HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

14 martie 2013(*)

„Concurență – Înțelegeri – Piața bananelor – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Noțiunea de practică concertată având un obiect anticoncurențial – Sistem de schimb de informații – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor – Gravitatea încălcării”

În cauza T‑588/08,

Dole Food Company, Inc., cu sediul în Westlake Village, California (Statele Unite),

Dole Germany OHG, cu sediul în Hamburg (Germania),

reprezentate de J.‑F. Bellis, avocat,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată inițial de X. Lewis și de M. Kellerbauer, ulterior de M. Kellerbauer și de P. Van Nuffel, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2008) 5955 final a Comisiei din 15 octombrie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE (cazul COMP/39 188 – Banane)

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnul L. Truchot, președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor) și domnul H. Kanninen, judecători,

grefier: domnul N. Rosner, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 ianuarie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Situația de fapt

1        Dole Food Company, Inc. (denumită în continuare „Dole”) este o societate americană producătoare de fructe și legume proaspete, precum și de fructe preambalate și congelate. Dole Germany OHG este o filială a Dole (denumite în continuare, împreună, „reclamantele”), cu sediul în Hamburg (Germania), denumită anterior Dole Fresh Fruit Europe OHG (denumită în continuare „DFFE”).

2        La 8 aprilie 2005, Chiquita Brands International, Inc. (denumită în continuare „Chiquita”) a depus o cerere de imunitate în temeiul Comunicării Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3, denumită în continuare „Comunicarea privind cooperarea”).

3        La 3 mai 2005, după prezentarea de către Chiquita a unor noi declarații și a unor documente suplimentare, Comisia Comunităților Europene i‑a acordat o imunitate condiționată la amendă în aplicarea punctului 8 litera (a) din Comunicarea privind cooperarea.

4        După ce a desfășurat, la 2 și la 3 iunie 2005, în aplicarea articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), inspecții la sediile diferitor întreprinderi, printre altele, al DFFE, și după ce a trimis, între februarie 2006 și mai 2007, mai multe solicitări de informații în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia a adresat, la 20 iulie 2007, o comunicare privind obiecțiunile întreprinderilor Chiquita, Chiquita International Ltd, Chiquita International Services Group NV, Chiquita Banana Company BV, Dole, DFFE, Fresh Del Monte Produce, Inc. (denumită în continuare „Del Monte”), Del Monte Fresh Produce International, Inc., Del Monte (Germany) GmbH, Del Monte (Holland) BV, Fyffes plc (denumită în continuare „Fyffes”), Fyffes International, Fyffes Group Ltd, Fyffes BV, FSL Holdings NV, Firma Leon Van Parys NV (denumită în continuare „Van Parys”) și Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert & Co. KG (denumită în continuare „Weichert”).

5        Întreprinderile menționate la punctul 4 de mai sus au obținut acces la dosarul de investigare al Comisiei sub forma unei copii pe suport DVD, cu excepția înregistrărilor și a transcrierilor declarațiilor de întreprindere date oral de solicitanta imunității și a documentelor care se refereau la acestea, care le‑au fost puse la dispoziție în incinta Comisiei [considerentul (49) al deciziei atacate].

6        În urma audierii întreprinderilor în cauză, care a avut loc între 4 și 6 februarie 2008, Weichert a transmis Comisiei, la 28 februarie 2008, o scrisoare care conținea comentarii și anexe.

7        La 15 octombrie 2008, Comisia a adoptat Decizia C(2008) 5955 final privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] (cazul COMP/39 188 – Banane) (denumită în continuare „decizia atacată”), care a fost notificată DFFE și Dole la 21 și, respectiv, la 22 octombrie 2008.

 Decizia atacată

8        Comisia arată că întreprinderile destinatare ale deciziei atacate au participat la o practică concertată, constând în coordonarea prețurilor de referință pentru bananele comercializate în Europa de Nord, și anume în Austria, în Belgia, în Danemarca, în Finlanda, în Germania, în Luxemburg, în Țările de Jos și în Suedia, acest lucru având loc de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2002 (1 decembrie 2002 pentru Chiquita) [considerentele (1)-(3) ale deciziei atacate].

9        În perioada în care s‑au produs faptele, importul de banane în Comunitatea Europeană era reglementat prin Regulamentul (CEE) nr. 404/93 al Consiliului din 13 februarie 1993 privind organizarea comună a pieței în sectorul bananelor (JO L 47, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 12, p. 110), care prevedea un regim bazat pe contingente de import și tarifare. Comisia arată că, deși contingentele de import de banane erau stabilite anual și erau alocate trimestrial cu o anumită flexibilitate limitată între trimestrele unui an calendaristic, transporturile de banane către porturile din Europa de Nord și cantitățile comercializate în această regiune erau determinate, săptămânal, prin deciziile de producție, de transport și de comercializare luate de producători, de importatori și de comercianți [considerentele (36), (131), (135) și (137) ale deciziei atacate].

10      Activitatea bananieră distingea trei categorii de mărci de banane, denumite „treimi”: bananele marca Chiquita de calitatea întâi, bananele din categoria a doua (aparținând mărcilor Dole și Del Monte) și bananele de calitatea a treia (denumite de asemenea „de categoria a treia”), care includeau mai multe alte mărci de banane. Această împărțire în funcție de marcă se reflecta în stabilirea prețului bananelor [considerentul (32) al deciziei atacate].

11      În perioada în cauză, sectorul bananelor în Europa de Nord era organizat în cicluri săptămânale. Transportul cu vaporul al bananelor din porturile Americii Latine spre Europa dura aproximativ două săptămâni. Livrările bananelor în porturile nord‑europene erau în general săptămânale și se efectuau în conformitate cu un calendar de expediție regulat [considerentul (33) al deciziei atacate].

12      Bananele erau expediate verzi și erau verzi când ajungeau în porturi. Ulterior, acestea fie erau livrate direct cumpărătorilor (banane verzi), fie erau supuse unui proces de maturare artificială, fiind livrate aproximativ o săptămână mai târziu (banane galbene). Procesul de maturare artificială putea fi realizat de importator ori în numele acestuia sau putea să fie organizat de cumpărător. Clienții importatorilor erau în general operatori care efectuau procesul de maturare artificială sau lanțuri de vânzare cu amănuntul [considerentul (34) al deciziei atacate].

13      Chiquita, Dole și Weichert își stabileau săptămânal, în speță joia dimineața, prețurile de referință pentru mărcile proprii și le comunicau clienților. Expresia „prețuri de referință” corespundea în general prețurilor de referință pentru bananele verzi, prețurile de referință pentru bananele galbene fiind formate în mod normal din oferta verde majorată cu o redevență de maturare [considerentele (104) și (107) ale deciziei atacate].

14      Prețurile plătite pentru banane de comercianții cu amănuntul și de distribuitori (denumite „prețuri reale” sau „prețuri de tranzacție”) puteau să rezulte fie din negocierile care aveau loc săptămânal, în speță joia după‑amiaza și vinerea (sau mai târziu în săptămâna în curs ori la începutul săptămânii următoare), fie din punerea în aplicare a unor contracte de furnizare cu formule predeterminate de stabilire a prețurilor, care menționau un preț fix ori raportau prețul la un preț de referință al vânzătorului sau al unui concurent sau un alt preț de referință, precum „prețul Aldi”. Comisia precizează că lanțul de vânzare cu amănuntul Aldi primea în fiecare joi, între orele 11 și 11.30, oferte din partea furnizorilor săi și formula ulterior o contraofertă, „prețul Aldi”, cel care era plătit furnizorilor, fiind stabilit în general către ora 14. Începând din al doilea semestru al anului 2002, „prețul Aldi” a început să fie din ce în ce mai utilizat ca indicator de calcul al prețului bananelor pentru un anumit număr de alte tranzacții, printre altele pentru cele privind bananele de marcă [considerentele (34) și (104) ale deciziei atacate].

15      Comisia explică faptul că întreprinderile destinatare ale deciziei atacate s‑au implicat în comunicări bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor, în cadrul cărora discutau despre factorii de stabilire a prețurilor pentru banane, și anume despre factorii referitori la prețurile de referință pentru săptămâna care urma, sau au discutat ori au dezvăluit tendințele urmate de prețuri sau au oferit indicații despre prețurile de referință pentru săptămâna care urma. Aceste comunicări au avut loc înainte ca întreprinderile în cauză să își stabilească prețurile de referință, în general miercurea, și toate aveau legătură cu viitoarele prețuri de referință [considerentul (51) și următoarele ale deciziei atacate].

16      Astfel, Dole a comunicat în mod bilateral atât cu Chiquita, cât și cu Weichert. Chiquita avea cunoștință despre comunicările de stabilire anticipată a prețurilor, sau cel puțin se aștepta la existența unor astfel de comunicări între Dole și Weichert [considerentul (57) al deciziei atacate].

17      Aceste comunicări bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor urmăreau reducerea incertitudinii legate de comportamentul întreprinderilor în ceea ce privește prețurile de referință pe care acestea trebuiau să le stabilească joia dimineața [considerentul (54) al deciziei atacate].

18      Comisia arată că, după stabilirea prețurilor de referință joia dimineața, întreprinderile în discuție au efectuat schimburi bilaterale de prețuri de referință. Acest schimb ulterior le‑a permis să controleze deciziile individuale de stabilire a prețurilor având în vedere comunicările de stabilire anticipată a prețurilor intervenite anterior și le‑a consolidat legăturile de cooperare [considerentele (198)-(208), (227), (247), (273) și următoarele ale deciziei atacate].

19      Potrivit Comisiei, prețurile de referință serveau cel puțin drept semnale, drept tendințe și/sau drept indicații pentru piață în ceea ce privește evoluția avută în vedere a prețului bananelor și erau importante pentru comerțul cu banane și pentru prețurile obținute. În plus, în anumite tranzacții, prețul avea o legătură directă cu prețurile de referință, în aplicarea formulelor bazate pe acestea [considerentul (115) al deciziei atacate].

20      Comisia consideră că întreprinderile în discuție, care au participat la concertare și care au rămas active în comerțul cu banane, au ținut seama inevitabil de informațiile primite de la concurenți cu ocazia definirii comportamentului lor pe piață, fapt pe care Chiquita și Dole l‑au recunoscut expres [considerentele (228) și (229) ale deciziei atacate].

21      Comisia concluzionează că respectivele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor care au avut loc între Dole și Chiquita și între Dole și Weichert puteau să influențeze prețurile practicate de operatori și se refereau la stabilirea prețurilor și au dat naștere unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE [considerentele (54) și (271) ale deciziei atacate].

22      Comisia apreciază că toate acordurile coluzive descrise în decizia atacată constituie o încălcare unică și continuă având ca obiect restrângerea concurenței în cadrul Comunității, în sensul articolului 81 CE. Chiquita și Dole au fost considerate răspunzătoare de încălcarea unică și continuă în ansamblul său, în timp ce Weichert nu a fost considerată răspunzătoare decât pentru partea din încălcare la care a participat, și anume cea care privește acordurile coluzive cu Dole [considerentul (258) al deciziei atacate].

23      Ținând seama de faptul că piața bananelor în Europa de Nord era caracterizată printr‑un volum comercial substanțial între statele membre și că practicile coluzive acopereau o parte importantă a Comunității, Comisia consideră că respectivele acorduri au avut o incidență apreciabilă asupra schimburilor dintre statele membre [considerentul (333) și următoarele ale deciziei atacate].

24      Comisia arată că nu putea fi acordată nicio exceptare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE în absența oricărei notificări de către întreprinderi a unor acorduri sau a unei practici, condiție prealabilă aplicării articolului citat anterior în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81 CE] și [82 CE] (JO 1962, 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3), și chiar a unor elemente care să permită să se considere că erau întrunite condițiile pentru a se beneficia de o exceptare în speță [considerentul (339) și următoarele ale deciziei atacate].

25      Comisia precizează că Regulamentul nr. 26 al Consiliului din 4 aprilie 1962 de aplicare a anumitor reguli de concurență în domeniul producției și comercializării de produse agricole (JO 1962, 30, p. 993, Ediție specială, 03/vol. 1, p. 3), în vigoare în perioada în care s‑au produs faptele, care prevedea că articolul 81 CE se aplica tuturor acordurilor, deciziilor și practicilor în legătură cu producerea sau comercializarea diferitor produse, inclusiv fructele, prevedea la articolul 2 excepții de la aplicarea articolului 81 CE. Întrucât condițiile de aplicare a acestor excepții nu sunt întrunite în speță, Comisia a concluzionat că practica concertată descrisă în decizia atacată nu putea fi exceptată în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 26 [considerentul (344) și următoarele ale deciziei atacate].

26      În ceea ce privește calculul cuantumului amenzilor, Comisia a aplicat în decizia atacată prevederile Orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264, denumite în continuare „Orientările”) și ale Comunicării privind cooperarea.

27      Comisia a stabilit un cuantum de bază al amenzii care urma să fie aplicată, care corespunde unui cuantum cuprins între 0 și 30 % din valoarea vânzărilor în cauză ale întreprinderii, în funcție de gradul de gravitate a încălcării, multiplicat cu numărul de ani în care întreprinderea a participat la încălcare și cu un cuantum suplimentar cuprins între 15 și 25 % din valoarea vânzărilor, pentru a descuraja întreprinderile să se angajeze în comportamente ilicite [considerentul (448) al deciziei atacate].

28      Aceste calcule au condus la un cuantum de bază al amenzii care urma să fie aplicată de:

–        208 000 000 de euro pentru Chiquita;

–        114 000 000 de euro pentru Dole;

–        49 000 000 de euro pentru Del Monte și Weichert.

29      Cuantumul de bază al amenzii care urma să fie aplicată a fost redus cu 60 % pentru toți destinatarii deciziei atacate, ținând seama de regimul de reglementare specific al sectorului bananelor și pentru motivul că respectiva coordonare avea ca obiect prețurile de referință [considerentul (467) al deciziei atacate]. O reducere de 10 % a fost acordată Weichert, care nu era informată cu privire la comunicările de stabilire anticipată a prețurilor dintre Dole și Chiquita [considerentul (476) al deciziei atacate].

30      După ajustare, cuantumurile de bază ale amenzilor care urmau să fie aplicate se prezentau după cum urmează:

–        83 200 000 de euro pentru Chiquita;

–        45 600 000 de euro pentru Dole;

–        14 700 000 de euro pentru Del Monte și Weichert.

31      Chiquita a beneficiat de imunitate la amenzi în temeiul Comunicării privind cooperarea [considerentele (483)-(488) ale deciziei atacate]. Nicio altă ajustare nu s‑a făcut pentru Dole și nici pentru Del Monte și Weichert, cuantumul final al amenzii în privința acestora corespunzând cuantumurilor de bază ale amenzilor care urmau să fie aplicate, prevăzute la punctul 30 de mai sus.

32      Decizia atacată cuprinde, printre altele, următoarele prevederi:

„Articolul 1

Următoarele societăți au încălcat dispozițiile articolului 81 [CE] prin participarea la o serie de practici concertate prin care au stabilit prețurile în sectorul bananelor:

–        [Chiquita], de la 1 ianuarie 2000 la 1 decembrie 2002;

–        Chiquita International Ltd, de la 1 ianuarie 2000 la 1 decembrie 2002;

–        Chiquita International Services Group NV, de la 1 ianuarie 2000 la 1 decembrie 2002;

–        Chiquita Banana Company BV, de la 1 ianuarie 2000 la 1 decembrie 2002;

–        [Dole], de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2002;

–        [DFFE], de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2002;

–        [Weichert], de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2002;

–        [Del Monte], de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2002.

Încălcarea s-a produs în următoarele state membre: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Luxemburg, Țările de Jos și Suedia.

Articolul 2

Pentru încălcarea descrisă la articolul 1, se aplică următoarele amenzi:

–        [Chiquita], Chiquita International Ltd, Chiquita International Services Group NV și Chiquita Banana Company BV, în solidar: 0 euro;

–        [Dole] și [DFFE], în solidar: 45 600 000 de euro;

–        [Weichert] și [Del Monte], în solidar: 14 700 000 de euro;

[...]”

 Procedura și concluziile părților

33      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 decembrie 2008, reclamantele au introdus prezenta acțiune.

34      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a opta) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a invitat Comisia să prezinte anumite documente.

35      Comisia a prezentat, la 10 noiembrie 2011, documentele solicitate, care au fost comunicate reclamantelor la 18 noiembrie același an. Acestea din urmă nu au formulat nicio observație în scris sau oral.

36      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 25 ianuarie 2012.

37      În ședință, reclamantele au prezentat un document și au solicitat ca acesta să fie depus la dosarul procedurii, cerere la care Comisia s‑a opus.

38      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        anularea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

39      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

I –  Cu privire la admisibilitatea documentului prezentat de reclamante în ședință

40      Trebuie amintit că, potrivit articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, părțile mai pot propune probe în sprijinul afirmațiilor lor atât în cadrul replicii, cât și al duplicii, dispoziția menționată precizând totodată că acestea trebuie să indice motivele care au determinat întârzierea cu care s‑au propus probele.

41      Reiese din jurisprudență că prezentarea unor propuneri de probe ulterior duplicii rămâne posibilă în cazul în care autorul propunerii nu putea, înainte de închiderea procedurii scrise, să dispună de probele respective sau dacă probele propuse tardiv de adversarul său justifică completarea dosarului astfel încât să se asigure respectarea principiului contradictorialității (Hotărârea Tribunalului din 21 aprilie 2004, M/Curtea de Justiție, T‑172/01, Rec., p. II‑1075, punctul 44, confirmată în recurs prin Hotărârea Curții din 14 aprilie 2005, Gaki‑Kakouri/Curtea de Justiție, C‑243/04 P, nepublicată în Repertoriu, și Hotărârea din 8 octombrie 2008, Agrar‑Invest‑Tatschl/Comisia, T‑51/07, Rep., p. II‑2825, punctul 57).

42      După cum a hotărât Curtea, în ceea ce privește excepția de la normele care reglementează prezentarea propunerilor de probe, articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură impune părților să indice motivele care au determinat întârzierea în propunerea probelor. O astfel de obligație implică recunoașterea competenței instanței de a verifica temeinicia motivării întârzierii cu care au fost propuse aceste probe și, dacă este cazul, conținutul acestora din urmă, precum și, în cazul în care cererea nu este întemeiată corespunzător cerințelor legale, a competenței de a le respinge. A fortiori, același lucru este valabil în ceea ce privește probele propuse ulterior depunerii duplicii (Hotărârea Gaki‑Kakouri/Curtea de Justiție, punctul 41 de mai sus, punctul 33).

43      În prezenta cauză, reclamantele au solicitat în ședință să fie depus la dosarul procedurii un document care corespunde unor declarații ale Chiquita privind aprovizionarea Aldi de către Atlanta, operator de maturare artificială și distribuitor, și condițiile, inclusiv temporale, în care acest comerciant cu amănuntul își prezenta oferta pe piața bananelor.

44      Pe de o parte, este cert că aceste declarații ale Chiquita au fost luate în cursul procedurii administrative și fac parte din dosarul investigației Comisiei.

45      Pe de altă parte, reclamantele s‑au limitat să afirme că depunerea documentului în cauză se explica prin necesitatea de a răspunde la punctul 49 din duplica prezentată de Comisie, cu privire la discuția privind diferența dintre bananele verzi și bananele galbene.

46      Este suficient să se constate, în această privință, că, în cadrul acestui punct al duplicii, Comisia nu face decât să reia termenii din decizia atacată potrivit cărora referirea importatorului la un preț galben sau verde depinde de modul în care organizează vânzările de banane și să evidențieze propriile afirmații ale reclamantelor, conținute în cererea introductivă, cu privire la faptul că „prețul Aldi”, aferent achiziției de banane galbene, constituia un factor foarte important pentru vânzările de banane verzi.

47      Proba propusă de reclamante nu privește, așadar, un aspect nou, ci se referă la o chestiune, ridicată de reclamante încă de la începutul litigiului, cu privire la pretinsa distincție care trebuie să fie făcută între banane verzi și banane galbene și la influența „ofertei Aldi” asupra prețurilor de tranzacție.

48      În aceste împrejurări, documentul prezentat tardiv de reclamante în ședință trebuie să fie declarat inadmisibil.

II –  Cu privire la concluziile prin care se solicită anularea deciziei atacate

49      Reclamantele au prezentat un motiv unic, întemeiat pe caracterul eronat al concluziei Comisiei cu privire la existența unei practici concertate având un obiect anticoncurențial.

50      Din înscrisurile reclamantelor rezultă că, în cadrul respectivului motiv, acestea invocă o încălcare, pe de o parte, a articolelor 81 CE și 253 CE și, pe de altă parte, a dreptului la apărare și a articolului 253 CE.

A –  Cu privire la încălcarea articolelor 81 CE și 253 CE

1.     Cu privire la posibilitatea de a califica un schimb de informații drept practică concertată având un obiect anticoncurențial

51      În primul rând, reclamantele afirmă că respectivul comportament consta într‑un simplu schimb de informații care nu făcea parte dintr‑o înțelegere mai largă și nu constituia, așadar, o restrângere a concurenței prin obiect. Acestea susțin că, potrivit jurisprudenței, simplul fapt că un schimb de informații poate să reducă în mod potențial incertitudinea asupra unor viitoare politici de stabilire a prețurilor nu constituie un temei suficient pentru a‑l califica drept o restrângere a concurenței prin obiect.

52      Reclamantele arată că Comisia se întemeiază în mod greșit pe mai multe cauze care implică schimburi de informații care fac parte din acorduri coluzive mai largi, chiar dacă aceasta nu susține, după cum o arată diferite pasaje din decizia atacată, că întreprinderile implicate în speță au participat la un acord sau la o practică concertată care urmărea stabilirea prețurilor reale și nici la un acord privind prețurile de referință, nici chiar la un acord sau la o practică concertată în vederea stabilirii unor majorări sau a unor scăderi specifice ale acestor prețuri.

53      Primo, în ceea ce privește încălcarea menționată în decizia atacată, rezultă din formularea acesteia din urmă, în mod neechivoc, că Comisia reproșează reclamantelor o coordonare a prețurilor de referință ale bananelor prin intermediul unor comunicări bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor, situație care caracterizează o practică concertată privind stabilirea prețurilor și are, așadar, ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE [a se vedea în special considerentele (1), (54), (261), (263) și (271) ale deciziei atacate], ceea ce nu este incompatibil cu faptul că Comisia nu a concluzionat, în speță, în sensul existenței unui acord sau a unei practici concertate prin care se urmărea stabilirea prețurilor reale și nici a unui acord privind prețurile de referință și nici chiar a unui acord sau a unei practici concertate în vederea stabilirii unor majorări sau a unor scăderi specifice ale acestor prețuri.

54      Așadar, se pare că schimbul de informații în cauză constituie, potrivit Comisiei, o înțelegere, care face obiectul calificării juridice specifice de practică concertată.

55      În această privință, trebuie amintit că noțiunile „acord”, „decizii ale asocierilor de întreprinderi” și „practică concertată” cuprind, din punct de vedere subiectiv, forme de coluziune care au aceeași natură și nu se disting decât prin intensitatea lor și prin formele în care se manifestă (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 8 iulie 1999, Comisia/Anic Partecipazioni, C‑49/92 P, Rec., p. I‑4125, punctul 131).

56      În ceea ce privește definiția practicii concertate, Curtea a precizat că aceasta viza o formă de coordonare între întreprinderi, care, fără să fi mers până la realizarea unei convenții propriu‑zise, substituia în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea (Hotărârea Curții din 16 decembrie 1975, Suiker Unie și alții/Comisia, 40/73-48/73, 50/73, 54/73-56/73, 111/73, 113/73 și 114/73, Rec., p. 1663, punctul 26, Hotărârea Curții din 31 martie 1993, Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia, C‑89/85, C‑104/85, C‑114/85, C‑116/85, C‑117/85 și C‑125/85-C‑129/85, Rec., p. I‑1307, punctul 63, și Hotărârea Curții din 4 iunie 2009, T‑Mobile Netherlands și alții, C‑8/08, Rep., p. I‑4529, punctul 26).

57      Noțiunea de practică concertată implică, pe lângă concertarea între întreprinderile în cauză, un comportament pe piață care decurge din această concertare și o legătură de cauzalitate între aceste două elemente. În această privință, trebuie să se prezume, sub rezerva probei contrare, care este în sarcina operatorilor interesați, că întreprinderile care participă la concertare și care rămân active pe piață țin seama de schimbul de informații cu concurenții lor pentru a‑și stabili comportamentul pe această piață. Această afirmație este cu atât mai adevărată atunci când concertarea are loc regulat și pe o perioadă îndelungată (Hotărârea Curții din 8 iulie 1999, Hüls/Comisia, C‑199/92 P, Rec., p. I‑4287, punctele 161-163, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 51).

58      În prezenta cauză, reclamantele nu pot să invoce anumite pasaje din decizia atacată care disting între noțiunile de practică concertată și de acorduri pentru a‑și întemeia susținerile referitoare la absența din decizia menționată a unei obiecțiuni cu privire la stabilirea prețurilor.

59      Secundo, este necesar să se arate că argumentul potrivit căruia un schimb de informații nu poate constitui o restrângere a concurenței prin obiect decât dacă „face parte din acorduri coluzive mai largi, precum înțelegerile referitoare la stabilirea prețurilor reale sau a cotelor de piață” este lipsit de orice temei în drept.

60      În ceea ce privește schimbul de informații dintre concurenți, trebuie amintit că criteriile de coordonare și de cooperare care constituie o practică concertată trebuie interpretate în lumina concepției inerente dispozițiilor din tratat privind concurența, potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună (Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctul 173, Hotărârea Curții din 14 iulie 1981, Züchner, 172/80, Rec., p. 2021, punctul 13, Hotărârea Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctul 63, Hotărârea Curții din 28 mai 1998, Deere/Comisia, C‑7/95 P, Rec., p. I‑3111, punctul 86, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 32).

61      Deși această cerință a autonomiei nu exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod inteligent la comportamentul constatat sau prevăzut al concurenților lor, aceasta se opune totuși în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între astfel de operatori, de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care întreprinderea însăși este decisă sau preconizează să îl adopte pe piață, atunci când contactele au ca obiect sau ca efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor și de volumul respectivei piețe (a se vedea în acest sens Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctul 174, Hotărârea Züchner, punctul 60 de mai sus, punctul 14, Hotărârea Deere/Comisia, punctul 60 de mai sus, punctul 87, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 33).

62      Rezultă că schimbul de informații dintre concurenți poate încălca normele de concurență atunci când limitează sau anulează gradul de nesiguranță privind funcționarea pieței în cauză, având ca rezultat restrângerea concurenței dintre întreprinderi (Hotărârea Deere/Comisia, punctul 60 de mai sus, punctul 90, Hotărârea Curții din 2 octombrie 2003, Thyssen Stahl/Comisia, C‑194/99 P, Rec., p. I‑10821, punctul 81, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 35).

63      Comisia consideră că respectivele comunicări bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor au redus incertitudinea care însoțea viitoarele decizii ale întreprinderilor în cauză în ceea ce privește prețurile de referință, care constituie prețuri anunțate, și adaugă, în mod întemeiat, că o concertare cu privire la astfel de prețuri poate de asemenea să constituie o încălcare prin obiect [considerentul (284) al deciziei atacate].

64      Astfel, în ceea ce privește posibilitatea de a considera că o practică concertată are un obiect anticoncurențial, deși aceasta nu are legătură directă cu prețul de consum, trebuie subliniat că modul de redactare a articolului 81 alineatul (1) CE nu permite să se considere că ar fi interzise numai practicile concertate care au efect direct asupra prețului achitat de consumatorii finali. Dimpotrivă, din articolul 81 alineatul (1) litera (a) CE reiese că o practică concertată poate avea un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în „stabilirea, direct sau indirect, de prețuri de cumpărare sau de vânzare sau de orice alte condiții de tranzacționare” (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctele 36 și 37).

65      În orice caz, articolul 81 CE urmărește, asemenea altor norme de concurență prevăzute de tratat, să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci și structura pieței și, prin aceasta, concurența ca atare. Așadar, constatarea existenței obiectului anticoncurențial al unei practici concertate nu depinde de existența unei legături directe între aceasta și prețul de consum (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctele 38 și 39).

66      Independent de pertinența referirii în decizia atacată la anumite hotărâri judecătorești, revine Tribunalului obligația să verifice dacă, în circumstanțele speței, Comisia a putut să concluzioneze în mod întemeiat că schimburile de informații intervenite între, pe de o parte, Dole și Chiquita și, pe de altă parte, Dole și Weichert constituiau o practică concertată având ca obiect restrângerea concurenței.

67      În al doilea rând, reclamantele pretind că Comisia a concluzionat în mod greșit că schimburile de informații în cauză constituiau o restrângere a concurenței prin obiect și că, procedând astfel, Comisia s‑a sustras obligației de a examina dacă acestea aveau vreun efect anticoncurențial.

68      În ceea ce privește delimitarea dintre practicile concertate care au un obiect anticoncurențial și cele care au un efect anticoncurențial, trebuie amintit că obiectul și efectul anticoncurențial nu sunt condiții cumulative, ci alternative pentru a aprecia dacă o practică intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE. Potrivit unei jurisprudențe constante începând cu Hotărârea Curții din 30 iunie 1966, LTM (56/65, Rec., p. 337, 359), caracterul alternativ al acestei condiții, indicat prin folosirea conjuncției „sau”, conduce la necesitatea de a analiza mai întâi însuși obiectul practicii concertate, ținând seama de contextul economic în care aceasta trebuie să fie aplicată. Cu toate acestea, în cazul în care analiza conținutului practicii concertate nu ar indica un grad suficient de nocivitate pentru concurență, ar trebui să se examineze efectele acesteia și, pentru a fi interzisă, să se impună întrunirea elementelor care probează că, în fapt, concurența a fost fie împiedicată, fie restrânsă sau denaturată în mod semnificativ (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 20 noiembrie 2008, Beef Industry Development Society și Barry Brothers, C‑209/07, Rep., p. I‑8637, punctul 15, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 28).

69      Pentru a aprecia dacă o practică concertată este interzisă prin articolul 81 alineatul (1) CE, luarea în considerare a efectelor sale concrete este, așadar, superfluă atunci când se dovedește că aceasta are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 13 iulie 1966, Consten și Grundig/Comisia, 56/64 și 58/64, Rec., p. 429, 496, Hotărârea Curții din 21 septembrie 2006, Nederlandse Federatieve Vereniging voor de Groothandel op Elektrotechnisch Gebied/Comisia, C‑105/04 P, Rec., p. I‑8725, punctul 125, și Hotărârea Beef Industry Development Society și Barry Brothers, punctul 68 de mai sus, punctul 16). Distincția dintre „încălcări prin obiect” și „încălcări prin efect” rezultă din împrejurarea că anumite forme de coluziune între întreprinderi pot fi considerate, prin însăși natura lor, ca fiind dăunătoare pentru buna funcționare a concurenței (Hotărârea Beef Industry Development Society și Barry Brothers, punctul 68 de mai sus, punctul 17, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 29).

70      Pentru a avea un obiect anticoncurențial, este suficient ca practica concertată să poată să producă efecte negative asupra concurenței. Cu alte cuvinte, aceasta trebuie doar să fie aptă în mod concret, ținând cont de contextul juridic și economic în care se află, să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența în cadrul pieței comune. Problema dacă și în ce măsură un astfel de efect se produce în mod concret nu poate avea importanță decât pentru a calcula cuantumul amenzilor și pentru a evalua dreptul la acordarea de daune interese (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 31).

71      În speță, întrucât Comisia a concluzionat că respectivele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor dintre întreprinderile în cauză determinaseră o practică concertată având un obiect anticoncurențial, nu era obligată, potrivit jurisprudenței menționate mai sus, să examineze efectele comportamentului incriminat pentru a putea concluziona în sensul unei încălcări a articolului 81 CE.

72      În al treilea rând, reclamantele arată că, în scopul de a se îndepărta de la jurisprudența potrivit căreia schimburile de informații nu ar fi în general „suficient de nocive” pentru a merita să fie calificate drept restrângeri ale concurenței prin obiect, chiar și în cazul în care informațiile care fac obiectul schimbului ar fi destinate să influențeze efectiv stabilirea prețurilor, Comisia a stabilit, în considerentul (315) al deciziei atacate, o distincție artificială între comunicările „de stabilire anticipată a prețurilor” și schimburile de informații „ex post” și a susținut că prezentul caz le avea ca obiect pe primele, considerate ca fiind mai grave. Această deosebire nu ar fi susținută de nicio hotărâre judecătorească și ar contrazice chiar jurisprudența care impune luarea în calcul a structurii pieței și a caracteristicilor comunicărilor.

73      Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, acest argument al reclamantelor decurge dintr‑o lectură parțială a deciziei atacate, întrucât considerentul (315) trebuie să fie interpretat în lumina întregii analize efectuate de Comisie în decizia menționată.

74      În această privință, trebuie să se sublinieze că Comisia utilizează expresia generică „comunicări de stabilire anticipată a prețurilor” pentru a desemna practica concertată privind coordonarea prețurilor de referință și având ca obiect o restrângere a concurenței în sensul articolului 81 CE, la finalul analizei efectuate în considerentele (259)-(272) ale deciziei atacate. Comunicările de stabilire anticipată a prețurilor sunt definite în considerentele (51), (148) și (182) ale deciziei atacate ca fiind schimburi în cursul cărora întreprinderile în cauză discutau despre factorii de stabilire a prețului pentru banane, și anume despre factorii în legătură cu prețurile de referință pentru săptămâna următoare, dezbăteau sau divulgau tendințe urmate de prețuri sau ofereau indicații despre prețurile de referință pentru săptămâna următoare. Aceste comunicări aveau loc înainte ca părțile să își stabilească prețurile de referință și toate erau în legătură cu viitoarele prețuri de referință.

75      Comisia se referă de asemenea la „schimburile de prețuri de referință”, al căror conținut este precizat, în același considerent (51) al deciziei atacate, în felul următor:

„[...] Odată stabilite prețurile de referință joia dimineața, părțile făceau schimb de prețuri în mod bilateral sau utilizau cel puțin un mecanism care le permitea să facă un schimb bilateral de informații cu privire la prețurile de referință stabilite [...]”

76      Din considerentele (51), (198), (227), (248), (250) și (257) ale deciziei atacate rezultă că, pentru Comisie, aceste schimburi de prețuri de referință constituiau un element al aranjamentelor coluzive ale întreprinderilor, deoarece erau folosite pentru a controla deciziile individuale în materie de stabilire a prețurilor, luate pe baza schimbului de informații realizat în cadrul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, și nu constituiau, așadar, o încălcare distinctă, ci un mecanism de supraveghere a rezultatului, care contribuia la același obiectiv.

77      În ceea ce privește considerentul (315) al deciziei atacate, acesta are ca obiect doar să răspundă la un argument al întreprinderilor destinatare ale comunicării privind obiecțiunile potrivit căruia comunicările de stabilire anticipată a prețurilor nu sunt decât simple schimburi de informații, care nu pot încălca articolul 81 CE decât dacă sunt constatate efecte anticoncurențiale. Comisia operează, în cadrul acestuia, o deosebire între prezentul caz și cel, invocat de aceste întreprinderi, în care a fost adoptată Decizia 92/157/CEE a Comisiei din 17 februarie 1992 privind o procedură de aplicare a articolului [81 CE] (IV/31 370 și 31 446 – UK Agricultural Tractor Registration Exchange) (JO L 68, p. 19), referitor la un sistem de schimb de informații care a determinat o încălcare a articolului 81 CE din cauza efectelor sale anticoncurențiale pe piață.

78      Comisia se limitează să sublinieze că respectivele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor nu erau schimburi de informații ex post, cu alte cuvinte, referitoare la tranzacții deja realizate, precum în cazul UK Agricultural Tractor Registration Exchange, ci acestea au determinat divulgarea liniei de conduită pe care concurenții aveau în vedere să o adopte pe piață în ceea ce privește stabilirea viitoare a prețurilor lor de referință.

79      Contrar afirmațiilor reclamantelor, Comisia nu efectuează, cu această ocazie, nicio comparație și nicio clasificare a tipurilor de schimburi de informații în funcție de nocivitatea pentru concurență după cum au avut loc înainte sau după stabilirea prețurilor de tranzacție și nu afirmă că primele sunt cele mai grave și că permit definirea, fără alte aprecieri, a unei restrângeri a concurenței prin obiect.

80      Singura distincție pe care se întemeiază Comisia în considerentul (315) al deciziei atacate este cea existentă între înțelegerile care au un obiect anticoncurențial și cele care au un efect anticoncurențial, distincție admisă de jurisprudență.

81      Referindu‑se la considerentele (263)-(271) ale deciziei atacate, Comisia precizează că practica concertată care o implică pe Dole are ca obiect o restrângere a concurenței în sensul articolului 81 CE și că, „în consecință, nu este necesar [să analizeze] structura pieței” ori „caracteristicile comunicărilor sau ale informațiilor comunicate în lumina criteriilor definite în cazul UK Agricultural Tractor Registration Exchange”.

82      Această din urmă mențiune nu poate fi interpretată, astfel cum procedează reclamantele, ca fiind dovada unei necunoașteri de către Comisie, în speță, a cerințelor jurisprudențiale în materie de apreciere a conformității cu regulile concurenței a schimburilor de informații între concurenți. Ea nu are în realitate un alt conținut decât simpla diferențiere care trebuie să fie realizată față de o situație în care constatarea încălcării articolului 81 CE rezulta din luarea în calcul a efectelor de restrângere a concurenței ale unui sistem de schimb de informații.

83      Referirea expresă la considerentele (263)-(271) ale deciziei atacate, în care Comisia amintește anumite caracteristici ale sistemului de schimb de informații dintre întreprinderile în cauză și luarea în calcul de către aceasta a contextului în care se încadra, este suficientă pentru a contrazice interpretarea reclamantelor.

84      În orice caz, astfel cum se va arăta în continuare, Comisia a procedat la o evaluare a practicii în cauză ținând cont de conținutul, de frecvența și de durata comunicărilor bilaterale, precum și de contextul juridic și economic în care se încadrau aceste discuții.

85      Prin urmare, argumentul reclamantelor menționat la punctul 72 de mai sus trebuie să fie respins.

2.     Cu privire la existența unei practici concertate având un obiect anticoncurențial

a)     Cu privire la lipsa credibilității Chiquita

86      Reclamantele afirmă că concluzia Comisiei potrivit căreia schimbul de informații în cauză constituie o practică concertată având ca obiect stabilirea prețurilor și, în consecință, o restrângere a concurenței prin obiect se întemeiază practic exclusiv pe modul în care Chiquita a descris acest comportament în cursul procedurii administrative, deși întreprinderea menționată suferă de o lipsă totală de credibilitate.

87      Acestea invocă, în această privință, interesul personal pe care îl avea Chiquita în calificarea comportamentului în cauză drept încălcare, derularea, foarte elocventă, a procedurii administrative și existența unor contradicții vădite.

88      Trebuie subliniat, cu titlu introductiv, că argumentația reclamantelor, care vizează discreditarea la modul general a mărturiei Chiquita, se întemeiază pe o premisă greșită, în sensul că declarațiile Chiquita nu constituie decât unul dintre elementele luate în calcul de Comisie pentru a‑și fundamenta concluziile, în combinație cu înseși declarațiile Dole și ale Weichert și cu mijloacele de probă scrise, precum liste ale convorbirilor telefonice și mesaje electronice, toate aceste elemente fiind examinate și confruntate astfel încât să reiasă atât elementele contradictorii, cât și elementele concordante care tind să stabilească existența unei practici concertate.

89      Specificul practicii în cauză, și anume faptul că respectivele comunicări bilaterale au avut loc oral și că părțile au informat Comisia că nu aveau nici note, nici rezumate ale acestor comunicări, explică totodată importanța declarațiilor realizate de întreprinderi în cursul procedurii administrative.

90      În primul rând, în ceea ce privește interesul personal pe care îl avea Chiquita în calificarea comportamentului în cauză drept încălcare, reclamantele arată că depunerea de către această întreprindere, la 8 aprilie 2005, a unei cereri de imunitate întemeiată pe Comunicarea privind cooperarea avea legătură cu achiziția, anunțată cu șase săptămâni mai devreme, a sectorului „Fresh Express” al Performance Food Group. Potrivit reclamantelor, Chiquita nu putea să finalizeze achiziția sectorului „Fresh Express”, care prezenta o importanță strategică considerabilă pentru aceasta, fără să liniștească îngrijorările manifestate de băncile care finanțau operațiunea în urma unui control prealabil al activităților sale, și doar la 28 iunie 2005, după obținerea imunității condiționate la 3 mai 2005, Chiquita a anunțat finalizarea operațiunii de achiziție.

91      Trebuie arătat că argumentul reclamantelor nu răspunde logicii inerente a procedurii prevăzute de Comunicarea privind cooperarea. Astfel, faptul de a solicita beneficiul aplicării acesteia în scopul obținerii unei reduceri a cuantumului amenzii nu determină în mod obligatoriu o incitare la prezentarea unor elemente de probă deformate cu privire la ceilalți participanți la înțelegerea incriminată. Într‑adevăr, orice tentativă de a induce în eroare Comisia ar putea pune sub semnul întrebării sinceritatea și caracterul complet al cooperării solicitantului și, prin urmare, ar putea pune în pericol posibilitatea acestuia de a beneficia pe deplin de Comunicarea privind cooperarea (Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2006, Peróxidos Orgánicos/Comisia, T‑120/04, Rec., p. II‑4441, punctul 70).

92      Chiar dacă susținerile reclamantelor cu privire la motivația cererii de imunitate prezentate de Chiquita ar fi considerate adevărate, acestea nu sunt de natură să înlăture orice credibilitate a declarațiilor acestei întreprinderi. Existența unui interes personal în denunțare nu semnifică în mod necesar lipsa credibilității autorului acesteia.

