Recurs introdus la 22 noiembrie 2010 de Stichting Al-Aqsa împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-348/07, Al-Aqsa/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-539/10 P)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Stichting Al-Aqsa (reprezentanți: A.M. van Eik și M.J.G. Uiterwaal, avocați)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Regatul Țărilor de Jos, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-348/07, în măsura în care motivele de recurs și argumentele invocate de recurentă sunt îndreptate împotriva motivării acestei hotărâri, și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a motivelor formulate în primă instanță, prin corectarea motivării hotărârii atacate;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.    În Hotărârea din 9 septembrie 2010 (cauza T-348/07), Tribunalul a constatat că, întrucât Sanctieregeling [Ordinul ministerial privind sancțiunile în materie de terorism din 2003 (Sanctieregeling terrorisme 2003), denumit în continuare "Sanctieregeling")], ce a constituit temeiul includerii recurentei pe listă, a fost abrogat, o hotărâre pronunțată în cadrul măsurilor provizorii nu constituie un temei juridic suficient pentru menținerea recurentei pe listă. Recurenta (denumită în continuare "Al-Aqsa") achiesează la aceste considerații juridice ale Tribunalului.

2.    Cu toate acestea, Tribunalul a formulat în cuprinsul hotărârii unele considerații juridice în care a declarat că motivele acțiunii formulate de Al-Aqsa sunt nefondate. Astfel, Tribunalul a apreciat că Sanctieregeling și hotărârea pronunțată în cadrul procedurii privind măsurile provizorii ar putea fi considerată o decizie a unei autorități competente naționale care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din PC [Poziția comună 2001/931]. În continuare, Tribunalul a constatat că, în privința Al-Aqsa, ar putea fi stabilit un element de "cunoștință", în înțelesul articolului 3 alineatul (1) litera (k) din PC, după cum prevede articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2580/2001¹.

3.    Recurenta nu achiesează la aceste considerații juridice și, în consecință, introduce recurs împotriva acestora. Înainte de prezentarea motivelor de recurs, recurenta formulează considerații cu privire la admisibilitatea recursului.

4.    Motivele de recurs invocate pot fi rezumate după cum urmează. În primul rând, Tribunalul și-a depășit competențele de control prin faptul că a stabilit în nume propriu care este elementul de probă ce trebuie considerat o decizie în sensul articolului 1 alineatul (4) din PC (primul motiv de recurs).

5.    În continuare, Tribunalul a decis în mod eronat că Sanctieregeling, fie împreună cu hotărârea pronunțată în cadrul procedurii privind măsurile provizorii, fie individual, ar putea fi considerat o decizie în sensul articolului 1 alineatul (4) din PC (al doilea motiv de recurs).

6.    În sfârșit, Tribunalul și-a depășit competențele prin interpretarea propriei hotărâri. În orice caz, prin interpretarea hotărârii, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere (al treilea motiv de recurs).

7.    În consecință, s-ar impune admiterea acțiunii formulate de Al-Aqsa și anularea deciziilor atacate, prin corectarea motivării pe care se întemeiază hotărârea atacată.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 169).