Recurs introdus la 27 aprilie 2011 de Fédération Internationale de Football Association (FIFA) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 17 februarie 2011 în cauza T-68/08, Fédération Internationale de Football Association (FIFA)/Comisia Europeană

(Cauza C-205/11 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Fédération internationale de football association (FIFA) (reprezentanți: A. Barav și D. Reymond, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Regatul Belgiei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

confirmarea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 17 februarie 2011 în cauza T-68/08 în ceea ce privește admisibilitatea;

anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 17 februarie 2011 în cauza T-68/08 în ceea ce privește fondul, în măsura în care prin aceasta se aprobă înscrierea meciurilor "non-prime" ale FIFA World Cup(tm) pe lista stabilită de Regatul Unit de evenimente "de importanță majoră pentru societate" în sensul directivei;

soluționarea definitivă a litigiului conform articolului 61 din Statutul Curții de Justiție;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată suportate de FIFA aferente procedurii în primă instanță și cele aferente prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Eroare de drept, încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție, a articolului 3a alineatul (2) din Directiva 89/552/CEE¹, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE², și a dreptului UE, aplicarea eronată a articolului 296 TFUE (depășirea limitelor controlului jurisdicțional, motivare contradictorie, invocarea unor motive care nu au fost formulate în decizia atacată referitoare la calificarea FIFA World Cup(tm) și tragerea unor concluzii juridice eronate din acestea, răsturnarea sarcinii probei)

Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul UE prin faptul că a invocat motive care nu figurau în decizia Comisiei³ pentru a constata că Comisia a calificat în mod corect FIFA World Cup(tm) ca având "un caracter unitar, ca eveniment" în sensul Directivei 89/552/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, prin faptul că a prezentat motive contradictorii și lipsite de coerență, prin faptul că a susținut că statele membre nu ar trebui să indice motive speciale pentru a înscrie FIFA World Cup(tm) în integralitatea sa pe lista lor de evenimente de importanță majoră și prin faptul că a răsturnat sarcina probei.

2.    Eroare de drept, încălcarea articolului 3a alineatul (1) din Directiva 89/552/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție, aplicarea eronată a articolului 296 TFUE (aprecierea conform căreia Comisia a susținut în mod corect că lista de măsuri a Regatului Unit a fost elaborată "într-un mod clar și transparent")

Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul UE prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeiat că lista de evenimente a Regatului Unit a fost elaborată "într-un mod clar și transparent", conform dispozițiilor Directivei 89/552/EEC, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, deși înscrierea FIFA World Cup(tm) în integralitatea sa pe această listă a fost decisă împotriva unui aviz contrar unanim și că această înscriere a fost prezentată Comisiei, printre altele, în temeiul unor motive care nu existau la momentul elaborării listei menționate.

3.    Eroare de drept, încălcarea articolului 3a alineatul (1) din Directiva 89/552/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, aplicarea eronată a articolului 296 TFUE, încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție (calificare eronată a FIFA World Cup(tm), depășirea limitelor controlului jurisdicțional, întemeiere pe considerații care nu figurează în decizia atacată, apreciere eronată a faptelor referitoare la meciurile "non-prime" și tragerea unor concluzii juridice eronate din acestea, aprecierea motivelor prezentate în decizia atacată ca fiind suficiente, neluarea în considerare a argumentelor invocate)

Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul UE prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeiat și a prezentat motive suficiente în susținerea concluziei sale conform căreia FIFA World Cup(tm) în integralitatea sa reprezintă un eveniment de importanță majoră pentru societatea Regatului Unit în sensul Directivei 89/552/CEE , astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE. În special, Tribunalul a comis o eroare de drept și a tras concluzii juridice eronate din situația de fapt, susținând constatările nefondate ale Comisiei conform cărora FIFA World Cup(tm) are "un interes general deosebit în Regatul Unit", a fost în mod tradițional difuzată în direct de canalele de televiziune gratuite și a beneficiat de cote ridicate de audiență.

4.    Eroare de drept, încălcarea dreptului UE, încălcarea articolului 3a alineatele (1) și (2) din Directiva 89/552/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, aplicarea eronată a articolului 296 TFUE, încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție (nerespectarea întinderii controlului jurisdicțional, aprecierea conform căreia Comisia a constatat în mod corect și a prezentat motive suficiente în susținerea concluziei sale privind compatibilitatea cu dreptul UE a măsurilor notificate de Regatul Unit și privind caracterul proporțional al restricțiilor determinate de acestea, interpretarea eronată a domeniului de aplicare al dreptului la informare și al interesului public de a asigura un acces larg la evenimentele televizate de importanță majoră pentru societate)

Acest motiv este format din trei aspecte:

Primul aspect: Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeiat că măsurile notificate de Regatul Unit erau compatibile cu dreptul UE, în pofida faptului că restricțiile privind dreptul de stabilire nu au fost examinate în cadrul deciziei atacate. Tribunalul a încălcat de asemenea dreptul UE prin faptul că a considerat că restricțiile privind dreptul de stabilire erau proporționale și prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeia și a prezentat motive suficiente în susținerea concluziei sale conform căreia restricțiile privind libera prestare a serviciilor erau proporționale.

Al doilea aspect: Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeiat că măsurile notificate de Regatul Unit erau compatibile cu dreptul UE, în pofida faptului că restricțiile privind drepturile de proprietate ale FIFA nu au fost examinate în cadrul deciziei atacate. Tribunalul a încălcat de asemenea dreptul UE prin faptul că a considerat că restricțiile privind dreptul de proprietate al FIFA erau proporționale.

Al treilea aspect: Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a apreciat că Comisia a constatat în mod întemeiat și a prezentat motive suficiente în susținerea concluziei sale conform căreia măsurile notificate de Regatul Unit sunt compatibile cu normele de concurență ale UE, pentru motivul că restricțiile privind libera prestare a serviciilor erau justificate. Tribunalul a încălcat de asemenea dreptul UE prin faptul că a considerat că Comisia nu era obligată să definească piața relevantă pentru a aprecia restricțiile privind concurența și că măsurile menționate nu implicau acordarea unor drepturi speciale în sensul articolului 106 alineatul (1) TFUE.

____________

¹ - Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, p. 23, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 215).

² - Directiva 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 202, p. 60, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 232).

³ - Decizia (2007/730/CE) Comisiei din 16 octombrie 2007 privind compatibilitatea cu dreptul comunitar a măsurilor luate de Regatul Unit în temeiul articolului 3a alineatul (1) din Directiva 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 295, p. 12).