 privind organizarea pieței energiei electrice în Regiunea Bruxelles-Capitală și Ordonanța din 1 aprilie 2004 privind organizarea pieței gazelor în Regiunea Bruxelles-Capitală, cu modificările ulterioare, prevăd perceperea de taxe în sarcina furnizorilor de energie electrică și de gaze, în beneficiul Regiunii Bruxelles-Capitală. Aceste contribuții regionale sunt apoi facturate consumatorilor finali și, prin urmare, instituțiilor Uniunii la furnizarea de energie electrică sau de gaze, în funcție de puterea livrată clienților finali (pentru energia electrică) sau de capacitatea contoarelor la clienții finali (pentru gaze).

Comisia consideră că aceste contribuții regionale trebuie calificate drept impozite indirecte percepute de autoritățile belgiene cu ocazia unor achiziții importante efectuate de instituții pentru uzul lor oficial și incluse în prețul energiei electrice și al gazelor care le este facturat. Comisia subliniază că, pentru a identifica un impozit indirect, nu este necesar ca legislația să prevadă expres o obligație de repercutare asupra clientului final și că este esențial să fie vorba despre un impozit perceput cu ocazia unei cheltuieli sau a unui consum. În consecință, aceasta apreciază că statul belgian este obligat, în temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, să ramburseze aceste impozite indirecte sau taxe pe vânzări instituțiilor Uniunii.Comisia susține că aceste contribuții regionale nu pot fi calificate drept simple taxe de serviciu de utilitate generală și că, prin urmare, nu fac obiectul scutirii prevăzute la articolul 3 al treilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. Astfel, aceste contribuții urmăresc să finanțeze diferite misiuni de serviciu public și finanțează parțial diferite politici guvernamentale desfășurate într-un scop social (tarif social, furnizarea unui minim de energie electrică, de exemplu pentru gospodării) sau ecologic (de exemplu, promovarea utilizării raționale a energiei). Aceste impozite nu sunt menite să reprezinte plata unui serviciu furnizat în mod specific instituțiilor.