Recurs introdus la 26 august 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauza T-210/08, Verhuizingen Coppens NV/Comisia Europeană
(Cauza C-441/11 P)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, S. Noë și F. Ronkes Agerbeek, agenți)
Cealaltă parte în proces: Verhuizingen Coppens NV
Concluziile recurentei
Anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal la 16 iunie 2011 în cauza Verhuizingen Coppens NV/Comisia Europeană (T-210/08);
respingerea acțiunii în anulare sau anularea numai a articolului 1 litera (i) din Decizia C (2008) 926 final privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 - Servicii de mutări internaționale) în măsura în care consideră Verhuizingen Coppens NV responsabilă în legătură cu acordul privind comisioanele;
stabilirea amenzii în cuantumul considerat corespunzător de Curte;
obligarea Verhuizingen Coppens NV la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului și la plata părții de cheltuieli aferente procedurii în fața Tribunalului pe care Curtea o consideră corespunzătoare.
Motivele și principalele argumente
În opinia Comisiei, Tribunalul a încălcat dreptul, în special articolele 263 TFUE și 264 TFUE și principiul proporționalității, anulând în tot decizia Comisiei potrivit căreia Coppens este responsabilă de o încălcare unică și continuă care constă, în perioada în cauză, într-un acord privind comisioane și într-un acord privind devize de complezență, întrucât nu s-a dovedit că Coppens cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască acordul privind comisioanele. În interesul bunei administrări a justiției și al aplicării eficiente a normelor de concurență ale Uniunii, Tribunalul ar fi putut să anuleze decizia atacată numai în măsura în care Coppens este considerată responsabilă în legătură cu acordul privind comisioanele. Anularea deciziei în tot înseamnă de fapt că participarea Coppens la acordul privind devizele de complezență rămâne nesancționată, în cazul în care Comisia nu ar adopta o nouă decizie cu privire la această parte a încălcării inițiale. Aceasta ar putea determina o dublare nedorită a procedurilor administrative și judiciare și ar putea fi chiar contrar principiului ne bis in idem.
____________