93      Îngrijorările operatorilor care trebuiau să finanțeze achiziția Chiquita și grija lor, în acest scop, de a delimita cât mai bine posibil riscul în legătură cu situația împrumutatului pot, în egală măsură, să fie considerate ca un indiciu concret care accentuează forța probantă a declarațiilor Chiquita cu privire la realitatea unei înțelegeri.

94      În plus – și mai ales –, prezentarea exclusiv avantajoasă a demersului întreprins de Chiquita la 8 aprilie 2005 este înșelătoare în măsura în care face abstracție de o consecință certă și potențial negativă în legătură cu recunoașterea de către aceasta a participării sale la o înțelegere. Astfel, deși cererea de imunitate permitea întreprinderii Chiquita să spere că va scăpa de orice sancțiune a Comisiei, recunoașterea menționată anterior și decizia subsecventă a Comisiei de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE expune această întreprindere la o acțiune în daune interese din partea terților pentru repararea prejudiciului suferit din cauza comportamentului anticoncurențial în cauză, ceea ce poate să se dovedească a avea consecințe importante pe plan financiar.

95      Această concluzie este de asemenea de natură să relativizeze susținerile reclamantelor cu privire la presupusa așteptare a Chiquita de a vedea întreprinderile concurente suportând un handicap financiar la finalul procedurii administrative.

96      În al doilea rând, reclamantele fac referire la derularea procedurii administrative, arătând că Comisia a constatat ea însăși că Chiquita nu avea credibilitate, întrucât a respins practic toate susținerile prezentate de această societate pentru motivul că erau neîntemeiate, inclusiv în ceea ce privește participarea Fyffes și a Van Parys la înțelegerea invocată, și a fost constrânsă să organizeze o reuniune cu Chiquita privind „starea dosarului”. Aceasta din urmă nu ar fi identificat comunicările bilaterale în cauză și nu ar fi invocat obiectul lor anticoncurențial decât după această reuniune.

97      Reclamantele amintesc că cererea de clemență a Chiquita din 8 aprilie 2005 conținea următoarea mențiune:

„Prezenta cerere se referă la activitatea de distribuție și de comercializare a bananelor, precum și a ananasului și a altor fructe proaspete, importate. Cei mai mari furnizori de banane în Europa, inclusiv în Elveția și în Norvegia, sunt [Chiquita], [Dole], Del Monte, [Fyffes], Ireland și Grupo Noboa SA Ecuador, denumită în continuare Noboa.

Acțiunile concertate între importatorii de banane care au încălcat articolul 81 [CE] au avut loc cu aproximație de la începutul anilor ’90 (sau mai devreme) până în aprilie 2005. Pe parcursul ultimilor patru sau cinci ani, Chiquita, Dole, Del Monte, Fyffes și Noboa au participat la aceste acțiuni concertate și este posibil ca acestea să reunească și în prezent sau poate că la aceste reuniuni au participat anterior și alți furnizori, mai mici, de banane, precum Durbeck. Societățile menționate mai sus au inițiat în sectorul bananelor un schimb regulat de informații referitoare la volumele și la prețurile viitoarelor livrări în Europa, precum și cu privire la clienții lor personali europeni.

Societățile au inițiat de asemenea acțiuni concertate având ca obiect direct prețurile, și anume prețurile de referință generale pentru Europa, aplicate anumitor clienți europeni.”

98      Se pare astfel că cererea de clemență viza în special „importatorii de banane” și participarea acestora la acțiuni concertate „în cursul ultimilor cinci ani”.

99      Conținutul deciziei atacate demonstrează că declarațiile Chiquita, contrar afirmațiilor reclamantelor, au fost luate în calcul în mare măsură de Comisie. Mai întâi, este cert că, din cei cinci importatori menționați, trei au devenit destinatari ai deciziei atacate. Apoi, un schimb de informații referitor la volume a fost constatat efectiv în decizia atacată, fără a fi reținut în final ca element constitutiv al încălcării [a se vedea considerentele (136) și (272) ale deciziei atacate]. De asemenea, un schimb de informații, sub forma unor comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, aferent prețurilor de referință ale importatorilor și ale furnizorilor, a fost reținut în decizia atacată pentru a caracteriza o practică concertată având un obiect anticoncurențial cu o durată de trei ani, inclusă în perioada restrânsă vizată mai precis în cererea de clemență.

100    În orice caz, constatarea potrivit căreia încălcarea reținută în final în decizia atacată nu corespunde în toate punctele cu indicațiile conținute în cererea de clemență în ceea ce privește obiectul comportamentului ilicit, durata acestuia și numărul de întreprinderi implicate și sancționate nu este de natură să demonstreze că autorul respectivei cereri și declarațiile acestuia, pe care sunt parțial întemeiate concluziile Comisiei privind existența unei încălcări a articolului 81 CE, sunt lipsite de credibilitate.

101    Rezultatul procedurii administrative desfășurate de Comisie, evidențiat de reclamante, contrazice însăși afirmația acestora conform căreia „Comisia a admis cu prea mare ușurință afirmația Chiquita potrivit căreia exista o formă de înțelegere între importatorii de banane în Europa de Nord” și nu a procedat la „un examen critic” al declarațiilor acestei societăți.

102    Voința reclamantelor de a discredita mărturia Chiquita le‑a condus la dezvoltarea unui raționament contradictoriu vizând în același timp să reproșeze Comisiei faptul că s‑a întemeiat aproape exclusiv pe declarațiile Chiquita, fără precauție și fără o analiză critică, și să sublinieze diferențele dintre aceste declarații și conținutul deciziei atacate.

103    Pe de altă parte, nici dintr‑o scrisoare a Comisiei prin care invita Chiquita să își prezinte observațiile asupra „posibilelor” discordanțe dintre cererea de clemență inițială și unele declarații ulterioare, nici din organizarea, la 20 octombrie 2006, a unei reuniuni în cursul căreia Comisia și Chiquita au avut un schimb de puncte de vedere referitor la confruntarea elementelor cuprinse în cererea de clemență cu cele rezultând din inspecțiile și din solicitările de informații nu se poate deduce o discreditare globală a mărturiei Chiquita.

104    Trebuie arătat că reclamantele, care au avut acces la dosarul de investigare, se mulțumesc să afirme că Chiquita a menționat comunicările de stabilire anticipată a prețurilor după reuniunea‑bilanț din 20 octombrie 2006 și nu oferă niciun element de natură să contrazică observația Comisiei potrivit căreia Chiquita a făcut referire la aceste comunicări de stabilire anticipată a prețurilor pentru prima dată în iulie‑august 2005 (declarațiile nr. 11 și 12), și anume cu mai mult de un an înaintea desfășurării acestei reuniuni.

105    Considerentul (149) al deciziei atacate, în care se indică faptul că „[a]tunci când Chiquita a informat Comisia despre comunicările de stabilire anticipată a prețurilor pe care le întreținea cu Dole, a invocat faptul că tema acestora fusese condițiile de vânzare și de piață și factorii de preț, precum și ofertele de preț oficiale privind bananele”, face referire la pagina 9227 și următoarele din dosarul Comisiei, care corespund declarației de întreprindere nr. 12 a Chiquita din 25 august 2005. În plus, anexa A 6 la cererea introductivă corespunde declarației nr. 28 a Chiquita, în care aceasta aduce clarificări cu privire la comportamentul fostului său angajat, domnul B., implicat în comunicări cu întreprinderi concurente, și amintește că a descris ce știa despre aceste comunicări în declarațiile precedente nr. 11 din 4 iulie 2005, nr. 12 din 25 august 2005 și nr. 13 din 20 ianuarie 2006.

106    În al treilea rând, Dole arată că mărturia salariatului Chiquita, domnul B., privind comunicările bilaterale desfășurate cu unul dintre salariații săi, domnul H., prezintă mai multe contradicții interne, care ridică îndoieli serioase cu privire la exactitatea și la credibilitatea acesteia, și este de asemenea contrazisă de cea a salariatului său.

107    Primo, reclamantele evocă variațiile declarațiilor Chiquita în ceea ce privește calendarul comunicărilor, cu susțineri privind schimburi care au avut loc lunea și marțea, iar ulterior miercurea și joia.

108    Această situație este clar explicată în considerentele (71)-(74) și (156) ale deciziei atacate, din care rezultă că, după ce s‑a întreținut în mod suplimentar cu foști salariați și cu salariații săi actuali și după ce a trecut în revistă listele convorbirilor telefonice ale fostului său salariat, domnul B., Chiquita și‑a detaliat declarația inițială indicând că apelurile aveau loc în general miercurea la sfârșitul după‑amiezii și erau urmate de un al doilea apel joia dimineața devreme, înainte, uneori chiar imediat înainte, de apelul în conferință internă care preceda decizia sa în materie de stabilire a prețurilor.

109    Trebuie să se sublinieze că Dole a admis în mod coerent, în răspunsurile sale la solicitările de informații, că apelurile telefonice aveau loc miercurea după‑amiaza și, potrivit acesteia, foarte rar joia dimineața [considerentul (73) al deciziei atacate] și că declarațiile întreprinderilor sunt susținute de listele convorbirilor telefonice disponibile ale domnului B., care arată apelurile telefonice efectuate de acesta din urmă către domnul H., liste cu privire la care reclamantele nu au formulat nicio observație.

110    Secundo, în ceea ce privește originea apelurilor, reclamantele menționează o primă declarație a Chiquita, potrivit căreia „domnul H., de la Dole, îl apela uneori primul pe domnul B., iar alteori Chiquita o apela prima pe Dole”, și ulterior o a doua, potrivit căreia „în cea mai mare parte a timpului, domnul H. îl apela pe domnul B.”, această ultimă afirmație fiind de altfel contestată de domnul H.

111    Declarațiile Chiquita menționate mai sus nu dezvăluie o contradicție reală, ci o precizare cu privire la originea majoritară a apelurilor, iar contestația Dole cu privire la acest aspect nu permite să se susțină în mod valabil o absență totală a credibilității mărturiei Chiquita, deși aceasta din urmă este susținută de Dole, care a declarat că salariații săi, domnii H. și G., comunicau cu domnul B., salariat al Chiquita, și că, „în rare ocazii, este posibil ca domnul H. să îl fi contactat pe domnul B. miercurea după‑amiaza dacă Dole nu fusese contactată de acesta miercuri după‑amiaza și în special dacă o împrejurare neobișnuită intervenea în evoluția pieței” [considerentele (60) și (61) ale deciziei atacate].

112    Pe baza acestor elemente, Comisia a putut să concluzioneze în mod just, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamante, că Chiquita și Dole comunicaseră, chiar dacă părțile își amintesc în mod diferit persoana care se găsea „în cea mai mare parte a timpului” la originea contactelor, și că cele două părți admit, în plus, că propriii salariați au luat de asemenea contact cu cealaltă parte cu anumite ocazii [considerentul (62) al deciziei atacate].

113    Tertio, reclamantele arată că domnul B. a susținut că Dole comunica „intenția sa probabilă [...] cu privire la modul în care urma să stabilească prețurile în săptămâna următoare”, iar ulterior, în aceeași declarație, că apelurile aveau ca scop obținerea „unei indicații finale din partea Dole cu privire la intenția sa referitoare la stabilirea prevăzută a prețului”.

114    Aceeași obiecțiune a fost prezentată de Dole în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, ceea ce a determinat următorul răspuns din partea Comisiei, în considerentul (169) al deciziei atacate:

„Comisia subliniază, la modul general, că, întrucât aceste comunicări erau comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, este clar că indicațiile sau intențiile de preț comunicate concurenților nu puteau să fi fost un preț de referință final, deoarece acesta nu era stabilit decât în ziua următoare. În plus, Chiquita arată în declarația sa de întreprindere că, în opinia ei, comunicările aveau ca obiect obținerea de la Dole a unei «indicații finale» referitoare la «intenția sa privind prețul scontat». Acest lucru arată clar că Chiquita nu afirma că ceea ce comunica Dole era un preț final. Chiquita indică în plus că recomandarea de stabilire a prețurilor a domnului B. se baza pe «intenția probabilă a Dole», despre care luase cunoștință cu ocazia comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor cu Dole. Comisia apreciază că aceste declarații nu sunt incoerente și că ele arată clar finalitatea acestor comunicări pentru Chiquita.”

115    Simpla menționare, în cererea introductivă, a faptului că domnul H. și‑a amintit doar de discuțiile având ca obiect „tendințele indicative ale prețurilor de referință” nu este de natură să contrazică concluzia Comisiei menționată mai sus și să justifice susținerile de incoerență și de lipsă a credibilității subsecvente a mărturiei Chiquita.

116    Quarto, în ceea ce privește discordanța dintre Chiquita și Dole cu privire la determinarea frecvenței exacte a schimburilor, aceasta nu semnifică în mod necesar, astfel cum înțeleg reclamantele, lipsa credibilității mărturiei Chiquita.

117    Chestiunea frecvenței comunicărilor bilaterale dintre Dole și Chiquita este examinată în considerentele (76)-(86) ale deciziei atacate și Comisia a ținut seama de răspunsurile Dole, care a admis că aceste comunicări bilaterale au avut loc de aproximativ 20 de ori pe an [considerentul (83) al deciziei atacate].

118    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că argumentarea reclamantelor prin care se urmărește discreditarea în mod general a mărturiei Chiquita din cauza unei pretinse lipse de credibilitate a acesteia trebuie să fie înlăturată.

b)     Cu privire la incompatibilitatea modurilor de operare ale Dole și Chiquita cu coluziunea reproșată

119    Reclamantele pretind că teza Comisiei potrivit căreia comunicările bilaterale dintre părți aveau ca obiectiv coordonarea prețurilor lor de referință este incompatibilă cu faptul că Chiquita și Dole stabileau prețuri de referință pentru produse diferite, pentru clienți diferiți și pentru săptămâni diferite ale ciclului de trei săptămâni al pieței bananelor. Așadar, nu ar fi nici măcar teoretic posibilă coordonarea prețurilor de referință pe baza informațiilor comunicate reciproc, în măsura în care produsele vândute de Chiquita și de Dole ar fi două produse total diferite, care nu s‑ar afla în concurență pe aceeași piață.

120    Prețul de referință stabilit de Chiquita se referea la bananele coapte care ar fi livrate comercianților cu amănuntul, în timp ce prețul de referință stabilit de Dole se referea la bananele nematurate, livrate operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și distribuția. Potrivit reclamantelor, Chiquita își stabilea prețul de referință galben pentru bananele care ajungeau în Europa de Nord în săptămâna precedentă și erau livrate comercianților cu amănuntul în săptămâna următoare, în timp ce Dole își stabilea prețul de referință verde pentru bananele care ajungeau în Europa de Nord în săptămâna următoare și care nu erau livrate comercianților cu amănuntul decât două săptămâni mai târziu.

121    Această situație nu era caracteristică pentru Germania, unde Chiquita comunica clienților săi în scopuri externe doar un preț de referință galben, datorită exercitării de către filiala sa Atlanta a activităților de maturare artificială și de distribuție. Astfel, Chiquita ar fi indicat Comisiei că deciziile de stabilire a prețurilor luate joia cu privire la țările nordice se refereau și la bananele în curs de maturare.

122    Reclamantele reproșează în fine Comisiei faptul că nu și‑a explicat poziția în mod clar și neechivoc, încălcând astfel articolul 253 CE, în special prin faptul că nu a explicat „în mod valabil cum poate avea o relevanță oarecare pentru stabilirea prețului bananelor galbene schimbul de informații referitor la elemente pretins relevante pentru stabilirea prețurilor de referință ale bananelor verzi”.

 Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 253 CE

123    Din formularea obiecției amintite la punctul anterior, mai precis din folosirea locuțiunii adverbiale „în mod valabil”, precum și din cuprinsul argumentației dezvoltate de reclamante rezultă că această obiecție nu vizează propriu‑zis o încălcare a unor norme fundamentale de procedură în sensul articolului 230 CE. Obiecția în cauză se confundă în realitate cu critica temeiniciei deciziei atacate și deci a legalității pe fond a acestui act, care ar fi ilegal având în vedere absența demonstrării de către Comisie a existenței sau chiar a însăși posibilității de a exista a unei coordonări ilicite între Dole și Chiquita.

124    În fond, chiar dacă se presupune că susținerea privind o încălcare a articolului 253 CE poate fi reținută, aceasta ar fi lipsită de temei.

125    Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă prin articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției emitente a actului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații al destinatarului actului sau al altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare a acestuia, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea Curții din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, Rec., p. I‑1719, punctul 63 și jurisprudența citată).

126    În plus, deși, în motivarea deciziilor pe care le adoptă pentru a asigura aplicarea normelor de concurență, Comisia nu este obligată să discute toate aspectele de fapt și de drept, precum și considerațiile care au determinat‑o să ia o astfel de decizie, nu este mai puțin adevărat că instituția este datoare, în temeiul articolului 253 CE, să menționeze cel puțin situația de fapt și considerațiile juridice care prezintă o importanță esențială în economia deciziei, acordând în felul acesta instanței Uniunii și părților interesate posibilitatea de a cunoaște condițiile în care a efectuat aplicarea tratatului (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 1998, European Night Services și alții/Comisia, T‑374/94, T‑375/94, T‑384/94 și T‑388/94, Rec., p. II‑3141, punctul 95 și jurisprudența citată).

127    În prezenta cauză, în considerentele (4), (5), (32), (34), (104), (141)-(143), (182), (196) și (287) ale deciziei atacate, Comisia a explicat cu suficientă precizie și claritate poziția sa cu privire la natura unică a produsului în cauză, și anume bananele proaspete, la specificitatea acestui produs, fructe importate verzi și oferite publicului spre consum odată ce au devenit galbene, după maturarea artificială, la modalitățile de organizare a maturării artificiale și, ulterior, de comercializare a bananelor, la procesul de negociere comercială cu prețurile de referință și la legătura existentă între prețurile de referință ale bananelor verzi și galbene.

128    În plus, trebuie să se sublinieze că argumentarea reclamantelor prin care se dorește constatarea, în esență, a unei separări și a unei desincronizări a activităților Dole și Chiquita, care ar face imposibilă o coluziune asupra prețurilor de referință prin intermediul comunicărilor bilaterale, nu a fost invocată în cursul procedurii administrative.

129    Or, este cert că comunicarea privind obiecțiunile indica explicit că produsul în cauză era constituit din banane (fructe proaspete) și indica trei practici coluzive, și anume:

–        schimbul de informații referitor la volumul livrărilor de banane în Europa de Nord (schimb de informații referitor la volum);

–        comunicări bilaterale referitoare la condițiile pieței bananelor, la tendințele prețurilor sau la indicarea prețurilor de referință înainte de stabilirea acestora;

–        schimbul de informații referitor la prețurile de referință ale bananelor (schimb referitor la prețuri de referință).

130    La punctul 429 din comunicarea privind obiecțiunile, Comisia a concluzionat în mod neechivoc că „fiecare serie de aranjamente bilaterale” și ansamblul acestor aranjamente constituia o încălcare având ca obiect restrângerea concurenței în Comunitate și în Spațiul Economic European (SEE) în sensul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE.

131    În răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, Dole a contestat existența oricărei încălcări, însă, în acest scop, nu a susținut în niciun fel o diferență substanțială a modului de comercializare a bananelor în raport cu Chiquita. Deși se indică faptul că, spre deosebire de Dole și de restul sectorului, prețurile de referință au avut anumite utilizări foarte limitate și discrete pentru Chiquita datorită particularității activității sale, această observație vizează doar contractele „Dole plus”, în care prețul de tranzacție al bananelor marca Chiquita depindea în realitate de prețul de referință săptămânal stabilit de Dole.

132    Este chiar subliniată în mod clar, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile menționat mai sus, rivalitatea constantă care exista între importatorii de banane, „în special între Dole și Chiquita”, acest din urmă operator fiind calificat drept „cel mai mare rival” al Dole.

133    În acest stadiu, trebuie amintit că pot fi furnizate pe parcursul procesului explicații sau precizări de natură să clarifice termenii actului atacat (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 15 iulie 1960, Präsident și alții/Înalta Autoritate, 36/59-38/59 și 40/59, Rec., p. 857, 892, Hotărârea Curții din 6 aprilie 1995, BPB Industries și British Gypsum/Comisia, C‑310/93 P, Rec., p. I‑865, punctul 11, și Concluziile avocatului general Léger prezentate în această cauză, Rec., p. I‑867, punctul 24). Curtea a hotărât că precizările aduse de autorul unei decizii atacate, care completează o motivare care este deja ea însăși suficientă, nu țin propriu‑zis de respectarea obligației de motivare, chiar dacă pot fi utile în cadrul controlului intern al motivării deciziei efectuat de instanța Uniunii, întrucât permit instituției să explice motivele care stau la baza deciziei sale (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 16 noiembrie 2000, Stora Kopparbergs Bergslags/Comisia, C‑286/98 P, Rec., p. I‑9925, punctul 61).

134    În prezenta cauză, precizările oferite în cursul procesului de Comisie, ca răspuns la obiecția specifică invocată de reclamante pentru prima dată în cursul procedurii contencioase, nu au făcut decât să explice motivarea deja conținută în decizia atacată, care înglobează diferitele moduri de distribuție a bananelor importate în Europa de Nord, printre alții, de Dole și de Chiquita.

135    Rezultă că nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi, în orice caz, imputată Comisiei.

 Cu privire la fond

136    Este necesar să se considere că obiecția invocată de reclamante nu poate fi reținută, întrucât se sprijină pe o premisă neargumentată și eronată potrivit căreia bananele verzi și galbene constituie produse total diferite, aparținând a două piețe distincte pe care operează, în mod exclusiv, Dole, pe de o parte, și Chiquita, pe de altă parte.

137    Teza reclamantelor nu corespunde realității pieței în cauză, astfel cum rezultă aceasta din constatările făcute de Comisie în decizia atacată, din declarațiile Dole și ale Chiquita formulate în cursul procedurii administrative și din propriile înscrisuri ale reclamantelor.

138    Astfel cum rezultă din motivele care urmează, aceste constatări și declarații, coroborate cu mijloace de probă scrise, indică existența unei piețe a bananelor (fructe proaspete) caracterizate de o coexistență și de o concomitență a activităților întreprinderilor Dole și Chiquita de vânzare a bananelor verzi și galbene, de o comunicare a acestor două întreprinderi, într‑o perfectă înțelegere mutuală, cu privire la prețul bananelor verzi pentru Europa de Nord și de faptul că prețul bananelor verzi era cel plecând de la care era stabilit prețul bananelor galbene.

139    În primul rând, trebuie să se sublinieze că Comisia definește clar în decizia atacată sectorul în cauză, în special produsul în cauză ca fiind bananele proaspete, precum și funcționarea pieței respective.

140    Comisia precizează că atât bananele necoapte (verzi), cât și bananele coapte (galbene) sunt incluse în decizia atacată, iar vânzările de banane proaspete se definesc ca fiind vânzările de banane minus bananele deshidratate și bananele din soiul Musa paradisiaca (plantains) [considerentul (4) al deciziei atacate].

141    Din decizia atacată reiese că bananele importate în Europa de Nord erau în general cultivate în Caraibe, în America Centrală și în anumite țări din Africa [considerentul (5) al deciziei atacate]. În perioada în cauză, sectorul bananelor din Europa de Nord era organizat în cicluri săptămânale. Transportul cu vaporul al bananelor din porturile Americii Latine spre Europa dura aproximativ două săptămâni. Livrările de banane în porturile nord‑europene erau în general săptămânale și se efectuau în conformitate cu un calendar de expediție regulat [considerentul (33) al deciziei atacate]. Bananele erau expediate verzi și erau verzi când ajungeau în porturi. Acestea trebuiau supuse unui proces de maturare artificială pentru a putea fi consumate [considerentul (34) al deciziei atacate].

142    Comisia arată că bananele fie erau livrate direct cumpărătorilor (banane verzi), fie erau supuse unui proces de maturare artificială, iar ulterior erau livrate aproximativ o săptămână mai târziu (banane galbene), ceea ce însemna că procesul de maturare artificială putea fi organizat fie de cumpărător, fie realizat de importator ori în numele său [considerentul (34) al deciziei atacate].

143    Potrivit Comisiei, Chiquita, Dole și Weichert își stabileau prețurile de referință pentru bananele lor de marcă săptămânal, în speță joia dimineața, și le comunicau clienților [considerentele (34) și (104) ale deciziei atacate]. Termenul „preț de referință” se referea în general la prețurile de referință pentru bananele verzi („ofertă verde”). Prețurile de referință pentru bananele galbene („ofertă galbenă”) erau formate în mod normal din oferta verde majorată cu o redevență de maturare [considerentul (104) al deciziei atacate], prețurile de referință ale bananelor verzi determinând prețurile de referință ale bananelor galbene [considerentul (287) al deciziei atacate].

144    Prețurile de referință stabilite săptămânal de părți erau utile pentru Europa de Nord. Chiquita ar fi declarat că „[p]rețurile de referință în legătură cu «Europa de Nord» aveau legătură cu Germania (inclusiv Austria, Suedia, Finlanda și Danemarca) și cu țările Benelux” și că, atunci când vorbea cu Dole despre „prețul verde” german, „acesta acoperea prețurile referitoare la celelalte țări [din] Europa de Nord” [considerentele (104) și (141) ale deciziei atacate].

145    Documentele descoperite în incinta Dole cu ocazia inspecției ar arăta că această întreprindere avea un preț de referință numit preț „Europa de Nord a UE 15” și prețuri diferite pentru Norvegia, țările „din Europa de Nord a UE 10”, Franța, Italia și Regatul Unit. Dole ar fi indicat, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că acest preț era un preț german. De asemenea, Dole ar fi explicat clar că „vânzările sale verzi [erau] în general bazate pe un preț săptămânal” și că, „în orice situație, toți concurenții știau că prețurile de referință [discutate cu ocazia comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor] se refereau la piețele [informație nedivulgată] din UE 15” [considerentele (104), (142) și (143) ale deciziei atacate].

146    Comisia precizează că, joia după‑amiaza și vinerea (sau mai târziu în săptămâna în curs sau la începutul săptămânii următoare), importatorii de banane negociau prețurile bananelor cu clienții atunci când tranzacțiile se bazau pe prețuri negociate săptămânal. Clienții importatorilor erau în general operatori ai procesului de maturare artificială sau lanțuri de vânzare cu amănuntul. Prețul galben era prețul bananelor coapte, în timp ce prețul verde era cel al bananelor necoapte [considerentul (34) al deciziei atacate].

147    Comisia explică de asemenea că exista un anumit nivel de diferențiere în funcție de marcă. Activitatea bananieră distingea trei niveluri ale mărcilor de banane, denumite „treimi”: bananele de calitatea I marca Chiquita, bananele de calitatea a II‑a mărcile Dole și Del Monte și bananele de calitatea a III‑a (denumite de asemenea „de categoria a treia” și care includeau mai multe alte mărci de banane). Această împărțire în funcție de marcă se reflecta în stabilirea prețului bananelor, bananele Chiquita făcând obiectul celui mai ridicat preț, urmate de bananele marca Dole și marca Del Monte, bananele de calitatea a treia găsindu‑se la baza ierarhiei [considerentul (32) al deciziei atacate].

148    Potrivit Comisiei, în cadrul funcționării astfel descrise a pieței bananelor au intervenit diversele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor între Dole și Chiquita, în cursul cărora aceste două întreprinderi discutau despre condițiile ofertei și ale cererii sau, în alți termeni, despre factorii de stabilire a prețurilor, cu alte cuvinte, despre factorii importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și discutau sau dezvăluiau tendințe de preț și indicații privind prețurile de referință pentru săptămâna următoare înaintea stabilirii acestor prețuri de referință [considerentele (148), (182) și (196) ale deciziei atacate].

149    În al doilea rând, trebuie arătat că, în susținerea obiecției privind însăși absența posibilității unei coluziuni între Dole și Chiquita privind prețurile de referință și ca răspuns la aceasta, părțile au oferit fiecare precizări cu privire la modul de operare al celor două întreprinderi.

150    Primo, în ceea ce privește Dole, Comisia arată că filiala sa germană, DFFE, vindea „în principal” banane verzi comercianților cu amănuntul germani care dispuneau de propriile capacități de maturare artificială și operatorilor europeni care efectuau procesul de maturare artificială [considerentul (12) al deciziei atacate].

151    Din dosar și din memoriile reclamantelor reiese că activitatea Dole avea de asemenea ca obiect vânzarea bananelor galbene.

152    În cursul procedurii administrative, Dole a evocat astfel situația comercianților cu amănuntul care solicitau de la DFFE comunicarea unei oferte galbene (anexa B 9).

153    Reclamantele au explicat de asemenea că Dole deținea mai multe filiale care efectuau procesul de maturare artificială și operau în calitate de distribuitori în Europa de Nord, și anume societățile Kempowski, Saba și VBH. Aceste întreprinderi vindeau banane galbene marca Dole, cumpărate verzi, în special de la aceasta din urmă, în ceea ce privește societățile Saba și VBH. În plus, o mică parte din vânzările de banane galbene realizate de Dole în anul 2002 în Belgia și în Luxemburg s‑a realizat prin filiala sa franceză.

154    Din datele comunicate de reclamante rezultă că filialele Dole au vândut în 2002 banane galbene în valoare de 98 177 616 euro, în timp ce valoarea totală a vânzărilor Dole de banane proaspete în anul 2002 se ridica la 198 331 150 de euro, revizuită la 190 581 150 de euro după scăderea cantității de banane cumpărate de la ceilalți destinatari ai deciziei atacate [considerentele (451)-(453) ale deciziei atacate].

155    Saba și VBH au vândut în Europa de Nord în anul 2002 banane în valoare de 64,4 și, respectiv, de 13,9 milioane de euro, din care banane marca Dole în valoare de 29,4 și, respectiv, de 8,3 milioane de euro. Filiala germană Kempowski, care cumpăra bananele de la Cobana, iar nu de la Dole, a realizat vânzări de banane în Europa de Nord în anul 2002 în valoare de 16,8 milioane de euro, din care banane marca Dole în valoare de aproximativ 2,9 milioane de euro. Totalul vânzărilor de banane marca Dole în Europa de Nord în anul 2002, realizate de filiale ale acesteia care efectuau procesul de maturare artificială, se ridică la 40,6 milioane de euro, ceea ce înseamnă puțin sub jumătatea valorii vânzărilor de banane verzi realizate de DFFE, estimate la 99 451 555 de euro în cursul procedurii administrative, iar ulterior la 98 997 663 de euro în cadrul prezentei proceduri.

156    De altfel, trebuie să se constate că, printre criticile formulate de reclamante cu privire la determinarea de către Comisie a valorii vânzărilor în scopul calculării cuantumului amenzii, figurează tocmai importanța volumului vânzărilor de banane galbene realizate de Dole.

157    Din constatările menționate mai sus rezultă că, potrivit propriului raționament al reclamantelor dezvoltat în legătură cu controlarea Atlanta de către Chiquita, Dole desfășura o activitate de vânzare a bananelor galbene în beneficiul comercianților cu amănuntul care nu dispuneau de o capacitate proprie de efectuare a procesului de maturare artificială și avea un interes real în ceea ce privește respectiva activitate. Deși documentele prezentate de reclamante cu ocazia dezbaterilor relevă o formă de afiliere concretă a Atlanta la Chiquita anterior anului 2003, an în cursul căruia aceasta din urmă și‑a mărit participația inițială de numai 5 % pentru a prelua oficial controlul asupra acestui operator al procesului de maturare artificială, calitatea de filiale a Kempowski, a Saba, a VBH și a Dole France pe întreaga perioadă în care a avut loc încălcarea este lipsită de orice echivoc întrucât a fost admisă pe deplin de reclamante.

158    Secundo, în ceea ce privește Chiquita, reiese din dosar că, potrivit chiar formulării utilizate de reclamante la punctul 31 din cererea introductivă, expresia „prețuri de referință” poate „să însemne prețuri de referință verzi sau galbene”.

159    Cu ocazia dezbaterilor, Comisia a prezentat rapoartele interne referitoare la prețurile Chiquita, intitulate „Actualizarea prețului european”.

160    Aceste rapoarte cuprind, pentru fiecare săptămână dintr‑un an calendaristic, tabele în care se menționează, pe de o parte, volumul livrărilor de banane Chiquita, livrările cumulate ale concurenților săi și ale întreprinderilor bananiere și, pe de altă parte, prețurile Chiquita, precum și prețurile concurenților. Aceste tabele permit de asemenea comparații cu date referitoare la săptămâna anterioară și cu aceeași săptămână a anului anterior.

161    În ceea ce privește prețurile Chiquita, rapoartele conțin sistematic mențiunea „Germania (Euro) Galben” urmată de un preț, iar apoi, pe același rând, indicarea unui alt preț, mai mic cu 2 euro și corespunzând „cursului european”, formulare care urma unei prezentări care făcea referire la marca germană, cu menționarea unei diferențe de 4 mărci germane (DEM) între cele două prețuri.

162    La aceste rapoarte sunt adesea anexate e‑mailuri interne care reiau esențialul informațiilor și, printre altele, pentru o săptămână determinată, „prețul verde” și „prețul galben” ale Chiquita invocate mai sus, al doilea fiind în mod sistematic mai mare cu 2 euro decât primul.

163    Aceste documente ilustrează declarația Chiquita potrivit căreia „în mare, prețul de referință verde este prețul de referință galben minus 2 euro” și, în consecință, caracterul convertibil al respectivelor prețuri.

164    În declarația de întreprindere nr. 1, Chiquita indică următoarele:

„În fiecare joi dimineața, Chiquita își stabilea la nivel intern prețul de referință verde pentru săptămâna următoare. Rareori prețul de listă este prețul real cerut clienților Chiquita. Prețurile de referință sunt prețuri de vânzare cu ridicata, înaintea reducerilor și a rabaturilor. Pe baza acestei decizii interne, responsabilii naționali ai Chiquita își informau clienții cu privire la oferta pentru săptămâna următoare.”

165    Trebuie arătat că, în cursul procedurii administrative, Chiquita a declarat că, „în Europa, fructele sunt distribuite fie unor comercianți cu ridicata care efectuează procesul de maturare artificială, precum Atlanta (Germania), fie direct unor comercianți cu amănuntul (care efectuează propriul proces de maturare artificială)”. În ceea ce privește în mod specific activitatea sa în Germania, Chiquita a indicat că vindea banane către Atlanta, unor comercianți cu ridicata și direct unor comercianți cu amănuntul, precizând totodată că începuse să contracteze în mod continuu cu comercianții cu amănuntul în acești ultimi ani.

166    Se pare astfel că vânzările verzi nu se realizau numai în folosul Atlanta, operator de maturare artificială și distribuitor cu care Chiquita avea legături strânse, și că Dole și Chiquita împărțeau o clientelă comună.

167    Un e‑mail pe care domnul B. l‑a adresat domnului P. (doi directori ai Chiquita) la 30 aprilie 2001, menționat în considerentul (107) al deciziei atacate, coroborează existența unor vânzări de banane verzi de către Chiquita. Acest e‑mail are următorul cuprins:

„Este dovedit că, de îndată ce [Dole/Del Monte/Tuca] vor atinge un preț de 36,00 DEM, clienții lor (comercianți cu amănuntul) se vor opune, întrucât la acest nivel de ofertă, prețul pentru consumator trebuie să depășească pragul celor 3,00 DEM/kg. Nu există nicio îndoială că acest «fenomen» ne va afecta pentru o anumită perioadă. Acest lucru ar însemna că oferta noastră plafon va fi de 40,00 DEM (ofertă verde).”

168    Cuprinsul explicit al e‑mailului menționat mai sus demonstrează că, contrar afirmațiilor reclamantelor, prețul verde al Chiquita nu era doar o simplă noțiune teoretică destinată să faciliteze, în interior, comparația cu ofertele concurente.

169    Înseși declarațiile Dole confirmă faptul că Chiquita avea o ofertă verde pentru bananele sale.

170    Astfel, în cererea introductivă se precizează că societatea Saba, filiala suedeză a Dole, operator de maturare artificială și distribuitor, se aproviziona cu banane verzi de la diferiți importatori, printre care Chiquita.

171    În răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, Dole a criticat definirea cotei sale de piață de către Comisie din cauza faptului că s‑a ținut cont de vânzarea de banane galbene, în timp ce investigația avea ca obiect importul de banane verzi. Dole a adăugat că problema dublei contabilizări nu era limitată la situația sa și a subliniat că „Chiquita proceda atât la vânzări verzi către clienții săi comercianți cu amănuntul sau cu ridicata, cât și la vânzări de banane galbene, distribuite prin rețelele sale de operatori care efectuau procesul de maturare artificială în Benelux, în Germania și în Austria”.

172    Această declarație, în care activitatea Chiquita de vânzare a bananelor verzi este pusă pe același plan cu cea a cesiunii bananelor galbene, indică de asemenea că distribuirea bananelor galbene de către Chiquita nu poate fi redusă doar la intervenția Atlanta.

173    Trebuie arătat în această privință că Chiquita era cel mai mare furnizor de banane în Europa [considerentul (8) al deciziei atacate] și că valoarea totală a vânzărilor sale de banane proaspete în anul 2001 s‑a ridicat la 347 631 700 de euro [considerentele (451)-(453) ale deciziei atacate].

174    Din considerațiile care precedă rezultă că orice abordare a pieței prin care se urmărește reducerea Dole și a Chiquita la o activitate unică de comercializare, pentru una, a bananelor verzi, pentru cealaltă, a bananelor galbene, cu o relație exclusivă între Chiquita și Atlanta, este lipsită de temei.

175    Atât Dole, cât și Chiquita vindeau, pe de o parte, banane verzi operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și comercianților cu amănuntul care se ocupau ei înșiși de maturarea artificială a fructelor, și, pe de altă parte, banane galbene prin intermediul filialelor și al unei societăți afiliate, ori, în ceea ce privește Chiquita, prin organizarea procesului de maturare artificială și prin recurgerea, în acest scop, la operatori externi care efectuau procesul de maturare artificială.

176    Un extras din studiul economic din 10 aprilie 2007, prezentat de Dole, confirmă variabilitatea aranjamentelor contractuale încheiate între diferiții actori ai pieței bananelor, indicând că „uneori sunt vândute banane verzi de către importatori direct supermagazinelor, care ulterior plătesc unui operator care realizează procesul de maturare artificială o redevență pentru serviciul furnizat”, că „în alte cazuri, operatorii care efectuează procesul de maturare artificială cumpără bananele verzi de la importatorii de banane și negociază cu distribuitorii pe cont propriu” și că „dacă anumiți importatori posedă propriii operatori care efectuează maturarea artificială, alții apelează la terți pentru a efectua maturarea artificială a produsului lor”. Chiquita a mai precizat că uneori importatorii efectuau ei înșiși maturarea artificială a fructelor și „vindeau fructe galbene” și că anumiți comercianți cu amănuntul aveau propriile centre de efectuare a maturării artificiale și „cumpărau fructe verzi”.

177    Astfel, se pare, după cum arată în mod întemeiat Comisia, că referirea de către importator la un preț galben sau verde depinde pur și simplu de modul în care organizează vânzările bananelor: dacă le vinde verzi operatorilor care efectuează procesul de maturare artificială sau unor comercianți cu amănuntul care se ocupă ei înșiși de maturarea artificială a fructelor, acesta va comunica un preț de referință verde, iar dacă organizează el însuși maturarea artificială, recurgând la un operator extern care efectuează acest proces sau în instalațiile filialelor sale ori ale societăților asimilate, iar ulterior le vinde coapte comercianților cu amănuntul, va utiliza un preț de referință galben.

178    Tertio, trebuie subliniat că toate activitățile menționate mai sus se înscriau într‑o „schemă” temporală unică, descrisă aproape în aceiași termeni de Dole și de Chiquita în cursul procedurii administrative.

179    Dole și Chiquita descriu o cronologie a comercializării bananelor care corespunde unui ciclu de trei săptămâni, derulat astfel:

–        joia dimineața în prima săptămână: importatorii stabilesc prețurile de referință pentru bananele lor și le comunică clienților;

–        joia după‑amiaza în prima săptămână și până la sfârșitul acestei săptămâni, chiar și până în ziua de luni a celei de a doua săptămâni: importatorii negociază prețurile de tranzacție cu cumpărătorii;

–        ziua de luni a celei de a doua săptămâni (uneori sfârșitul primei săptămâni): vapoarele sosesc în porturile europene, bananele sunt descărcate și transportate în centre de maturare artificială;

–        începutul celei de a treia săptămâni (uneori sfârșitul celei de a doua săptămâni): bananele coapte sunt introduse pe piață în scopul consumului.

180    Acest calendar corespunde constatării operate de Comisie în considerentul (34) al deciziei atacate, potrivit căreia bananele fie erau livrate direct cumpărătorilor (banane verzi), fie erau supuse procesului de maturare artificială și livrate aproximativ o săptămână mai târziu (banane galbene), formulare care sintetizează procesul de distribuție și evidențiază pentru toate bananele o durată de maturare care nu putea fi micșorată.

181    Reproducând, la punctul 34 din cererea introductivă, „schema” temporală menționată mai sus, reclamantele au arătat că „piața bananelor” urma în mod tradițional un calendar săptămânal prestabilit foarte strict în ceea ce privește modalitatea și momentul în care aceste negocieri „între importatori și clienții lor” aveau loc. Pe lângă această indicare cu caracter general privind funcționarea unei piețe unice și care includea toți importatorii, reclamantele au precizat rațiunea obiectivă și imperioasă care a dictat un astfel de calendar, și anume faptul că bananele sunt un produs extrem de perisabil, ceea ce implica o stabilire rapidă a prețului de tranzacție în scopul unei epuizări eficiente a stocurilor de banane livrate în fiecare săptămână.

182    Trebuie subliniat că, în cadrul acestui ciclu de trei săptămâni astfel descris, intervenea comercializarea bananelor galbene marca Dole și marca Chiquita cu mijlocirea unor filiale sau a unei societăți afiliate, care efectuau procesul de maturare artificială și operau în calitate de distribuitori, prin intermediul unui preț de referință galben, comunicat comercianților cu amănuntul joia dimineața în cea de a doua săptămână.

