Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 2 septembrie 2010 - Hristo Gaydarov/Director na Glavna direktsia "Ohranitelna politsia" pri Ministerstvo na vatreshnite raboti

(Cauza C-430/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hristo Gaydarov

Pârât: Director na Glavna direktsia "Ohranitelna politsia" pri Ministerstvo na vatreshnite raboti

Întrebările preliminare

În împrejurările din acțiunea principală, articolul 27 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE ¹ trebuie interpretat în sensul că este aplicabil atunci când unui resortisant al unui stat membru i se interzice părăsirea teritoriului propriului stat deoarece a săvârșit într-un stat terț o infracțiune care are ca obiect substanțele narcotice, în măsura în care coexistă următoarele împrejurări:

dispozițiile menționate ale directivei nu au fost transpuse în mod expres în privința propriilor resortisanți ai statului membru;

motivele menționate de legiuitorul național în vederea adoptării obiectivelor admise pentru o restricție privind libera circulație a cetățenilor bulgari se întemeiază pe Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)² și

aplicarea măsurilor administrative se realizează în temeiul articolului 71 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, precum și cu respectarea considerentelor (5) și (20) ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen?

În împrejurările din acțiunea principală, din restricțiile și condițiile prevăzute pentru exercitarea dreptului la liberă circulație al cetățenilor Uniunii, precum și din dispozițiile adoptate pentru aplicarea acestora în conformitate cu dreptul Uniunii, printre care se numără articolul 71 alineatele (1), (2) și (5) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen coroborat cu considerentele (5) și (20) ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), rezultă că este permisă o normă juridică națională care prevede că un stat membru îi aplică unui cetățean al acestuia măsura administrativă coercitivă care "îi interzice să părăsească țara" pentru săvârșirea unei infracțiuni care are ca obiect substanțe narcotice, dacă cetățeanul respectiv a fost condamnat pentru această faptă de instanța unui stat terț?

În împrejurările din acțiunea principală, restricțiile și condițiile prevăzute pentru exercitarea dreptului de liberă circulație al cetățenilor Uniunii, precum și dispozițiile adoptate pentru aplicarea acestora în conformitate cu dreptul Uniunii, printre care se numără articolul 71 alineatele (1), (2) și (5) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen coroborat cu considerentele (5) și (20) la Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), trebuie interpretate în sensul că, prin condamnarea cetățeanului unui stat membru de instanța unui stat terț pentru o faptă încadrată conform dreptului acestui stat membru ca infracțiune gravă săvârșită cu intenție care are ca obiect substanțe narcotice, se consideră că, din motive de prevenție generală și specială, inclusiv asigurarea într-o mai mare măsură a protecției sănătății altor persoane pe baza principiului precauției, comportamentul personal al cetățeanului respectiv reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății pe o perioadă viitoare stabilită cu exactitate prin lege, care nu are legătură cu perioada de executare a pedepsei aplicate, dar care se încadrează în termenul de reabilitare?

____________

¹ - JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56.

² - JO L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5.