Acțiune introdusă la 20 iunie 2011 - Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-312/11)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și C. Cattabriga, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, neimpunând tuturor angajatorilor obligația de a dispune amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligația de a transpune în mod corect și complet articolul 5 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă1;

obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligația de a transpune în mod corect și complet articolul 5 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, întrucât nu a impus tuturor angajatorilor obligația de a dispune amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap.

Dispoziția menționată impune statelor membre o obligație de aplicare generală de a prevedea amenajări corespunzătoare pentru a permite unei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite, să avanseze și să aibă acces la formare. Aceste amenajări trebuie să privească, cu respectarea principiului proporționalității și în funcție de împrejurările concrete, toate persoanele cu handicap, ansamblul diferitelor aspecte ale raportului de muncă și toți angajatorii.

În legislația italiană, această obligație nu este transpusă prin nicio măsură. Este adevărat că există dispozițiile Legii nr. 68/1999 care, sub anumite aspecte, oferă garanții și avantaje superioare față de cele prevăzute la articolul 5 din directivă. Totuși, aceste garanții și avantaje nu privesc ansamblul persoanelor cu handicap, nu sunt impuse față de toți angajatorii, nu vizează ansamblul diferitelor aspecte ale raportului de muncă sau au un conținut strict programatic.

____________

¹ - JO L 303, p. 6, Ediţie specială 5/vol. 6, p. 7.