183    După cum rezultă dintr‑o declarație a Chiquita care figurează în anexa C 5 la replică, referitoare la tranzacții realizate în anumite țări nordice, și din conținutul unei scrisori adresate la 2 ianuarie 2003 de către un angajat al Atlanta unui salariat al Chiquita, stabilirea acestui preț de referință galben intervenea în timp ce bananele erau în curs de coacere, așadar, în cursul celei de a doua săptămâni, iar acestea erau livrate galbene comercianților cu amănuntul începând cu săptămâna următoare, cu alte cuvinte, la începutul celei de a treia săptămâni.

184    Potrivit înseși declarațiilor Dole, „schema” temporală de distribuire a bananelor galbene de către Saba și VBH corespundea cu cea a întreprinderii Atlanta (anexa B 9), cu comunicarea către clienți a unui preț galben în ziua de joi a celei de a doua săptămâni pentru fructe în curs de coacere, cumpărate verzi cu o săptămână mai devreme, și cu livrarea bananelor galbene comercianților cu amănuntul la începutul săptămânii următoare.

185    În al treilea rând, trebuie observat că o configurare a pieței marcată de o coexistență și de o concomitență a activităților de vânzare a bananelor verzi și galbene exercitate de Dole și de Chiquita este compatibilă cu concluzia Comisiei privind existența unei coluziuni ilegale între aceste două întreprinderi.

186    În această privință, declarațiile Dole și ale Chiquita și mijloacele de probă scrise aferente activității acestor întreprinderi trebuie să fie apreciate din perspectiva a două elemente.

187    Primo, din dosar rezultă că Dole și Chiquita discutau, în cursul diverselor comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, despre condițiile ofertei și ale cererii sau, în alți termeni, despre factorii de stabilire a prețurilor, și anume despre factorii importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și discutau sau dezvăluiau tendințe de preț și indicații privind prețurile de referință pentru săptămâna următoare înaintea stabilirii acestor prețuri de referință [considerentele (148), (182) și (196) ale deciziei atacate].

188    În declarația sa orală nr. 28, care descrie comunicările sale cu Dole, Chiquita a indicat că „Chiquita și Dole făceau referire la cursurile europene, cu alte cuvinte la «prețul oficial» german pentru bananele verzi”. Trebuie amintit că rapoartele interne cu privire la prețuri ale Chiquita conțin sistematic mențiunea „Germania (Euro) Galben”, urmată de un preț, iar apoi, pe același rând, indicarea unui alt preț, mai mic cu 2 euro și corespunzător cursului european, respectiv prețului verde al Chiquita.

189    Chiquita a adăugat că, atunci când vorbea cu Dole despre „prețul verde” german, „acesta acoperea prețurile referitoare la celelalte țări [din] Europa de Nord”.

190    Comisia subliniază că documentele descoperite în incinta Dole cu ocazia inspecției arată că aceasta avea un preț „Europa de Nord a UE 15”, descris de această întreprindere ca un preț german, ceea ce nu este în contradicție cu explicația oferită de Chiquita [considerentul (143) al deciziei atacate]. Dole arată, ca răspuns la o solicitare de informații, că, „oricum, toți concurenții știau că prețurile de referință [discutate cu ocazia comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor] se refereau la piețele [informație nedivulgată] din UE 15” [considerentul (143) al deciziei atacate].

191    Întrebată, în cadrul unei solicitări de informații, cu privire la prețurile despre care Dole și Chiquita discutau sau pe care le divulgau în „comunicările de stabilire anticipată a prețurilor”, Dole a răspuns că „[p]rețul de referință privea piețele din Europa de Nord a UE 15”.

192    Trebuie amintit că Dole a indicat, la pagina 130 din răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că „domnul [H.] a explicat că el și domnul [B.] puteau uneori să spună că se așteptau ca prețurile să crească cu 1 euro sau cu 50 de cenți, dar [că] nu a existat niciodată un acord cu privire la o majorare a prețului” și că „cel mult, persoanele respective schimbau opinii personale cu privire la modul în care puteau să evolueze prețurile Chiquita și Dole” [considerentul (158) și considerentul (170) ale deciziei atacate, nota de subsol 217].

193    În ceea ce privește discuțiile referitoare la prețuri de referință indicative sau la tendințele prețurilor, Dole însăși estimează că acest lucru „a avut loc în aproximativ jumătate dintre discuțiile de miercurea după‑amiaza cu Chiquita” [considerentul (153) al deciziei atacate].

194    Declarațiile Dole și Chiquita, precum și constatările efectuate de Comisie relevă situația a două întreprinderi care comunicau, într‑o perfectă înțelegere mutuală, cu privire la prețul bananelor verzi pentru Europa de Nord.

195    Trebuie să se constate că reclamantele nu contestă realitatea discuțiilor bilaterale și constatările efectuate de Comisie, ci încearcă să reducă conținutul comunicărilor incriminate la simple conversații cu privire la condițiile generale ale pieței, acestea înscriindu‑se ele însele în cadrul unui schimb permanent de informații, calificat în mod uzual drept „radio banane”, între actorii pieței menționate.

196    Cu toate acestea, conținutul comunicărilor bilaterale, astfel cum a fost prezentat de Dole însăși, nu este compatibil cu această abordare a reclamantelor și nici cu cea a unei piețe a bananelor caracterizată printr‑o separare și o desincronizare a activităților Dole și Chiquita.

197    Secundo, din dosar rezultă că prețul de referință al bananelor verzi este determinant pentru cel al bananelor galbene.

198    Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 157-161 de mai sus, examinarea rapoartelor interne referitoare la prețuri ale Chiquita relevă un preț galben corespunzător ofertei verzi majorate cu o redevență de maturare de 2 euro.

199    Dole a admis și a explicat clar legătura dintre prețul bananelor verzi și cel al bananelor galbene.

200    Mai întâi, Dole a precizat, în cursul procedurii administrative (anexa B 9), că prețul de cumpărare verde se afla la baza stabilirii prețului bananelor galbene vândute de societățile Saba, Kempowski și de filiala sa franceză. În cadrul descrierii activității acesteia din urmă, Dole a explicat și că prețurile de cumpărare verzi serveau la pregătirea prețurilor de referință galbene, trimise ulterior clienților prin e‑mailuri sau prin fax sau comunicate telefonic.

201    Dole a explicat că filiala sa belgiană VBH transmitea prețul său săptămânal anumitor clienți (Metro, Delhaize, Carrefour) pentru bananele livrate galbene, un preț care era bazat pe prețul de referință verde transmis de DFFE, majorat cu valoarea specificată în contractul încheiat de VBH cu clientul său. Dole a indicat că „[a]cest preț galben include[a] maturarea, furnizarea [și] distribuția, ambalarea și celelalte specificații ale produsului pe care fiecare client p[utea] să le solicite” și că „prețul vari[a], așadar, în funcție de prețul verde săptămânal și de majorări”. Dole a mai precizat că „contractele cu comercianții cu amănuntul [...] conțin[eau] o formulă de calcul de preț (și anume preț galben = preț verde comunicat de DFFE + majorările datorate specificațiilor produsului și costurilor logistice − reduceri)”.

202    După ce au susținut, în cererea introductivă, că filialele Dole stabileau prețul bananelor galbene „fără a se referi la vreo ofertă verde”, în replică (nota de subsol 5), reclamantele au pretins că, deși este adevărat că VBH și‑a stabilit prețurile pentru trei clienți în modul descris la punctul anterior, nu a făcut acest lucru decât „după” sfârșitul pretinsei încălcări. VBH ar fi aplicat acest mod de stabilire a prețurilor, printre alții, pentru Delhaize și pentru Carrefour în anii 2004 și 2005 și pentru Metro din 2004 până în 2006. Reclamantele au afirmat că aceste contracte erau menționate în răspunsul la solicitarea de informații a Comisiei din 10 februarie 2006, care acoperea perioada intitulată „Din 2000 până astăzi”. Atunci când Comisia a decis să limiteze constatarea unei încălcări la perioada 2000-2002 în decizia atacată, nu ar fi verificat dacă informațiile oferite priveau această perioadă.

203    Trebuie să se constate că examinarea anexelor memoriului în apărare nu relevă niciun indiciu care să justifice susținerile reclamantelor cu privire la aplicarea ratione temporis a modului de stabilire a prețurilor în cauză. Reclamantele nu oferă de altfel niciun element concret și obiectiv de natură să demonstreze veridicitatea spuselor lor și nici măcar indicații cu privire la modul în care VBH și‑ar fi stabilit prețurile pentru perioada cuprinsă între 2000 și 2002. Era clar că, în solicitarea de informații a Comisiei din 10 februarie 2006, perioada vizată începea la 1 ianuarie 2000. Întrucât răspunsul Dole nu oferă nicio precizare de natură restrictivă cu privire la data punerii în aplicare a modului de stabilire a prețurilor în cauză în contractele dintre VBH și clienții săi Metro, Delhaize și Carrefour, nimic nu permite înlăturarea faptului că acest răspuns poate să acopere totalitatea perioadei vizate, inclusiv cea din 2000 până în 2002.

204    În orice caz, independent de orice aspect de ordin temporal, aceste declarații ale Dole, făcute în cursul procedurii administrative, susțin declarațiile Chiquita și indicațiile oferite de reclamantele înseși în cererea introductivă cu privire la legătura dintre prețurile bananelor verzi și galbene, aceste din urmă noțiuni fiind cunoscute ale pieței înainte, în perioada și după perioada în care a avut loc încălcarea vizată în decizia atacată.

205    Astfel, reclamantele explică în cererea introductivă (punctul 41) că DFFE vindea banane verzi prin intermediul acordurilor negociate pe o bază săptămânală sau al acordurilor de aprovizionare pe termen lung care aplicau o formulă de preț fix, denumite „contracte Aldi plus”. În ceea ce privește respectivele contracte, reclamantele arată că, „deși aceste acorduri privesc vânzarea bananelor verzi către operatorii care efectuează procesul de maturare artificială [și] distribuția, prețurile erau bazate pe prețul de cumpărare stabilit de Aldi pentru bananele galbene, transformat într‑un preț care corespundea bananelor verzi” și că „această conversie era efectuată prin deducerea din prețul (galben) al Aldi a cheltuielilor standard de 3,07 euro pentru fiecare ladă, reprezentând cheltuielile de transport al bananelor (verzi) din port la centrul de maturare, cheltuielile de maturare, cheltuielile de preambalare și cheltuielile de transport ale instalației de maturare până la centrul de distribuție al Aldi”.

206    În această privință, trebuie să se observe că reclamantele susțin că elementul determinant al prețului real al bananelor în Europa de Nord era reprezentat din oferta făcută de Aldi, comerciant cu amănuntul foarte important al pieței germane, cea mai mare piață din Europa de Nord, care se aproviziona doar cu banane galbene fără marcă. Reclamantele afirmă, la punctul 47 din cererea introductivă, că „«prețul Aldi» pentru bananele galbene servea drept referință tuturor cumpărătorilor de banane, indiferent că erau verzi sau galbene, din Europa de Nord.” Acestea arată, așadar, că „prețul Aldi” galben servea drept referință pentru vânzarea bananelor verzi.

207    În sfârșit, trebuie să se sublinieze că reclamantele au menționat, în cadrul argumentării privind distincția necesară dintre bananele verzi și bananele galbene, care a venit în susținerea obiecției întemeiate pe incompatibilitatea modurilor de operare ale Dole și Chiquita cu coluziunea reproșată, o autonomie a Saba, a Kempowski, a VBH și a Dole France în determinarea politicii lor de prețuri.

208    Acest argument este lipsit de pertinență, în sensul că Comisia a constatat că încălcarea articolului 81 CE a fost săvârșită de Dole, societatea care controlează grupul Dole, și că, deși această întreprindere a concluzionat în sensul absenței oricărui comportament anticoncurențial, nu a contestat, în schimb, în cadrul prezentei proceduri, răspunderea sa în calitate de societate‑mamă a grupului Dole.

209    În plus, reclamantele s‑au mulțumit să comunice declarații numai ale directorilor societăților Kempowski și Saba, afirmând autonomia acestora din urmă și recunoscând în același timp calitatea lor de filiale exclusive a Dole, de la 1 ianuarie 2005 pentru cea de a doua.

210    Trebuie subliniat că, în cursul procedurii administrative (anexa B 9), Dole a indicat că toate vânzările Dole și Saba erau administrate de echipa comercială a Dole pentru Europa de Nord, cu alte cuvinte, de DFFE, în mod independent în raport cu administratorii Dole din cadrul Saba. Dole a precizat și că VBH se aproviziona cu banane de la DFFE și că, în fiecare joi, DFFE comunica VBH prețul său verde (sau prețul de referință al Dole) pentru săptămâna următoare. Potrivit Dole, VBH nu juca niciun rol în stabilirea sau în modificarea prețului verde, deoarece aceasta nu acționa ca importator, ci doar ca operator care efectuează procesul de maturare artificială și distribuția.

211    În orice caz, pretinsa autonomie a filialelor Dole nu este de natură să contrazică faptul că prețul bananelor verzi constituia baza prețului bananelor galbene.

212    Ulterior, reclamantele au indicat, în ședință, că prețurile de referință ale Dole pentru bananele verzi, stabilite în ziua de joi a primei săptămâni, erau reflectarea condițiilor anticipate ale pieței de comerț cu amănuntul ale celei de a treia săptămâni, fiind amintit că, după maturarea fructelor în cursul celei de a doua săptămâni, bananele galbene erau livrate comercianților cu amănuntul la începutul celei de a treia săptămâni.

213    În sfârșit, această ultimă observație trebuie legată de conținutul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor dintre Dole și Chiquita, astfel cum au fost raportate de aceste întreprinderi.

214    Printre altele, Chiquita a precizat că evalua împreună cu Dole „vânzările și ceilalți factori de preț pertinenți pentru stabilirea prețului săptămânii următoare”, Chiquita și Dole informându‑se „reciproc asupra condițiilor vânzărilor lor cu amănuntul, și anume vânzările galbene” [considerentul (149) al deciziei atacate].

215    Dole a confirmat că comunicările sale cu Chiquita se refereau la „condițiile pieței” și că evaluările situației pieței includeau printre altele „stocurile galbene aflate la operatorii care efectuau procesul de maturare artificială” [considerentul (152) al deciziei atacate].

216    Trebuie arătat că, în ceea ce privește comunicările sale cu Weichert, despre care nu se pretinde că avea o activitate exclusivă de vânzare a bananelor galbene, Dole a indicat că miercurea după‑amiaza avea loc o discuție despre felul în care Weichert și Dole „vedeau piața în cursul săptămânii actuale și despre felul în care credeau că piața putea să evolueze în cursul săptămânii următoare”. Dole a adăugat că „cererea de piață scontată era evaluată discutând situația pieței ([cu alte cuvinte, problema] dacă existau stocuri anticipate de importuri excedentare la nivelul porturilor sau dacă stocurile operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială a bananelor galbene nu erau comandate de supermagazine din cauza unei cereri în scădere a consumatorilor)” [considerentul (183) al deciziei atacate și răspunsul Dole la solicitarea de informații din 30 martie 2006].

217    Considerațiile care precedă demonstrează pertinența constatării cu privire la existența unei concertări între Dole și Chiquita în vederea stabilirii, în cursul primei săptămâni, a prețului bananelor verzi, care era comunicat operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și distribuția și comercianților cu amănuntul care se ocupau ei înșiși cu maturarea artificială a fructelor, și care constituia baza prețului bananelor galbene, comunicat comercianților cu amănuntul în prima sau în a doua săptămână, potrivit modalităților de distribuție a fructelor, livrate la începutul celei de a treia săptămâni.

218    În al patrulea rând, în acest cadru al funcționării pieței bananelor astfel cum a fost expus mai sus trebuie repoziționate și apreciate cele două documente principale invocate de reclamante pentru a veni în sprijinul susținerii potrivit căreia Chiquita și Dole stabileau prețuri de referință pentru produse diferite, pentru clienți diferiți și pentru săptămâni diferite ale ciclului de trei săptămâni al pieței bananelor.

219    Reclamantele invocă, mai întâi, o declarație a Chiquita, anexată la replică, referitoare la politica sa de stabilire a prețurilor în anumite țări nordice și care indică faptul că „în general, deciziile de stabilire a prețurilor sunt luate în săptămâna A pentru săptămâna B, cu alte cuvinte, fructele vândute joia vor fi livrate în săptămâna următoare” și că „fructele sunt, așadar, deja în curs de maturare artificială atunci când se derulează negocierile cu clienții”.

220    Reclamantele fac referire, în continuare, la conținutul unui e‑mail adresat, la 2 ianuarie 2003, de un angajat al Atlanta unui salariat al Chiquita și care are următorul cuprins:

„Deși îmi dau seama că Chiquita a urmat întotdeauna prețul stabilit de Dole în cursul acestor două săptămâni (și anume în scădere), în acest caz, recomandarea Dole nu putea și nu ar fi trebuit să fie urmată. Astfel, prețul stabilit de Chiquita este o referință galbenă care se aplică livrărilor din ziua de luni a săptămânii următoare. Prețul de referință al Dole, care a fost inițial majorat cu 0,50 euro azi‑dimineață, este, dimpotrivă, o referință verde, care nu va deveni galbenă decât în două săptămâni, nu mai devreme.”

221    Examinarea conținutului integral al mesajului arată că acesta se raportează la o modificare a prețului de referință galben al bananelor marca Chiquita distribuite de Atlanta, deja comunicat clienților, în urma unei majorări a prețului de referință al bananelor verzi de către Dole, care se produsese în aceeași dimineață în care a fost trimis respectivul mesaj, și anume joi, 2 ianuarie 2003. Această dată este imediat ulterioară perioadei în care a avut loc încălcarea, iar respectivul mesaj, care amintește și mișcările prețurilor din ultimele două săptămâni ale anului 2002, rămâne, așadar, relevant ca element al înțelegerii funcționării pieței în cauză.

222    După cum s‑a arătat la punctele 182-184 de mai sus, cele două documente în cauză se referă la una dintre variantele comercializării bananelor, respectiv la situația conform căreia importatorul vinde bananele sale verzi unei filiale sau unei societăți afiliate care efectuează procesul de maturare artificială și distribuția, care comercializează ulterior, prin intermediul unui preț de referință galben stabilit în ziua de joi a celei de a doua săptămâni, în timp ce fructele sunt în curs de maturare artificială, aceste banane livrate galbene comercianților cu amănuntul la începutul celei de a treia săptămâni.

223    Contrar afirmațiilor reclamantelor, această situație nu exprimă un decalaj sistematic de o săptămână în procesul de comercializare al bananelor de către Dole și de către Chiquita care să ducă la o desincronizare a activităților acestor întreprinderi incompatibilă cu coordonarea ilicită reproșată acestora.

224    Astfel, situația menționată mai sus se înscrie în mod necesar în „schema” temporală unică descrisă de reclamantele înseși și amintită la punctul 179 de mai sus.

225    E‑mailul în cauză menționează o mișcare de creștere a prețului de referință galben al bananelor marca Chiquita distribuite de Atlanta, stabilit și anunțat în ziua de joi a celei de a doua săptămâni pentru fructe în curs de maturare, care ajunseseră verzi în ziua de luni a celei de a doua săptămâni și care trebuiau să fie livrate galbene la începutul celei de a treia săptămâni, în urma unei majorări a prețului de referință al bananelor verzi Dole, stabilit și comunicat în aceeași zi de joi a celei de a doua săptămâni, pentru fructe în curs de a fi transportate și care trebuiau să ajungă verzi în ziua de luni a celei de a treia săptămâni și să fie livrate galbene două săptămâni mai târziu, la începutul celei de a patra săptămâni.

226    Această situație nu trebuie să fie apreciată izolat, ci trebuie să fie plasată în cadrul unei piețe care funcționează în mod continuu, cu o livrare, la fiecare început de săptămână, de banane verzi în porturile nord‑europene, importate de Chiquita și de Dole, cu banane plasate ulterior în centre de maturare artificială pentru aceeași durată de aproximativ șapte zile, iar ulterior cu o introducere pe piață a bananelor galbene aparținând mărcilor Dole și Chiquita. Atât bananele marca Dole, cât și bananele marca Chiquita au fost la început verzi înainte de a deveni galbene după maturare și înainte de a se afla în aceleași raioane ale supermagazinelor sau ale altor comercianți cu amănuntul, fiind destinate consumatorilor finali tot timpul anului, potrivit aceleiași „scheme” temporale.

227    Astfel, bananele galbene Chiquita, menționate în e‑mailul salariatului Atlanta, făceau parte dintr‑o livrare de banane verzi sosită în porturile nord‑europene la începutul celei de a doua săptămâni și pentru care fusese stabilit un preț verde în ziua de joi a primei săptămâni. În aceleași împrejurări temporale interveniseră o livrare de banane verzi ale Dole și stabilirea unui preț de referință pentru acestea.

228    Toate aceste banane erau destinate introducerii pe piață în scopul consumului în același interval de timp, și anume la aproximativ o săptămână după descărcarea și plasarea lor în centre de maturare artificială, potrivit diferitor modalități, așadar, la începutul celei de a treia săptămâni.

229    Această ultimă constatare trebuie să fie legată de o altă observație a salariatului Atlanta.

230    În e‑mailul său din 2 ianuarie 2003, respectivul salariat critică majorarea prețului de referință galben deja comunicat clientelei. Acesta subliniază că decizia în cauză este o eroare comercială, întrucât „diferența de preț pe piață a crescut” și că va „fi mai dificil pentru Chiquita de găsit și de păstrat clienți [în] săptămâna care urma”.

231    Această declarație atestă, pe lângă importanța chestiunii diferențelor de preț dintre diferitele banane de marcă, existența unei oferte concurente pentru bananele galbene în timpul celei de a treia săptămâni. Or, în același moment sunt introduse pe piața de comerț cu amănuntul bananele marca Dole, sosite în porturi la începutul celei de a doua săptămâni și distribuite galbene de către operatorii care efectuează procesul de maturare artificială, întreprinderi independente sau filiale ale Dole.

232    La aceste considerații cronologice, care rezultă din analiza documentului invocat de reclamante, se impune să se adauge și să se amintească faptul că prima etapă a comercializării unui transport de banane pentru o săptămână determinată era constituită de stabilirea unui preț verde de către toți importatorii în aceeași zi, joia, care reprezenta totodată oferta pentru bananele verzi adresată operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și distribuția sau comercianților cu amănuntul care efectuau maturarea artificială a fructelor și baza prețului galben comunicat clientelei comercianților cu amănuntul de către importator sau de către operatorii care efectuau procesul de maturare artificială și distribuția.

233    În sfârșit, se poate observa că scrisoarea în cauză susține de asemenea existența unei pluralități de activități ale Chiquita și o ofertă verde a acesteia. Astfel, salariatul Atlanta arată că critica emisă în caz de majorare a prețului de referință al Dole nu este justificată în ipoteza unei reduceri de preț. Acesta subliniază că reducerile de preț sunt întotdeauna valabile, nu doar pentru „următoarea săptămână verde”, ci și pentru fructele care se găsesc în camerele de maturare artificială.

234    În al cincilea rând, trebuie să se sublinieze că reclamantele revendică faptul că prețurile de referință erau publicate în presa profesională, ceea ce Comisia a subliniat în considerentul (106) al deciziei atacate. Examinarea exemplarelor publicației Sopisco News, care, potrivit Dole, apărea în fiecare sâmbătă înaintea încheierii negocierilor comerciale, cu referire la două săptămâni ale anului 2002, relevă existența unui tabel intitulat „Prețul de vânzare al bananelor în euro pe piața din Hamburg pentru livrări în săptămâna următoare”.

235    Acest tabel conține menționarea unui preț de referință pentru fiecare importator și o gamă de prețuri reale pentru fiecare importator, cu excepția Chiquita, prețul real maxim corespunzând indicării prețului de referință. Publicația Sopisco News nu menționează, așadar, decât un singur preț de referință comparabil pentru toți importatorii, inclusiv Dole și Chiquita.

236    În ședință, reclamantele au arătat că prețul oficial menționat în această publicație și care se referea la Chiquita era un preț galben și că nu existau indicări ale prețurilor reale ale acestei întreprinderi, întrucât nicio informație privind vânzările de banane verzi nu era trimisă publicației Sopisco News.

237    Cu toate acestea, trebuie subliniat că prețurile de referință pentru Chiquita care figurează în cele două exemplare ale Sopisco News prezentate cu ocazia dezbaterilor corespund prețurilor verzi ale acestei întreprinderi, astfel cum au fost menționate, sub expresia „săptămâna actuală”, în rapoartele interne privind prețurile Chiquita actualizate la 27 iunie și la 18 iulie 2002, aceeași corespondență existând și cu prețurile de referință ale Dole și ale Del Monte.

238    Simplul fapt că nu au ajuns la Sopisco News date referitoare la vânzări verzi ale Chiquita nu poate în mod necesar să conducă la concluzia inexistenței unor astfel de vânzări.

239    În plus, este cert faptul că tabelul care figurează în publicația Sopisco News nu se referă decât la activitatea importatorilor în legătură cu portul Hamburg (Germania), deși acești operatori utilizau și alte porturi, în special porturile Anvers (Belgia), Göteborg (Suedia), Bremerhaven (Germania), unde se afla sediul Atlanta, și Zeebrugge (Belgia). Trebuie subliniat că cele două exemplare din Sopisco News prezentate cu ocazia dezbaterilor conțin și tabele informative cu privire la transporturile și la livrările bananelor, cu indicarea numelor vapoarelor, a încărcăturilor împreună cu volumul transportat și a porturilor de destinație a mărfurilor. Rezultă de aici că doar portul Hamburg, spre deosebire de porturile Göteborg și Bremerhaven, nu era utilizat de Chiquita ca punct de destinație și de descărcare, în Europa de Nord, a vapoarelor încărcate cu banane.

240    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că critica invocată de reclamante referitor la imposibilitatea oricărei coordonări ilicite între Dole și Chiquita pe motivul diferenței în modurile lor de operare este lipsită de temei.

241    Trebuie să se adauge, în această privință, că, cu excepția motivelor de ordine publică pe care instanța este ținută să le examineze din oficiu, cum ar fi lipsa motivării deciziei atacate, sarcina de a invoca motive împotriva acesteia din urmă și de a prezenta elemente de probă în susținerea acestor motive revine reclamantului (Hotărârea Curții din 8 decembrie 2011, KME Germany și alții/Comisia, C‑389/10 P, Rep., p. I‑13125, punctul 131).

242    Această cerință de natură procedurală nu este contrară normei potrivit căreia, în ceea ce privește încălcările normelor de concurență, revine Comisiei obligația de a face dovada încălcărilor pe care le constată și de a stabili elementele de probă de natură a demonstra, corespunzător cerințelor legale, existența faptelor constitutive ale unei încălcări. Astfel, în cadrul unei căi de atac jurisdicționale, reclamantul trebuie să identifice elementele contestate din decizia atacată, să formuleze critici în această privință și să aducă probe care pot consta în indicii serioase, prin care să se urmărească demonstrarea temeiniciei criticilor sale (Hotărârea KME Germany și alții/Comisia, punctul 241 de mai sus, punctul 132).

243    În speță, trebuie să se considere că Comisia a demonstrat corespunzător cerințelor legale că, în cadrul organizării și funcționării pieței bananelor la data la care au avut loc faptele, importatorii‑furnizori de banane, printre care se numărau Dole și Chiquita, puteau, prin intermediul discuțiilor lor bilaterale, să își coordoneze în mod ilicit prețurile de referință pentru bananele de marcă pentru săptămâna care urma.

244    Observațiile scrise și documentele prezentate Tribunalului de reclamante sunt, în schimb, insuficiente pentru a demonstra că modurile de operare ale Dole și Chiquita erau incompatibile cu o astfel de coordonare, iar unele dintre ele chiar au confirmat coluziunea reproșată acestor două întreprinderi.

245    În ședință, reclamantele au mai afirmat că Chiquita vindea în special bananele verzi filialei sale Atlanta. Referindu‑se la faptul, necontestat, că Chiquita dispunea de „contracte Dole plus”, acestea au invocat caracterul foarte limitat al vânzărilor săptămânale de banane verzi de către Chiquita. Acestea au mai susținut și că prețul de referință al Chiquita rămânea „galben” pentru vânzările de banane verzi.

246    Trebuie să se constate că aceste afirmații nu sunt susținute de niciun element de probă concret și obiectiv și că simpla constatare a faptului că au existat într‑adevăr „contractele Dole plus” nu permite justificarea unor concluzii cu privire la volumul tranzacțiilor cu banane verzi ale Chiquita.

247    Declarațiile reclamantelor referitoare la vânzarea de către Chiquita a bananelor verzi prin intermediul unei referințe galbene nu fac, în plus, decât să sublinieze relativitatea autonomiei conceptuale a prețurilor galbene și verzi pe care își bazează reclamantele argumentarea, deja demonstrată prin caracterul convertibil al respectivelor prețuri.

248    În consecință, critica potrivit căreia modurile de operare ale Dole și Chiquita erau incompatibile cu o coordonare a prețurilor lor de referință, astfel cum a fost reproșată de Comisie, trebuie să fie respinsă.

c)     Cu privire la coordonarea ilicită a prețurilor de referință ale Dole, Chiquita și Weichert

 Cu privire la identificarea discuțiilor ilicite

249    Reclamantele arată că Comisia nu a identificat într‑un mod clar și neechivoc diferitele tipuri de informații schimbate pe care le‑a considerat ca fiind ilicite.

250    Din formularea obiecției rezultă că aceasta urmărește să critice respectarea de către Comisie a obligației de motivare prevăzute la articolul 253 CE.

251    Comisia descrie conținutul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor la punctul 4.4.4 al deciziei atacate. După ce a subliniat că aceste comunicări bilaterale au avut loc prin telefon și că întreprinderile în cauză au informat‑o că nu aveau nici note, nici rezumate ale acestor comunicări, Comisia precizează că s‑a întemeiat pe declarațiile respectivelor întreprinderi și pe documente care datau din perioada în care au avut loc faptele pentru a descrie cu suficientă precizie conținutul comunicărilor bilaterale în cauză.

252    Comisia afirmă că Dole și Chiquita, la fel ca Dole și Weichert, discutau, în cursul diverselor lor comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, despre condițiile ofertei și ale cererii sau, în alți termeni, despre factorii de stabilire a prețurilor, cu alte cuvinte, despre factorii importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și discutau sau dezvăluiau tendințe de preț și indicații privind prețurile de referință pentru săptămâna următoare înaintea stabilirii acestor prețuri de referință [considerentele (148), (182) și (196) ale deciziei atacate].

253    În susținerea acestei afirmații, Comisia menționează în felul următor, în considerentul (149) și următoarele ale deciziei atacate, declarațiile pertinente ale întreprinderilor Dole și Chiquita:

„(149)      Atunci când Chiquita a informat Comisia despre comunicările de stabilire anticipată a prețurilor pe care le întreținea cu Dole, a indicat că temele lor de discuție fuseseră condițiile de vânzare și de piață și factorii de preț, precum și ofertele de preț oficiale privind bananele. În declarațiile sale de întreprindere ulterioare, Chiquita și‑a dezvoltat declarațiile inițiale. Aceasta arată că astfel de comunicări miercurea după‑amiaza «acopereau în general situația pieței și alți factori importanți ai pieței, precum și intenția generală de stabilire a prețurilor» [...] Potrivit Chiquita, odată cu comunicările de stabilire anticipată a prețurilor, domnul [B.] (Chiquita) și domnul [H.] (Dole) «evaluau vânzările și ceilalți factori de preț pertinenți pentru stabilirea prețului săptămânii care urma». [...] «În plus, Chiquita și Dole se informau reciproc despre condițiile vânzărilor lor cu amănuntul, și anume vânzările galbene (Abverkauf)» [...]

(150)      Chiquita afirmă că «Dole indica în general dacă, în raport cu Chiquita, prețurile sale urmau să fie „în creștere” (gehen wir hoch), „în scădere” (gehen wir runter) ori „neschimbate” (bleiben wir beim Preis stehen) în cursul săptămânii următoare, în comparație cu prețurile săptămânii în curs. Răspunsul Chiquita putea să constea într‑o declarație de tipul „acest lucru pare rezonabil” sau „vom vedea ce vom face”. Uneori, Chiquita era mai precisă și specifica ceea ce intenționa să facă în cursul săptămânii următoare». Potrivit Chiquita, practic în cursul tuturor acestor comunicări, domnul [B.] și domnul [H.] discutau despre intențiile de preț.

(151)      Chiquita recunoaște că: «[...] discuțiile telefonice ale domnului [B.] cu domnul [H.] aveau ca temă ultimă evaluarea șanselor de majorare a prețurilor în cursul săptămânii următoare, cu alte cuvinte, evaluarea faptului dacă și cealaltă întreprindere în cauză intenționa să își mărească prețurile. Era important de știut dacă mai rămânea o marjă de manevră pentru o majorare a prețurilor». Chiquita declară că: «deși informațiile privind schimbările de prețuri ale săptămânii următoare nu erau specifice, era în mod general admis că prețul momentului urma să crească sau să scadă cu 50 de cenți. Cu toate acestea, uneori, Dole și Chiquita discutau și despre valoarea cu care intenționau să crească sau să scadă prețul (cu titlu de exemplu, „ar trebui să majorăm cu 1 euro”)».

(152)      Ca răspuns la o solicitare de informații, Dole afirmă că comunicările sale cu Chiquita priveau «condițiile pieței și, în acest context, uneori, tendințele indicative ale prețului de referință». Dole precizează că: «[...] evaluările situației pieței includeau condițiile atmosferice, stocurile galbene aflate la operatorii care efectuau procesul de maturare artificială, stocurile verzi estimate în porturi și alți factori care influențau oferta în raport cu cererea. În funcție de această discuție asupra pieței, prețurile de referință indicative puteau de asemenea să fie menționate cu titlu de reflecție pentru a determina dacă piața era în creștere sau în scădere».

[...]

(154)      În plus, Dole arată că Chiquita și alți concurenți îi telefonau din când în când pentru a verifica revendicările clienților în ceea ce privește evoluția pieței. «Cu titlu de exemplu, [...] dacă Dole urma într‑adevăr să organizeze o promoție într‑o țară anume».

[...]

(158)      Dole arată, în plus, [la pagina 130 din] răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că [...] «domnul [H.] a explicat că i se putea întâmpla să convină cu domnul [B.] că se așteptau ca prețurile să crească cu 1 euro sau cu 50 de cenți, dar nu a existat niciodată un acord cu privire la o majorare a prețului» [...]

(159)      Dole arată, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că nici domnul [B.], nici domnul [H.] nu dispuneau de autoritatea absolută de stabilire a prețurilor și că nu făceau, în consecință, decât să comunice punctul lor de vedere personal [cu privire la modul în care puteau să evolueze prețurile de referință ale Chiquita și Dole…]”

254    În ceea ce privește comunicările bilaterale dintre Dole și Weichert, prima întreprindere a declarat, astfel cum rezultă din considerentul (183) al deciziei atacate și din răspunsul Dole la solicitarea de informații din 30 martie 2006, că acestea priveau „o discuție generală privind condițiile pieței (evoluții actuale și așteptate) și volumele generale ale pieței” și că miercurea după‑amiază avea loc o discuție despre felul în care aceasta și Weichert „vedeau piața în cursul săptămânii actuale și [despre] felul în care credeau că piața putea să evolueze în cursul săptămânii următoare”. Dole a adăugat următoarele:

„Cererea de piață scontată era evaluată discutând despre situația pieței (cum ar fi problema dacă existau stocuri anticipate de importuri excedentare la nivelul porturilor sau dacă stocurile operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială a bananelor galbene nu erau comandate de supermagazine din cauza unei cereri în scădere a consumatorilor).”

255    În considerentul (184) și următoarele ale deciziei atacate, Comisia face referire de asemenea la alte declarații relevante ale Dole și la cele ale Weichert, după cum urmează:

„(184)      Dole precizează că, «pe baza discuțiilor lor privind condițiile pieței, discutau de asemenea despre probabilitatea unei majorări generale pe piață sau a unei scăderi a prețului bananelor sau despre chestiunea dacă prețurile rămâneau în general neschimbate. Pe lângă aceasta, puteau de asemenea să discute despre părerilor lor cu privire la modul în care „prețul Aldi” putea să se schimbe [...]».

[...]

(186)      Dole declară că întreprinderile concurente îi telefonau din când în când pentru a încerca să verifice revendicările clienților în ceea ce privește evoluția pieței. «Cu titlu de exemplu, [...] dacă Dole urma într‑adevăr să organizeze o promoție într‑o țară anume».

(187)      Dole admite, în răspunsul său la o solicitare de informații, că, cu anumite ocazii, dezvăluia de asemenea în mod specific întreprinderii Weichert «tendința sa posibilă în materie de ofertă». Dole declară că, atunci când domnul [S.] (Dole) comunica cu contactele sale de la Weichert, «Weichert solicita, de asemenea în mod regulat, cu toate că nu în fiecare săptămână, tendința posibilă a ofertei pentru săptămâna următoare. Dacă Dole avea deja o idee despre tendința prețului de referință pentru săptămâna următoare, răspundea».

(188)      Weichert afirmă în răspunsul său la o solicitare de informații că comunicările bilaterale cu Dole «care priveau condițiile generale care prevalau pe piață» erau «conversații foarte generale, fără o ordine de zi organizată sau predefinită, în cursul cărora se poate ca discuțiile să fi abordat una sau mai multe dintre temele următoare», și întocmește următoarea listă: percepția pieței, tendințele pieței, condițiile atmosferice în Europa, condițiile atmosferice în țările producătoare de banane, importurile de banane în SEE, nivelul cererii pe piață, evoluția cererii pe piață, situația vânzărilor cu amănuntul, situația vânzărilor operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială, chestiuni reglementare, precum modificările potențiale ale regimului bananelor al Comunității, sau conversații cu privire la sectorul de activitate în general (plecarea unor salariați sau noi recrutări, coîntreprinderi/achiziții anunțate etc.) [...]

(189)      Weichert declară, pe lângă aceasta, că, «[cu] anumite ocazii, Dole telefona întreprinderii Weichert pentru a schimba puncte de vedere cu privire la condițiile generale care prevalau pe piață [...] și, în cazuri rare, și despre evoluția posibilă a prețurilor oficiale, înaintea comunicării prețurilor oficiale între importatorii de banane joia».

(190)      [...] În răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, Dole afirmă că uneori Weichert «solicita tendințele de ofertă posibile pentru săptămâna următoare ca etalon plecând de la care [Weichert] putea să determine precizia propriilor estimări» [...]

[...]

(195)      [...] Dole declară, ca răspuns la o solicitare de informații, că «contactele aveau ca obiect schimbul de informații cu scopul de a permite fiecărui importator să evalueze mai bine condițiile pieței. Utilizând informațiile generale sau opiniile generale de pe piață obținute cu ocazia contactului, Dole estima cererea probabilă pe piață, oferta probabilă disponibilă pentru a răspunde cererii și concordanța ideii inițiale de preț a Dole cu condițiile reale ale pieței» [...]”

256    Se pare astfel că, pe baza declarațiilor întreprinderilor în cauză, Comisia a identificat și a deosebit clar două tipuri de informații comunicate, și anume, pe de o parte, factorii de stabilire a prețurilor, cu alte cuvinte, factori importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și, pe de altă parte, tendințele de preț și indicațiile referitoare la prețurile de referință pentru săptămâna care urma înainte de stabilirea acestor prețuri de referință.

257    Comisia a grupat schimburile acestor două tipuri de informații sub calificarea generică de comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, precizând că ele se refereau, cu anumite ocazii, la tendințele de preț și la indicațiile privind prețurile de referință pentru săptămâna care urma [considerentul (266) al deciziei atacate]. O comunicare de stabilire anticipată a prețurilor corespunde, așadar, unui schimb având ca obiect unul sau celălalt tip de informații în cauză și, a fortiori, și unul, și celălalt.

258    În critica motivării deciziei atacate, reclamantele se mulțumesc să invoce, în primul rând, absența precizării numărului de comunicări privind tendințele de preț și indicațiile privind prețurile de referință pentru săptămâna care urma, ceea ce echivalează, pe de o parte, cu faptul de a admite caracterul suficient de explicit și de clar al deciziei atacate cu privire la natura informației în cauză și, pe de altă parte, cu faptul de a izola artificial acest tip de informații și de a face abstracție de contactele referitoare la factorii de stabilire a prețurilor.

259    Pe lângă faptul că chestiunea frecvenței comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor este examinată expres în considerentele (76)-(92) ale deciziei atacate, trebuie subliniat că Comisia descrie frecvența cazurilor în care părțile au divulgat direct intenții de preț. Dole însăși estimează că acest lucru „a avut loc în aproximativ jumătate din discuțiile de miercurea după‑amiaza cu Chiquita” [considerentul (153) al deciziei atacate], iar, în ceea ce privește comunicările dintre Dole și Weichert, Dole admite că, în comunicările lor, „discutau de asemenea despre probabilitatea unei majorări generale pe piață, despre o scădere a prețului bananelor sau despre chestiunea dacă prețurile rămâneau în general neschimbate” [considerentele (184) și (187) ale deciziei atacate], în timp ce Weichert declară că discuțiile „se refereau, în cazuri rare, și la evoluția posibilă a prețurilor oficiale” [considerentul (189) al deciziei atacate].

260    În al doilea rând, reclamantele reproșează Comisiei faptul că nu a indicat precis despre ce tip de „factori pertinenți pentru stabilirea prețurilor de referință” era ilegal să se discute. Acestea subliniază diferența dintre lista de factori stabilită de Weichert, reluată în decizia atacată, și cea care figurează în memoriul în apărare, precum și faptul că lista menționată include, printre altele, „importurile de banane în SEE”, deși Comisia a abandonat orice obiecțiune în legătură cu o coordonare asupra volumelor.

