Recurs introdus la 7 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-382/06, Tomkins plc/Comisia Europeană

(Cauza C-286/11 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, V. Bottka, R. Sauer, agenți)

Cealaltă parte în proces: Tomkins plc

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea hotărârii atacate;

respingerea în totalitate a acțiunii formulate la Tribunal;

obligarea reclamantei din prima instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și a celor efectuate în prima instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă următoarele cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, Comisia arată că prin anularea unei părți din durata stabilită în decizie, pe baza unor elemente care nu au fost niciodată invocate de Tomkins, Tribunalul s-a pronunțat în mod clar ultra petita. Jurisprudența Curții nu permite excepții de la regula stabilită prin Hotărârea AssiDomän, C-310/97 P, pentru motivul că doi reclamanți aparțineau aceleiași întreprinderi. În Hotărârea ArcelorMittal Luxembourg (cauzele conexate C-201/09 P și C-216/09 P) Curtea a clarificat recent că o acțiune introdusă de o entitate aparținând unui grup nu afectează situația juridică a altor entități aparținând aceleiași întreprinderi.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare și prin faptul că a constatat că cererile formulate de Pegler (filiala, în cauza T-386/06) și respectiv, de Tomkins (societatea-mamă, în cauza T-382/06) aveau "același obiect". Deși perioada contestată de Tomkins era mult mai scurtă decât cea contestată de Pegler în altă cauză, aceeași reducere în ceea ce privește durata a fost acordată ambelor întreprinderi. Cu toate acestea, Pegler nu numai că a contestat o perioadă mult mai îndelungată, ci, totodată, și-a întemeiat acțiunea pe motive diferite și chiar opuse celor invocate de Tomkins. Prin contestarea perioadei inițiale, Pegler urmărea să se disculpe și să învinuiască Tomkins, în timp ce obiectivul urmărit de Tomkins era destul de limitat, și anume, contestarea probelor referitoare la primele 38 de zile (care nici măcar nu ar fi influențat durata luată în considerare la stabilirea amenzii).

În plus, aprecierea Tribunalului se întemeiază pe premisa faptică incorectă în sensul că Tomkins ar fi susținut că "dacă decizia atacată trebuie anulată în ceea ce privește Pegler, atunci este de asemenea necesară anularea deciziei menționate în privința sa" (punctul 42 din hotărârea atacată). Tomkins nu a formulat un astfel de motiv nici în cererea introductivă, nici în memoriul în replică (la acel moment invocarea motivului ar fi fost, în orice caz, tardivă). Aceasta constituie o denaturare a motivului invocat de reclamantă, fapt care este în sine suficient pentru anularea hotărârii atacate.

Al treilea motiv se întemeiază pe ignorarea împrejurării că Tomkins făcea parte dintr-o întreprindere care a recunoscut că a săvârșit o încălcare. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, întrucât a redus răspunderea unei entități (societatea-mamă Tomkins) în cadrul "întreprinderii Tomkins" pentru motivul că durata a fost redusă în privința unei alte entități din această întreprindere, filiala Pegler. Cu toate acestea, reducerea răspunderii Pegler s-a întemeiat pe statutul de "societate inactivă" a acesteia și nu pe faptul că grupul în discuție nu a participat la încălcare. În opinia Comisiei, faptul că această filială anume (Pegler) din cadrul grupului nu ar fi fost destinatara potrivită în interiorul grupului, pentru o anumită perioadă, privește numai filiala menționată și nu exonerează întreaga "întreprindere". Acest aspect se dovedește a fi cu deosebire adevărat în condițiile în care nici Tribunalul (și nici Tomkins însăși) nu au contestat că întreprinderea condusă de Tomkins a participat la încălcare în cea mai mare parte a perioadei relevante.

Comisia își întemeiază al patrulea motiv pe lipsa motivării și pe existența unor contradicții în cuprinsul hotărârii atacate. Al patrulea motiv este invocat cu titlu subsidiar față de primul motiv, susținându-se că se impune anularea hotărârii atacate chiar și în cazul în care Tribunalul nu a acționat ultra petita, întrucât aceasta nu cuprinde o motivare suficientă și clară cu privire la anularea în parte (lipsa motivării). Hotărârea Tribunalului nu este clară cel puțin sub două aspecte importante.

În primul rând, Tribunalul consideră că trebuie să se aplice o excepție de la jurisprudența care rezultă din Hotărârea AssiDomän, însă condițiile unei astfel de îndepărtări de la această jurisprudență sunt neclare și contradictorii.

A doua incoerență sau al doilea aspect neclar în motivarea Tribunalului constă în faptul că la punctul 57 din hotărârea atacată, referitor la coeficientul de multiplicare în scop de descurajare, se solicită Comisiei, "conform articolului 266 TFUE, [să ia] măsurile necesare ca urmare a acestei erori și a răspunderii solidare la plata amenzii în ceea ce o privește pe reclamantă". Cu toate acestea, la punctul 59, Tribunalul își exercită competența de fond în ceea ce privește amenda și stabilește cuantumul amenzii aplicabile Tomkins. În dispozitivul hotărârii atacate se reiterează cuantumul final al amenzii, fără nicio mențiune cu privire la necesitatea unei modificări ulterioare a acestuia. Independent de sensul exact al punctului 57, Comisia subliniază că anularea coeficientului de multiplicare în scop de descurajare în cauza Pegler/Comisia, T-386/06, nu ar trebui să aibă vreo consecință asupra coeficientului de multiplicare în ceea ce privește Tomkins.

În sfârșit, prin intermediul celui de al cincilea motiv se arată că Tribunalul a încălcat principe du contradictoire (principiul contradictorialității) și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu a acordat Comisiei posibilitatea de a prezenta observații cu privire la intenția sa de a reduce amenda aplicată Tomkins pe baza motivelor invocate de Pegler în altă cauză.

____________