Language of document : ECLI:EU:C:2013:33

Cauzele conexate C‑186/11 și C‑209/11

Stanleybet International Ltd (C‑186/11),

William Hill Organization Ltd (C‑186/11),

William Hill plc (C‑186/11),

Sportingbet plc (C‑209/11)

împotriva

Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon,

Ypourgos Politismou


(cereri de decizie preliminară formulate de Symvoulio tis Epikrateias)

„Articolele 43 CE și 49 CE – Reglementare națională care acordă un drept exclusiv pentru desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unei singure întreprinderi, având forma juridică a unei societăți pe acțiuni cotate la bursă – Publicitatea pentru jocurile de noroc și extinderea în alte state membre ale Uniunii Europene – Control exercitat de stat”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 ianuarie 2013

1.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională prin care se acordă un regim de exclusivitate pentru organizarea acestor jocuri unui operator unic supus unui control statal – Inadmisibilitate – Justificare – Motive imperative de interes general – Obiectiv de limitare a ofertei de jocuri de noroc și de combatere a criminalității – Obligație de a îndeplini cerințele de proporționalitate și de nediscriminare – Apreciere de către instanța națională

(art. 43 CE și 49 CE)

2.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională prin care se acordă un regim de exclusivitate pentru organizarea acestor jocuri unui operator unic supus unui control statal – Inadmisibilitate – Posibilitatea autorității naționale de a se abține să se pronunțe cu titlu tranzitoriu asupra unor cereri de autorizații în domeniul jocurilor de noroc – Inexistență

(art. 43 CE și 49 CE)

3.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională prin care se acordă un regim de exclusivitate pentru organizarea acestor jocuri unui operator unic supus unui control statal – Inadmisibilitate – Refuzul de acordare a unei perioade tranzitorii autorității naționale interesate în scopul de a nu se pronunța cu titlu tranzitoriu asupra unor cereri de autorizații în acest domeniu – Condiții de acordare a autorizațiilor de jocuri de noroc în prezența unor astfel de cereri – Respectarea normelor fundamentale ale tratatelor și a principiilor egalității de tratament și transparenței

(art. 43 CE și 49 CE)

1.        Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care acordă dreptul exclusiv privind desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unui organism unic atunci când, pe de o parte, această reglementare nu îndeplinește cu adevărat rolul de a reduce ocaziile de a juca și de a limita activitățile în acest domeniu în mod coerent și sistematic și, pe de altă parte, nu este asigurat un control strict, doar în măsura necesară combaterii criminalității legate de aceste jocuri, din partea autorităților publice asupra extinderii domeniului jocurilor de noroc, aspecte care trebuie verificate de instanța de trimitere.

(a se vedea punctul 36 și dispozitiv 1)

2.        În caz de incompatibilitate a reglementării naționale în materia organizării de jocuri de noroc cu dispozițiile din tratat referitoare la libera prestare a serviciilor și la libertatea de stabilire, autoritățile naționale nu se pot abține o perioadă tranzitorie să se pronunțe asupra unor cereri privind atribuirea unor autorizații în domeniul jocurilor de noroc.

(a se vedea punctele 38 și 39 și dispozitiv 2)

3.        În caz de incompatibilitate a reglementării naționale cu articolele 43 CE și 49 CE, refuzul de acordare a unei perioade tranzitorii autorității naționale interesate în scopul de a nu se pronunța cu titlu tranzitoriu asupra unor cereri de autorizații în domeniul jocurilor de noroc nu determină în mod necesar obligația statului membru în cauză de a liberaliza piața jocurilor de noroc dacă ar aprecia că o asemenea liberalizare contravine nivelului de protecție a consumatorilor și a ordinii sociale pe care acest stat membru înțelege să îl asigure. Astfel, în stadiul actual al dreptului Uniunii, o reformă a monopolului existent pentru a‑l face compatibil cu dispozițiile din tratat, supunându‑l în special unui control efectiv și strict din partea autorităților publice, rămâne la îndemâna statelor membre.

În orice caz, dacă statul membru în cauză ar aprecia că o reformă a monopolului existent pentru a‑l face compatibil cu dispozițiile din tratat nu poate fi luată în considerare și că liberalizarea pieței jocurilor de noroc corespunde mai bine nivelului de protecție a consumatorilor și a ordinii sociale pe care înțelege să îl asigure, el va fi obligat să respecte normele fundamentale ale tratatelor, în special articolele 43 CE și 49 CE, principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, precum și obligația de transparență care decurge din acestea. Într‑un asemenea caz, introducerea în acest stat membru a unui regim de autorizare administrativă prealabilă în ceea ce privește oferta anumitor tipuri de jocuri de noroc trebuie întemeiată pe criterii obiective și nediscriminatorii, astfel încât să limiteze exercitarea puterii de apreciere a autorităților naționale pentru ca aceasta să nu fie utilizată în mod arbitrar.

(a se vedea punctele 46-48 și dispozitiv 3)