261    Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, nu revine acesteia obligația de a stabili, în mod general, în decizia atacată, o listă exhaustivă a factorilor care trebuie să fie luați în considerare a priori ca fiind iliciți în sectorul în cauză. Îi revine în schimb obligația de a califica din punct de vedere juridic, cu suficientă precizie și claritate, comportamentul întreprinderilor în cauză, în lumina condițiilor de aplicare a articolului 81 CE, ceea ce a făcut, referitor la natura informațiilor comunicate, prin reluarea descrierii comunicărilor bilaterale realizate de întreprinderile înseși.

262    Comisia a subliniat, printre altele, declarația Dole potrivit căreia „evaluările situației pieței includeau condițiile atmosferice, stocurile galbene aflate la operatorii care efectuau procesul de maturare artificială, stocurile verzi estimate în porturi și alți factori care influențau oferta în raport cu cererea” [considerentul (152) al deciziei atacate, referitor la comunicările cu Chiquita]. Dole a indicat de asemenea că schimburile sale cu Weichert aveau ca obiect condițiile pieței (evoluții actuale și așteptate), precizând că „cererea de piață scontată era evaluată discutând situația pieței ([cu alte cuvinte, problema] dacă existau stocuri anticipate de importuri excedentare la nivelul porturilor sau dacă stocurile operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială a bananelor galbene nu erau comandate de supermagazine din cauza unei cereri în scădere a consumatorilor)” [considerentul (183) al deciziei atacate]. Chestiunea dezvoltării pieței se putea exprima și prin discuții ale Dole cu Chiquita și cu Weichert despre organizarea unei operațiuni de promoție [considerentele (154) și (186) ale deciziei atacate].

263    Comisia a făcut referire și la declarația Dole care arăta că, „pe baza discuțiilor lor privind condițiile pieței, [salariații în cauză] discutau de asemenea despre probabilitatea unei majorări generale pe piață sau a unei scăderi a prețului bananelor sau despre chestiunea dacă prețurile rămâneau în general neschimbate” și că, „pe lângă aceasta, puteau să mai discute despre părerilor lor cu privire la modul în care «prețul Aldi» putea să se schimbe [...]” [considerentul (184) al deciziei atacate]. Această declarație relevă legătura dintre discuțiile privind factorii de stabilire a prețurilor și cele privind evoluția prețurilor, ceea ce permite Comisiei să sublinieze că participanții la toate comunicările știau că acestea puteau să ducă la discuții sau la divulgări de această natură și că totuși au acceptat să ia parte la ele [considerentul (269) al deciziei atacate].

264    Trebuie amintit, după cum s‑a arătat la punctul 125 de mai sus, că cerința motivării trebuie să fie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de interesul de a primi explicații al destinatarului actului. În speță, nu poate fi susținută în mod valabil o absență a identificării clare și neechivoce de către Comisie a diferitor tipuri de informații comunicate pe care aceasta le‑a considerat ilicite, mai precis factori de stabilire a prețurilor, chiar dacă această din urmă expresie nu face decât să redea înseși declarațiile Dole, lipsite de orice ambiguitate, cu privire la existența unor discuții despre factori „care influențează oferta în raport cu cererea” [considerentul (152) al deciziei atacate].

265    În plus, este necesar să se arate că Comisia a precizat clar în decizia atacată chestiunea luării în considerare a volumelor de import în comunicările de stabilire anticipată a prețurilor.

266    Rezultă astfel din considerentele (136), (149) și (185) ale deciziei atacate că datele privind volumele de import scontate în Europa de Nord erau deja comunicate înainte să aibă loc comunicările de stabilire anticipată a prețurilor. Volumul importurilor individuale ale întreprinderilor nu era, așadar, discutat în cursul respectivelor comunicări, cu excepția cazului în care era așteptată o variație sau o neregulă importantă a importurilor scontate, printre altele din cauza imobilizării unui vapor. Această constatare a Comisiei nu este pusă în discuție de reclamante.

267    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că obiecția întemeiată pe absența identificării clare și neechivoce de către Comisie a diferitor tipuri de informații comunicate considerate ca fiind ilicite trebuie să fie respinsă.

 Cu privire la natura informațiilor comunicate

268    Reclamantele arată că informațiile comunicate aparțineau sferei publice sau erau susceptibile de a fi obținute din alte surse, cum sunt publicațiile profesionale, care conțineau informații chiar mai detaliate cu privire la orientarea prețurilor prevăzută în sectorul în cauză.

269    În susținerea afirmațiilor lor, reclamantele fac referire la periodice online care comunicau pretins în timp util detalii complete despre piața bananelor. Reclamantele înseși precizează că revista Sopisco News indica în fiecare sâmbătă (cu alte cuvinte, cu două zile înaintea încheierii de către Dole a negocierilor sale privind stabilirea prețului, lunea următoare) ierarhia prețurilor reale ale pieței pentru fiecare importator pentru săptămâna în curs.

270    Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, această publicație intervenea, așadar, la cel puțin două zile după stabilirea și anunțarea prețurilor de referință, iar nu în ziua precedentă. În acel moment, prețurile de referință fuseseră anunțate și difuzate pe scară largă pe piață [considerentul (104) al deciziei atacate], ceea ce contrazice susținerea reclamantelor referitoare la o comunicare „în timp util”.

271    În ceea ce privește scrisoarea de informații a Centrului de cooperare internațională în cercetarea agronomică pentru dezvoltare (CIRAD), aceasta raporta, potrivit reclamantelor, în fiecare joi, zvonurile pieței despre tendința săptămânală reală a prețurilor în Germania și în alte țări ale Uniunii Europene.

272    Această indicație temporală nu permite să se știe dacă informațiile cuprinse în respectiva publicație erau cunoscute de întreprinderi înaintea desfășurării reuniunii lor, joia dimineața devreme, având ca obiect stabilirea prețurilor lor de referință.

273    În ședință, în contradicție cu înscrisurile lor, reclamantele au afirmat chiar că publicarea scrisorii CIRAD intervenea miercurea, fără a oferi însă vreun element de probă în susținerea afirmației lor.

274    În orice caz, examinarea exemplarelor acestei publicații oferite de reclamante, dintre care niciunul nu corespunde cu perioada în care a avut loc încălcarea reținută în decizia atacată, relevă date cuantificate, în principal sub forma unor grafice, cu privire la volumele de producție și la prețurile reale, precum și comentarii foarte generale despre piețele geografice în cauză și despre tendințele acestora în raport cu datele primite.

275    Reclamantele nu susțin că se menționează în acestea prețurile de referință ale importatorilor pentru săptămâna următoare sau tendințele indicative ale prețurilor de referință pentru săptămâna următoare. Periodicul CIRAD nu conține nicio indicație individuală cuantificată cu privire la importatorii de banane.

276    Pe de altă parte, reclamantele nu au pus în discuție declarațiile lor, prezentate de Comisie cu titlu de descriere a conținutului comunicărilor, referitoare la discuțiile cu Chiquita despre „stocurile galbene aflate la operatorii care efectuau procesul de maturare artificială, stocurile verzi estimate în porturi” [considerentul (152) al deciziei atacate] și cu Weichert despre existența „stocurilor anticipate de importuri excedentare la nivelul porturilor” sau despre problema „dacă stocurile operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială a bananelor galbene nu erau comandate de supermagazine din cauza unei cereri în scădere a consumatorilor” [considerentul (183) al deciziei atacate]. Reclamantele nu stabilesc faptul că astfel de schimburi aveau ca obiect informații disponibile pe piață.

277    Același lucru este valabil pentru discuțiile despre operațiunile promoționale, despre incidentele care afectau transportul mărfurilor către porturile Europei de Nord sau despre vânzările cu amănuntul ale Dole și ale Chiquita, cu alte cuvinte, vânzările galbene.

278    Ca răspuns la observațiile Dole și Weichert, Comisia a admis, desigur, ea însăși că informațiile discutate de părți „puteau fi obținute din alte surse” [considerentele (160) și (189) ale deciziei atacate], ceea ce poate să privească condițiile meteorologice, evocate de Dole și de Weichert în cadrul descrierii comunicărilor bilaterale.

279    Nu este mai puțin adevărat că punctul de vedere al Dole sau al Weichert asupra uneia sau a alteia dintre informațiile importante pentru condițiile ofertei și ale cererii, susceptibilă de a fi obținută în alt fel decât prin intermediul discuțiilor cu întreprinderile în cauză, și incidența acesteia asupra evoluției pieței nu constituie, prin definiție, o informație publică disponibilă.

280    În orice caz, constatarea operată de Comisie în considerentele (160) și (189) ale deciziei atacate nu este, în sine, incompatibilă cu concluzia referitoare la obiectul anticoncurențial al practicii în cauză, întemeiată pe o apreciere globală a acesteia din urmă.

 Cu privire la participanții la schimburi

281    Reclamantele susțin că discuțiile incriminate nu se limitau la cei trei furnizori destinatari ai deciziei atacate și că importatorii schimbau aceleași informații sau informații similare cu clienții lor, fapt pe care Comisia nu îl contestă, dar căruia nu îi atribuie consecințe, și anume proba unei absențe a obiectivului anticoncurențial al acestor schimburi.

282    În ceea ce privește alți importatori, Fyffes ar fi admis ea însăși că luase parte la comunicări absolut identice cu ceilalți importatori și toți importatorii ar fi informat Comisia că aveau exact aceleași comunicări cu Leon Van Parys (Pacific).

283    În susținerea acestei afirmații, reclamantele fac trimitere la punctele 128 și 129 din comunicarea privind obiecțiunile, care au următorul cuprins:

„(128)      [...] Dole declară că avea comunicări bilaterale, care aveau loc înainte de stabilirea prețurilor de referință ale bananelor, cu Fyffes, cu Weichert, cu Pacific, cu Del Monte și cu Chiquita. Del Monte declară că salariatul său (directorul de vânzări pentru banane) avea de luni până miercuri conversații telefonice cu salariații altor importatori de banane, în special cu Chiquita, cu Dole, cu Weichert/Fyffes și cu Pacific. Weichert declară că avea comunicări bilaterale în special cu Chiquita, cu Del Monte, cu Fyffes și cu Pacific. Fyffes declară că avea comunicări cu importatori de banane și citează printre acești importatori Chiquita Nederland, Dole, Pacific, Del Monte/Weichert și Del Monte Holland.

(129) Pacific nu recunoaște că a avut astfel de comunicări cu celelalte părți înainte de stabilirea prețului de referință. Cu toate acestea, Chiquita, Dole, Del Monte, Weichert și Fyffes declară toate, în mod separat, că aveau acest tip de comunicări bilaterale cu Pacific. Listele convorbirilor telefonice prezentate arată de altfel că Pacific avea conversații telefonice cu unele dintre celelalte părți de luni până miercuri [...]”

284    Trebuie să se constate că din cuprinsul punctelor menționate mai sus se poate deduce doar că Fyffes a admis existența unor comunicări cu alți importatori, printre care Pacific, și că Chiquita, Dole, Del Monte și Weichert au declarat că au avut de asemenea comunicări bilaterale cu Pacific, fără alte precizări.

285    Este necesar să se sublinieze că, după ce a adresat comunicarea privind obiecțiunile întreprinderilor Fyffes și Leon Van Parys (Pacific), Comisia nu a reținut în final nicio încălcare cu privire la aceste două întreprinderi în decizia atacată, în urma răspunsurilor prezentate de acestea și a aprecierii elementelor de probă aflate în posesia sa.

286    Rezultă, pe de altă parte, din considerentele (21) și (24) ale deciziei atacate că, în afară de Chiquita, de Weichert, de Dole, de Del Monte (în ceea ce privește propriile activități de furnizor de banane), de Fyffes și de Leon Van Parys, un număr mare de alte întreprinderi care vindeau banane erau active în Europa de Nord. Nu se susține și nici a fortiori nu se demonstrează că aceste întreprinderi erau implicate în schimburile de informații incriminate în decizia atacată.

287    Trebuie arătat în final că reclamantele nu aduc dovada faptului că schimburile de informații incriminate implicau și clienții.

288    Reclamantele prezintă două scrisori de la clienți ai Dole, provenind de la Van Wylick OHG și de la Metro Group Buying GmbH, în care aceste două societăți nu evocă participarea lor la discuții cu furnizorii de banane cu privire la factori importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma sau despre tendințe de preț și indicații cu privire la prețurile de referință pentru săptămâna care urma înaintea stabilirii acestora din urmă, și nici faptul că erau la curent cu existența comunicărilor bilaterale între importatori și, cu atât mai puțin, cu conținutul exact al acestora. Cei doi clienți ai Dole subliniază în esență că această întreprindere îi anunța prețul său de referință joi dimineața prin telefon. Reclamantele înseși arată că elementul pertinent al acestor scrisori este faptul că demonstrează că, pentru clienți, factorul decisiv era „prețul Aldi”, iar nu prețul de referință, și că este, așadar, „lipsit de importanță dacă clienții cunosc sau nu cunosc toate detaliile comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor constatate de Comisie”.

289    Pe de altă parte, reclamantele afirmă în mod greșit, referindu‑se la considerentul (325) al deciziei atacate, că Comisia nu contestă faptul că subiectele abordate în cursul comunicărilor bilaterale erau discutate și cu clienții.

290    În considerentul (325) al deciziei atacate, Comisia amintește argumentarea Dole și Del Monte privind conceptul „radio banane”, potrivit căruia informațiile pieței bananelor erau propagate rapid și că, potrivit acestora, „toată lumea” știa că concurenții vorbeau cu „toată lumea”. Ca răspuns la această afirmație, Comisia face trimitere în mod expres la alte considerente în care a indicat, pe de o parte, că probele sau argumentele prezentate de întreprinderile în cauză nu demonstrează că instituții publice, clienți sau terți au avut cunoștință de comunicările de stabilire anticipată a prețurilor și de conținutul acestora și, pe de altă parte, că, în orice caz, această argumentare nu determină modificări ale concluziei sale potrivit căreia discuțiile dintre întreprinderile în cauză sunt anticoncurențiale.

291    În această privință, Comisia invocă în mod întemeiat distincția necesară între, pe de o parte, concurenții care strâng informații în mod independent sau discută despre prețuri viitoare cu clienți și cu terți și, pe de altă parte, concurenții care discută despre factorii de stabilire a prețurilor și despre evoluția prețurilor cu alți concurenți înainte de a‑și stabili prețurile de referință [considerentul (305) al deciziei atacate].

292    Primul comportament nu suscită nicio dificultate în privința exercitării unei concurențe libere și nedenaturate, însă acest lucru nu este valabil pentru cel de al doilea, care contrazice cerința potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună, întrucât această cerință de autonomie se opune în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între astfel de operatori, care are drept obiect sau drept efect fie influențarea comportamentului pe piață al unui concurent prezent sau potențial, fie dezvăluirea către un astfel de concurent a comportamentului a cărui adoptare pe piață s‑a decis sau se intenționează (Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctele 173 și 174, și Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2003, Adriatica di Navigazione/Comisia, T‑61/99, Rec., p. II‑5349, punctul 89).

293    Aprecierea individuală de către un importator de banane a unui eveniment climatic care afectează o regiune de producție, informație publică și disponibilă, nu trebuie să fie confundată cu evaluarea comună de către doi concurenți a respectivului eveniment, asociată, dacă este cazul, cu o altă informație despre starea pieței, și efectul său asupra evoluției sectorului, cu foarte puțin timp înainte de stabilirea prețurilor de referință ale acestora.

294    Trebuie amintit că Dole a explicat că, în comunicările sale cu Chiquita, „evaluările situației pieței includeau condițiile atmosferice, stocurile galbene aflate la operatorii care efectuau procesul de maturare artificială, stocurile verzi estimate în porturi și alți factori care influențau oferta în raport cu cererea”.

295    Prin urmare, Comisia arată în mod întemeiat, în considerentele (160) și (189) ale deciziei atacate, că, „deși informații despre diferite subiecte puteau fi obținute din alte surse [...], punctele de vedere ale concurenților despre acest subiect, care erau comunicate cu ocazia discuțiilor bilaterale, nu puteau fi obținute din alte surse”.

 Cu privire la luarea în considerare a caracteristicilor esențiale ale pieței în cauză

296    Reclamantele reproșează în principal Comisiei faptul că nu a ținut deloc cont de condițiile pieței și că nu a oferit, așadar, nicio motivare cu privire la acest aspect sau, în alți termeni, faptul că nu a explicat în mod clar și neechivoc modul în care a ținut cont de condițiile pieței pentru a constata că schimbul de informații constituia o încălcare a articolului 81 CE. La modul general, reclamantele reproșează de asemenea Comisiei o evaluare incorectă a pieței.

–       Cu privire la cadrul de reglementare

297    Reclamantele subliniază că sectorul făcea obiectul unei reglementări specifice, care avea drept consecință faptul că aprovizionarea era determinată în cadrul unui sistem bazat pe contingente tarifare.

298    În primul rând, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe încălcarea obligației de motivare cu privire la acest aspect, rezultă din considerentele (36)-(40), (129)-(137), (278) și (279) ale deciziei atacate că Comisia a luat în considerare și a examinat, în mod suficient și neechivoc, cadrul de reglementare al sectorului bananelor în perioada în care s‑au produs faptele la aprecierea conformității comportamentului Dole cu articolul 81 alineatul (1) CE, și anume Regulamentul nr. 404/93.

299    Rezultă că nu poate fi reproșată Comisiei nicio încălcare a articolului 253 CE în ceea ce privește cadrul de reglementare al schimburilor de informații în cauză.

300    În al doilea rând, în ceea ce privește relevanța analizei Comisiei, trebuie subliniat că, în perioada în discuție, importurile de banane în Comunitate erau reglementate prin regimul licențelor. Comisia a subliniat, în considerentul (37) al deciziei atacate, că operatorii erau supuși, cu ocazia formulării cererilor de licență, obligației de constituire a unei garanții și că marea majoritate a cantităților sub licență mergeau către operatorii tradiționali, spre deosebire de „nou-veniți” sau de „operatorii netradiționali” (începând de la 1 iulie 2001), ceea ce relevă existența anumitor bariere la intrarea pe piața în cauză.

301    Contingentele de import pentru banane erau stabilite anual și erau alocate trimestrial, cu o anumită flexibilitate limitată între trimestrele unui an calendaristic. Comisia precizează că, ținând cont de regimul contingentelor, cantitatea totală de banane importate în ansamblul Comunității în cursul unui trimestru dat în perioada în cauză era, așadar, determinată, sub rezerva unei anumite flexibilități limitate între trimestre, deoarece elemente importante îi determinau pe deținătorii de licențe să garanteze că acestea aveau să fie utilizate în cursul trimestrului în cauză [considerentul (134) al deciziei].

302    Astfel cum arată reclamantele, faptul că aprovizionarea cu banane provenind din America Latină și din țări din Africa, din Zona Caraibilor și din Pacific (ACP) a fost stabilită în fapt prin Regulamentul nr. 404/93 pe toată perioada pretinsei încălcări constituie un element care prezintă o importanță evidentă în determinarea prețurilor.

303    Importanța acestei reglementări în lumina nivelului ofertei și faptul că ea contribuie la o anumită transparență pe piață permit să se concluzioneze că formarea prețurilor pe piața bananelor nu corespundea complet jocului liber al ofertei și al cererii.

304    Această constatare nu este însă incompatibilă cu concluzia Comisiei cu privire la obiectul anticoncurențial al practicii în cauză.

305    Primo, Comisia a luat în considerare în mod adecvat o caracteristică esențială a sectorului bananelor, și anume organizarea sa în cicluri săptămânale.

306    Comisia a subliniat, în mod întemeiat, că organizarea comună a piețelor nu determina dinainte numărul bananelor importate și comercializate în cadrul Uniunii și cu atât mai puțin în zona geografică în cauză în decursul unei anumite săptămâni.

307    Pe o piață organizată în cicluri săptămânale, Comisia putut astfel să constate că expedierile de banane către porturile din Europa de Nord erau determinate, pentru o anumită săptămână, în funcție de deciziile de producție și de expediere luate de producători și de importatori [considerentele (131)-(135) ale deciziei atacate], care dispuneau, așadar, de o anumită marjă de apreciere cu privire la volumul disponibil pe piață.

308    Secundo, Comisia a luat de asemenea în considerare o situație specifică în ceea ce privește cantitatea de banane disponibile în cursul unei anumite săptămâni în Europa de Nord, relatată în considerentul (136) al deciziei atacate în termenii următori:

„Diverse documente aflate în posesia Comisiei arată că, înainte de stabilirea prețurilor lor de referință săptămânale, de luni până miercuri, părțile schimbau informații despre livrările de banane în porturile din Europa de Nord. Aceste schimburi constau în comunicarea reciprocă a datelor despre volumele de banane ale părților, a căror livrare era în general prevăzută în cursul săptămânii următoare. Părțile admit că astfel de schimburi au avut loc. Cu titlu suplimentar sau alternativ, importatorii se bazau pe informațiile despre livrările de banane care erau disponibile din diverse surse publice și private prin intermediul serviciilor de informații mercuriale. În consecință, în momentul în care părțile își desfășurau comunicările de stabilire anticipată a prețurilor, ele erau, în mod normal, întotdeauna la curent cu volumele de banane ale concurenților care aveau să ajungă mai târziu, în săptămâna următoare, în porturile Europei de Nord [...]”

309    În plus, Comisia a precizat că, deși întreprinderile în cauză nu contestaseră constatarea efectuată în comunicarea privind obiecțiunile potrivit căreia schimburi de date despre volume aveau loc regulat la începutul fiecărei săptămâni (de luni până miercuri dimineața) (nota de subsol 179 din decizia atacată), ea estimase, în lumina argumentelor prezentate de părți ca răspuns la comunicarea privind obiecțiunile, că probele aflate în posesia sa nu conduceau la concluzia că schimburile de informații despre volumele tratate aveau un obiect anticoncurențial sau că făceau parte integrantă din încălcare [considerentul (272) al deciziei atacate].

310    În schimb, Comisia a subliniat că participanții la comunicările de stabilire anticipată a prețurilor comunicau luând în considerare o incertitudine mai mică cu privire la situația concurenților lor în termeni de livrare și că, combinat cu transparența pieței, generată de cadrul său de reglementare, acest fapt reda un grad de incertitudine mai mic în industria bananieră din Europa de Nord, făcând cu atât mai importantă protejarea incertitudinii rămase care înconjura deciziile viitoare ale concurenților în materie de preț [considerentul (272) al deciziei atacate].

311    Deși reclamantele reproșează Comisiei o evaluare incorectă a contextului practicii în cauză, acestea nu prezintă nicio argumentare specifică ce contrazice constatările Comisiei despre marja de apreciere a întreprinderilor bananiere cu privire la volumul disponibil pe piață în cursul unei anume săptămâni și la cunoașterea de către aceste întreprinderi a livrărilor următoare de banane, înainte de comunicările de stabilire anticipată a prețurilor.

312    În aceste împrejurări, trebuie arătat că în mod întemeiat Comisia a ținut cont, la evaluarea comportamentului Dole, de un grad de incertitudine mai mic în industria bananieră din Europa de Nord și de necesitatea corelativă de a proteja incertitudinea rămasă care caracteriza deciziile viitoare ale concurenților în materie de prețuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/95-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, Rec., p. II‑491, punctele 1088 și 1856).

–       Cu privire la natura specifică a produsului în cauză

313    Pe lângă o nemotivare a deciziei atacate cu privire la acest aspect, reclamantele invocă faptul că, întrucât bananele sunt un produs perisabil care trebuie comercializat rapid, era util și chiar indispensabil pentru importatori, printre altele, să cunoască cu exactitate tendințele pieței și ce credeau concurenții despre acestea, ceea ce explică de ce existau atâtea comunicări între un mare număr de importatori de banane. Consiliul concurenței francez ar fi recunoscut, de altfel, acest lucru și ar fi luat în considerare caracteristicile speciale ale piețelor fructelor și legumelor cu ocazia unei evaluări generale a efectului unui schimb de informații.

314    În primul rând, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe încălcarea obligației de motivare, rezultă din considerentele (278), (279), (290), (300), (303) și (341)-(343) ale deciziei atacate că Comisia a examinat, în mod suficient și neechivoc, argumentele destinatarelor acesteia, printre care Dole, cu privire la natura specifică a produsului în cauză, și anume caracterul său extrem de perisabil.

315    Rezultă că nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi imputată Comisiei în ceea ce privește natura specifică a produsului în cauză.

316    În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii efectuate de Comisie, trebuie arătat că argumentul reclamantelor menționat mai sus urmărește să determine constatarea faptului că comunicările între importatori, ținând seama de natura specifică a produsului în cauză, aveau un obiect legitim, și anume o accentuare a eficacității pieței.

317    După cum a indicat în mod întemeiat Comisia în considerentul (303) al deciziei atacate, explicând faptul că obiectul comunicărilor era o reducere eficientă a stocurilor pieței pentru un produs extrem de perisabil precum bananele sau stabilirea unui preț de reducere a stocurilor pe piață, întreprinderile destinatare ale deciziei atacate recunosc că, din acest motiv, comunicările lor le‑au influențat deciziile de stabilire a prețurilor. Această ultimă constatare confirmă obiectul anticoncurențial al practicii în cauză.

318    Comisia a adăugat următoarele în considerentul (303) al deciziei atacate:

„[...] odată stabilit scopul anticoncurențial al comunicărilor, părțile nu îl pot justifica afirmând că urmăreau o «mai bună eficacitate». Pentru ca o practică anticoncurențială concertată să fie exceptată de la aplicarea articolului 81 [CE], este necesar să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) [CE] [...] Mai mult, nu este suficient faptul de a nu avea nicio «intenție anticoncurențială» cu ocazia comunicărilor cu concurenți în cursul cărora se dezvăluiau sau se discutau intenții sau factori de stabilire a prețurilor [...]”

319    Pe de altă parte, Comisia a constatat că condițiile de aplicare a articolului 81 alineatul (3) CE nu erau îndeplinite [considerentele (339)-(343) ale deciziei atacate].

320    Declarațiile reclamantelor, care contestă existența unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) CE, cu privire la utilitatea pentru importatori a faptului de a cunoaște punctele de vedere ale concurenților despre tendințele pieței, având în vedere un interval de comercializare foarte scurt dictat de necesitatea de a epuiza în câteva zile încărcături întregi de fructe perisabile, nu fac decât să coroboreze constatările și concluziile Comisiei.

321    În plus, sunt lipsite de orice pertinență pentru soluționarea prezentului litigiu considerațiile de ordin general care emană de la o autoritate națională de concurență sesizată cu o cerere de opinie referitoare la organizarea economică a filierei fructelor și legumelor în statul membru în cauză.

322    În sfârșit, trebuie să se amintească faptul că, potrivit jurisprudenței, este puțin important faptul că întreprinderile s‑au concertat pentru unele motive legitime. Astfel, Curtea a hotărât că un acord poate fi considerat ca având un obiect restrictiv chiar dacă nu are drept unic obiectiv restrângerea concurenței, ci urmărește și alte obiective legitime (Hotărârea Beef Industry Development Society și Barry Brothers, punctul 68 de mai sus, punctul 21).

323    În aceste împrejurări, trebuie să se constate că reclamantele nu au prezentat niciun argument de natură să repună în discuție aprecierea Comisiei cu privire la natura specifică a produsului în cauză.

–       Cu privire la caracterul variabil al cererii

324    Referindu‑se la considerentele (35) și (130) ale deciziei atacate, reclamantele arată că cererea varia enorm pe piața relevantă și că era imposibil pentru importatori să prezică cererea în mod fiabil, ceea ce avea drept consecință faptul că prețurile variau în fiecare săptămână.

325    În primul rând, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe o încălcare a obligației de motivare, astfel cum subliniază reclamantele înseși în înscrisurile lor, Comisia a evocat expres chestiunea cererii pe piața în cauză indicând că „[b]ananele sunt considerate în comerț ca fiind un produs disponibil pe tot parcursul anului, a cărui cerere este puțin mai mare în cursul primului semestru al anului și mai mică în cursul celui de al doilea, în special vara” [considerentul (35) al deciziei atacate], ceea ce exclude orice încălcare a obligației sale de motivare cu privire la acest aspect.

326    În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii efectuate de Comisie, trebuie arătat că constatarea menționată la punctul 325 de mai sus nu poate fi asimilată, astfel cum procedează reclamantele, cu constatarea unei imposibilități a importatorilor de a prezice în mod fiabil cererea. Această ultimă mențiune, care figurează în considerentul (130) al deciziei atacate, corespunde, în definitiv, unei simple reamintiri a declarațiilor Del Monte.

327    În plus, pe de o parte, trebuie arătat că Comisia a evidențiat [considerentul (131) al deciziei atacate], fără a fi contrazisă de reclamante, capacitatea decizională a importatorilor în stabilirea săptămânală a volumelor de livrări de banane în porturile din Europa de Nord și repartizarea acestora între diferitele state membre care alcătuiesc Europa de Nord, Europa de Est și AELS, situație care caracterizează o adaptabilitate și o suplețe a pieței în ceea ce privește oferta.

328    Pe de altă parte, declarațiile reclamantelor cu privire la variabilitatea cererii și consecința invocată a acesteia, și anume variabilitatea săptămânală a prețurilor, sunt compatibile cu concluziile Comisiei cu privire la existența unei practici concertate având ca obiect o restrângere a concurenței și chiar întăresc aceste concluzii.

329    În ceea ce privește conținutul comunicărilor bilaterale, Comisia a subliniat în mod întemeiat că întreprinderile în cauză discutau despre condițiile ofertei și ale cererii sau, în alți termeni, despre factorii de stabilire a prețurilor cu, printre altele, o evaluare comună a nivelului cererii. În această privință, trebuie să se reamintească faptul că Dole a precizat că, în cadrul discuțiilor sale cu Weichert, „cererea de piață scontată era evaluată discutând situația pieței ([cu alte cuvinte, problema] dacă existau stocuri anticipate de importuri excedentare la nivelul porturilor sau dacă stocurile operatorilor care efectuează procesul de maturare artificială a bananelor galbene nu erau comandate de supermagazine din cauza unei cereri în scădere a consumatorilor)” [considerentul (183) al deciziei atacate].

330    În studiul economic din 10 aprilie 2007, prezentat de Dole în cursul procedurii administrative, se indică faptul că cererea de banane varia de la o săptămână la alta în funcție de un mare număr de factori previzibili sau imprevizibili și că, ținând seama de această incertitudine, DFFE trebuia să găsească un preț ideal care să îi permită să atingă un punct de echilibru între aprovizionarea sa și această cerere fluctuantă, ținând cont de riscurile și de costurile legate de perisabilitatea bananelor. Se mai precizează în studiu că „factorul care afectează volumele finale cumpărate de client este prețul, astfel încât cererea este, spre deosebire de ofertă, elastică în raport cu prețul”.

331    Aceste considerații ale Dole cu privire la cerere, în contextul unei piețe caracterizate și de un sistem de schimburi de informații între importatori privind volumele de livrări săptămânale de banane în porturi, sunt de natură să justifice concluziile Comisiei referitoare la faptul că prețul era un instrument‑cheie al concurenței în sectorul în cauză [considerentul (261) al deciziei atacate] și la necesitatea imperativă de a proteja, în cadrul pieței bananelor, incertitudinea subzistentă care caracteriza deciziile viitoare ale concurenților în materie de prețuri [considerentul (272) al deciziei atacate].

–       Cu privire la structura pieței

332    Reclamantele subliniază că schimbul limitat de informații a avut loc pe o piață care nu este puternic concentrată și nici oligopolistă. După ce a indicat contrariul la punctul 406 din comunicarea privind obiecțiunile, Comisia ar considera în continuare, fără nicio explicație, că acest factor nu ar fi pertinent [considerentul (280) al deciziei atacate], respingând astfel probele copleșitoare aduse în sprijinul naturii concurențiale a pieței în cauză. În plus, pretinsa încălcare ar acoperi mai puțin de jumătate din piață, și anume 45-50 % ca valoare sau 40-45 % ca volum [considerentul (31) al deciziei atacate], potrivit cifrelor, exagerate, ale Comisiei, care nu ar fi precizat clar calculul acestei cote de piață, care este în realitate sub 25 % în Germania, piața cea mai importantă din Europa de Nord. Această dimensiune a cotei de piață ar lipsi în mod natural de orice temei sugestia potrivit căreia schimbul de informații în cauză ar putea fi utilizat pentru a susține o majorare a prețurilor la nivelul sectorului.

333    În primul rând, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe încălcarea obligației de motivare, este necesar să se constate că problema structurii pieței și a caracterului său concurențial a fost examinată de Comisie, în mod suficient și neechivoc, în considerentele (25)-(31), (280), (281) și (324) ale deciziei atacate.

334    Această constatare nu poate fi repusă în discuție de faptul că, la punctul 406 din comunicarea privind obiecțiunile, Comisia reținuse inițial existența unei piețe oligopoliste, indicație care nu mai figurează în decizia atacată.

335    Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, decizia nu trebuie în mod obligatoriu să fie o copie exactă a comunicării privind obiecțiunile (Hotărârea Curții din 29 octombrie 1980, van Landewyck și alții/Comisia, 209/78-215/78 și 218/78, Rec., p. 3125, punctul 68). Astfel, Comisia trebuie să fie în măsură să țină seama în decizie de răspunsurile întreprinderilor în cauză la comunicarea privind obiecțiunile. În această privință, Comisia trebuie să poată nu doar să accepte sau să respingă argumentele întreprinderilor în cauză, dar și să efectueze propria analiză a faptelor invocate de acestea, fie pentru a renunța la obiecțiunile care s‑au dovedit greșit întemeiate, fie pentru a organiza sau a completa, atât în fapt, cât și în drept, argumentația sa în susținerea obiecțiunilor menținute (Hotărârea Curții din 15 iulie 1970, ACF Chemiefarma/Comisia, 41/69, Rec., p. 661, punctul 92; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctele 437 și 438).

336    Așadar, după cum avea dreptul să procedeze și în urma răspunsurilor întreprinderilor la comunicarea privind obiecțiunile, Comisia și‑a organizat argumentarea în decizia atacată, aceasta fiind conținută în principal în considerentele (280) și (281). În aceste considerente, Comisia arată că:

–        structura pieței nu constituie un element pertinent pentru stabilirea unei încălcări în speță, întrucât Tribunalul a subliniat, în Hotărârea din 12 iulie 2001, Tate & Lyle și alții/Comisia (T‑202/98, T‑204/98 și T‑207/98, Rec., p. II‑2035, punctul 113), că, în cazul unei înțelegeri asupra prețurilor, relevanța structurii pieței pe care are loc încălcarea este diferită de cea în cazurile de împărțire a piețelor;

–        în orice caz, părțile dispuneau de o parte substanțială a pieței și erau furnizorii celor mai mari trei mărci de banane;

–        părțile nu își pot justifica implicarea în aranjamentele înțelegerii declarând că există o concurență pe piață și că nu este necesar, pentru constituirea unei încălcări prin obiect, ca aranjamentele să excludă orice concurență între părți.

337    Din considerațiile care precedă rezultă că nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi imputată Comisiei în ceea ce privește problema structurii pieței relevante.

338    În al doilea rând, în ceea ce privește relevanța aprecierii Comisiei, reclamantele arată în mod întemeiat că poziția potrivit căreia structura pieței nu este un element relevant pentru a stabili, în cazul de față, o încălcare, decurge dintr‑o interpretare eronată a Hotărârii Tate & Lyle și alții/Comisia, punctul 336 de mai sus, în sensul că pasajele din această hotărâre citate în considerentul (280) al deciziei atacate nu se raportează la stabilirea încălcării, ci la cuantumul amenzii aplicate.

339    Astfel, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună și că, deși cerința autonomiei nu exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod inteligent la comportamentul constatat sau prevăzut al concurenților lor, aceasta se opune totuși în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între acești operatori, de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care întreprinderea însăși este decisă sau preconizează să îl adopte pe piață, atunci când aceste contacte au drept obiect sau drept efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor, precum și de volumul respectivei piețe (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctele 32 și 33).

340    În cazul în care oferta pe o piață este puternic concentrată, schimbul anumitor informații poate fi, în funcție în special de tipul de informații comunicate, de natură să permită întreprinderilor să cunoască poziția și strategia comercială a concurenților lor pe piață, denaturând astfel rivalitatea pe această piață și mărind probabilitatea unei coluziuni, chiar facilitând‑o. În schimb, dacă oferta este dispersată, difuzarea și schimbul de informații între concurenți pot fi neutre, chiar pozitive, pentru natura competitivă a pieței (Hotărârea Curții din 23 noiembrie 2006, Asnef‑Equifax și Administración del Estado, C‑238/05, Rec., p. I‑11125, punctul 58).

341    Curtea a precizat de asemenea că un sistem de schimb de informații poate constitui o încălcare a normelor de concurență chiar și atunci când piața relevantă nu este o piață oligopolistă puternic concentrată (Hotărârea Thyssen Stahl/Comisia, punctul 62 de mai sus, punctul 86).

342    Trebuie subliniat că, în decizia atacată, Comisia arată că, în afară de Chiquita, de Weichert și de Dole, societățile Del Monte (în ceea ce privește propriile activități de furnizor de banane), Fyffes și Leon Van Parys realizau vânzări importante de banane în Europa de Nord și că, în plus față de aceste întreprinderi, un mare număr de alte întreprinderi care vindeau banane erau active în Europa de Nord. Cea mai mare parte dintre acestea erau mici întreprinderi care se concentrau pe o zonă geografică limitată (în special Germania) [considerentele (21) și (24) ale deciziei atacate].

343    Comisia precizează însă că părțile dispuneau de o cotă substanțială de piață și că erau furnizorii celor mai mari trei mărci de banane.

344    În această privință, în considerentele (25)-(31) ale deciziei atacate, Comisia explică metoda prin care a determinat prezența combinată a destinatarilor deciziei atacate în aprovizionarea cu banane.

345    Astfel, Comisia a procedat la o estimare a cotelor lor combinate din valoarea vânzărilor de banane, pe baza informațiilor pe care respectivii destinatari și importatorii de banane Fyffes și LVP le‑au furnizat, ceea ce a determinat‑o să concluzioneze că cotele din valoarea vânzărilor ale Chiquita, ale Dole și ale Weichert reprezentau împreună în anul 2002 aproximativ 45-50 % din vânzările de banane din Europa de Nord [considerentele (26) și (27) ale deciziei atacate].

346    Reclamantele susțin că cifrele prezentate de Comisie sunt considerabil exagerate și nu concordă cu o anchetă independentă efectuată în rândul consumatorilor, care arăta că cota cumulată a Chiquita, a Dole și a întreprinderii constituite de Del Monte și de Weichert, măsurată în volum, era mai mică de 25 % pe piața cea mai importantă, și anume în Germania.

347    Acest argument fost deja expus de Dole în cursul procedurii administrative și a fost înlăturat, în mod întemeiat, de Comisie, în considerentul (29) al deciziei atacate, după cum urmează:

„[...] În primul rând, este important să se înțeleagă bine că estimarea cotei de piață în Germania, care a fost expusă de Comisie în comunicarea privind obiecțiunile, se baza pe cifrele de afaceri și pe estimările vânzărilor altor furnizori de banane, care au fost comunicate de destinatarii prezentei decizii, precum și de LVP și de Fyffes. Estimarea efectuată de Comisie în comunicarea privind obiecțiunile se baza pe valoare, iar nu pe volum. Chiar dacă estimarea biroului de studiu independent al pieței era corectă, o mare parte a diferenței dintre această estimare și cea a Comisiei s‑ar putea explica prin diferența de preț dintre bananele de marcă și bananele fără marcă. În al doilea rând, biroul de studiu al pieței inventariază bananele consumate în Germania, în timp ce estimarea Comisiei ține cont de bananele vândute în Germania. Or, nu toate bananele livrate de importatori în Germania sunt în mod necesar consumate în această țară [...]”

348    Rezultă de asemenea din extrasele din investigația în cauză, reluate la pagina 42 a răspunsului Dole la comunicarea privind obiecțiunile, că datele care figurează în acestea se referă la anul 2004, deși perioada în care a avut loc încălcarea s‑a încheiat la finele anului 2002, și doar la Germania, unde Comisia a constatat precis prezența unor numeroși mici operatori. Nu este relevant, pentru aceleași motive, nici un tabel care arată cotele de piață ale Dole, ale Chiquita, ale Del Monte și ale altor furnizori pe piața germană în cursul anilor 2003-2005.

349    Trebuie să se constate că, în cadrul prezentei proceduri, reclamantele se mulțumesc să reproducă același argument, întemeiat pe aceleași documente, fără a oferi niciun element de natură să contrazică răspunsul Comisiei cu privire la lipsa de relevanță a acestuia. Reclamantele nu prezintă niciun element concret care să permită motivarea susținerii lor referitoare la o piață puternic concurențială în Europa de Nord.

350    Comisia a apreciat de asemenea, în decizia atacată, cota din volumul vânzărilor a întreprinderilor în cauză în Europa de Nord, pe baza datelor furnizate de acestea, având în vedere volumul consumului aparent de banane care rezulta din statisticile oficiale publicate de Eurostat (oficiul pentru statistică al Uniunii Europene) și a ajuns la concluzia că vânzările de banane proaspete în anul 2002, realizate de Chiquita, de Dole și de Weichert, exprimate în volum, reprezentau aproximativ 40-45 % din consumul aparent de banane proaspete în Europa de Nord, această estimare fiind cu puțin inferioară valorii cotei acestor vânzări [considerentul (31) al deciziei atacate].

351    Reclamantele pretind că modul în care Comisia a calculat cotele de piață nu este foarte clar, dat fiind că aceasta pare să adune vânzările de banane galbene și verzi la numărător, dar să utilizeze doar bananele verzi (cu alte cuvinte, cifrele importurilor furnizate de Eurostat, care nu se pot referi decât la bananele verzi) la numitor, ceea ce implică faptul că totalul cumulat al cotelor de piață trebuie să fie superior pragului de 100 %.

352    Această argumentație trebuie să fie înlăturată deoarece se bazează pe o premisă eronată, și anume pe distincția dintre banane galbene și banane verzi. Trebuie amintit că produsul în cauză este constituit din bananele proaspete, întrucât reclamantele nu au furnizat elemente care să justifice susținerea lor privind existența a două produse diferite care aparțin a două piețe diferite. Decizia atacată privește toate bananele, indiferent dacă acestea sunt verzi sau galbene, iar Comisia a stabilit clar un raport între vânzările de banane proaspete în anul 2002 ale Chiquita, ale Dole și ale Weichert și consumul aparent al aceluiași produs.

353    Din considerațiile care precedă rezultă că în mod întemeiat Comisia a considerat și a luat în calcul faptul că Dole, Chiquita și Weichert dispuneau de o cotă substanțială de piață, care, deși nu poate fi calificată ca fiind oligopolistă, nu poate fi caracterizată printr‑o ofertă cu caracter dispersat.

354    În consecință, obiecțiile privind încălcarea obligației de motivare și evaluarea incorectă referitoare la luarea în calcul a caracteristicilor esențiale ale pieței în cauză trebuie să fie respinse.

 Cu privire la calendarul și la frecvența comunicărilor

355    Reclamantele arată că, potrivit jurisprudenței, periodicitatea unui schimb de informații este un element pertinent pentru a aprecia dacă un astfel de schimb constituie o restrângere a concurenței prin obiect și că, în speță, Comisia nu a evaluat corect acest element și nici nu a evidențiat în mod clar și neechivoc raționamentul pe care l‑a urmat.

356    În primul rând, referitor la motivarea deciziei atacate în ceea ce privește calendarul și frecvența comunicărilor, din considerentele (70)-(75) ale deciziei atacate rezultă că comunicările de stabilire anticipată a prețurilor au avut loc între Dole și Chiquita în general miercurea după‑amiaza și uneori joia dimineața devreme, iar între Dole și Weichert doar miercurea după‑amiaza, cu alte cuvinte, cu puțin timp înainte de stabilirea de către aceste întreprinderi a prețurilor lor de referință.

357    În ceea ce privește comunicările dintre Dole și Chiquita, aceasta din urmă a indicat că ele aveau loc aproape în fiecare săptămână (cu excepția perioadelor de vacanță și a altor săptămâni de absență). Listele convorbirilor telefonice disponibile ale salariatului său, domnul B., menționează minimum 55 de apeluri telefonice efectuate către domnul H. (însă nu și apeluri primite), miercurea, și cel puțin 53 de apeluri efectuate joia dimineața, între anii 2000 și 2002, dintre care 23 de apeluri (în 19 săptămâni) au avut loc înainte de ora 8.45, iar 18 dintre ele (în 17 săptămâni) înainte chiar de ora 8.30 (cu alte cuvinte, înainte de începerea reuniunii Dole de stabilire a prețurilor) [considerentele (76)-(78) ale deciziei atacate], ceea ce concordă cu declarațiile Chiquita potrivit cărora aceasta avea comunicări de stabilire anticipată a prețurilor cu Dole joia dimineața.

358    Dole a declarat că, începând din anul 2000, până aproximativ în toamna anului 2001, au avut loc contacte între salariatul său, domnul H., și domnul B. (salariatul Chiquita) aproximativ de douăzeci de ori pe an (de 15 ori miercurea și de 5 ori joia). În plus, Dole a afirmat că, începând din toamna anului 2001 și până aproximativ în 2002-2003, au avut loc contacte între salariatul său, domnul G., și corespondenții săi din cadrul Chiquita poate de aproximativ zece ori pe an. Potrivit Dole, este posibil ca între toamna anului 2001 și luna decembrie a anului 2002 să fi avut loc câteva apeluri telefonice de această natură între domnul H. și domnul B., dar că „domnul H. [...] nu își amintește deloc astfel de apeluri în această perioadă” [considerentul (79) al deciziei atacate].

359    În răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, pe baza listelor convorbirilor telefonice disponibile, Dole a estimat la 55 numărul contactelor de miercuri după‑amiaza și la 58 pe cele de joi dimineața, independent de durata apelurilor pentru acestea din urmă [considerentul (77) al deciziei atacate și nota de subsol 92].

360    Se arată de asemenea, în considerentul (153) al deciziei atacate, că Dole însăși a estimat că un schimb privind tendințele indicative ale prețului de referință s‑a derulat în cursul a circa jumătate din comunicările cu Chiquita.

361    În ceea ce privește comunicările dintre Dole și Weichert, pentru care nu este disponibilă nicio listă a convorbirilor telefonice, Dole a indicat inițial, în răspunsul său la solicitări de informații, că a comunicat cu Weichert „aproape în fiecare săptămână”, cu alte cuvinte, aproximativ patruzeci de săptămâni pe an, înainte de a susține, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, că „schimbul referitor la condițiile pieței avea loc, cu aproximație, la fiecare două săptămâni, din cauza deplasărilor sau [a] altor angajamente”, motiv prezentat deja în răspunsul la solicitări de informații pentru a justifica numărul de comunicări invocat [considerentele (87) și (88) ale deciziei atacate].

362    În răspunsul său la o solicitare de informații din 15 decembrie 2006, Weichert a declarat că comunicările cu Dole nu aveau loc în fiecare miercuri, ci în medie o dată sau de două ori pe lună. Fiind invitată de Comisie, la 5 februarie 2007, să precizeze un număr de săptămâni pe an, Weichert a afirmat că salariații săi aveau comunicări cu Dole în aproximativ 20-25 de săptămâni pe an [considerentul (87) al deciziei atacate].

363    Weichert a afirmat apoi, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, că contactele cu Dole aveau loc „în medie nu mai mult de o dată sau de două ori pe lună”, fără a reveni în mod explicit asupra estimării săptămânale inițiale, ceea ce a determinat Comisia să rețină o frecvență de aproximativ 20-25 de săptămâni pe an, compatibilă cu declarațiile Dole [considerentele (90) și (91) ale deciziei atacate].

364    Pe baza elementelor astfel adunate, Comisia a concluzionat că comunicările erau suficient de coerente pentru a forma o „schemă” de comunicări [considerentele (86) și (91) ale deciziei atacate].

365    Din considerațiile care precedă rezultă că nicio încălcare a obligației de motivare, conținută în articolul 253 CE, nu poate fi imputată Comisiei.

366    În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii Comisiei, reclamantele susțin, primo, imprecizia deciziei atacate cu privire la conținutul comunicărilor incriminate, în special la noțiunea „factori de stabilire a prețurilor”, pentru a critica relevanța analizei Comisiei în ceea ce privește contabilizarea schimburilor.

367    Reclamantele susțin, mai întâi, că niciun element din decizia atacată nu permite Dole să știe dacă o discuție unică despre vreunul dintre subiectele abordate constituie o restrângere a concurenței prin obiect în temeiul articolului 81 CE.

368    Trebuie amintit că, în ceea ce privește condițiile în care o concertare ilicită poate fi caracterizată în raport cu numărul și cu regularitatea contactelor între concurenți, din jurisprudență rezultă că atât obiectul concertării, cât și circumstanțele proprii pieței explică frecvența, intervalele și modul în care concurenții intră în contact unii cu ceilalți pentru a conduce la o concertare a comportamentului lor pe piață. Astfel, dacă întreprinderile interesate pun la punct o înțelegere cu un sistem complex de concertare cu privire la un număr ridicat de aspecte ale comportamentului lor pe piață, acestea vor avea nevoie de contacte regulate pe o lungă perioadă. În schimb, dacă respectiva concertare este punctuală și urmărește exclusiv armonizarea comportamentului pe piață în legătură cu un aspect izolat al concurenței, o singură intrare în contact ar putea fi suficientă pentru a realiza scopul anticoncurențial urmărit de întreprinderile respective (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 60).

369    Curtea a precizat că nu atât numărul de reuniuni dintre întreprinderile respective este important, cât aspectul dacă contactul sau contactele care au avut loc le‑au oferit acestora din urmă posibilitatea să țină cont de schimburile de informații cu concurenții pentru a determina comportamentul lor pe piața în discuție și să înlocuiască în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică. Întrucât se poate stabili că între aceste întreprinderi a avut loc o concertare și că au rămas active pe piață, în mod justificat se impune ca întreprinderile să facă dovada că această concertare nu a avut nicio influență asupra comportamentului lor pe piața respectivă (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 61).

370    În speță, din decizia atacată rezultă [a se vedea în special considerentele (262), (263), (265) și (269)] că Comisia a evaluat o practică specifică, și anume comunicările bilaterale ale Dole cu Chiquita și cu Weichert care precedau stabilirea prețurilor sale de referință, în raport cu conținutul său concret, cu sfera sa de aplicare și cu contextul său juridic și economic. În acest cadru, Comisia a analizat periodicitatea schimburilor și a concluzionat că toate comunicările participau la o aceeași „schemă” sau la un mecanism uniform de comunicări. Pe baza acestei aprecieri globale, Comisia a estimat că ansamblul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor ale Dole cu cei doi concurenți ai săi constituia o practică concertată având un obiect anticoncurențial.

371    Ca răspuns la argumente potrivit cărora comunicările de stabilire anticipată a prețurilor erau sporadice sau neregulate, Comisia a adăugat că faptul că aceste comunicări nu au avut loc în mod sistematic sau regulat nu era, desigur, determinant pentru a concluziona în sensul existenței unei încălcări, având în vedere că fiecare comunicare individuală de această natură urmărea un obiect anticoncurențial [considerentul (270) al deciziei atacate].

372    Trebuie arătat că, în duplică, Comisia arată, în mai multe rânduri, și făcând referire la Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, că poate să existe o încălcare chiar dacă acțiunea concertată este rezultatul unei singure și unice reuniuni organizate de întreprinderile participante și că aprecierea sa în decizia atacată este, așadar, conformă cu criteriul stabilit de jurisprudență.

373    În măsura în care Comisia ar fi înțeles să indice că, presupunând că constatările sale referitoare la frecvența comunicărilor și concluzia sa referitoare la o „schemă” coerentă de comunicări nu sunt reținute, existența unei singure comunicări de stabilire anticipată a prețurilor între Dole și concurenții săi pentru fiecare an care a alcătuit perioada 2000-2002 ar fi suficientă pentru a caracteriza un comportament coluziv, această afirmație ar trebui înlăturată în ceea ce privește obiectul specific al coordonării imputate și al caracteristicii unei piețe organizate în cicluri săptămânale. Cu toate acestea, nu îi poate fi impusă, în schimb, Comisiei prezentarea probei privind existența unei comunicări săptămânale de stabilire anticipată a prețurilor pe toată perioada în care a avut loc încălcarea, dovada realității unui anumit număr de schimburi, care permit caracterizarea unui sistem de circulație al informațiilor, fiind suficientă. Trebuie subliniat în această privință că prețurile de referință ale importatorilor nu se schimbau în fiecare săptămână, astfel cum rezultă acest lucru din rapoartele interne cu privire la prețuri ale Chiquita.

374    Reclamantele arată, în continuare, că Comisia nu a indicat niciodată cu claritate temele comunicărilor care constituiau o restrângere a concurenței prin obiect, deși acest aspect este de natură să influențeze stabilirea numărului comunicărilor incriminate. Acestea arată că nu știu prea bine dacă calculul comunicărilor pretins incorecte nu conține, din eroare, comunicări care se limitează la discuția unor informații despre volume, la „conversații cu privire la sectorul de activitate în general (plecarea unor salariați sau noi recrutări, coîntreprinderi [și] achiziții anunțate etc.)” și subliniază că, dacă subiectele privind condițiile meteorologice în Europa ar fi excluse, numărul comunicărilor incriminate ar fi în mod necesar mai redus.

375    Trebuie, mai întâi, să se amintească faptul că Comisia a făcut distincție între două tipuri de informații comunicate, și anume, pe de o parte, factorii de stabilire a prețurilor, cu alte cuvinte, factori importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și, pe de altă parte, tendințele de preț sau indicațiile referitoare la prețurile de referință pentru săptămâna care urma înainte de stabilirea acestor prețuri de referință, Comisia grupând aceste schimburi de informații sub calificarea generică de comunicări de stabilire anticipată a prețurilor.

376    Stabilirea conținutului acestor comunicări se bazează pe propriile declarații ale Dole, ale concurenților săi și pe mijloacele de probă scrise și rezultă clar din decizia atacată [considerentele (136), (149) și (185)] că, în ceea ce privește subiectele vizate de reclamante, doar schimburile având ca obiect volumele importurilor nu fac parte din aceasta.

377    Astfel cum s‑a arătat la punctul 264 de mai sus, expresia „factori de stabilire a prețurilor” nu face decât să redea chiar declarațiile Dole, lipsite de orice ambiguitate, cu privire la existența unor discuții despre factori „care influențează oferta în raport cu cererea”. În ceea ce privește condițiile meteorologice, Dole a precizat, în scrisoarea de însoțire a răspunsului său la o solicitare de informații, că „informațiile‑cheie pentru a stabili prețul de referință al Dole” includeau printre altele volumele din sector care intrau în Uniune și volumele operatorilor care efectuează procesul de maturare artificială, precum și condițiile atmosferice.

378    În studiul economic din 10 aprilie 2007, prezentat de Dole în cursul procedurii administrative, se indică faptul că cererea de banane varia de la o săptămână la alta în funcție de un mare număr de factori previzibili sau imprevizibili, „condițiile meteo” fiind indicate expres ca fiind unul dintre acești factori.

379    În plus, reclamantele recunosc, în înscrisurile lor, existența unor comunicări bilaterale între importatorii de banane, având ca obiect „noutățile generale” sau „tendințele posibile” ale pieței, care s‑au desfășurat înainte de stabilirea prețurilor de referință. Acestea arată, în cererea introductivă, că în perioada în care a avut loc pretinsa încălcare, DFFE organiza în fiecare joi dimineața o reuniune internă în cursul căreia „toate informațiile pe care societatea le colectase”, grupate într‑un dosar specific, erau evaluate pentru a se încerca aprecierea condițiilor pieței. DFFE stabilea ulterior, pe baza ansamblului acestor informații, un preț de referință săptămânal. Informațiile schimbate cu concurenții făceau, așadar, parte dintr‑un dosar specific care îi permitea Dole să își stabilească politica de prețuri.

380    În ceea ce privește comunicările cu Weichert și ca răspuns la o solicitare de informații, Dole arată că „contactele aveau ca obiect schimbul de informații cu scopul de a permite fiecărui importator să evalueze mai bine condițiile pieței” și că, „utilizând informațiile generale sau opiniile generale asupra pieței obținute cu ocazia contactului, Dole estima cererea probabilă pe piață, oferta probabilă disponibilă pentru a răspunde cererii și concordanța ideii inițiale de preț a Dole cu condițiile reale ale pieței” [considerentul (195) al deciziei atacate].

381    În răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile (p. 215), Dole precizează că „nu neagă faptul că a luat în considerare informațiile obținute de la concurenții săi, împreună cu numeroși alți factori, la stabilirea propriilor prețuri de referință”, această declarație a Dole referindu‑se atât la comunicările sale cu Chiquita, cât și la cele cu Weichert [considerentul (229) al deciziei atacate].

382    Ansamblul declarațiilor explicite menționate mai sus exclude ipoteza unei discuții bilaterale care se poate limita la o unică simplă conversație cu privire la sector în general, chiar dacă angajații întreprinderilor în cauză au putut să evoce, cu anumite ocazii, pe lângă factori relevanți pentru stabilirea prețurilor de referință, tendințe de preț sau indicații de preț, un subiect neînsemnat referitor la efectivele întreprinderilor active pe piață.

383    Trebuie subliniat, în continuare, faptul că frecvența comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor a fost stabilită de Comisie plecând de la listele convorbirilor telefonice ale liniei fixe a unui salariat al Chiquita, care indica doar apelurile efectuate către Dole, dar și de la declarațiile întreprinderilor în cauză.

384    În ceea ce privește condițiile în care Chiquita, Dole și Weichert au fost determinate să formuleze o evaluare a numărului de comunicări bilaterale, nu se contestă că, pe lângă declarațiile Chiquita cuprinse în cererea sa de imunitate și documentele anexate, întreprinderile în cauză au răspuns la solicitări de informații, precum și la comunicarea privind obiecțiunile adresată de Comisie.

385    În comunicarea privind obiecțiunile, Comisia a făcut distincție în mod expres între comunicările având ca obiect volume și cele referitoare „la condițiile pieței, [la] tendințe de preț și [la] indicații cu privire la prețurile de referință”, primele având loc înaintea celor din a doua categorie. Răspunsurile oferite de întreprinderile destinatare ale comunicării privind obiecțiunile au fost, așadar, furnizate pe o bază fără echivoc.

386    Situația este deosebit de clară în ceea ce o privește pe Dole și relațiile sale cu Chiquita, deoarece prima a prezentat, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, propriul calcul al comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor pe baza listelor convorbirilor telefonice ale unui salariat al Chiquita, iar Comisia a reținut în final numărul, recunoscut de Dole, de 55 de contacte miercurea după‑amiaza și de 53 de contacte joia dimineața din totalul de 58 recunoscute de Dole, după ce a înlăturat conversațiile de foarte scurtă durată [considerentele (77) și (78) ale deciziei atacate].

387    În ceea ce privește relațiile dintre Dole și Weichert, Comisia a concluzionat că au avut loc comunicări în aproximativ 20-25 de săptămâni pe an, ceea ce corespundea estimării Weichert din răspunsul său la solicitarea de informații din 5 februarie 2007 și era compatibil cu estimarea Dole, oferită în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, potrivit căreia „schimbul referitor la condițiile pieței avea loc, cu aproximație, la fiecare două săptămâni” [considerentul (91) al deciziei atacate].

388    Trebuie să se observe, pe de o parte, că, în răspunsul său la solicitarea de informații din 15 decembrie 2006, Weichert însăși stabilește o distincție clară între comunicările privind volumele și cele privind condițiile generale ale pieței și evoluția prețurilor oficiale și, pe de altă parte, că doar aceste din urmă discuții erau vizate în mod specific de Comisie în solicitarea sa din 5 februarie 2007 prin care urmărea să obțină de la Weichert precizarea frecvenței lor prin indicarea unui număr de săptămâni pe an.

389    Secundo, reclamantele susțin că cifrele reținute de Comisie nu permit caracterizarea unei regularități a comunicărilor, care se produceau în mod fortuit, și justificarea concluziei subsecvente a unei coordonări ilicite a prețurilor de referință.

390    Acestea subliniază, mai întâi, că menționarea de către Comisie a „aproximativ 20” de comunicări pe an cu Chiquita sugerează o regularitate mai mare decât era cazul, întrucât o examinare a numărului exact de comunicări, repartizate pe durata unui an, relevă faptul că Dole și Chiquita nu au avut decât 7 comunicări bilaterale miercurea după‑amiaza în anul 2000.

391    Având în vedere răspunsul Dole la comunicarea privind obiecțiunile, se pare că această prezentare cuantificată este în mod intenționat parțială, deoarece face abstracție de comunicările care au avut loc joia dimineața. În acest răspuns și pe baza listelor convorbirilor telefonice disponibile, Dole precizează că au avut loc 7 comunicări miercurea după‑amiaza și 10 joia în anul 2000, 24 de comunicări miercurea după‑amiaza și 37 joia în anul 2001 și 24 de comunicări miercurea după‑amiaza și 11 joia în anul 2002, respectiv 55 de contacte miercurea și 58 de contacte joia dimineața (reduse la 53 de Comisie după excluderea conversațiilor telefonice de foarte scurtă durată).

392    Dole nu contestă faptul că listele convorbirilor telefonice arată că, din aceste 53 de apeluri, 22 au avut loc joia înainte de ora 8.45, iar 18 dintre ele înainte chiar de ora 8.30, fiind observat că reuniunile interne de stabilire a prețurilor ale Dole și ale Chiquita începeau în principiu la ora 8.30 și, respectiv, la ora 8.45 sau chiar la ora 9 [considerentele (78) și (85) ale deciziei atacate].

393    Dole recunoaște de asemenea că au existat 20 de săptămâni în cursul cărora a comunicat cu Chiquita atât miercurea, cât și joia dimineața, estimare redusă la 17 săptămâni de Comisie după excluderea conversațiilor scurte [considerentul (84) al deciziei atacate].

394    În plus, datele cuantificate menționate mai sus provin dintr‑o analiză a listelor convorbirilor telefonice ale Chiquita disponibile în dosarul Comisiei, care nu indică decât apelurile efectuate, nu și apelurile Dole către Chiquita. Or, Dole a declarat, în răspunsurile sale la solicitările de informații din 30 martie 2006 și din 27 februarie 2007, că salariații săi au telefonat, cu anumite ocazii, omologilor lor de la Chiquita.

395    Dole a indicat astfel că, „în rare ocazii, este posibil ca domnul [H.] să îl fi contactat pe domnul B. miercurea după‑amiaza dacă Dole nu fusese contactată de acesta miercuri după‑amiaza și în special dacă o împrejurare neobișnuită intervenea în evoluția pieței” și că „domnul [G.] nu iniția un contact cu Chiquita decât dacă aceasta din urmă nu telefonase” [considerentul (61) al deciziei atacate].

396    Formularea acestor răspunsuri relevă o inițiativă majoritară a Chiquita în stabilirea contactelor, dar și o anumită continuitate în relația telefonică dintre salariații întreprinderilor în cauză, întrucât angajații Dole își substituiau corespondenții din cadrul Chiquita în inițierea contactului coluziv în cazul în care aceștia nu îi contactau.

397    Apelurile Dole către Chiquita trebuie, în consecință, să fie luate în calcul pentru aprecierea frecvenței comunicărilor bilaterale, fiind observat că Dole nu a oferit, astfel cum îi fusese solicitat de Comisie, liste ale convorbirilor efectuate prin liniile telefonice fixe de către salariații săi implicați în comunicările bilaterale (nota de subsol 64 din decizia atacată).

398    Reclamantele subliniază în continuare că, în perioada în care a avut loc pretinsa încălcare, au existat 156 de reuniuni săptămânale de stabilire a prețurilor de referință și că este, așadar, dificil de înțeles cum schimburile de informații, astfel cum au fost contabilizate de Comisie în decizia atacată (55 de comunicări între Dole și Chiquita și între 60 și 75 de comunicări între Dole și întreprinderea constituită de Del Monte și de Weichert), au putut să aibă importanța pe care le‑o acordă Comisia, din moment ce, în aproape două treimi dintre cazuri, prețurile de referință săptămânale au fost stabilite fără nicio comunicare de acest tip.

399    Această argumentație procedează, din nou, la o prezentare trunchiată a comunicărilor cu Chiquita, pentru aceleași motive cu cele indicate la punctele 391-397 de mai sus.

400    Pe de altă parte, abordarea pur aritmetică a Dole, întemeiată pe simpla apropiere dintre numărul total de reuniuni săptămânale de stabilire a prețurilor de referință și cel al comunicărilor bilaterale, nu este de natură să contrazică concluzia Comisiei cu privire la faptul că comunicările în cauză erau suficient de coerente pentru a constitui un mecanism instituit de circulație a informațiilor.

401    Numărul semnificativ de comunicări recunoscut de Dole, de Chiquita și de Weichert, conținutul asemănător al acestora, faptul că ele implicau regulat aceleași persoane, cu un modus operandi aproape identic în termeni de calendar și de mijloc de comunicare, faptul că ele s‑au produs cel puțin trei ani, fără ca niciuna dintre întreprinderi să invoce vreo întrerupere a schimburilor, declarațiile Dole cu privire la contactarea salariatului Chiquita atunci când „nu fusese contactată de acesta miercuri după‑amiază”, declarațiile Dole și Chiquita despre importanța informațiilor comunicate pentru stabilirea prețurilor de referință și mesajul electronic intern al Chiquita, datat 8 august 2002 [considerentul (172) și următoarele ale deciziei atacate], care dezvăluie caracterul neobișnuit al unei decizii de stabilire a prețurilor a Dole luate fără consultarea prealabilă a Chiquita, permit să se concluzioneze că în mod întemeiat Comisia a reținut existența unei „scheme” sau a unui sistem de comunicații la care întreprinderile în cauză au putut să apeleze în funcție de nevoile lor.

402    Acest mecanism a permis crearea un climat de siguranță reciprocă în ceea ce privește politicile lor viitoare de prețuri (Hotărârea Tate & Lyle și alții/Comisia, punctul 336 de mai sus, punctul 60), accentuat și mai mult de schimburile ulterioare de prețuri de referință, odată acestea hotărâte joia dimineața.

403    Deși anumite informații comunicate puteau fi obținute din alte surse, sistemul de schimburi adoptat a permis întreprinderilor în cauză să aibă cunoștință de aceste informații într‑un mod mai simplu, mai rapid și mai direct (Hotărârea Tate & Lyle și alții/Comisia, punctul 336 de mai sus, punctul 60) și să realizeze o evaluare comună actualizată a acestora.

404    Este necesar să se considere că datele care au făcut obiectul schimbului prezentau prin ele însele un interes strategic suficient prin marea lor actualitate și periodicitatea la intervale scurte a comunicărilor pe o perioadă lungă.

405    Această centralizare regulată și la intervale scurte a informațiilor în legătură cu viitoarele prețuri de referință a avut ca efect creșterea, în mod artificial, a transparenței pe o piață pe care, astfel cum s‑a arătat la punctul 310 de mai sus, concurența era deja atenuată având în vedere un context de reglementare specific și schimburi de informații prealabile despre volumele livrărilor de banane în Europa de Nord (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., p. I‑123, punctul 281).

406    Tertio, reclamantele arată că, dacă comunicările ar fi avut ca obiectiv coordonarea prețurilor de referință săptămânale ale celor trei importatori, ar fi trebuit ca aceeași comunicare să aibă loc între aceiași importatori, în cursul aceleiași săptămâni.

407    Acest argument este lipsit de relevanță, având în vedere că Comisia reproșează Dole faptul că a participat la o practică concertată prin intermediul unor comunicări bilaterale cu Chiquita, pe de o parte, și cu Weichert, pe de altă parte, că toate aceste comunicări aveau ca obiect factori de stabilire a prețurilor, și anume factori pertinenți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma și/sau tendințe de preț și indicații cu privire la prețurile de referință pentru săptămâna următoare, și că toate aceste comunicări caracterizau un sistem de circulație a informațiilor la care întreprinderile recurgeau în funcție de nevoile lor.

408    În aceste împrejurări, argumentarea reclamantelor cu privire la existența unei aprecieri eronate a frecvenței comunicărilor trebuie să fie respinsă.

 Cu privire la finalitatea comunicărilor bilaterale

409    Reclamantele pretind că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere concluzionând, pe baza „intenției subiective” a Chiquita, că comunicările bilaterale aveau ca obiectiv coordonarea prețurilor de referință. Singurul document care datează din perioada în care a avut loc pretinsa încălcare la care Comisia ar face referire în decizia atacată, în speță un e‑mail intern al Chiquita, ar fi lipsit de orice forță probantă. Referindu‑se la considerentul (302) al deciziei atacate, reclamantele susțin că decizia Comisiei de respingere a explicațiilor oferite de destinatarele comunicării privind obiecțiunile, care au exprimat o opinie contrară celei formulate de Chiquita în ceea ce privește obiectivul schimburilor de informații, și de clienți, dar de acceptare a celor furnizate de societatea care a solicitat clemența, Chiquita, nu este suficient motivată.

410    Această argumentare, dezvoltată în sprijinul afirmației privind o eroare săvârșită de Comisie, care urmărește să critice temeinicia deciziei atacate și, în consecință, legalitatea pe fond a acestui act trebuie să fie respinsă.

411    În primul rând, trebuie subliniat că Comisia nu s‑a întemeiat pe o intenție anticoncurențială a Chiquita pentru a concluziona în sensul unei încălcări a articolului 81 CE de către aceste întreprinderi.

412    Comisia a apreciat în mod întemeiat că, de vreme ce obiectul anticoncurențial al practicii în cauză a fost constatat, nu era obligată să stabilească intenția subiectivă a participanților la schimburile de informații incriminate [considerentul (235) al deciziei atacate].

413    Trebuie, în această privință, să se reamintească faptul că intenția părților nu constituie un element necesar pentru a determina caracterul restrictiv al unei practici concertate, însă nimic nu interzice Comisiei sau instanțelor Uniunii să țină cont de aceasta (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 27).

414    În al doilea rând, Comisia a considerat că toate comunicările de stabilire anticipată a prețurilor participau la aceeași „schemă” și aveau același obiectiv anticoncurențial, coordonarea în stabilirea prețurilor de referință. Prin intermediul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, Dole, Chiquita și Weichert au dezvăluit linia de conduită pe care aveau în vedere să o adopte sau, cel puțin, au permis fiecăruia dintre participanți să evalueze comportamentul viitor al concurenților și să anticipeze cu privire la linia de conduită pe care își propuneau să o urmeze în ceea ce privește stabilirea prețurilor de referință. Aceste comunicări au redus, prin urmare, incertitudinea care însoțea deciziile viitoare ale concurenților în ceea ce privește prețurile de referință, întreprinderile coordonând astfel stabilirea respectivelor prețuri și mesajul destinat pieței în loc să își stabilească politica de prețuri în deplină independență [considerentele (263)-(272) ale deciziei atacate].

415    Comisia concluzionează că, prin însăși natura lor, practicile orizontale referitoare la prețuri au ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE [considerentele (261) și (263) ale deciziei atacate].

416    Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a procedat la o evaluare a practicii în cauză ținând cont de conținutul, de frecvența comunicărilor bilaterale, precum și de contextul juridic și economic în care se încadrau aceste discuții. Comisia s‑a întemeiat pe declarațiile Chiquita, dar și pe cele ale Dole și ale Weichert, precum și pe mijloace de probă scrise precum liste ale convorbirilor telefonice și mesaje electronice.

417    Primo, în ceea ce privește declarațiile întreprinderilor în cauză, este cert că descrierea conținutului comunicărilor bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor, care figurează în decizia atacată, rezultă în mod esențial din aceste declarații.

418    Trebuie să se sublinieze faptul că Chiquita a declarat că „discuțiile telefonice [ale domnului B.] cu domnul [H.] aveau ca subiect final evaluarea șanselor de majorare a prețurilor în cursul săptămânii care urma, cu alte cuvinte evaluarea faptului dacă și cealaltă întreprindere în discuție avea intenția să își mărească prețurile”, că „era important de știut dacă mai rămânea o marjă de manevră pentru o majorare a prețului” și că „acest schimb de intenții privind stabilirea prețurilor [...] servea la eliminarea incertitudinii care însoț[ea] stabilirea prețurilor” [considerentele (151) și (164) ale deciziei atacate].

419    Chiquita a precizat de asemenea că salariatul său și cel al Dole erau conștienți de faptul că intențiile de stabilire a prețurilor comunicate țineau de înțelegerea pieței, pe baza căreia erau luate deciziile de stabilire a prețurilor [considerentul (167) al deciziei atacate].

420    Aceste declarații privind obiectivul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor sunt întărite de cele ale Dole, care a admis ea însăși faptul că aceste comunicări influențaseră deciziile sale în materie de prețuri.

421    Trebuie arătat că Dole a indicat:

–        în răspunsul său la o solicitare de informații, că era clar pentru ea că prețul indicativ de miercuri al Chiquita urma să fie confirmat joia [considerentul (170) al deciziei atacate];

–        în scrisoarea de însoțire a răspunsului său la o solicitare de informații, că „informațiile‑cheie pentru a stabili prețul de referință al Dole” includeau, printre altele, volumele din sector care intrau în UE și volumele operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială, precum și condițiile atmosferice;

–        în ceea ce privește comunicările cu Weichert și ca răspuns la o solicitare de informații, că „contactele aveau ca obiect schimbul de informații cu scopul de a permite fiecărui importator să evalueze mai bine condițiile pieței” și că, „utilizând informațiile generale sau părerile generale asupra pieței obținute cu ocazia contactului, Dole estima cererea probabilă pe piață, oferta probabilă disponibilă pentru a răspunde cererii și concordanța ideii inițiale de preț a Dole cu condițiile reale ale pieței” [considerentul (195) al deciziei atacate];

–        în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile (p. 130), că „domnul [H., angajat al Dole,] a explicat că el și domnul [B., angajat al Chiquita] puteau uneori să spună că se așteptau ca prețurile să crească cu 1 euro sau cu 50 de cenți” [considerentul (170) al deciziei atacate, nota de subsol 217];

–        în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile (p. 215), că „nu neagă faptul că a luat în considerare informațiile obținute de la concurenții săi, împreună cu numeroși alți factori, în stabilirea propriilor prețuri de referință”, această declarație a Dole referindu‑se atât la comunicările sale cu Chiquita, cât și la cele cu Weichert [considerentul (229) al deciziei atacate];

–        în cursul audierii, că „obiectivul său era să utilizeze schimburile bilaterale, precum și alte informații despre piață, pentru a găsi mai rapid prețurile de echilibru (cu alte cuvinte, să adapteze aprovizionarea săptămânală fixă cu banane unei cereri fluctuante) care aveau să permită Dole să epuizeze eficient stocurile de banane negociind cât mai puțin posibil”.

422    În plus, astfel cum s‑a subliniat la punctul 379 de mai sus, reclamantele recunosc, în înscrisurile lor, existența unor comunicări bilaterale între importatorii de banane, având ca obiect „tendințele posibile” ale pieței și care s‑au desfășurat înainte de stabilirea prețurilor de referință. Acestea arată că, în perioada în care a avut loc pretinsa încălcare, DFFE organiza în fiecare joi dimineața o reuniune internă în cursul căreia „toate informațiile pe care societatea le colectase”, grupate într‑un dosar specific, erau evaluate pentru a se încerca aprecierea condițiilor pieței. DFFE stabilea ulterior, pe baza ansamblului acestor informații, un preț de referință săptămânal. Informațiile schimbate cu concurenții făceau, așadar, parte dintr‑un dosar specific care îi permitea Dole să își stabilească politica de prețuri.

423    Secundo, Comisia face referire la mijloace de probă scrise, în special, la un e‑mail intern al Chiquita, datat 8 august 2002, adresat domnului P. (președinte‑director general al Chiquita) de domnul K., care îi împărtășește reflecțiile sale în urma unei majorări de către Dole a prețului său de referință cu 2 euro [considerentele (111) și (172) și următoarele ale deciziei atacate].

424    Salariatul Chiquita arată următoarele:

„De ce nu am majorat prețul decât cu 1,5 în timp ce Dole l‑a majorat cu 2,0?

Ieri, aveam impresia că piața urca ușor, dar mai mult în jurul valorii de 1,00 euro.

În această dimineață, Dole nu a răspuns la apelul meu și, fără a ne consulta, a anunțat 2,00 (prin intermediul lui J., ceea ce permitea evitarea întrebărilor). Care ar putea fi motivația lor?

1) [...] promoția Edeka: Edeka realizează o promoție de o săptămână pentru mărcile de categoria a treia «sub prețul Aldi» (în mod normal, sortimentul său este constituit din 60 Dole, 30 CB, 20 DM plus câteva din a treia categorie). Și‑au obligat furnizorii să îi ajute, Edeka a acceptat cu Dole să cumpere 80K de cutii la «prețul Aldi». Prin majorarea prețului pieței și a prețului Aldi, ei [Dole] obțin mai întâi un preț mai bun pentru cele 80K [...] În măsura în care participăm cu 50K CS, este posibil să avem câteva beneficii de aici.

2) Dole știe că noi [Chiquita] avem multe tranzacții Dole plus și folosește acest lucru din ce în ce mai mult pentru a face să crească prețurile noastre reale, în timp ce prețurile lor rămân mult mai mici.

Mai târziu, Dole mi‑a telefonat, și‑a reiterat mișcarea și a indicat: „și «prețul Aldi» va evolua în mod cert cu 2”.

Grație Weichert [...], știm că ei considerau că majorarea Dole era puțin exagerată.

Toate acestea mă fac să cred că Dole umflă situația și că are motivele ei. Cum nu trebuie să dăm impresia că suntem foarte fericiți să îi urmăm, am optat pentru 1,50, lăsând astfel diferența cu Dole la 2, iar cu terții [la] 4,50/5,00.”

425    Reclamantele susțin că acest mesaj arată doar că Chiquita nu a urmat mișcarea Dole și că, prin urmare, acționa în mod independent. Acest e‑mail nu ar conține niciun element care să susțină afirmația Comisiei potrivit căreia referirea la „această dimineață” înseamnă că era neobișnuit pentru Dole să anunțe un preț de referință fără consultarea Chiquita.

426    Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia [considerentele (173) și (174) ale deciziei atacate], acest mesaj nu arată doar că domnul K. nu putea să comunice cu Dole în acea dimineață, ci și faptul că Dole anunța prețul său de referință „fără a o consulta” pe Chiquita și că aceasta era surprinsă, deoarece se aștepta ca Dole să o consulte înainte de a lua decizia de stabilire a prețului de referință. În plus, documentul indică faptul că, după ce a comunicat inițial cu o angajată de nivel mai mic din cadrul Chiquita cu scopul de a evita întrebări, Dole a reluat efectiv contactul cu Chiquita pentru a o informa despre această evoluție a prețurilor și pentru a o încuraja să urmeze mișcarea, indicându‑i că „prețul Aldi” urma „cu siguranță” să crească de asemenea cu 2 euro. Faptul că Dole a apelat‑o pe Chiquita și i‑a oferit explicații contrazice susținerea privind un comportament autonom al întreprinderilor.

427    Tertio, trebuie să se observe că Comisia se sprijină pe o jurisprudență constantă potrivit căreia, sub rezerva probei contrare, ce revine operatorilor interesați, trebuie să se prezume că întreprinderile participante la concertare care rămân active pe piață țin seama de schimbul de informații cu concurenții lor pentru a determina propriul comportament pe această piață (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 51, și Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2006, Westfalen Gassen Nederland/Comisia, T‑303/02, Rec., p. II‑4567, punctele 132 și 133). În considerentul (302) al deciziei atacate, Comisia constată că această cerință a probei contrare nu este îndeplinită în speță. Din declarațiile Chiquita și Dole, amintite la punctele 418, 419 și 421 de mai sus, rezultă că aceste întreprinderi au recunoscut că au ținut seama de informațiile obținute de la concurenți la stabilirea prețurilor lor de referință, ceea ce Comisia subliniază în considerentul (229) al deciziei atacate.

428    În mod mai general, Comisia arată, în considerentul (302) al deciziei atacate, că întreprinderile destinatare ale comunicării privind obiecțiunile nu au adus probe de natură să contrazică constatările pe care își întemeiază concluziile referitoare la obiectul anticoncurențial al comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor. Comisia subliniază în această privință că nu poate „să accepte ca probă suficientă scrisori de la marele public sau de la clienți, în special din moment ce nu există nicio indicație că aceste persoane erau la curent cu natura comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor” dintre întreprinderile în cauză.

429    Indicațiile oferite de reclamante în cursul prezentei proceduri nu permit infirmarea concluziilor Comisiei menționate la punctul 427 de mai sus.

430    Din considerațiile care precedă rezultă că obiecția potrivit căreia Comisia a săvârșit o eroare de apreciere concluzionând că comunicările bilaterale aveau un obiectiv anticoncurențial care urmărea coordonarea prețurilor de referință trebuie să fie respinsă.

 Cu privire la relevanța prețurilor de referință în sectorul bananelor

431    Reclamantele susțin că Comisia nu a explicat în mod clar și neechivoc modul în care schimbul diferitor tipuri de informații se dovedea important pentru stabilirea prețurilor reale ale bananelor verzi.

432    Acestea arată că niște discuții sporadice și fortuite despre subiecte foarte îndepărtate de prețurile reale nu pot fi considerate suficient de nocive pentru concurență pentru a caracteriza o încălcare prin obiect. Ele afirmă în această privință că prețurile de referință nu au nicio legătură cu stabilirea prețurilor de tranzacție în sectorul bananelor, spre deosebire de prețul stabilit de comerciantul cu amănuntul Aldi, cel mai mare cumpărător de banane din Europa de Nord, a cărui anunțare, joia după‑amiaza, marchează punctul de plecare al negocierilor comerciale. Toți actorii pieței ar recunoaște faptul că prețul stabilit de Aldi pentru bananele galbene ar constitui referința și elementul determinant pentru negocierea prețurilor reale. Comisia însăși ar recunoaște că prețurile de referință nu sunt strâns legate de prețurile reale [considerentul (352) al deciziei atacate].

433    Dole pretinde că Comisia a prezentat în mod cu totul eronat poziția sa și că este clar că a susținut întotdeauna, la fel ca economiștii săi, toți ceilalți importatori și clienții săi, că prețurile de referință nu erau relevante pentru negocierea prețurilor reale.

434    În ceea ce privește motivarea deciziei atacate, trebuie amintit că Comisia a descris corespunzător cerințelor legale, în considerentele (146)-(197) ale deciziei atacate, conținutul comunicărilor bilaterale de stabilire anticipată a prețurilor, care se raportau, toate, la prețurile de referință.

435    Rezultă, în plus, din considerentele (102)-(128) ale deciziei atacate, că Comisia a examinat cu suficientă precizie și claritate problema stabilirii și relevanței prețului de referință în sectorul bananelor.

436    Este cert că Chiquita, Dole și Weichert își stabileau prețurile de referință pentru marca proprie în fiecare săptămână, în speță joia dimineața, și îl anunțau clienților lor. Importatorii au arătat că prețurile de referință circulau rapid în ansamblul sectorului și erau ulterior comunicate presei profesionale [considerentele (34), (104) și (106) ale deciziei atacate].

437    Comisia explică că prețurile de tranzacție erau fie negociate săptămânal, fie stabilite pe baza unei formule prestabilite de calculare a prețurilor, cu menționarea unui preț fix sau cu clauze care raportau prețul la un preț de referință al vânzătorului sau al unui concurent ori la un alt indicator precum „prețul Aldi”. Chiquita avea mai precis contracte care erau bazate pe „formula Dole plus”, în care prețul de tranzacție depindea în realitate de prețul de referință săptămânal stabilit de Dole sau de propriile prețuri de referință. Pentru clienții în cauză, exista o legătură directă între prețurile plătite și prețurile de referință [considerentele (104) și (105) ale deciziei atacate].

438    Comisia mai precizează următoarele în considerentul (104) al deciziei atacate:

„[...] Furnizorii de banane care vindeau magazinului Aldi trimiteau de obicei propunerea lor la Aldi joia dimineața. Către ora 14, în general, «prețul Aldi» era stabilit. «Prețul Aldi» era prețul plătit de Aldi furnizorilor săi de banane. Aldi explică faptul că în fiecare joi, între orele 11 și 11.30, primea oferte de la furnizorii săi. Aldi explică faptul că decizia sa în privința ofertei sale săptămânale către furnizorii săi se baza pe ofertele primite, pe prețurile săptămânii precedente și pe prețul aceleiași săptămâni din anul precedent. La aproximativ 30 de minute după oferta furnizorilor săi, Aldi trimite o contraofertă, care este în mod normal aceeași pentru toți furnizorii. Aldi declară că nu cunoaște existența unui «preț Aldi» și că nu este, așadar, în măsură să evalueze importanța prețului său pentru tranzacțiile terților. Începând din al doilea semestru al anului 2002, «prețul Aldi» a început să fie din ce în ce mai utilizat ca indicator de calcul al prețului bananelor pentru un anumit număr de alte tranzacții, în special cele privind bananele de marcă.”

439    Comisia face referire la mijloace de probă scrise [considerentele (107) și (110)-(113) ale deciziei atacate], precum și la declarații ale Dole [considerentele (114), (116), (117) și (122) ale deciziei atacate] și ale Del Monte [considerentul (120) al deciziei atacate] pentru a demonstra relevanța prețurilor de referință în sectorul în cauză.

440    Comisia concluzionează că prețurile de referință au servit cel puțin drept semnale, drept tendințe sau drept indicații pentru piață în ceea ce privește evoluția avută în vedere a prețurilor bananelor și că erau importante pentru comerțul cu banane și pentru prețurile obținute. Mai mult, în anumite tranzacții, prețurile reale erau direct legate de prețurile de referință. Comisia apreciază că existau un număr suficient de mijloace pentru a atinge obiectivul anticoncurențial [considerentele (115) și (128) ale deciziei atacate].

441    În aceste împrejurări, susținerile reclamantelor referitoare la o încălcare de către Comisie a obligației sale de motivare trebuie să fie respinse.

442    În primul rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii Comisiei, trebuie arătat că Dole însăși a formulat, în cursul procedurii administrative, declarații care exprimau relevanța prețurilor de referință pe piața în cauză. Reclamantele reproșează, cu toate acestea, Comisiei o prezentare eronată a poziției lor cu privire la rolul prețurilor de referință, din cauza unei denaturări a contextului respectivelor declarații.

443    În ceea ce privește declarațiile Dole reținute de Comisie, primo, trebuie arătat că Dole a recunoscut clar că prețurile sale de referință erau transmise tuturor clienților săi [considerentul (106) al deciziei atacate, p. 4 din studiul economic din 10 aprilie 2007 prezentat de Dole], ceea ce aceasta a confirmat în cererea introductivă.

444    Dole a indicat că, „[î]ntr‑un fel foarte modest, [prețurile de referință] ajut[au] importatorii și clienții să evalueze starea actuală a pieței și modul în care aceasta p[utea] să evolueze” și că „prețul de referință servea doar ca indicator al pieței, care avea ca scop să determine evoluția negocierilor către prețul real” [considerentele (116) și (117) ale deciziei atacate].

445    Dole a prezentat mai multe declarații explicite care subliniau că clienții considerau că prețurile de referință erau relevante pentru negocierile comerciale. Dole a declarat:

–        că informații despre prețurile de referință ale importatorilor puteau fi obținute din diferite surse, în special de la „clienții care încercau să negocieze pentru a obține cea mai bună ofertă comparând public prețul ofertelor concurente” [considerentul (114) al deciziei atacate, p. 222 din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile];

–        că „[j]oia, atunci când Dole comunica prețurile sale de referință clienților săi, aceștia din urmă se plângeau uneori că prețurile Dole erau prea mari”, că „un angajat al Dole, [domnul H.], verifica atunci contactând concurentul în discuție (cu care fusese comparat prețul Dole de către client)” și că „această practică permitea Dole să verifice că clienții săi importanți nu o înșelau”;

–        că „piața este caracterizată de clienți exigenți care dețin o putere de cumpărare considerabilă, mulți dintre ei fiind comercianți cu amănuntul în poziții dominante care nu ezită să schimbe furnizorii” (p. 38 din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile);

–        că „clienții (operatori care efectuează procesul de maturare artificială, comercianți cu ridicata, comercianți cu amănuntul și alții) nu ezită să difuzeze ofertele diferitor importatori” (p. 39 din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile);

–        că supermagazinele cliente ale Dole luau în mod deschis în considerare „ofertele furnizorilor concurenți ca mijloc de a obține tranzacția cea mai interesantă” (p. 97 din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile).

446    Se pare astfel că clienții se așteptau ca prețuri de referință mai ridicate să determine prețuri de tranzacție superioare și că, deținând o poziție puternică pe piață, se foloseau de ele ca instrumente de negociere pentru stabilirea prețurilor reale, ceea ce demonstrează interesul unei concertări a importatorilor asupra acestor prețuri de referință. Aceste declarații precise, repetate și concordante ale Dole, oferite în scris, în mod deliberat și după o matură reflecție, au o puternică valoare probatorie (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 25 octombrie 2011, Aragonesas Industrias y Energía/Comisia, T‑348/08, Rep., p. II‑7583, punctul 104) în ceea ce privește rolul prețurilor de referință ca primă cerere de preț a importatorilor și importanța lor în negocierile comerciale.

447    În cursul procedurii administrative, Dole a prezentat studii economice, dintre care unul datat 10 aprilie 2007, în care se indică faptul că cele două caracteristici esențiale ale pieței sunt reprezentate de faptul că bananele sunt un produs perisabil și că formarea prețurilor implică discuții informale intense între actorii pieței.

448    Acest studiu prezintă o explicație economică a procesului de formare a prețurilor evocând mai întâi schimburile de informații dintre actorii pieței, altele decât discuțiile dintre întreprinderile bananiere.

449    Acest studiu arată următoarele:

„[Aceste schimburi] încercau să pună capăt incertitudinii privind prețul de echilibru în zilele care precedau sosirea expedițiilor săptămânale de banane către Europa de Nord [...] Voința operatorilor care efectuează procesul de maturare artificială de a accepta condițiile speciale ale Aldi depindea într‑o anumită măsură de prețul de referință inițial pe care îl primeau de la importatori, iar aceștia depindeau, la rândul lor, de ușurința cu care importatorii intenționau să epuizeze volumul descărcat în acea săptămână […I]nformații mai bune despre prețul de echilibru probabil printre actorii pieței duc la tranzacții eficiente. […N]egocierile între furnizori și clienți durau mai puțin [...], cu un risc mai mic ca bananele să se strice [...] Dacă toate părțile au puncte de vedere mai puțin divergente despre prețul de echilibru, se vor pune mai ușor de acord asupra unui preț la care vor fi gata să negocieze [...] Pe de altă parte, vânzătorii ar putea să vândă din greșeală prea multe banane la un preț prea mic, fără să știe că un alt cumpărător [...] era poate dispus să plătească mai mult.”

450    În ceea ce privește schimburile dintre întreprinderile bananiere, studiul economic din 10 aprilie 2007 arată că aceste schimburi „erau un mijloc suplimentar de a reuni diferite surse de informații ale pieței pentru a ajunge la o viziune comună a prețului de echilibru” și că „schimbul de informații însemna că prețurile de referință ale întreprinderilor bananiere reflectau informațiile adunate despre ofertă și cerere pentru această săptămână, iar nu doar informațiile individuale ale unui furnizor”.

451    Se mai arată, la pagina 3 din studiul economic din 10 aprilie 2007, că „cererea săptămânală de banane a DFFE este incertă” și că „DFFE trebuie «să descopere» prețul care va echilibra oferta sa și această cerere variabilă la prețul cel mai favorabil, ținând seama de riscurile și de costurile maturării artificiale a bananelor”. Mai mult, se arată la pagina 5 din respectivul studiu că „prețul de referință final al DFFE dezvăluia clienților săi punctul de vedere al DFFE cu privire la etanșeitatea pieței și, prin urmare, cu privire la valoarea bananelor sale pe piață”.

452    Aceste extrase diferite din studiul economic din 10 aprilie 2007 demonstrează relevanța prețurilor de referință în sectorul bananelor, fiind observat că distincția amintită în cadrul ansamblului constituit de schimburile de informații dintre actorii pieței bananelor este pur teoretică, întrucât rezultă atât din studiul în sine, cât și din declarațiile Dole [p. 215 din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile și considerentul (229) al deciziei atacate] că informațiile colectate de la întreprinderile bananiere și de la alți actori erau reunite și serveau drept bază pentru stabilirea prețurilor de referință ale acestei întreprinderi.

453    Trebuie subliniat de asemenea că Dole a recunoscut că unele din tranzacțiile sale erau bazate direct pe prețurile sale de referință.

454    Potrivit Dole, filiala sa belgiană, VBH, transmitea prețul ei săptămânal anumitor clienți (Metro, Delhaize, Carrefour) pentru bananele livrate galbene, un preț care se baza pe prețul de referință verde transmis de DFFE, majorat cu valoarea specificată în contractul încheiat de VBH cu clientul său.

455    Dole a declarat astfel că „[a]cest preț galben include[a] maturarea artificială, furnizarea [și] distribuția, ambalarea și celelalte specificații ale produsului pe care fiecare client poate să le solicite”, că „prețul vari[a], așadar, în funcție de prețul verde săptămânal și de majorări” și că „contractele cu comercianții cu amănuntul [...] conțin[eau] o formulă de calcul de preț (și anume preț galben = preț verde comunicat de DFFE + majorările datorate specificațiilor produsului și costurilor logistice − reduceri)”. Trebuie adăugat și că doar majorările și reducerile erau negociate o dată pe an în cadrul unui contract valabil pentru un an.

456    Astfel cum s‑a arătat la punctul 202 de mai sus, reclamantele pretind că acest mod de stabilire a prețurilor nu a intervenit decât după perioada în care a avut loc încălcarea și că Comisia nu a verificat dacă informațiile cu privire la aceste contracte ale VBH, care erau menționate în răspunsul la solicitarea de informații a Comisiei din 10 februarie 2006 care acoperea perioada intitulată „Din 2000 până astăzi”, se refereau la această perioadă restrânsă, din 2000 până în 2002, reținută în final în decizia atacată.

457    Trebuie amintit (a se vedea punctul 203 de mai sus) că examinarea anexelor relevante ale memoriului în apărare nu relevă niciun indiciu care să justifice susținerile reclamantelor cu privire la aplicarea ratione temporis a modului de stabilire a prețurilor în cauză, reclamantele neoferind de altfel niciun element concret și obiectiv de natură să demonstreze veridicitatea spuselor lor și nici măcar indicații cu privire la modul în care VBH și‑ar fi stabilit prețurile în perioada 2000-2002. Era clar că, în solicitarea de informații a Comisiei din 10 februarie 2006, perioada vizată începea la 1 ianuarie 2000. Întrucât nu oferă nicio precizare de natură restrictivă cu privire la data punerii în aplicare a modului de stabilire a prețurilor în cauză în contractele dintre VBH și clienții săi, Metro, Delhaize și Carrefour, răspunsul Dole acoperea în mod necesar totalitatea perioadei vizate, inclusiv cea din 2000 până în 2002. În aceste împrejurări, este necesar să se respingă argumentul reclamantelor întemeiat pe neaplicarea ratione temporis a modului de stabilire a prețurilor în cauză.

458    Reclamantele mai arată că DFFE vindea și banane verzi marca Dole câtorva clienți foarte mici, la un preț egal cu prețul de referință, și anume la doi clienți în anul 2002, care au reprezentat 1 072 840 de euro sau 1 % din totalul cifrei sale de afaceri, fără ca vreun document să justifice însă aceste date cuantificate.

459    Secundo, Dole susține că citările declarațiilor sale inițiale efectuate de Comisie sunt izolate de contextul lor, „precum explică anexa C 7”.

460    Comisia concluzionează în sensul inadmisibilității anexei C 7 la replică, în temeiul jurisprudenței referitoare la interpretarea articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură.

461    Trebuie amintit că, potrivit articolului 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, toate cererile introductive trebuie să indice obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate. Această indicație trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații (Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, T‑340/03, Rep., p. II‑107, punctul 166, confirmată în recurs prin Hotărârea Curții din 2 aprilie 2009, France Télécom/Comisia, C‑202/07 P, Rep., p. I‑2369).

462    Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, trebuie ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive. Deși textul acesteia poate fi susținut și completat, în privința unor aspecte specifice, prin trimiteri la anumite fragmente din documentele anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care, în temeiul dispozițiilor menționate anterior, trebuie să figureze în cererea introductivă (Hotărârea Curții din 31 martie 1992, Comisia/Danemarca, C‑52/90, Rec., p. I‑2187, punctul 17, Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 1993, Koelman/Comisia, T‑56/92, Rec., p. II‑1267, punctul 21, și Ordonanța Tribunalului din 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 49). Anexele nu pot fi luate în considerare decât în măsura în care susțin sau completează motivele sau argumentele invocate expres de reclamante în cuprinsul înscrisurilor lor și atunci când este posibil să se determine cu precizie care sunt elementele conținute de acestea care susțin sau completează motivele sau argumentele respective (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, Rep., p. II‑3601, punctul 99).

463    În plus, nu intră în competența Tribunalului să cerceteze și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate drept temei al acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și instrumentală (Hotărârea Tribunalului din 7 noiembrie 1997, Cipeke/Comisia, T‑84/96, Rec., p. II‑2081, punctul 34, și Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2002, Joynson/Comisia, T‑231/99, Rec., p. II‑2085, punctul 154). Anexele nu ar putea, prin urmare, să servească la dezvoltarea unui motiv expus sumar în cererea introductivă, prezentându‑se obiecții sau argumente care nu figurează în aceasta (Hotărârea din 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, punctul 461 de mai sus, punctul 167, confirmată în recurs prin Hotărârea din 2 aprilie 2009, France Télécom/Comisia, punctul 461 de mai sus).

464    Această interpretare a articolului 21 din Statutul Curții și a articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului vizează de asemenea motivele și obiecțiile dezvoltate în memorii (Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 1995, Viho/Comisia, T‑102/92, Rec., p. II‑17, punctul 68, și Hotărârea din 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, punctul 461 de mai sus, punctul 166, confirmată în recurs prin Hotărârea din 2 aprilie 2009, France Télécom/Comisia, punctul 461 de mai sus).

465    În prezenta cauză, în susținerea obiecției întemeiate pe o denaturare a contextului declarațiilor formulate de Dole în cursul procedurii administrative, reclamantele menționează, în replică, un pasaj din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, care are următorul cuprins:

„Este pur și simplu absurd să ne gândim că schimburile de prețuri de referință permiteau importatorilor de banane să prevadă în vreun fel prețurile definitive facturate clienților. Aldi cumpără banane de la operatorii care efectuează procesul de maturare artificială care sunt aprovizionați de diverșii importatori de banane. Operatorii care efectuează procesul de maturare artificială propun Aldi oferte de preț pe kilogram. Aldi compară ulterior ofertele de preț propuse, luând în considerare propria apreciere a răspunsului consumatorilor în diferitele sale magazine de vânzare cu amănuntul, iar ulterior decide de la care operatori care efectuează procesul de maturare artificială va cumpăra. Prețurile propuse sunt confidențiale și nu au nicio legătură cu prețurile de referință ale importatorilor de banane.”

466    Reclamantele citează de asemenea un pasaj din analiza economică din 20 noiembrie 2007, în care se arată următoarele:

„Spre deosebire de «prețul Aldi» [...], prețurile de referință inițiale ale societăților care vând banane nu aveau niciun rol direct sau indirect în stabilirea prețurilor reale pe care clienții le plăteau pentru banane.”

467    Este necesar să se constate că reclamantele nu au oferit nicio explicație cu privire la domeniul de aplicare al acestor două citate, chiar dacă primul evocă schimburile de prețuri de referință, constatate efectiv de Comisie în decizia atacată, însă ulterioare comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, iar al doilea menționează o absență a rolului „direct” al prețurilor de referință inițiale. Mai mult, reclamantele nu au operat nicio confruntare între aceste citate și declarațiile Dole evidențiate de Comisie pentru a‑și întemeia concluzia cu privire la relevanța prețurilor de referință.

468    În aceste condiții, se pare că reclamantele se mulțumesc să prezinte două citate, extrase din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile și dintr‑un studiu economic, fără alte precizări, precum și o trimitere globală la anexa C 7 la replică în susținerea obiecției lor întemeiate pe denaturarea contextuală de către Comisie a declarațiilor inițiale ale Dole. O formulare atât de laconică a obiecției nu ar putea permite Tribunalului să se pronunțe, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații și ar fi contrar funcției pur probatorii și instrumentale a anexelor faptul ca acestea să poată servi la demonstrarea detaliată a unei susțineri care nu este prezentată într‑un mod destul de clar și precis în cererea introductivă (Hotărârea din 30 ianuarie 2007, France Télécom/Comisia, punctul 461 de mai sus, punctul 204).

469    Această concluzie se impune cu atât mai mult în prezenta cauză, cu cât reclamantele au calificat impropriu drept anexă observații scrise suplimentare din partea lor, care nu constituie decât o simplă prelungire a memoriilor, ceea ce nu este compatibil cu caracteristicile care definesc o anexă, și anume funcția sa pur probatorie și instrumentală.

470    Prin urmare, trebuie să se înlăture ca inadmisibilă anexa C 7 la replică și obiecția pe care reclamantele înțeleg să o întemeieze pe luarea în considerare de către Comisie a declarațiilor, desprinse din context, ale Dole din cursul procedurii administrative cu privire la rolul prețului de referință.

471    În al doilea rând, în ceea ce privește mijloacele de probă scrise cuprinse în dosar, trebuie arătat că Comisia se referă la diferite documente, în principal, la e‑mailuri pentru a‑și susține concluzia referitoare la importanța prețurilor de referință pentru piața bananelor.

472    Primo, Comisia menționează un e‑mail pe care domnul B. i l‑a trimis domnului P. (doi directori ai Chiquita) la 30 aprilie 2001 [considerentul (107) al deciziei atacate], care are următorul cuprins:

„Este dovedit că, de îndată ce [Dole/Del Monte/Tuca] vor atinge un preț de 36,00 DEM, clienții lor (comercianți cu amănuntul) se vor opune, întrucât, la acest nivel de ofertă, prețul pentru consumator trebuie să depășească pragul celor 3,00 DEM/kg. Nu există nicio îndoială că acest «fenomen» ne va afecta pentru o anumită perioadă. [Aceasta] ar însemna că oferta noastră plafon va fi de 40,00 DEM (ofertă verde).”

473    După cum indică în mod întemeiat Comisia, acest document arată că prețurile reale depindeau de prețurile de referință și că clienții urmăreau evoluția lor. Acesta demonstrează că clienții reacționau atunci când prețurile de referință atingeau anumite niveluri, dar și faptul că aceștia înțeleseseră că exista o legătură între aceste prețuri de referință și prețurile reale. Documentul indică astfel cu claritate că, dacă ofertele emise de Dole/Del Monte/Tuca atingeau un nivel de „36,00 DEM”, „prețul pentru consumator [trebuia] să depășească pragul celor 3,00 DEM/kg”. Documentul este de asemenea revelator pentru existența unei anumite interdependențe a prețurilor de referință ale bananelor aparținând mărcilor Chiquita, Dole și Del Monte și pentru limitele în care diferențele erau suportabile.

474    Trebuie subliniat că Weichert însăși a arătat, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că e‑mailul în cauză dovedea indirect că comercianții cu amănuntul erau sensibili la prețurile de referință [considerentul (108) al deciziei atacate].

475    Secundo, Comisia menționează un e‑mail al directorului general pentru Europa din cadrul Chiquita [considerentul (113) al deciziei atacate], datat 21 iunie 2000, adresat mai multor colegi și comentând o diminuare a prețului de referință al Chiquita consecutivă celei a prețului Dole cu 2 DEM, care arată că, „cu o diferență de preț care ar fi atins 9 DEM în raport cu Dole, nu [exista] altă opțiune” și că „este vorba, evident, de un șoc, deoarece șansele de a majora prețurile pe timpul verii, în condiții de producție și de piață normale, sunt slabe, chiar inexistente”. În același e‑mail, domnul P. mai scrie că „este motivul pentru care [le] cere, o dată în plus, să examineze orice posibilitate de a majora volumele” și că „majorarea volumelor nu va compensa 100 % din reducerea de preț”, dar că are „nevoie de orice cutie suplimentară, atât timp cât acest lucru nu are un impact negativ asupra [lor] pe termen lung”.

476    Acest e‑mail contrazice în mod vădit afirmația reclamantelor potrivit căreia nu există nicio legătură între prețurile de referință sau cel puțin între evoluția acestora și evoluția prețurilor pe piață. Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, acest e‑mail arată în ce măsură Chiquita era preocupată de o revizuire în scădere a prețurilor de referință, calificată drept „șoc”, întrucât existau „puține [sau] nicio șansă ca prețurile să crească pe timpul verii”, și de căutarea unei soluții pentru a atenua consecințele negative ale acestei situații asupra nivelului prețurilor, acționând în speță prin intermediul volumelor. E‑mailul demonstrează, din nou, importanța problemei diferențelor dintre prețurile de referință ale importatorilor și limitele acceptabile ori suportabile ale acestor diferențe.

477    Tertio, Comisia se referă la un e‑mail intern al Chiquita, datat 8 august 2002 [considerentele (111), (172) și următoarele ale deciziei atacate], al cărui conținut a fost prezentat la punctul 424 de mai sus.

478    E‑mailul datat 8 august 2002 demonstrează importanța prețului de referință al Dole pentru piață, inclusiv pentru prețurile reale obținute de însăși Dole. Acesta confirmă că Chiquita avea „tranzacții Dole plus”, cu alte cuvinte, aranjamente contractuale cu prețuri reale direct legate de prețurile de referință săptămânale ale Dole, și arată clar importanța prețului de referință al Dole pentru prețurile reale ale Chiquita. Mai mult, prețul de referință al Dole influența în speță prețul de referință al Chiquita. Acest e‑mail arată că Chiquita avea în vedere în ziua precedentă o mișcare de creștere „de aproximativ 1 euro”, dar că hotărâse, în acea dimineață, să își mărească prețul de referință cu 1,5 euro. Astfel, în declarația sa de întreprindere, Chiquita arată că, având în vedere majorarea de către Dole a prețului său de referință cu 2 euro, și‑a modificat prețul de referință majorându‑l cu 1,5 euro „în loc să aplice doar majorarea de 1 euro care fusese avută în vedere în ziua precedentă” [considerentul (111) al deciziei atacate].

479    Quarto, Comisia menționează o corespondență între Atlanta (operator care efectuează procesul de maturare artificială și distribuitor) și Chiquita și e‑mailuri interne ale Chiquita, datate 2 și 6 ianuarie 2003 [considerentele (110) și (176) ale deciziei atacate].

480    Joi, 2 ianuarie 2003, un salariat al Atlanta a adresat către doi responsabili ai Chiquita, domnul P. și domnul K., un e‑mail care făcea referire la o decizie luată de Chiquita, deja comunicată clienților, de a‑și majora prețul de referință cu 0,5 euro în urma unei majorări a prețului de referință al Dole care se produsese chiar în dimineața în care a fost trimis respectivul mesaj. În acest e‑mail, salariatul Atlanta a adresat directorilor Chiquita o „remarcă foarte critică” cu privire la o astfel de decizie de stabilire a prețurilor. Domnul K. a răspuns la aceasta, la 6 ianuarie 2003, în următorii termeni: „Este greșeala mea, am fost luat prin surprindere de schimbarea intervenită la Dole. Credeam că faptul că am rămas la același nivel urma să pună capăt majorării și să repună sub semnul întrebării evoluția în săptămânile următoare”. La 2 ianuarie 2003, în ceea ce privește aceeași problemă, un salariat al Chiquita i‑a scris domnului K. informându‑l că întâmpina probleme din cauza acestei revizuiri în creștere, din moment ce prețul fusese deja anunțat clienților. Domnul K. a răspuns la această remarcă la 6 ianuarie:

„[domnul P.] nu voia ca Dole și Del Monte să aibă impresia că le lăsam baltă menținând statu‑quoul. Înțeleg.”

481    Reclamantele arată, pe de o parte, că faptul că directorul Chiquita a fost „luat prin surprindere” de schimbarea intervenită la Dole nu poate decât să indice că aceasta din urmă acționa fără nicio informație din partea Chiquita și, pe de altă parte, că Comisia nu poate utiliza aceste documente pentru a‑și susține teza, dat fiind că sunt ulterioare perioadei pretinsei încălcări.

482    Desigur, nu se contestă faptul că documentele datează din ianuarie 2003 și că sunt imediat ulterioare perioadei în care a avut loc încălcarea. Nu este mai puțin adevărat că, deși aceste documente nu sunt de natură, prin ele însele, să stabilească realitatea comportamentului anticoncurențial reproșat, ele constituie un indiciu serios care vine să susțină elementele de probă adunate de Comisie cu privire la finalitatea comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor.

483    Este necesar să se arate în această privință că simpla menționare a surprizei Chiquita nu permite să se concluzioneze în mod necesar în sensul autonomiei comportamentului Dole, dar poate reda un decalaj în înțelegerea de către Chiquita a poziției Dole în cursul unei discuții bilaterale prealabile și mișcarea operată de aceasta din urmă.

484    În plus, chiar dacă un participant la un comportament coluziv poate să încerce să îl exploateze în scopuri proprii, sau chiar să trișeze, acest lucru nu diminuează totuși răspunderea sa în participarea la respectivul comportament. Potrivit unei jurisprudențe constante, o întreprindere care, în pofida unei înțelegeri cu concurenții săi, urmează o politică mai mult sau mai puțin independentă pe piață poate pur și simplu să încerce să folosească înțelegerea pentru propriul beneficiu (Hotărârea Tribunalului din 14 mai 1998, Cascades/Comisia, T‑308/94, Rec., p. II‑925, punctul 230, Hotărârea din 27 septembrie 2006, Archer Daniels Midland/Comisia, T‑59/02, Rec., p. II‑3627, punctul 189; a se vedea de asemenea Hotărârea Curții din 8 noiembrie 1983, IAZ international Belgium și alții/Comisia, 96/82-102/82, 104/82, 105/82, 108/82 și 110/82, Rec., p. 3369, punctul 25).

485    În ceea ce privește problema relevanței prețurilor de referință în sectorul bananelor, mesajele menționate mai sus arată că clienții credeau în mod clar că schimbarea prețurilor de referință avea importanță pentru prețurile pe care se puteau aștepta să le plătească sau să le primească. Ele relevă de asemenea, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, puternicul interes al întreprinderilor în cauză pentru coordonarea stabilirii prețurilor de referință și preocuparea reală a Chiquita pentru susținerea majorării prețurilor de referință ale principalilor săi concurenți, la nevoie, prin întreprinderea demersului foarte neobișnuit de a revizui în creștere un preț deja anunțat, în pofida dificultăților pe care acest demers le‑ar crea în rândul clientelei, fiind motivată în acest demers de perspectiva de a nu compromite o evoluție în creștere a prețurilor în cursul săptămânilor care urmau [considerentele (177)-(179) ale deciziei atacate].

486    Trebuie să se constate, pe de altă parte, că reclamantele nu au formulat în memoriile lor nicio observație în privința forței probante a tuturor e‑mailurilor menționate mai sus în ceea ce privește problema relevanței prețurilor de referință pentru piața în discuție, cu excepția aspectului privind data ulterioară a celor din ianuarie 2003 în raport cu perioada în care a avut loc încălcarea.

487    În ședință, reclamantele s‑au mulțumit să sublinieze că respectivele comunicări erau comunicări interne ale Chiquita și faptul că acestea nu puteau, în consecință, să redea poziția Dole cu privire la rolul prețurilor de referință pe piața bananelor.

488    Această simplă afirmație nu este suficientă pentru a contrazice forța probantă a e‑mailurilor provenind de la un operator care comercializează produse care concurează cu cele ale Dole pe piața bananelor, care face referire la situații concrete și precise care vizează prețurile de referință ale Dole și dezvăluie importanța acestor prețuri pentru importatori și pentru clientela lor, cu evidențierea în special a unei interdependențe a prețurilor de referință ale bananelor aparținând mărcilor Chiquita, Dole și Del Monte.

489    Quinto, Comisia invocă o scrisoare pe care Deutscher Fruchthandelsverband eV (DFHV, Federația de comerț germană) a adresat‑o unui membru al Comisiei la 21 ianuarie 2005, în care declară printre altele că „aceste prețuri «oficiale» nu sunt decât reflectarea poziției de plecare a diferitor operatori pentru negocierile lor de prețuri săptămânale” și că „acestea sunt cu până la 50 % mai mari decât prețurile convenite în mod real” [considerentele (112) și (119) ale deciziei atacate].

490    Deși acest document este ulterior încheierii perioadei în care a avut loc încălcarea și nu poate fi suficient pentru a dovedi încălcarea reproșată, el relevă că, la trei ani după aceasta și în condițiile în care nu se susține și nici nu se demonstrează o modificare a organizării pieței bananelor, prețurile de referință erau considerate, în general, ca un punct de plecare pentru negocierile prețurilor săptămânale.

491    Este important, în sfârșit, de subliniat că reclamantele au anexat la înscrisurile lor un exemplar al dosarului reuniunii cu privire la stabilirea prețului bananelor, reuniune care avea loc în fiecare joi dimineață și în cursul căreia toate informațiile pe care le colectase Dole, adunate în respectivul dosar, erau evaluate pentru a se încerca „să se aprecieze condițiile pieței” și să se stabilească un preț de referință săptămânal.

492    Potrivit reclamantelor, acest dosar ar conține printre altele un grafic intitulat „Prețul verde al bananelor în Europa de Nord”, care analiza, pe baza celor zece săptămâni precedente, prețurile de referință ale Dole și pe cele ale principalilor săi concurenți, ceea ce arată clar că prețurile de referință ale concurenților erau informații importante pentru stabilirea prețurilor Dole și, mai general, relevanța prețurilor de referință în sectorul bananelor.

493    În al treilea rând, în ceea ce privește rolul deținut de „prețul Aldi” în sectorul bananelor, trebuie arătat că Comisia relevă faptul că respectivul preț a fost mai puțin important pe perioada încălcării, începând din 2000 până în 2002, decât ulterior, lucru pe care îl contestă reclamantele, care susțin că „oferta Aldi” constituia singura referință relevantă pentru toate tranzacțiile din sectorul bananelor, inclusiv în perioada menționată mai sus.

494    Primo, în ceea ce privește modul de distribuire a bananelor Dole, reclamantele subliniază importanța cantitativă a tranzacțiilor realizate în cadrul „acordurilor Aldi plus”, acorduri de aprovizionare pe termen lung care aplicau o formulă de preț fix, bazat pe prețul de cumpărare stabilit de Aldi pentru bananele galbene, convertit într‑un preț care corespunde bananelor verzi.

495    Dole ar fi realizat, în anul 2000, aproximativ 50 % din vânzările sale de banane verzi în cadrul „acordurilor Aldi plus”, această cifră ridicându‑se la aproape 80 % în anul 2005. Reclamantele amintesc de asemenea în înscrisurile lor o cifră de 66 % din vânzările de banane marca Dole în anul 2002, subliniind că raportul economic care figurează în anexa 3 la răspunsul Dole la comunicarea privind obiecțiunile a Comisiei a constatat că vânzările realizate în cadrul „acordurilor Aldi plus” reprezentau exact 49 % din totalul vânzărilor Dole, diferența putând fi explicată prin faptul că respectivul raport a calculat procentajul pe baza cifrelor privind Uniunea, alcătuită atunci din cincisprezece membri, iar nu doar Europa de Nord.

496    Dincolo de o anumită discordanță în prezentarea cuantificată a argumentării reclamantelor, trebuie observat că examinarea raportului economic care figurează în anexa 3 la răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile relevă o absență a datelor valorice cu privire la anul 2000 și indicațiile următoare pentru anii ulteriori: 58 % în 2001, 49 % în 2002, 60 % în 2003, 68 % în 2004 și 79 % în 2005, ceea ce semnifică o importanță în continuă creștere a „contractelor Aldi plus” începând cu anul 2003.

497    Pe de altă parte, Dole a adresat Comisiei, la 2 octombrie 2008, o scrisoare în care arată că cifrele comunicate în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile erau prea ridicate și oferă un tabel care conține următoarele date în ceea ce privește procentajele din cifra de afaceri a Dole care corespund numai vânzărilor de banane verzi prin intermediul „contractelor Aldi plus”: 50 % în anul 2000, 48 % în anul 2001, 38 % în anul 2002, 51 % în anul 2003, 61 % în anul 2004.

498    Dole a precizat, în scrisoarea în cauză, că cifra pentru anul 2000 este o „estimare”, dat fiind că raportul economiștilor nu conținea indicații pentru exercițiul în discuție. În plus, trebuie subliniat că cifra pentru anul 2001 se ridică la 48 %, scade la 38 % în anul 2002, înainte de a crește începând cu anul 2003, ceea ce nu redă o progresie constantă. Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, analiza datelor referitoare la tranzacțiile Dole confirmă constatarea potrivit căreia „prețul Aldi” era mai puțin legat de prețurile reale ale Dole în perioada 2000-2002 decât ulterior.

499    Secundo, în susținerea afirmației potrivit căreia prețurile de referință nu aveau nicio importanță pentru negocierile prețurilor de tranzacție, spre deosebire de „prețul Aldi”, reclamantele explică faptul că, atunci când Aldi anunța prețul pe care avea intenția să îl plătească pentru bananele galbene furnizorilor săi (și anume operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și distribuția), aceștia informau importatorii de banane despre acest lucru.

500    Pe lângă faptul că această ultimă afirmație nu este susținută în niciun fel, este necesar să se constate că reclamantele au arătat că în perioada în cauză, și anume din 2000 până în 2002, Dole nu publica decât un singur preț de referință, care era anunțat înainte ca Aldi să îl anunțe pe al său, și că această practică s‑a schimbat „între 2002 și 2008”, perioadă în care prețul de referință inițial de joia dimineața al Dole era urmat de adoptarea unui „preț de referință definitiv”, pe care îl comunica clienților săi după anunțarea „prețului Aldi” joia după‑amiaza.

501    În decizia atacată, Comisia a amintit că Dole explicase, ca răspuns la o solicitare de informații din 15 decembrie 2006, că „DFFE [...] deci[sese] că, începând din luna decembrie 2002, prețurile de referință ale Dole urmau să fie ajustate [...] în funcție de «prețul Aldi»” (nota de subsol 163 din decizia atacată) și că între octombrie și decembrie 2002 avuseseră loc câteva ajustări ale prețurilor de referință ale Dole și ale Weichert [considerentul (123) al deciziei atacate].

502    Se pare astfel că Dole, într‑o primă etapă, a stabilit un singur preț de referință, comunicat clienților săi înainte de anunțarea „prețului Aldi”, iar ulterior, într‑o a doua etapă, a scindat acest preț de referință unic în două, cu scopul de a crea un preț de referință definitiv, ulterior anunțării „prețului Aldi” și ținând cont de acesta.

503    Considerațiile care precedă nu doar susțin indicația unei importanțe crescânde a „prețului Aldi”, ci relevă de asemenea și mai ales faptul că Dole nu a eliminat prețurile de referință cu ocazia modificării procesului său de stabilire a prețurilor, ci, dimpotrivă, le‑a menținut, inclusiv prețul de referință de joia dimineața, anterior „ofertei Aldi”. Mai mult, această constatare nu face decât să accentueze relevanța prețului de referință unic de joia dimineața, anterior „ofertei Aldi”, înainte de scindarea lui de către Dole. Trebuie să se sublinieze de asemenea că Dole a continuat să stabilească prețuri de referință, chiar dacă le revizuia după anunțarea „prețului Aldi”.

504    Reclamantele nu au oferit, în memoriile lor, nicio explicație plauzibilă cu privire la menținerea prețurilor de referință care, în opinia lor, nu prezentau totuși nicio importanță în sectorul bananelor.

505    În memoriul în replică, reclamantele arată că „niciun importator (inclusiv Dole) nu utilizează prețurile de referință în prezent”, că „Dole crede că folosirea acestor prețuri era pur și simplu o reminiscență a vânzărilor la licitație publică a bananelor care se derulau la Hamburg cu mai multe zeci de ani în urmă” și că „faptul că Dole a continuat să publice prețuri de referință constituia, prin urmare, o simplă practică istorică formală”.

506    Este foarte improbabil ca stabilirea politicii de prețuri a unui operator economic să corespundă simplei respectări a unei tradiții istorice desuete și nu unui criteriu obiectiv de strictă utilitate, în special în contextul unei piețe caracterizate, potrivit propriilor spuse ale reclamantelor, de un interval de comercializare foarte scurt, ținând seama de natura perisabilă a produsului în cauză, și de o căutare a eficacității comerciale maxime.

507    Declarațiile reclamantelor prin care se urmărește reducerea stabilirii prețului de referință și a comunicării acestuia clienților în fiecare joi dimineață, timp de trei ani, la o simplă „practică istorică formală” nu sunt compatibile cu propria descriere a politicii sale de prețuri realizată de Dole și în special cu efortul depus pentru stabilirea săptămânală a respectivelor prețuri.

508    În studiul economic din 20 noiembrie 2007 prezentat de Dole se precizează că „prețurile de referință [inițiale], care reflectau eforturi considerabile de colectare a informațiilor, [...] ofereau informații mai precise și de o mai bună calitate despre situația pieței”. În cererea introductivă se menționează că dosarul reuniunii interne de joia dimineață pentru stabilirea prețurilor de referință „conținea informații foarte variate despre piața bananelor, inclusiv volumul de banane verzi expediate în cursul acestei săptămâni, informații despre volumele specifice livrate clienților și statelor membre, informații istorice și compilate cu privire la volum, la prețurile aplicate de Dole anumitor clienți și la un nivel geografic mai larg și tabelul Dole intitulat «Prețul verde al bananelor în Europa de Nord»”. Acest din urmă document corespundea unui grafic care analiza, pe baza celor zece săptămâni precedente, prețurile de referință ale Dole și pe cele ale principalilor săi concurenți.

509    În ședință, reclamantele au subliniat necesitatea de a distinge două perioade, perioada în care a avut loc încălcarea, începând din 2000 până în 2002, cu stabilirea unui preț de referință unic care nu avea nicio legătură veritabilă cu piața, și cea ulterioară anului 2002, cu un preț de referință definitiv, stabilit după anunțarea „prețului Aldi”, care era doar o bază de negocieri, dar mai apropiat de realitatea pieței dezvăluită de „prețul Aldi”, în orice caz, mai aproape de această realitate decât era prețul de referință anterior, care nu era niciodată revizuit.

510    Prin aceste declarații, reclamantele exprimă doar evoluția în timp a unui instrument constant al politicii lor de prețuri, până în anul 2008, pe care Dole a considerat util să trebuiască să îl modifice doar în luna decembrie 2002, pentru a‑l adapta importanței crescânde a „prețului Aldi” și pentru a‑i asigura o mai bună eficacitate. Faptul că prețul de referință revizuit joia după‑amiaza după anunțarea „ofertei Aldi” ar trebui să reflecte mai fidel realitatea pieței nu este de natură să excludă orice utilitate a prețului de referință stabilit în dimineața aceleiași zile în perioada cuprinsă între 2000 și 2002, amintindu‑se că Dole a menținut acest ultim element calificându‑l drept preț de referință inițial.

511    Trebuie de asemenea să se constate că reclamantele arată că prețurile de referință erau publicate în presa profesională. Din examinarea revistei Sopisco News, care apărea în fiecare sâmbătă, înainte de închiderea negocierilor comerciale, rezultă că aceasta cuprinde menționarea prețurilor de referință pentru fiecare importator și a unui interval de prețuri reale pentru fiecare importator pentru săptămâna în curs, prețul real maxim corespunzând indicației prețului de referință.

512    Reclamantele nu contestă constatarea de către Comisie a faptului că întreprinderile în cauză făceau schimb de informații cu privire la prețurile de referință, odată stabilite, joia dimineața, înainte de anunțarea „prețului Aldi”. Comisia arată că schimbul de informații privind prețurile de referință constituia un element al aranjamentelor coluzive ale părților și că a permis părților în special să verifice direct între ele prețurile pe care le hotărâseră ceilalți participanți și să întărească legăturile de cooperare care se formaseră între ele în cadrul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor [considerentul (198) al deciziei atacate].

513    Cele două constatări menționate anterior contrazic în mod clar susținerea reclamantelor referitoare la lipsa relevanței prețurilor de referință.

514    Tertio, reclamantele pretind că ceilalți importatori au confirmat declarațiile Dole.

515    Acestea menționează următoarele declarații ale Fyffes, date în cursul audierii din 4 și din 6 februarie 2008, care arată:

–        că prețurile de referință „sunt fără utilitate pentru negocierile prețului real” și că „stabilirea prețului prin intermediul «coordonării» prețurilor [de referință] oficiale este imposibilă”;

–        că prețurile de referință „nu constituie un punct de referință și nici un punct de plecare sau orice alt punct relevant”;

–        că prețurile reale ale celorlalți importatori nu sunt „niciodată stabilite în raport cu prețul [de referință] oficial al Fyffes” și că „factorul cel mai important care influențează negocierile săptămânale este «prețul Aldi», care este anunțat în fiecare joi la amiază”.

516    Trebuie subliniat că nu a fost nici susținut și nici a fortiori demonstrat faptul că Fyffes nu comunica clienților săi prețul său de referință joia dimineața și că declarațiile acestei întreprinderi trebuie să fie apreciate având în vedere contextul lor, și anume cel al unei întreprinderi destinatare a comunicării privind obiecțiunile și care contestă comportamentul anticoncurențial reproșat.

517    În ceea ce privește Chiquita, reclamantele pretind că aceasta a recunoscut, în cererea sa de clemență, că „prețul Aldi” era referința în materie de stabilire a prețurilor bananelor verzi și galbene în toată Europa.

518    Trebuie să se sublinieze însă că reclamantele fac referire la declarații ale Chiquita referitoare la furnizarea de banane de către Atlanta lanțului Aldi și la activitatea Atlanta în comercializarea bananelor de categoria a treia.

519    În afară de contextul specific al declarațiilor în cauză, examinarea documentului în discuție arată, în orice caz, că afirmația reclamantelor decurge dintr‑o lecturare parțială a acestuia, în sensul că Chiquita declară în cuprinsul său că „prețul Aldi” a „devenit” referința pentru comerțul cu banane în multe țări ale Uniunii, formulare care exprimă ideea importanței în creștere, reținută de Comisie în considerentul (104) al deciziei atacate și evocată de Chiquita în declarația de întreprindere nr. 13, menționată în respectivul considerent.

520    În ceea ce privește Weichert și Del Monte, Comisia arată, fără a fi contrazisă de Dole, că, în perioada în cauză, prețurile de referință ale bananelor pentru Dole și pentru Del Monte (bananele acesteia din urmă erau comercializate de Weichert) erau aproape identice. În scopul susținerii acestei constatări, Comisia amintește, în nota de subsol 138 din decizia atacată, următoarele:

„Weichert explică, în răspunsul la o solicitare de informații, că, «deși Del Monte nu i‑a comunicat oficial instrucțiuni să adopte același preț oficial ca Dole, aștepta de la Weichert ca aceasta să aibă un preț oficial cel puțin la fel de ridicat ca și cel al Dole» (a se vedea pagina 38533 din dosar, răspunsul Weichert la solicitarea de informații din 15 decembrie 2006). Dole declară, ca răspuns la o solicitare de informații din 15 decembrie 2006, pentru perioada care cuprinde anii 2000-2002, că «[...] Del Monte își poziționa bananele de marcă la un nivel comparabil cu cel al bananelor marca Dole și era general admis în sector că Del Monte vedea prețul de referință al Dole ca un mijloc de a promova această similaritate în rândul clienților» [...]”

521    Se pare astfel că prețul de referință al Dole era considerat un instrument comercial care permitea întreprinderii Del Monte să obțină pentru bananele sale aceeași poziționare tarifară ca și cea a Dole.

522    Del Monte a arătat, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că prețurile de referință nu au avut nicio influență asupra prețurilor reale, dar a arătat de asemenea că schimbul de informații despre prețurile de referință reprezenta o modalitate pentru importatori „de a aduna informațiile relevante privind cererea, volumele de livrări și toate stocurile într‑un «mesaj» inteligibil pentru piață” [considerentul (122) al deciziei atacate] și că „importatorii puteau, în cel mai rău caz, să coordoneze un semnal «comun» care să fie adresat pieței (sub forma prețurilor oficiale coordonate)” [considerentul (120) al deciziei atacate].

523    Mijloace de probă scrise relevă că Del Monte acorda o mare importanță prețurilor de referință ale Weichert.

524    Weichert a comunicat Comisiei rapoartele săptămânale privind situația pe piața bananelor în perioada în care a avut loc încălcarea transmise întreprinderii Del Monte, la cererea acesteia din urmă, respectivele rapoarte menționând prețurile oficiale, dar și estimări ale prețurilor reale pentru săptămâna în cauză, în special sub forma unui interval pentru bananele marca Del Monte (comercializate de Weichert) și pentru produsele concurenților [considerentul (392) al deciziei atacate].

525    Comisia menționează un fax din 28 ianuarie 2000, prin care domnul. J.‑P. B., angajat al Del Monte, a solicitat domnului W. să îi ofere o explicație cu privire la diferența dintre „prețul final” și „prețul scontat”, în următorii termeni: „Pentru a agrava lucrurile, am vorbit de două ori cu persoana din întreprinderea dumneavoastră care este responsabilă cu comercializarea bananelor, cu scopul de a discuta condițiile și prețurile pe piață … Am aflat că Interfrucht [Weichert] își va menține prețurile «foarte aproape» de prețul oficial!!! [...].” Acest mesaj arată clar că Del Monte se aștepta ca Weichert să obțină un preț final care să fie foarte apropiat de prețurile de referință sau de prețurile oficiale [considerentele (112), (126) și (389) ale deciziei atacate].

526    Aceste documente, datând din perioada în care a avut loc încălcarea, demonstrează importanța prețurilor de referință în sectorul bananelor, în care Weichert era, împreună cu Dole și cu Chiquita, unul dintre actori. Trebuie subliniat că încălcarea are ca obiect un produs unic, bananele proaspete, care se împart în trei niveluri de calitate, cu diferențe de preț corelative, aparținând unei piețe unice caracterizate de un proces de stabilire a prețurilor care include comunicarea, în fiecare joi de dimineață, a prețurilor de referință ale Dole, ale Chiquita și ale Weichert clientelei lor, primul mesaj destinat pieței cu privire la așteptarea importatorilor în materie de prețuri. Chiar dacă respectivele prețuri de referință nu priveau decât bananele din prima și din a doua categorie vândute de aceste întreprinderi, exista o legătură între aceste prețuri și cele ale mărcilor terțe sau cele ale bananelor fără marcă, în măsura în care în fiecare săptămână se opera în mod necesar o poziționare tarifară a bananelor de diferite calități, unele în raport cu celelalte. Existența unei anumite interdependențe a prețurilor de referință ale bananelor aparținând mărcilor Chiquita, Dole și Del Monte este ilustrată de e‑mailurile interne ale Chiquita din 30 aprilie 2001 [considerentul (107) al deciziei atacate] și din 8 august 2002 [considerentele (111), (172) și următoarele ale deciziei atacate].

527    Quarto, reclamantele invocă declarațiile clienților care confirmă poziția lor și care arată:

„[P]rețurile de referință ale Dole pentru banane erau puțin folositoare pentru negocierile prețului real și definitiv care ne era facturat [Van Wylick, OHG] [...]”

„Prețurile de referință ale Dole constituie prima ofertă de preț pe care Dole ne‑o propune, în calitatea noastră de cumpărător, dar nu o acceptăm practic niciodată. În calitate de cumpărător de banane de la Dole, luăm ca punct de referință prețul bananelor de categoria a treia și negociem cu Dole pe această bază prețul bananelor acesteia din urmă pentru săptămâna în discuție [Metro Group Buying GmbH].”

528    Examinarea acestor declarații ale clienților Dole relevă faptul că reclamantele le citează în mod parțial și subiectiv.

529    În expresia „prețurile de referință al Dole”, Van Wylick vizează și menționează expres „cele de joi dimineața” și „cele eventual ajustate după stabilirea prețului în segmentul reducerii”, ceea ce evocă o situație care datează de la finele anului 2002, cu apariția prețurilor de referință inițial și definitiv, perioadă din care Comisia admite că „prețul Aldi” a început să fie din ce în ce mai utilizat ca indicator de calcul al prețului bananelor [considerentul (104) al deciziei atacate]. Atestarea Van Wylick nu menționează, în orice caz, o absență totală a utilității respectivelor prețuri, astfel cum afirmă reclamantele.

530    Această mărturie a Van Wylick trebuie de asemenea să fie coroborată cu declarația Metro, care confirmă faptul că prețurile de referință ale Dole constituiau prima ofertă comercială a acestei întreprinderi destinată clientelei sale și că comunicarea acestora marca începutul negocierilor comerciale. Metro precizează că s‑a raportat la prețul bananelor de categoria a treia pentru a negocia cu Dole (ceea ce corespunde demersului clasic al unui client care intră în negociere cu un vânzător al cărui punct de plecare este constituit de obiectivul de preț anunțat) și că „rezultatul negocierilor se situează în mod regulat între prețul de referință al Dole și prețul terților”. În plus, Metro arată că nu accepta „practic” niciodată prețurile de referință ale Dole, ceea ce înseamnă, a contrario, că acest lucru s‑a putut întâmpla uneori.

531    Contrar afirmațiilor reclamantelor, aceste două declarații nu confirmă susținerea lor privind absența relevanței prețurilor de referință în sectorul bananelor, ci demonstrează chiar contrariul, în ceea ce privește mărturia Metro. În timp ce reclamantele pretind că scrisorile acestor doi clienți demonstrează că factorul decisiv pentru negocierile comerciale era „prețul Aldi”, documentele în cauză nu conțin nici măcar mențiunea unui astfel de preț sau a vreunui rol al acestuia în negocierile comerciale.

532    În ședință, reclamantele au susținut că prețul de referință menționat în mărturia Metro era cel calificat drept definitiv, stabilit după anunțarea „ofertei Aldi”, care putea servi drept punct de plecare pentru negocieri. În susținerea acestei afirmații, reclamantele invocă faptul că declarația Metro datează din anul 2008.

533    Pe lângă absența unei legături automate între anul redactării declarației în discuție și natura prețului de referință amintit în aceasta, este necesar să se constate că, după cum arată titlul anexei A 10 la cererea introductivă, scrisoarea Metro nu este datată. În orice caz, formularea cu caracter general a respectivei scrisori nu permite interpretarea pe care i‑au dat‑o reclamantele, pentru prima dată, în ședință.

534    Reclamantele mai menționează mărturia unui client al Dole, conținută într‑un mesaj electronic trimis la 13 iunie 2007 membrului Comisiei responsabil cu problemele de concurență, precum și cea a unui fost angajat al Atlanta, conținută într‑o scrisoare adresată Dole la 19 noiembrie 2007, ceea ce sugerează existența a doi martori diferiți.

535    Cu toate acestea, trebuie să se constate că declarațiile în cauză provin de la aceeași persoană, domnul W., care confirmă, în scrisoarea sa din 19 noiembrie 2007, că a transmis la 13 iunie 2007 un e‑mail membrului Comisiei responsabil cu problemele de concurență.

536    Desigur, martorul a calificat drept „ridicolă” orice sugestie potrivit căreia furnizorii de banane ar fi participat la o înțelegere referitoare la stabilirea prețurilor, dar din rațiuni care țin de contextul de reglementare al pieței și de regimul licențelor, care asigură pieței respective un nivel ridicat de transparență. Domnul W. a mai arătat că piața bananelor era dominată de mai mulți cumpărători puternici și că „prețul de referință pentru întreaga piață europeană a bananelor era, în cele din urmă, stabilit în mod unilateral de Aldi”.

537    Această declarație peremptorie și generală nu este de natură, singură, să contrazică forța probantă a diferitor elemente de probă adunate de Comisie, care demonstrează relevanța prețurilor de referință. Trebuie amintit totodată că Comisia a ținut efectiv seama de contextul de reglementare specific al pieței în discuție în analiza sa globală a practicii concertate.

538    Trebuie, în schimb, să se sublinieze că, în e‑mailul său din 13 iunie 2007 adresat Comisiei, domnul W. arată că, „[d]acă, pentru client, prețul nu ar fi părut să corespundă pieței, acesta și‑ar fi informat furnizorul despre ofertele concurente” și că „este o procedură care se repetă în fiecare joi și care este mai mult sau mai puțin standard în sector”. Această declarație despre un fapt concret și precis confirmă declarațiile Dole, formulate în cursul procedurii administrative, care relevă faptul că clienții se foloseau de prețurile de referință ca de instrumente de negociere pentru stabilirea prețurilor reale (a se vedea punctul 446 de mai sus).

539    Quinto, reclamantele menționează o analiză economică a tranzacțiilor realizate de Dole (rapoartele din 20 noiembrie 2007 și din 19 decembrie 2008), precum și un document intern care relevă că prețurile plătite de clienți erau mult mai strâns legate de „prețul Aldi” decât de prețurile de referință ale Dole și că comportamentul incriminat nu a avut niciun efect asupra prețurilor reale. Același lucru ar fi valabil pentru Chiquita, potrivit unui tabel prezentat de Fyffes în cursul procedurii administrative și declarațiilor Chiquita despre faptul că prețurile de referință sunt „foarte îndepărtate de realitate” sau „nu au legătură” cu prețurile reale. În final, Comisia ar fi admis această constatare, după cum ar atesta mențiunea, care figurează în considerentul (352) al deciziei atacate, potrivit căreia „Comisia nu afirmă că prețurile reale și prețurile de referință sunt strâns legate”.

540    Această argumentație trebuie să fie îndepărtată, deoarece se întemeiază pe o concepție eronată a cerințelor privind proba unei practici concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) CE.

541    Pe de o parte, astfel cum rezultă din chiar textul acestui articol, noțiunea de practică concertată implică, pe lângă o concertare între întreprinderile în cauză, un comportament pe piață care dă curs acestei concertări și o legătură de cauzalitate între aceste două elemente. Cu toate acestea, sub rezerva probei contrare, ce revine operatorilor interesați, trebuie să se prezume că întreprinderile participante la concertare care rămân active pe piață țin seama de informațiile schimbate cu concurenții lor pentru a determina propriul comportament pe această piață (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 55 de mai sus, punctul 118, Hotărârea Hüls/Comisia, punctul 57 de mai sus, punctul 161, și Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctul 51).

542    În speță, este cert că întreprinderile care au participat la concertarea ilicită au rămas active în comerțul cu banane și că Dole a recunoscut că a ținut seama de informațiile obținute de la concurenți la stabilirea prețurilor sale de referință.

543    Pe de altă parte, deși însăși noțiunea de practică concertată presupune existența unui comportament pe piață, aceasta nu înseamnă în mod necesar că respectivul comportament ar produce efectul concret de restrângere, de împiedicare sau de denaturare a concurenței (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 55 de mai sus, punctele 122-124, Hotărârea Hüls/Comisia, punctul 57 de mai sus, punctele 163-165, și Hotărârea din 8 iulie 1999, Montecatini/Comisia, C‑235/92 P, Rec., p. I‑4539, punctele 123-125).

544    Astfel cum s‑a amintit anterior la punctul 68 de mai sus, obiectul anticoncurențial și efectul anticoncurențial nu sunt condiții cumulative, ci alternative, pentru aplicarea interdicției enunțate la articolul 81 CE. Pentru a aprecia dacă o practică concertată este interzisă de articolul 81 alineatul (1) CE, luarea în considerare a efectelor sale concrete este, așadar, inutilă atunci când se dovedește că aceasta are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune.

545    Trebuie amintit că, pentru a avea un obiect anticoncurențial, este suficient ca practica concertată să poată să producă efecte negative asupra concurenței și că schimbul de informații dintre concurenți poate încălca normele de concurență atunci când limitează sau anulează gradul de nesiguranță privind funcționarea pieței relevante, având ca rezultat restrângerea concurenței dintre întreprinderi. În plus, articolul 81 CE urmărește, asemenea altor norme de concurență prevăzute de tratat, să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci structura pieței și, prin aceasta, concurența în sine (Hotărârea T‑Mobile Netherlands și alții, punctul 56 de mai sus, punctele 31, 35 și 38).

546    În special, faptul că o practică concertată nu are o incidență directă asupra nivelului prețurilor nu împiedică constatarea faptului că aceasta a limitat concurența între întreprinderile în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2002, Dansk Rørindustri/Comisia, T‑21/99, Rec., p. II‑1681, punctul 140).

547    În această privință, trebuie să se sublinieze faptul că prețurile practicate efectiv pe o piață pot fi influențate de factori externi, aflați în afara controlului membrilor unei înțelegeri, precum evoluția economiei în general, evoluția cererii în acest sector particular sau puterea de negociere a clienților.

548    În speță, rezultă din cuprinsul punctelor 443-537 de mai sus că Comisia a stabilit corespunzător cerințelor legale relevanța prețurilor de referință în comerțul cu banane, element care, combinat cu celelalte împrejurări ale cauzei luate în calcul de Comisie, permite caracterizarea existenței unei practici concertate având un obiect anticoncurențial.

549    Este puțin important, așadar, să se știe dacă prețul de referință era factorul cel mai important în determinarea prețului real al Dole și al Chiquita sau în ce măsură prețurile de referință și prețurile reale ale acestor întreprinderi erau legate, fiind amintit că prețurile de referință sunt prețuri anunțate despre care nu se susține că puteau fi obținute în cadrul negocierilor săptămânale și nici că puteau servi ca bază de calcul al prețurilor finale facturate.

550    Simplul fapt că prețurile reale și prețurile de referință nu sunt „strâns” legate, astfel cum se arată în considerentul (352) al deciziei atacate, nu este suficient pentru a repune în discuție forța probantă a elementelor oferite de Comisie și care i‑au permis să concluzioneze că prețurile de referință serveau cel puțin drept semnale, drept tendințe sau drept indicații pentru piață în ceea ce privește evoluția avută în vedere a prețului bananelor și că acestea erau importante pentru comerțul cu banane și pentru prețurile obținute.

551    Constatarea unei diferențe între prețurile de referință, obiect al concertării ilicite, și prețurile de tranzacție nu semnifică deloc că primele nu puteau să aibă o influență asupra nivelului ultimelor. Vocația prețurilor de referință este de a trage prețurile pieței în sus, chiar dacă acestea din urmă ar rămâne în final inferioare prețurilor anunțate. În această privință, trebuie să se amintească aspectul că Tribunalul a ținut seama de faptul că tarifele recomandate ale unei întreprinderi erau superioare prețului pieței pentru a considera că sistemul de prețuri al acesteia avea ca obiect determinarea creșterii prețurilor pe piață (Hotărârea Tribunalului din 22 octombrie 1997, SCK și FNK/Comisia, T‑213/95 și T‑18/96, Rec., p. II‑1739, punctul 163).

552    În plus, nu se contestă că, în anumite tranzacții, prețul era direct legat de prețurile de referință prin intermediul unor formule predeterminate de stabilire a prețurilor.

553    Comisia era, așadar, îndreptățită să concluzioneze în sensul nelegalității comunicărilor bilaterale dintre întreprinderile în cauză, care aveau ca obiect stabilirea unor condiții de concurență care nu corespundeau condițiilor normale ale pieței, ca permițând reducerea, pentru fiecare dintre participanți, a incertitudinii în ceea ce privește comportamentul posibil al concurenților (a se vedea în acest sens Hotărârea Cimenteries CBR și alții/Comisia, punctul 312 de mai sus, punctul 1908).

554    În orice caz, trebuie de asemenea să se sublinieze faptul că analiza și documentul menționate la punctul 539 de mai sus nu se referă decât la prețurile facturate de Dole și de Chiquita, deși comportamentul efectiv pe care o întreprindere pretinde că l‑a adoptat este lipsit de relevanță în scopul evaluării impactului înțelegerii pe piață, întrucât trebuie să se țină seama doar de efectele înțelegerii în ansamblul său (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 55 de mai sus, punctele 150 și 152).

555    În ceea ce privește, mai întâi, tranzacțiile Chiquita, tabelul prezentat de Fyffes în cursul procedurii administrative este lipsit de o reală forță probantă, întrucât datele colectate se referă la o perioadă care începe doar în al doilea trimestru al anului 2002, fără a fi posibil să se determine cu certitudine și dacă respectivele date se referă la ansamblul pieței geografice relevante.

556    În plus, declarațiile Chiquita cu privire la faptul că prețurile de referință sunt „foarte îndepărtate de realitate” sunt conținute într‑un e‑mail datat 26 iunie 2004, prin urmare, ulterior perioadei în care a avut loc încălcarea. Cu toate acestea, se poate remarca faptul că, în acest e‑mail, o salariată a Chiquita răspunde la întrebarea unei colege care era surprinsă de nivelul prețului de referință al bananelor marca Del Monte, mai mare decât cel al Dole. Autorul e‑mailului arată că, de când Del Monte se ocupa în mod direct de distribuirea bananelor sale, avea o strategie care consta în poziționarea cât mai aproape posibil de Chiquita și că noul responsabil al Del Monte era un fost angajat al Chiquita, cunoștea subtilitățile politicii de stabilire a prețurilor a acestei din urmă întreprinderi și deci diferența dintre prețurile de referință și prețurile reale.

557    În ceea ce privește declarația succintă și vagă potrivit căreia prețurile de referință „nu sunt corelate” cu prețurile reale, aceasta nu este susținută în niciun fel de mijloace de probă scrise obiective referitoare la perioada în care a avut loc încălcarea, cuprinsă între 2000 și 2002, și la piața geografică în discuție. Ea nu poate, în orice caz, să fie interpretată în mod izolat, independent de declarațiile explicite ale Chiquita cu privire la finalitatea comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor și de mijloacele de probă scrise adunate de Comisie, în special de corespondența provenind de la Chiquita, care demonstrează importanța prețurilor de referință în sectorul bananelor.

558    Trebuie, în continuare, să se sublinieze faptul că analiza economică și documentul menționate la punctul 539 de mai sus, referitoare la comportamentul tarifar al Dole, nu permit să se concluzioneze în sensul unei lipse de corelare între prețurile reale și prețurile de referință, ci în sensul unei corelări mai puțin strânse a acestor două prețuri decât cea care există între prețurile reale și „prețul Aldi”. În plus, graficele care figurează în anexa A 18 la cererea introductivă, în măsura în care se poate reține că se referă la date privind numai tranzacții în Germania, arată că corelația dintre „prețul Aldi” și prețul real al Dole era sensibil mai mare în anii 2006/2007 decât între 2000 și 2002, fapt care susține ideea importanței în creștere a „prețului Aldi”.

559    Reclamantele se concentrează pe corelația dintre „prețul Aldi”, comerciant cu amănuntul care achiziționează banane galbene de la operatorii care efectuează procesul de maturare artificială, și prețul real al Dole, deși relevanța acestei relații trebuie să fie relativizată datorită cronologiei comercializării bananelor în cadrul procesului de negocieri săptămânale, în sensul că este cert că Chiquita, Dole și Weichert își comunicau prețurile de referință tuturor clienților, operatorilor care efectuau procesul de maturare artificială și comercianților cu amănuntul joia dimineața devreme, înaintea emiterii „ofertei Aldi”, ceea ce arată că, din punct de vedere cronologic, anunțarea prețurilor de referință marca punctul de plecare al negocierilor comerciale. Declarațiile Dole, prezentate în cursul procedurii administrative, referitoare la comportamentele clienților în legătură cu ofertele formulate de importatori confirmă realitatea acestei observații (a se vedea punctul 445 de mai sus).

560    Se pare astfel că importatorii defineau și anunțau mai întâi prețurile lor de referință semnalând evoluția prevăzută a prețului bananelor, apoi operatorii care efectuau procesul de maturare artificială își formau o opinie despre evoluția pieței și prezentau ofertele lor lanțului Aldi și doar în acest moment era stabilit „prețul Aldi”.

561    Reclamantele arată că nu se poate considera că prețurile de referință ar putea fi relevante întrucât ar putea să influențeze într‑un mod oarecare „prețul Aldi” și subliniază în această privință că Aldi cumpără banane din categoria a treia (și nu banane comercializate sub mărcile Chiquita, Dole și Del Monte), astfel încât prețurile de referință, care nu privesc bananele de categoria a treia, nu ar avea nicio utilitate pentru Aldi.

562    Acest argument contrazice total afirmația Dole potrivit căreia „prețul Aldi” în sine era relevant pentru totalitatea tranzacțiilor (fără diferențiere în funcție de marcă, inclusiv pentru vânzările sale de banane de marcă). Trebuie adăugat că prețurile de referință fac parte dintr‑un proces de stabilire a prețurilor unui produs – bananele – care se împarte în trei niveluri de calitate, ceea ce implică o poziționare tarifară a celor trei tipuri de banane unele în raport cu celelalte și o formă de interdependență a prețurilor.

563    Pe de altă parte, reclamantele declară că furnizorii lanțului Aldi nu țineau cont de prețurile de referință și fac trimitere la scrisoarea clientului lor, Van Wylick, și la o declarație a Chiquita cu privire la condițiile în care Atlanta emitea ofertele sale către Aldi.

564    În scrisoarea sa (a se vedea punctul 527 de mai sus), Van Wylick arată că prețurile de referință ale Dole pentru banane erau puțin folositoare pentru negocierile prețului real și definitiv „care [îi] era facturat”, această ultimă mențiune demonstrând că autorul scrisorii face referire la relația sa comercială cu Dole, iar nu cu Aldi.

565    Declarația Chiquita are următorul cuprins:

„Astfel cum am arătat mai sus, prețurile de referință comunicate întreprinderii Atlanta joia se refereau doar la mărcile de categoria întâi ale Chiquita, Dole și Del Monte. În consecință, Atlanta nu își întemeia oferta către Aldi pe un «preț de referință al [bananelor] aparținând unor mărci din categoria a treia». Astfel cum am explicat mai sus, aceste oferte erau întemeiate pe informațiile colectate de domnii [C.] [și] [N.] cu ocazia apelurilor efectuate către furnizorii mărcilor de categoria a treia care precedau stabilirea prețurilor, apeluri pe care le efectuau miercurea (domnul [N.]) sau joia (domnul [C.]). Cu ocazia acestor apeluri, furnizorii de mărci de categoria a treia încercau întotdeauna să convingă Atlanta de previziunile lor în materie de prețuri. Aceste previziuni nu erau identice și conțineau adesea diferențe de 0,50 până la 1 euro pentru fiecare ladă.”

566    Această declarație referitoare la comportamentul Atlanta arată că, atunci când își stabilea oferta de preț destinată lanțului Aldi, Atlanta ținea seama de informațiile colectate de la furnizorii de banane din a treia categorie, dar că aceasta cunoștea, în momentul respectiv, așteptările importatorilor în materie de prețuri datorită anunțului prealabil al prețurilor de referință, după cum indică începutul declarației.

567    Deciziile Atlanta în materie de stabilire a prețurilor pentru un tip de banane, ca și cele ale tuturor celorlalți operatori, inclusiv Aldi, care interveneau pe piață erau în mod necesar adoptate în cadrul unei piețe care acoperea trei niveluri de calitate, cu diferențe corelative de preț.

568    Trebuie subliniat că analiza economică a tranzacțiilor realizate de Dole (rapoartele din 20 noiembrie 2007 și din 19 decembrie 2008) relevă o corelație medie ridicată între „prețul Aldi” și prețurile de referință în perioada cuprinsă între 2000 și 2005, care indică faptul că evoluția „prețului Aldi” era într‑adevăr strâns legată de evoluția prețului de referință.

569    În această privință, Comisia a evidențiat, în considerentul (122) al deciziei atacate, următoarele declarații ale Dole:

„[...] prețurile de referință inițiale pe care anumite societăți le anunță pe piață joia dimineața după reuniunile lor de stabilire a prețurilor reprezintă o tendință – faptul că acestea se așteaptă ca piața să crească cu 1 euro, cu 50 de cenți (întotdeauna pentru o cutie, pentru o cutie de 18 kg) și [...] că operatorii care efectuează procesul de maturare artificială, care sunt esențiali pentru furnizarea de banane galbene, își comunică prețurile lanțului Aldi (cel mai mare cumpărător de banane) în cursul dimineții de joi și că operatorii care efectuează procesul de maturare artificială își formează în cursul dimineții, undeva între [orele 9 și 11], o opinie despre modul în care prețul pieței poate să evolueze, iar ulterior trimit pe fax oferta lor către Aldi, iar Aldi răspunde puțin după [ora 13]; un lucru care se întâmplă des este că operatorii care efectuează procesul de maturare artificială speră ca prețul unei cutii de banane să crească cu 1 euro, iar Aldi revine spunând «Ei bine, piața merge mai bine, rulajul către comercianții noștri cu amănuntul evoluează în mod pozitiv, dar nu putem să acceptăm o majorare cu 1 euro, acceptăm o majorare cu 36 de cenți» [...] Prin urmare [...] importatorii nu văd decât piața, văd o tendință a pieței care se conturează și cred că prețul poate urca cu până la 1 euro (este ceea ce aceștia anunță pe piață), dar, de fapt, esențialul este ceea ce crede Aldi [...]”

570    Această ultimă apreciere a Dole, întreprindere care a contestat întotdeauna faptul că a săvârșit o încălcare a articolului 81 CE, nu repune în discuție relevanța descrierii procesului care caracterizează derularea zilei de joi și evidențierea unei legături între prețurile de referință și „oferta Aldi”.

571    Dole a indicat de asemenea, prin intermediul studiilor economice prezentate în cursul procedurii administrative, că „prețurile de referință [inițiale], care reflectau eforturi considerabile de colectare a informațiilor, [...] ofereau informații mai precise și de o mai bună calitate despre situația pieței decât în absența acestor schimburi” și că „aceste prețuri de referință inițiale erau cunoscute de operatorii care efectuează procesul de maturare artificială atunci când își prezentau ofertele lanțului Aldi, astfel încât prețuri de referință inițiale mai bune ar fi condus probabil Aldi la stabilirea unor prețuri care să reflecte mai precis situația ofertei și a cererii pentru săptămâna următoare” (p. 5 din studiul economic din 20 noiembrie 2007). Se mai precizează că „voința operatorilor care efectuează procesul de maturare artificială de a accepta condițiile speciale ale Aldi depindea, într‑o anumită măsură, de prețul de referință inițial pe care aceștia îl primeau de la importatori (deși aceste prețuri nu erau obligatorii)”, că „[aceste prețuri de referință] depindeau ele însele de ușurința cu care importatorul se gândea că va rula volumul descărcat în acea săptămână” și că „schimbul însemna că prețurile de referință ale întreprinderilor bananiere reflectau, fiecare, informațiile adunate despre ofertă și despre cerere în cursul acestei săptămâni, nu doar informațiile individuale ale unui furnizor” (p. 7 și 9 din studiul economic din 10 aprilie 2007).

572    Aceste declarații, foarte explicite în ceea ce privește legătura dintre prețurile de referință și „oferta Aldi”, concordă cu conținutul unui e‑mail intern al Chiquita, datat 8 august 2002, în care un angajat al acestei întreprinderi își împărtășește reflecțiile în urma unei majorări cu 2 euro de către Dole a prețului său de referință [considerentele (111), (172) și următoarele ale deciziei atacate] în următorii termeni: „Majorând prețul pieței și pe cel al Aldi, aceștia [Dole…] obțin [...] un preț mai bun [...]”.

573    Răspunzând la o solicitare de informații a Comisiei, Aldi a precizat că decizia sa în privința ofertei sale săptămânale către furnizorii săi se baza pe ofertele primite, pe prețurile săptămânii precedente și pe prețul aceleiași săptămâni a anului precedent. Aldi a adăugat că „prețurile menționate de furnizorii de banane în ofertele lor inițiale lasă să transpară cel puțin o tendință cu privire la evoluția prețurilor, căreia formularea contraofertei nu treb[uia], cu toate acestea, să îi corespundă întotdeauna” [considerentul (116) al deciziei atacate și nota de subsol 150].

574    Rezultă din considerațiile care precedă că în mod întemeiat Comisia a concluzionat în sensul relevanței prețurilor de referință în sectorul bananelor, subliniind, pe de o parte, faptul că serveau cel puțin drept semnale, drept tendințe sau drept indicații pentru piață cu privire la evoluția prevăzută a prețurilor bananelor și că erau importante pentru comerțul cu banane și pentru prețurile obținute și, pe de altă parte, că, în anumite tranzacții, prețurile reale erau direct legate de prețurile de referință.

575    Trebuie de asemenea să se sublinieze, astfel cum procedează în mod întemeiat Comisia, că importanța invocată a prețului de cumpărare al Aldi nu exclude relevanța prețurilor de referință, astfel cum a fost stabilită în decizia atacată.

576    Din considerațiile care precedă rezultă că obiecția întemeiată pe lipsa relevanței prețurilor de referință în negocierea prețurilor reale în sectorul bananelor trebuie să fie respinsă.

 Cu privire la răspunderea salariaților Dole implicați în comunicările bilaterale

577    Reclamantele arată că, presupunând că ar fi existat o legătură strânsă între prețurile de referință și prețurile reale, schimburile de informații incriminate nu conțineau nici măcar divulgarea prețurilor de referință reale, adoptate cu ocazia reuniunii de joi, și subliniază în această privință că salariatul Dole implicat în comunicările bilaterale în cauză, domnul H., nu era responsabil de stabilirea prețurilor de referință reale, această decizie fiind luată de directorul general al DFFE.

578    Trebuie amintit că Comisia reproșează Dole faptul că a participat, în mod bilateral, la comunicări cu Chiquita și cu Weichert având ca obiect factori de stabilire a prețurilor, și anume factori importanți pentru stabilirea prețurilor de referință pentru săptămâna care urma, și tendințe de preț și indicații privind prețurile de referință pentru săptămâna următoare înaintea stabilirii acestor prețuri de referință joia dimineață.

579    Comisia a constatat de asemenea, fără a fi contrazisă de reclamante, că Dole a realizat cu întreprinderile menționate mai sus schimburi bilaterale având ca obiect prețurile de referință, odată stabilite, respectivul schimb permițând supravegherea urmărilor comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor și întărirea cooperării între întreprinderi.

580    În comunicările de stabilire anticipată a prețurilor erau implicați domnii H. și G., director regional și, respectiv, responsabil de vânzări în cadrul Dole, care participau la reuniunile interne de stabilire a prețurilor [considerentul (63) al deciziei atacate]. Reclamantele nu pun în discuție aceste constatări ale Comisiei.

581    Trebuie amintit, în plus, că, potrivit jurisprudenței, imputarea în sarcina unei întreprinderi a unei încălcări a articolului 81 CE nu presupune o acțiune sau măcar faptul ca asociații sau administratorii principali ai întreprinderii implicate în această încălcare să fie la curent, ci fapta unei persoane care este autorizată să acționeze în contul întreprinderii (Hotărârea Curții din 7 iunie 1983, Musique Diffusion française și alții/Comisia, 100/80-103/80, Rec., p. 1825, punctul 97, și Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2002, Brugg Rohrsysteme/Comisia, T‑15/99, Rec., p. II‑1613, punctul 58), capacitate care nu este contestată de reclamante în ceea ce privește salariații lor implicați în comunicările de stabilire anticipată a prețurilor.

582    În aceste împrejurări, argumentul reclamantelor potrivit căruia salariații implicați în comunicările de stabilire anticipată a prețurilor nu erau învestiți cu responsabilitatea finală a stabilirii prețurilor de referință este lipsit de relevanță și trebuie să fie respins.

583    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că Comisia a stabilit corespunzător cerințelor legale că Dole, Chiquita și Weichert s‑au angajat, în mod bilateral, în comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, în cursul cărora discutau despre factorii de stabilire a prețurilor pentru banane, și anume factori referitori la prețurile de referință pentru săptămâna care urma, sau au discutat ori au dezvăluit tendințele prețurilor sau au oferit indicații cu privire la prețurile de referință pentru săptămâna care urma [considerentele (148), (182) și (196) ale deciziei atacate].

584    Prin intermediul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, Dole, Chiquita și Weichert au coordonat stabilirea prețurilor lor de referință în loc să le stabilească în deplină independență. În cursul acestor discuții bilaterale, întreprinderile au dezvăluit linia de conduită pe care intenționau să o adopte sau cel puțin au permis participanților să evalueze comportamentul viitor al concurenților în ceea ce privește stabilirea prețurilor de referință și să anticipeze în privința liniei de conduită pe care își propuneau să o urmeze. Acestea au redus, așadar, incertitudinea care înconjura deciziile viitoare ale concurenților în ceea ce privește prețurile de referință, cu consecința unei restrângeri a concurenței între întreprinderi [considerentele (263)-(272) ale deciziei atacate].

585    Prin urmare, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că respectivele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor, care au avut loc între Dole și Chiquita și între Dole și Weichert, se refereau la stabilirea prețurilor și că au dat naștere unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE.

B –  Cu privire la încălcarea dreptului la apărare și a obligației de motivare

586    În primul rând, reclamantele arată că, din cele trei practici care constituie, potrivit comunicării privind obiecțiunile, un ansamblu de aranjamente coluzive bilaterale strâns legate și o încălcare prin obiect a articolului 81 CE, Comisia a înlăturat în final două, cea referitoare la schimbul de informații cu privire la volume fiind considerată de Chiquita drept cea mai gravă. Acestea subliniază de asemenea că Comisia nu a sancționat întreprinderile Fyffes și Van Parys, implicate totuși în aceleași comunicări bilaterale pretins coluzive.

587    Procedând astfel, Comisia și‑a schimbat radical, potrivit reclamantelor, teza cu privire la încălcare în decizia atacată, fără a le oferi în prealabil posibilitatea de a fi ascultate în legătură cu această modificare, încălcând astfel articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 și dreptul lor la apărare.

588    Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, decizia nu trebuie în mod obligatoriu să fie o copie exactă a comunicării privind obiecțiunile (Hotărârea van Landewyck și alții/Comisia, punctul 335 de mai sus, punctul 68). Astfel, Comisia trebuie să fie în măsură să țină seama în decizie de răspunsurile întreprinderilor în cauză la comunicarea privind obiecțiunile. În această privință, Comisia trebuie să poată nu doar accepta sau respinge argumentele întreprinderilor în cauză, dar și efectua propria analiză a faptelor invocate de acestea, fie pentru a renunța la obiecțiunile care s‑au dovedit greșit întemeiate, fie pentru a organiza sau a completa, atât în fapt, cât și în drept, argumentația sa în susținerea obiecțiunilor menținute (Hotărârea ACF Chemiefarma/Comisia, punctul 335 de mai sus, punctul 92; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctele 437 și 438). De asemenea, o încălcare a dreptului la apărare va trebui constatată numai în cazul în care, prin decizia finală, se stabilesc în sarcina întreprinderilor în cauză încălcări diferite de cele menționate în comunicarea privind obiecțiunile sau se rețin fapte diferite (Hotărârea ACF Chemiefarma/Comisia, punctul 335 de mai sus, punctul 94; a se vedea în acest sens și Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 1994, CB și Europay/Comisia, T‑39/92 și T‑40/92, Rec., p. II‑49, punctele 49-52).

589    Această situație nu se regăsește atunci când, la fel ca în speță, diferențele invocate dintre comunicarea privind obiecțiunile și decizia finală nu privesc comportamente diferite de cele cu privire la care întreprinderile în cauză și‑au exprimat punctul de vedere și care, prin urmare, nu au legătură cu nicio obiecțiune nouă (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P-C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctul 103).

590    Astfel, nu se contestă că punctul 60 din comunicarea privind obiecțiunile menționa trei practici coluzive, și anume:

–        schimbul de informații referitor la volumul livrărilor de banane în Europa de Nord (schimb de informații referitor la volum);

–        comunicări bilaterale referitoare la condițiile pieței bananelor, la tendințele prețurilor sau la indicarea prețurilor de referință înainte de stabilirea acestora;

–        schimbul de informații referitor la prețurile de referință ale bananelor (schimb referitor la prețuri de referință).

591    La punctul 429 din comunicarea privind obiecțiunile, Comisia a concluzionat, în mod neechivoc, că „fiecare serie de aranjamente bilaterale” și ansamblul acestor aranjamente constituiau o încălcare având ca obiect restrângerea concurenței în Comunitate și în SEE în sensul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE.

592    Această concluzie a decurs dintr‑un examen separat al fiecăruia dintre comportamentele incriminate, în special la punctele 404 și 412-416 ale comunicării privind obiecțiunile, în care Comisia a evocat „un ansamblu de comunicări bilaterale despre situația pieței bananelor, tendințele de preț sau indicațiile referitoare la prețurile de referință înaintea stabilirii acestora, prin care părțile au influențat stabilirea prețurilor, ceea ce echivalează, în cele din urmă, cu o fixare a prețurilor” și a declarat că „aceste aranjamente coluzive aveau un obiect anticoncurențial”.

593    Astfel cum subliniază Comisia, reclamantele au înțeles în mod evident conținutul comunicării privind obiecțiunile, după cum rezultă din răspunsul din 21 noiembrie 2007 la respectiva comunicare, în care Dole se apără în mod specific împotriva afirmației potrivit căreia comunicările bilaterale având ca obiect condițiile pieței constituiau o încălcare prin obiect.

594    Reclamantele se referă în esență, în înscrisurile lor, la punctul 395 din comunicarea privind obiecțiunile, care privește noțiunea de încălcare complexă unică și continuă, întrucât Comisia a considerat inițial că cele trei practici anticoncurențiale incriminate aveau ca rezultat o încălcare unică și continuă mai largă.

595    În decizia atacată, după analizarea răspunsurilor la comunicarea privind obiecțiunile și a declarațiilor întreprinderilor în cauză formulate cu ocazia audierii lor, Comisia a abandonat în final, pe de o parte, obiecțiunile în legătură cu schimburile de informații cu privire la volume și pe cele în legătură cu schimburile de prețuri de referință, pentru a nu reține decât practica concertată în legătură cu ceea ce a denumit comunicările de stabilire anticipată a prețurilor, și, pe de altă parte, obiecțiunile adresate întreprinderilor Fyffes și Van Parys.

596    Reclamantele nu pot, în aceste împrejurări, să invoce în mod valabil o încălcare a dreptului la apărare, astfel cum este recunoscut prin articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, independent de perceperea de către Chiquita a gravității obiecțiunilor menționate în comunicarea privind obiecțiunile, astfel cum a fost susținută de reclamante.

597    În al doilea rând, în cadrul obiecțiunii întemeiate pe încălcarea dreptului la apărare, pe de o parte, reclamantele susțin o încălcare de către Comisie a obligației sale de motivare, întrucât decizia atacată nu ar preciza, în mod clar și neechivoc, care sunt comunicările care au ca obiect factori relevanți pentru stabilirea prețurilor de referință care pot sau nu pot să fi avut loc între importatorii de banane în cadrul articolului 81 CE.

598    Această afirmație a reclamantelor a fost deja examinată și respinsă pentru motivele indicate la punctele 261, 262 și 264 de mai sus.

599    Pe de altă parte, decizia atacată nu ar preciza nici caracteristicile comunicărilor dintre Fyffes și Van Parys, care ar explica faptul că respectivele comunicări nu au fost considerate ca având un obiect anticoncurențial.

600    În măsura în care Dole pretinde că decizia atacată este ilegală din cauza unei insuficiențe a motivării sau a unei lipse de claritate a acesteia în ceea ce privește tratamentul rezervat întreprinderilor Fyffes și Van Parys, care nu au fost destinatare ale deciziei atacate și nu au fost, prin urmare, sancționate, trebuie arătat că Dole nu este îndreptățită să invoce o astfel de împrejurare pentru a scăpa ea însăși de sancțiunea care îi este aplicată pentru încălcarea articolului 81 CE, chiar dacă instanța nu este sesizată cu situația celorlalte două întreprinderi (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 4 iulie 2006, Hoek Loos/Comisia, T‑304/02, Rec., p. II‑1887, punctul 62 și jurisprudența citată).

601    Din considerațiile care precedă rezultă că obiecția întemeiată pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 253 CE trebuie să fie respinsă.

III –  Cu privire la concluziile prin care se solicită anularea sau reducerea amenzii

602    Reclamantele au invocat un motiv unic, întemeiat pe caracterul nejustificat și disproporționat al amenzii, în cadrul căruia au reproșat Comisiei faptul că a stabilit cuantumul de bază al acesteia ținând seama de vânzarea unor produse care nu au nicio legătură cu încălcarea, considerând că comportamentul incriminat avea ca obiect stabilirea prețurilor și refuzând să ia în calcul situația financiară precară a Dole.

A –  Observații introductive

603    Este cert că, pentru stabilirea cuantumului amenzii aplicate Dole, Comisia a aplicat Orientările [considerentul (446) al deciziei atacate], care au definit o metodă de calcul în două etape.

604    Orientările prevăd, ca primă etapă a calculului, stabilirea de către Comisie a unui cuantum de bază pentru fiecare întreprindere sau asociere de întreprinderi în discuție și conțin, în această privință, următoarele dispoziții:

„12. Cuantumul de bază se fixează în raport cu valoarea vânzărilor potrivit metodologiei următoare.

[...]

13. Pentru a determina cuantumul de bază al amenzii care urmează să fie aplicată, Comisia utilizează valoarea vânzărilor de bunuri sau servicii, realizate de întreprindere, care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea, în sectorul geografic relevant din teritoriul SEE. Comisia utilizează în mod normal vânzările realizate de întreprindere în cursul ultimului an complet de participare a sa la încălcare.

[...]

19. Cuantumul de bază al amenzii este legat de o proporție din valoarea vânzărilor, determinată în funcție de gradul de gravitate al încălcării, multiplicată cu numărul de ani în cursul cărora a avut loc încălcarea.

20. Evaluarea gravității se face caz cu caz pentru fiecare tip de încălcare, ținându‑se seama de toate circumstanțele relevante în cazul respectiv.

21. Ca regulă generală, proporția din valoarea vânzărilor luată în calcul se fixează la un nivel de maximum 30 %.

22. Pentru a decide dacă proporția din valoarea vânzărilor care trebuie luată în calcul într‑un anumit caz ar trebui să se situeze la limita inferioară sau la cea superioară a intervalului menționat anterior, Comisia ține seama de un anumit număr de factori, precum natura încălcării, cota de piață cumulată a tuturor părților în cauză, sfera geografică a încălcării și punerea în aplicare sau nu a încălcării.

23. Acordurile orizontale de stabilire a prețurilor, de împărțire a piețelor și de limitare a producției, care sunt în general secrete, se numără, prin însăși natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței. În temeiul politicii din domeniul concurenței, acestea trebuie să fie sever sancționate. În consecință, proporția din vânzări luată în calcul pentru astfel de încălcări se situează, în general, la limita superioară a intervalului.

24. Pentru a ține seama pe deplin de durata participării fiecărei întreprinderi la încălcare, cuantumul determinat în funcție de valoarea vânzărilor (a se vedea punctele 20-23 de mai sus) se multiplică cu numărul de ani de participare la încălcare. Perioadele mai mici de un semestru se consideră o jumătate de an; perioadele mai mari de șase luni, dar mai mici de un an se calculează ca un an întreg.

25. În afară de aceasta, independent de durata participării unei întreprinderi la încălcare, Comisia include în cuantumul de bază o sumă între 15 % și 25 % din valoarea vânzărilor, astfel cum este definită de secțiunea A de mai sus, pentru a descuraja întreprinderile chiar și să participe la acorduri orizontale de fixare a prețului, de împărțire a pieței și de limitare a producției. De asemenea, Comisia poate aplica o astfel de sumă suplimentară și în cazul altor încălcări. Pentru a decide proporția din valoarea vânzărilor care trebuie luată în calcul într‑un anumit caz, Comisia ține seama de un anumit număr de factori, în special de factorii identificați la punctul 22.”

605    Potrivit notei de subsol 2 din Orientări, expresia „acorduri orizontale de stabilire a prețurilor”, care figurează la punctul 23 din Orientări, include practicile concertate în sensul articolului 81 CE.

606    Orientările prevăd, ca o a doua etapă de calcul, faptul că Comisia poate ajusta acest cuantum de bază, prin mărire sau micșorare, pe baza unei evaluări globale, ținând seama de toate circumstanțele relevante (punctele 11 și 27).

607    Ca exemplu de astfel de circumstanțe, punctul 35 din Orientări menționează capacitatea contributivă a unei întreprinderi în următorii termeni:

„În circumstanțe excepționale, Comisia poate, la cerere, să țină seama de absența capacității de plată a unei întreprinderi într‑un anumit context social și economic. Comisia nu acordă o reducere a amenzii într‑un astfel de caz doar pe baza simplei constatări a unei situații financiare nefavorabile sau precare. Reducerea se poate acorda numai pe baza unor probe obiective potrivit cărora aplicarea unei amenzi, în condițiile stabilite de prezentele orientări, ar pune iremediabil în pericol viabilitatea economică a întreprinderii implicate și ar conduce la devalorizarea completă a activelor acesteia.”

B –  Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului de bază al amenzii întrucât este întemeiat pe valoarea vânzărilor unor produse care nu au nicio legătură cu încălcarea și cu privire la încălcarea obligației de motivare

608    Reclamantele susțin că Comisia a aplicat în mod greșit Orientările atunci când a calculat cuantumul de bază al amenzii deoarece s‑a întemeiat pe valoarea vânzărilor unor produse care nu au nicio legătură cu pretinsa încălcare, și anume vânzările de alte banane verzi decât bananele marca Dole, vânzările de banane verzi marca Dole vândute în cadrul unor acorduri contractuale care nu erau întemeiate pe prețurile de referință și vânzările de banane galbene. Reclamantele invocă de asemenea o motivare insuficientă a deciziei atacate pentru includerea tranzacțiilor având ca obiect aceste banane în baza de calcul a cuantumului amenzii.

609    Trebuie arătat că reclamantele reiterează criticile formulate în cadrul contestării existenței încălcării.

610    În primul rând, aceasta este situația cu privire la diferența operată de reclamante între bananele verzi și galbene, considerate ca fiind două produse diferite care aparțin a două piețe distincte, ceea ce stă la baza argumentului potrivit căruia Comisia nu explică în decizia atacată cum o pretinsă coordonare a prețurilor de referință ale bananelor verzi vândute de DFFE în timpul săptămânii în curs poate să fi exercitat o influență asupra stabilirii prețului bananelor galbene vândute de Saba, de Kempowski, de VBH și de Dole France, operată în deplină independență și fără referire la o ofertă verde.

611    Primo, în ceea ce privește afirmația privind o încălcare a obligației de motivare, este necesar să se sublinieze, astfel cum s‑a arătat la punctul 127 de mai sus, că, în considerentele (4), (5), (32), (34), (104), (141)-(143), (182), (196) și (287) ale deciziei atacate, Comisia a explicat cu suficientă precizie și claritate poziția sa cu privire la natura unică a produsului în cauză, și anume bananele proaspete, la specificitatea acestui produs, fructe importate verzi și oferite publicului spre consum odată ce au devenit galbene, după maturarea artificială, la modalitățile de organizare a maturării artificiale și, ulterior, de comercializare a bananelor, la procesul de negociere comercială cu prețurile de referință și cu legătura existentă între prețurile de referință ale bananelor verzi și galbene.

612    În decizia atacată, valoarea vânzărilor de banane proaspete realizate de Dole în anul 2002 este estimată la 198 331 150 de euro, cifră care include tranzacțiile efectuate de DFFE, de filialele VBH, Saba, Kempowski și Dole France în Belgia și în Luxemburg, revizuită la 190 581 150 de euro după scăderea cantității de banane cumpărate de la ceilalți destinatari ai deciziei atacate [considerentele (451)-(453) ale deciziei atacate].

613    În aceste împrejurări, nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi reproșată Comisiei în ceea ce privește includerea în valoarea vânzărilor a tranzacțiilor având ca obiect bananele verzi și galbene.

614    Secundo, în ceea ce privește temeinicia aprecierii Comisiei, trebuie amintit că argumentul reclamantelor întemeiat pe diferența dintre bananele verzi și bananele galbene a fost deja prezentat în susținerea obiecției potrivit căreia modurile de operare al Dole și, respectiv, al Chiquita erau incompatibile cu coordonarea ilicită reproșată acestor întreprinderi.

615    Această obiecție a fost respinsă ca neîntemeiată (a se vedea punctul 248 de mai sus). Comisia a considerat în mod întemeiat că bananele verzi și galbene erau un singur produs, că prețul de referință (indiferent că este verde sau galben) se referea la același produs, bananele proaspete, și că prețurile de referință galbene erau legate de prețurile de referință verzi. Caracteristicile specifice ale bananelor, fructe importate verzi și oferite publicului spre consum odată ce au devenit galbene, după maturarea artificială, precum și modurile de comercializare a acestora nu pot să aibă o incidență asupra naturii unice a produsului în cauză și să constituie în mod valabil fundamentul susținerii privind existența a două produse diferite, care aparțin a două piețe distincte.

616    În consecință, reclamantele nu au reușit să demonstreze vreo aplicare eronată de către Comisie a Orientărilor din cauza includerii în valoarea vânzărilor a tranzacțiilor având ca obiect bananele galbene.

617    Mai trebuie subliniat că, în afară de produsul în sine, reclamantele invocă faptul că bananele galbene erau vândute de Saba, de Kempowski, de VBH și de Dole France, care nu au fost destinatare ale comunicării privind obiecțiunile și ale deciziei atacate și nici nu au fost implicate în comportamentul anticoncurențial reproșat, deoarece și‑au stabilit prețurile în mod independent față de DFFE, fără a se raporta la prețul său de referință.

618    Acest argument nu poate fi reținut.

619    Este cert că, la articolul 1 din decizia atacată, Comisia a constatat că încălcarea articolului 81 CE a fost săvârșită de Dole, societate care controlează grupul Dole, care este implicat în vânzarea și în comercializarea de banane în Europa prin intermediul a numeroase filiale.

620    Deși Dole a concluzionat în sensul absenței oricărui comportament anticoncurențial, nu a contestat, în schimb, în cadrul prezentului proces, răspunderea sa în calitate de societate‑mamă a grupului Dole, fiind amintit că decizia atacată vizează în mod clar o practică anticoncurențială având ca obiect bananele proaspete, indiferent că acestea sunt verzi sau galbene.

621    Afirmația privind autonomia filialelor Dole se înscrie doar în argumentarea privind distincția necesară dintre bananele verzi și galbene, care vine în susținerea obiecției întemeiate pe incompatibilitatea modurilor de operare ale întreprinderilor Dole și Chiquita cu coluziunea reproșată și pe revendicarea unei diminuări a valorii vânzărilor reținută de Comisie pentru determinarea cuantumului amenzii.

622    În aceste împrejurări, nu se poate reproșa Comisiei faptul că a ținut seama, pentru determinarea valorii vânzărilor de bunuri sau de servicii „realizate de întreprindere”, în conformitate cu punctul 13 din Orientări, care au o legătură directă sau indirectă cu încălcarea, de valoarea vânzărilor de banane galbene realizate de societățile grupului controlat de Dole.

623    Declarațiile reclamantelor despre pretinsa autonomie a întreprinderilor Saba, Kempowski, VBH și Dole France sunt, în consecință, lipsite de relevanță și sunt, în orice caz, nejustificate, astfel cum s‑a arătat la punctele 209 și 210 de mai sus.

624    Tertio, reclamantele arată, în mod mai specific, că nici valoarea tranzacțiilor privind bananele galbene pe care Saba le‑a cumpărat de la Chiquita și pe care ulterior le‑a revândut nu poate fi utilizată pentru calculul cuantumului amenzii. Potrivit reclamantelor, Comisia a apreciat că aceste tranzacții trebuiau să fie considerate ca fiind venituri ale Dole, nu ale Chiquita, în scopul de a evita dubla numărare a acestor banane [considerentul (452) al deciziei atacate], obiectiv care putea fi atins prin includerea acestor banane în veniturile Chiquita. Această abordare ar fi fost de altfel cea mai potrivită, dat fiind că prețul acestor banane specifice fusese stabilit doar de Chiquita și de un alt acționar al societății Saba.

625    În considerentul (452) al deciziei atacate, Comisia scade, pentru a evita o dublă numărare, din cifrele de vânzări ale întreprinderilor destinatare ale deciziei atacate, valoarea bananelor proaspete vândute altor destinatari, care erau ulterior vândute în Europa de Nord.

626    Nu se contestă că Saba este o filială a Dole și că aceasta a revândut banane galbene cumpărate verzi de la Chiquita pentru suma de 18 168 309 de euro, potrivit considerentului menționat mai sus, ceea ce justifica scăderea operată de Comisie.

627    Trebuie arătat că, potrivit propriilor înscrisuri ale reclamantelor, Dole a beneficiat de asemenea de această dorință a Comisiei de a evita o dublă numărare, deoarece Comisia a scăzut suma de 7 750 000 de euro, care corespundea vânzărilor de banane Dole realizate de operatorul care efectua procesul de maturare artificială și distribuția Atlanta, care avea legături cu Chiquita.

628    Afirmația potrivit căreia prețul bananelor în cauză era stabilit de Chiquita și de un alt acționar al respectivei societăți nu este susținută în niciun fel și contrazice chiar afirmația anterioară a reclamantelor cu privire la autonomia Saba în stabilirea politicii sale de prețuri. În aceste împrejurări, trebuie să fie înlăturat argumentul reclamantelor prin care se urmărește excluderea din valoarea vânzărilor a tranzacțiilor având ca obiect bananele cumpărate de Saba de la Chiquita și revândute în Europa de Nord.

629    Reclamantele menționează o dublă numărare și în ceea ce privește vânzările de banane verzi de către DFFE întreprinderii Cobana, luate în calcul în valoarea tranzacțiilor declarată de DFFE în anul 2002, cumpărate ulterior de Kempowski pentru o sumă estimată la 2,6 milioane de euro și revândute sub formă de banane galbene pentru o sumă estimată de asemenea la 2,9 milioane de euro.

630    Pe lângă faptul că sumele arătate reies dintr‑o simplă estimare, trebuie să se constate că această afirmație a reclamantelor nu este susținută în niciun fel și că situația descrisă nu se încadrează în cazul descris în considerentul (452) al deciziei atacate, întrucât Cobana nu face parte dintre întreprinderile destinatare ale deciziei atacate.

631    În al doilea rând, reclamantele reiterează argumentarea lor privind lipsa importanței prețurilor de referință în sectorul bananelor.

632    Acestea arată, pe de o parte, că prețurile de referință ale Dole se refereau doar la bananele verzi ale mărcii Dole, iar nu la bananele verzi din categoria a treia vândute de DFFE, acestea din urmă neavând, așadar, o legătură cu încălcarea, și, pe de altă parte, că bananele verzi ale mărcii Dole vândute în cadrul unor acorduri contractuale care nu erau întemeiate pe prețurile de referință nu sunt produse care au legătură cu respectiva încălcare, în speță bananele verzi vândute în cadrul „contractelor anuale Aldi plus” și cu ocazia negocierilor săptămânale în cursul cărora prețurile de referință ale Dole nu constituiau punctul de plecare al negocierilor comerciale.

633    Primo, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe încălcarea obligației de motivare, este necesar să se arate că, după ce a indicat că produsul în cauză era constituit din bananele proaspete, Comisia a precizat cele trei categorii ale mărcilor de banane, denumite „treimi”, care existau pe piața în cauză, precum și tarifarea diferențiată corelativă [considerentele (4) și (32) ale deciziei atacate].

634    Potrivit Comisiei și astfel cum s‑a menționat la punctul 14 de mai sus, prețurile plătite de comercianții cu amănuntul și de distribuitori pentru banane (denumite „prețuri reale” sau prețuri de tranzacție) puteau să rezulte fie din negocierile care aveau loc săptămânal, în speță joia după‑amiaza și vinerea (sau mai târziu în săptămâna în curs ori la începutul săptămânii următoare), fie din punerea în aplicare a contractelor de furnizare cu formule predeterminate de stabilire a prețurilor, care menționau un preț fix ori raportau prețul la un preț de referință al vânzătorului sau al unui concurent sau la un alt preț de referință, precum „prețul Aldi” [considerentul (34) al deciziei atacate].

635    Comisia a examinat în considerentele (102)-(128) ale deciziei atacate, cu suficientă precizie și claritate, problema stabilirii și a relevanței prețului de referință în sectorul bananelor, precizând cronologia procesului de stabilire a prețurilor în raport cu anunțul „prețului Aldi” [considerentul (104) al deciziei atacate].

636    În plus, Comisia a adăugat, în considerentul (287) al deciziei atacate, că, „deși prețurile de referință [au fost] stabilite pentru diferite mărci ale părților, exista o relație între prețurile acestor mărci și cele ale mărcilor terțe sau cele ale bananelor fără marcă” și că, „în realitate, Dole și Weichert declara[seră] ambele că până și prețul plătit de Aldi (pentru banane fără marcă) era important în stabilirea prețurilor reale ale bananelor de marcă”.

637    În aceste împrejurări, nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi reproșată Comisiei în ceea ce privește includerea în valoarea vânzărilor a tranzacțiilor având ca obiect alte banane verzi decât cele ale mărcii Dole și vânzările de banane verzi ale mărcii Dole, realizate în cadrul „contractelor Aldi plus” sau cu ocazia negocierilor săptămânale.

638    Secundo, în ceea ce privește temeinicia prezentei obiecții, trebuie amintit că în mod întemeiat Comisia a concluzionat în sensul relevanței prețurilor de referință în sectorul bananelor, subliniind, pe de o parte, că acestea serveau cel puțin drept semnale, drept tendințe sau drept indicații pentru piață cu privire la evoluția prevăzută a prețurilor bananelor și că erau importante pentru comerțul cu banane și pentru prețurile obținute și, pe de altă parte, că, în anumite tranzacții, prețurile reale erau direct legate de prețurile de referință.

639    Trebuie să se sublinieze, după cum s‑a evidențiat la punctul 526 de mai sus, că încălcarea are ca obiect un produs unic, bananele proaspete, care se împart în trei niveluri de calitate, cu diferențe de preț corelative, aparținând unei piețe unice caracterizate de un proces de stabilire a prețurilor care include comunicarea, în fiecare joi dimineața, a prețurilor de referință ale întreprinderilor Dole, Chiquita și Weichert, primul mesaj destinat pieței cu privire la așteptările importatorilor în materie de prețuri. Chiar dacă respectivele prețuri de referință nu priveau decât bananele din prima și din a doua categorie vândute de aceste întreprinderi, exista o legătură între aceste prețuri și cele ale mărcilor terțe sau cele ale bananelor fără marcă, în măsura în care în fiecare săptămână se opera în mod necesar o poziționare tarifară a bananelor de diferite calități, unele în raport cu celelalte. Existența unei anumite interdependențe a prețurilor de referință ale bananelor aparținând mărcilor Chiquita, Dole și Del Monte, această din urmă marcă fiind distribuită de Weichert, este ilustrată de e‑mailurile interne ale Chiquita din 30 aprilie 2001 [considerentul (107) al deciziei atacate] și din 8 august 2002 [considerentele (111), (172) și următoarele ale deciziei atacate].

640    După cum subliniază în mod întemeiat Comisia, reclamantele înseși arată că „prețul Aldi”, care privea achiziționarea bananelor de categoria a treia, era relevant pentru stabilirea prețurilor de tranzacție ale tuturor bananelor, inclusiv ale bananelor aparținând mărcilor Dole, Chiquita și Del Monte.

641    În ceea ce privește tranzacțiile realizate în cadrul „contractelor Aldi plus”, cu un preț real stabilit prin referire la „prețul Aldi”, influența indirectă a prețurilor de referință asupra „prețului Aldi” a fost demonstrată la punctele 559-573 de mai sus.

642    Din considerațiile care precedă rezultă că reclamantele nu au reușit să demonstreze vreo aplicare eronată de către Comisie a Orientărilor din cauza includerii în valoarea vânzărilor a tranzacțiilor având ca obiect alte banane verzi decât cele marca Dole și vânzările de banane verzi marca Dole realizate în cadrul „contractelor Aldi plus” ori cu ocazia negocierilor săptămânale, fiind amintit că punctul 13 din Orientări menționează o luare în calcul de către Comisie, în scopul determinării cuantumului de bază, a valorii vânzărilor de bunuri sau servicii realizate de întreprindere care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea.

643    Trebuie, în sfârșit, să se sublinieze că susținerea reclamantelor potrivit căreia s‑a săvârșit o eroare în cursul procedurii administrative în ceea ce privește cuantificarea valorii totale nete a vânzărilor DFFE de banane verzi în anul 2002 (cu excepția vânzărilor interne către Saba și către VBH), care s‑ar ridica în fapt la 98 997 693 de euro, nu la 99 451 555, nu este susținută în niciun fel și că nicio pretenție în sensul reducerii cuantumului de bază al amenzii reținut de Comisie nu este întemeiată în mod specific pe respectiva susținere.

644    În consecință, obiecțiunea referitoare la caracterul pretins disproporționat al cuantumului de bază al amenzii întrucât este întemeiat pe valoarea vânzării unor produse care nu au nicio legătură cu încălcarea trebuie să fie respinsă.

C –  Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului de bază al amenzii întrucât este întemeiat pe concluzia eronată că comportamentul „se referea la stabilirea prețurilor” și cu privire la încălcarea obligației de motivare

645    Reclamantele afirmă că concluzia potrivit căreia comportamentul incriminat „se referea la stabilirea prețurilor”, care figurează în considerentul (456) al deciziei atacate, este incompatibilă cu constatările prealabile ale Comisiei potrivit cărora „părțile nu au convenit sau nu s‑au concertat asupra prețurilor reale” [considerentul (237) al deciziei atacate] și cu faptul că prezentul caz privește un simplu schimb de informații, care nu face parte dintr‑un acord mai larg de stabilire a prețurilor. Această eroare a Comisiei ar fi determinat‑o să rețină, în temeiul punctului 19 din Orientări, o proporție mare a vânzărilor (și anume 15 %) pentru stabilirea cuantumului de bază al amenzii și să majoreze acest cuantum, în temeiul punctului 25 din Orientări, cu o „taxă de intrare” suplimentară de 15 %, invocând doar „condițiile specifice ale cauzei”, motivare vădit insuficientă și, în orice caz, eronată în măsura în care respectiva mențiune semnifică faptul că prezenta cauză se referă la o „stabilire a prețurilor”.

646    Reclamantele mai arată că aplicarea, în temeiul punctului 19 din Orientări, a unui procent atât de ridicat, cum este cel de 15 %, este vădit disproporționată față de procentul reținut, în speță 18 %, în două decizii de aplicare a articolului 81 CE, datate 27 și 28 noiembrie 2007, privind acorduri de stabilire a prețurilor reale care acopereau SEE și care au fost încheiate de întreprinderi care dețineau o cotă de piață cumulată mai mare de 85 % în prima cauză și mai mare de 80 % în cea de a doua.

647    În primul rând, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe o insuficiență a motivării deciziei atacate, pe lângă jurisprudența menționată la punctele 125 și 126 de mai sus, trebuie amintit că, la stabilirea amenzilor pentru încălcarea dreptului concurenței, Comisia își îndeplinește obligația de motivare dacă, în cadrul deciziei, indică elementele în funcție de care a apreciat gravitatea și durata încălcării săvârșite, fără a avea obligația de a include în aceasta o expunere mai detaliată sau datele cuantificate privind modul de calcul al cuantumului amenzii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 16 noiembrie 2000, Cascades/Comisia, C‑279/98 P, Rec., p. I‑9693, punctele 38-47, și Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Atlantic Container Line și alții/Comisia, T‑191/98, T‑212/98-T‑214/98, Rec., p. II‑3275, punctul 1532).

648    În speță, este necesar să se constate că, potrivit punctelor 20 și 22 din Orientări, Comisia a examinat și a luat în calcul, pentru a stabili proporția valorii vânzărilor, în funcție de gradul de gravitate al încălcării, diverși factori referitori la natura încălcării, la cota de piață cumulată a tuturor întreprinderilor în cauză, la întinderea geografică a încălcării și la punerea în practică a încălcării, astfel cum rezultă din considerentele (454)-(459) ale deciziei atacate. Pentru a stabili cuantumul adițional prevăzut la punctul 25 din Orientări, Comisia a făcut referire, printr‑o trimitere explicită la punctul 8.3.1.1 din decizia atacată, la aprecierea factorilor menționați, după cum arată considerentul (464) al deciziei atacate.

649    În această privință, trebuie să se amintească faptul că punctul 25 din Orientări prevede că, pentru a stabili proporția valorii vânzărilor care trebuie luată în calcul într‑un anumit caz, Comisia va ține seama de un număr de factori, printre care în special cei menționați la punctul 22 din Orientări.

650    În aceste împrejurări, nu se poate susține vreo încălcare de către Comisie a obligației de motivare în ceea ce privește cuantumul de 15 % reținut în temeiul aplicării punctului 25 din Orientări.

651    În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia obiecției referitoare la caracterul disproporționat al cuantumului de bază al amenzii și mai precis al procentelor din valoarea vânzărilor reținute în aplicarea punctelor 19 și 25 din Orientări, primo, trebuie să se constate că argumentarea dezvoltată de reclamante în acest scop este în parte identică cu cea susținută în cadrul contestării existenței încălcării, care a fost înlăturată anterior.

652    Această argumentare decurge dintr‑o lectură subiectivă și parțială a deciziei atacate, în care se precizează clar că încălcarea reproșată nu are ca obiect coordonarea prețurilor reale, ci a prețurilor de referință [a se vedea în special considerentul (237) al deciziei atacate], care erau prețurile comunicate clientelei de Dole, de Chiquita și de Weichert.

653    După cum s‑a arătat la punctele 59-62 de mai sus, nu este necesar ca un schimb de informații să constituie suportul sau să facă parte dintr‑o înțelegere mai largă pentru a putea fi incriminat. Acesta poate fi analizat, în mod autonom, ca o practică concertată având un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în stabilirea în mod direct sau chiar „indirect” a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiții de tranzacție, astfel cum prevede articolul 81 alineatul (1) litera (a) CE.

654    În prezenta cauză, Comisia a putut, în mod întemeiat, să concluzioneze în sensul că respectivele comunicări de stabilire anticipată a prețurilor care au avut loc între Dole și Chiquita și între Dole și Weichert se refereau la stabilirea prețurilor și că au dat naștere unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE (a se vedea punctul 585 de mai sus).

655    Trebuie arătat că punctul 23 din Orientări, potrivit căruia „acordurile orizontale de stabilire a prețurilor, de împărțire a piețelor și de limitare a producției” se numără, prin însăși natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței, face trimitere la nota de subsol 2, care precizează că noțiunea de acorduri include „practicile concertate” în sensul articolului 81 CE.

656    De asemenea punctul 25 din Orientări prevede că cuantumul de bază va include o sumă cuprinsă între 15 și 25 % din valoarea vânzărilor pentru a descuraja întreprinderile să participe la „acorduri orizontale de fixare a prețului, de împărțire a pieței și de limitare a producției”, expresie identică cu cea care figurează la punctul 23, care face trimitere la nota de subsol menționată mai sus. O interpretare sistematică și coerentă a Orientărilor permite să se considere că precizarea din nota de subsol 2 se referă în egală măsură la aceeași noțiune de acorduri utilizată la punctul 25 din Orientări.

657    Secundo, trebuie să se sublinieze că, reținând un cuantum de 15 % din valoarea vânzărilor Dole, Comisia a aplicat o proporție cu jumătate mai mică decât cea care poate fi reținută în general în acordurile orizontale sau în practicile concertate de stabilire a prețurilor, care se numără, prin însăși natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței și care trebuie să fie „sever sancționate”, potrivit punctelor 21 și 23 din Orientări. Punctul 23 din Orientări arată clar că proporția care trebuie luată în calcul pentru acordurile orizontale sau pentru practicile concertate de stabilire a prețurilor se situează în general „la limita superioară a intervalului”, cota de 15 % reținută de Comisie situându‑se în partea inferioară a „limitei superioare a intervalului”.

658    În ceea ce privește cuantumul suplimentar prevăzut la punctul 25 din Orientări, trebuie să se constate că Comisia a luat în calcul minimul de 15 % care este menționat la acest punct.

659    Natura proprie a încălcării, punerea în aplicare a practicii în cauză și faptul că aceasta din urmă privea opt state membre, cu alte cuvinte, o parte semnificativă a Uniunii formate din cincisprezece state membre la data la care au avut loc faptele, printre care și Republica Federală Germania, care reprezintă, potrivit înseși declarațiilor Dole, cea mai mare piață de banane din Europa de Nord, constituie elemente luate în considerare de Comisie și care justifică cuantumul intermediar de 15 % din valoarea vânzărilor Dole luat în calcul în temeiul punctelor 21 și 25 din Orientări.

660    Tertio, trebuie amintit că Curtea a statuat în repetate rânduri în sensul că practica decizională anterioară a Comisiei nu constituie un cadru juridic pentru amenzile în materie de concurență și că deciziile privind alte cazuri au un caracter indicativ în ceea ce privește existența discriminărilor (Hotărârea Curții din 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C‑167/04 P, Rec., p. I‑8935, punctul 205). În consecință, reclamantele nu pot invoca politica decizională a Comisiei în fața instanței Uniunii (Hotărârea Curții din 24 septembrie 2009, Erste Group Bank și alții/Comisia, C‑125/07 P, C‑133/07 P, C‑135/07 P și C‑137/07 P, Rep., p. I‑8681, punctul 123).

661    În plus, trebuie să se constate că Comisia a luat în calcul o parte a vânzărilor, în considerarea gradului de gravitate a încălcării, inferioară celei aplicate în cele două decizii la care fac trimitere reclamantele, referitoare la produse distincte, ceea ce relevă un tratament diferențiat al cazurilor în discuție.

662    Chiar presupunând că cuantumul de 15 % reținut în decizia atacată poate să caracterizeze o majorare a părții din vânzări luată în calcul de Comisie la aprecierea gravității încălcării, trebuie amintit că Comisia dispune de o marjă de apreciere la stabilirea cuantumului amenzilor pentru a orienta comportamentul întreprinderilor în sensul respectării normelor de concurență (Hotărârea Tribunalului din 21 octombrie 1997, Deutsche Bahn/Comisia, T‑229/94, Rec., p. II‑1689, punctul 127). Faptul că în trecut Comisia a aplicat amenzi de un anumit nivel pentru anumite tipuri de încălcări nu o poate priva, așadar, de posibilitatea de a ridica, în orice moment, acest nivel pentru a asigura punerea în aplicare a politicii europene privind concurența (Hotărârea Musique Diffusion française și alții/Comisia, punctul 581 de mai sus, punctul 109).

663    Din considerațiile care precedă, rezultă că nu s‑a dovedit că Dole a făcut obiectul unui tratament disproporționat sau discriminatoriu.

D –  Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului amenzii întrucât Comisia a înlăturat în mod greșit argumentul Dole potrivit căruia ar fi trebuit să țină seama de situația sa financiară precară

664    Reclamantele afirmă că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere refuzând să țină seama de situația financiară precară a Dole pentru simplul motiv că această luare în calcul ar avea ca rezultat faptul de a‑i acorda un „avantaj concurențial nejustificat” [considerentul (491) al deciziei atacate]. Această apreciere a Comisiei ar lipsi de orice efect util punctul 35 din Orientări și s‑ar baza pe o contradicție fundamentală, având în vedere abandonarea inexplicabilă de către Comisie a oricărei acțiuni împotriva întreprinderilor Fyffes și Van Parys.

665    Reclamantele susțin de asemenea că aprecierea Comisiei este insuficientă și că, în memoriul în apărare, aceasta din urmă prezintă un nou motiv pentru a explica respingerea sa, cu încălcarea articolului 253 CE. În ședință, reclamantele au precizat că invocă de asemenea, în înscrisurile lor, o insuficiență a motivării deciziei atacate.

666    În primul rând, în ceea ce privește motivarea deciziei atacate, trebuie arătat că, după ce a citat în întregime punctul 35 din Orientări [considerentul (489) al deciziei atacate], după ce a amintit schimburile care au avut loc cu Dole pentru a stabili situația sa financiară [considerentul (490) al deciziei atacate], Comisia a concluzionat în felul următor în considerentul (491) al deciziei atacate:

„După examinarea situației financiare a Dole pe baza datelor prezentate, Comisia concluzionează că nu este adecvat să ajusteze cuantumul amenzii în cazul Dole. Deși informațiile financiare oferite de Dole arată că aceasta din urmă sufer[ă] serioase constrângeri financiare, luarea în calcul a situației financiare negative a unei întreprinderi ar echivala cu conferirea unui avantaj concurențial nejustificat întreprinderilor care sunt cel mai puțin adaptate condițiilor pieței.”

667    Rezultă astfel că Comisia a aplicat metoda definită în Orientări și și‑a exprimat refuzul de a acorda o reducere a cuantumului amenzii în temeiul circumstanțelor excepționale rezultate dintr‑o absență a capacității contributive în raport cu o examinare care a avut ca rezultat simpla constatare a unor „serioase constrângeri financiare” sau a unei „situații financiare negative”.

668    Aceste motive trebuie coroborate cu formularea punctului 35 din Orientări, amintit în considerentul (489) al deciziei atacate, care definește condițiile de acordare a unei reduceri a cuantumului amenzii în considerarea circumstanțelor menționate mai sus.

669    Rezultă clar din cuprinsul punctului 35 din Orientări că, pentru a beneficia de o astfel de reducere, întreprinderea în cauză trebuie să dovedească faptul că aplicarea amenzii „ar pune iremediabil în pericol viabilitatea [sa] economică” și „ar conduce la devalorizarea completă a activelor acesteia”, nicio reducere a cuantumului amenzii nefiind acordată „doar pe baza simplei constatări a unei situații financiare nefavorabile sau precare”, această ultimă mențiune corespunzând motivației reținute de Comisie cu privire la Dole.

670    Reclamantele pretind că, în memoriul în apărare, Comisia prezintă un nou motiv pentru a explica faptul că a respins luarea în calcul a situației financiare, declarând că a procedat astfel în urma unei „analize aprofundate a situației Dole, întemeiată pe informațiile primite”, această nouă motivare nefiind admisibilă.

671    Este suficient să se constate că această explicație este deja conținută în considerentul (491) al deciziei atacate, Comisia nefăcând decât să amintească, în memoriul în apărare, că a analizat situația financiară a Dole pe baza informațiilor primite și că a concluzionat că nu erau întrunite condițiile unei reduceri a cuantumului amenzii.

672    În consecință, nicio încălcare a articolului 253 CE nu poate fi reproșată Comisiei, indiferent că este vorba despre o insuficiență sau despre o contradicție în motivarea deciziei atacate.

673    În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia aprecierii Comisiei, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia nu este obligată, la determinarea cuantumului amenzii, să țină seama de situația financiară deficitară a unei întreprinderi interesate, având în vedere că recunoașterea unei asemenea obligații ar echivala cu conferirea unui avantaj concurențial nejustificat întreprinderilor care sunt cel mai puțin adaptate condițiilor pieței (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2004, Tokai Carbon și alții/Comisia, T‑236/01, T‑239/01, T‑244/01-T‑246/01, T‑251/01 și T‑252/01, Rec., p. II‑1181, punctul 370 și jurisprudența citată).

674    Formularea punctului 35 din Orientări reflectă luarea în calcul de către Comisie a acestei jurisprudențe în definirea metodei de calcul a amenzilor.

675    Trebuie să se constate că reclamantele nu afirmă și a fortiori nici nu justifică faptul că aplicarea unei amenzi era de natură să pună în pericol în mod iremediabil viabilitatea lor economică și că ar conduce la devalorizarea completă a activelor lor.

676    Rezultă astfel că Comisia a aplicat metoda definită în Orientări și că refuzul său de a acorda o reducere a cuantumului amenzii în lumina simplei constatări a unei „situații financiare negative” este conform cu jurisprudența menționată la punctul 673 de mai sus.

677    În ceea ce privește susținerea de către reclamante a unei „contradicții fundamentale” în conduita Comisiei, din cauza tratamentului rezervat întreprinderilor Fyffes și Van Parys, beneficiarele unui avantaj concurențial provenit din abandonarea „inexplicabilă” a oricărei acțiuni în ceea ce le privește, este necesar să se arate că analiza comparativă a reclamantelor este lipsită de orice relevanță.

678    Trebuie amintit că, din moment ce o întreprindere a încălcat, prin comportamentul său, articolul 81 CE, aceasta nu poate să se sustragă oricărei sancțiuni pentru motivul că unul sau doi alți operatori economici nu au primit o amendă, chiar dacă Tribunalul nu este sesizat cu situația respectivilor operatori (Hotărârea Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia, punctul 56 de mai sus, punctul 197).

679    În orice caz, astfel cum s‑a arătat, Comisia trebuie să fie în măsură să țină seama în decizia sa de răspunsurile întreprinderilor în cauză la comunicarea privind obiecțiunile și trebuie să poată nu doar să accepte sau să respingă argumentele întreprinderilor în cauză, dar și să efectueze propria analiză a faptelor invocate de acestea, fie pentru a renunța la obiecțiunile care s‑au dovedit greșit întemeiate, fie pentru a organiza sau a completa, atât în fapt, cât și în drept, argumentația sa în susținerea obiecțiunilor menținute. În speță, Comisia a abandonat obiecțiunile reținute inițial împotriva întreprinderilor Fyffes și Van Parys întrucât a apreciat ca insuficiente elementele de probă în ceea ce le privea.

680    Această situație nu este în niciun fel comparabilă cu cea a Dole, destinatară a deciziei atacate și căreia Comisia a refuzat să îi acorde o reducere a cuantumului amenzii având în vedere situația sa financiară și nu relevă, așadar, nicio contradicție sau discriminare în defavoarea Dole.

681    În aceste împrejurări, susținerea potrivit căreia Comisia a înlăturat în mod greșit cererea Dole de a fi luată în calcul situația sa financiară precară trebuie să fie respinsă.

682    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că cererea reclamantelor prin care se urmărește anularea sau reducerea cuantumului amenzii trebuie să fie respinsă.

683    În consecință, acțiunea trebuie să fie respinsă în întregime.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

684    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, potrivit concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Dole Food Company, Inc. și Dole Germany OHG la plata cheltuielilor de judecată.

Truchot Martins Ribeiro Kanninen

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 martie 2013.

Semnături

Cuprins

Situația de fapt

Decizia atacată

Procedura și concluziile părților

În drept

I – Cu privire la admisibilitatea documentului prezentat de reclamante în ședință

II – Cu privire la concluziile prin care se solicită anularea deciziei atacate

A – Cu privire la încălcarea articolelor 81 CE și 253 CE

1. Cu privire la posibilitatea de a califica un schimb de informații drept practică concertată având un obiect anticoncurențial

2. Cu privire la existența unei practici concertate având un obiect anticoncurențial

a) Cu privire la lipsa credibilității Chiquita

b) Cu privire la incompatibilitatea modurilor de operare ale Dole și Chiquita cu coluziunea reproșată

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 253 CE

Cu privire la fond

c) Cu privire la coordonarea ilicită a prețurilor de referință ale Dole, Chiquita și Weichert

Cu privire la identificarea discuțiilor ilicite

Cu privire la natura informațiilor comunicate

Cu privire la participanții la schimburi

Cu privire la luarea în considerare a caracteristicilor esențiale ale pieței în cauză

– Cu privire la cadrul de reglementare

– Cu privire la natura specifică a produsului în cauză

– Cu privire la caracterul variabil al cererii

– Cu privire la structura pieței

Cu privire la calendarul și la frecvența comunicărilor

Cu privire la finalitatea comunicărilor bilaterale

Cu privire la relevanța prețurilor de referință în sectorul bananelor

Cu privire la răspunderea salariaților Dole implicați în comunicările bilaterale

B – Cu privire la încălcarea dreptului la apărare și a obligației de motivare

III – Cu privire la concluziile prin care se solicită anularea sau reducerea amenzii

A – Observații introductive

B – Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului de bază al amenzii întrucât este întemeiat pe valoarea vânzărilor unor produse care nu au nicio legătură cu încălcarea și cu privire la încălcarea obligației de motivare

C – Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului de bază al amenzii întrucât este întemeiat pe concluzia eronată că comportamentul „se referea la stabilirea prețurilor” și cu privire la încălcarea obligației de motivare

D – Cu privire la caracterul pretins disproporționat al cuantumului amenzii întrucât Comisia a înlăturat în mod greșit argumentul Dole potrivit căruia ar fi trebuit să țină seama de situația sa financiară precară

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.