Recurs introdus la 28 noiembrie 2016 de Merck KGaA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 8 septembrie 2016 în cauza T-470/13, Merck KGaA/Comisia Europeană

(Cauza C-614/16 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Merck KGaA (reprezentanți: B. Bär-Bouyssière, avocat, S. Smith, Solicitor, R. Kreisberger, Barrister, D. Mackersie, Advocate)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Generics (UK) Ltd

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea punctului 1 al dispozitivului hotărârii;

anularea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 2 alineatul (1) din decizie și a articolelor 3 și 4, în măsura în care acestea privesc Merck;

în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Merck;

anularea punctului 2 al dispozitivului hotărârii și obligarea Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată și să plătească cheltuielile de judecată ale Merck, aferente atât procedurii în primă instanță, cât și prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele încheiate între Generics (UK) („GUK”) și Lundbeck constituiau restrângeri prin obiect în temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE:

Prin intermediul primului aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare privind standardul legal aplicabil și abordarea corectă în determinarea faptului dacă acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele ar putea fi caracterizate drept restrângeri prin obiect, în special în lumina principiilor juridice reținute în cauza Cartes Bancaires/Comisia, C-67/13 P, ECLI:EU:C:2014:2204.

Prin intermediul celui de al doilea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât nu a analizat dacă textul acordurilor de soluționare amiabilă privind brevetele denota un grad suficient de nocivitate.

Prin intermediul celui de al treilea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a considerat că acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele denotau un grad suficient de nocivitate pe baza faptului că erau echivalente cu acordurile de excludere de pe piață.

Prin intermediul celui de al patrulea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a considerat că acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele denotau un grad suficient de nocivitate prin evitarea unui litigiu al cărui rezultat era incert.

Prin intermediul celui de al cincilea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a considerat plata către GUK în temeiul acordurilor de soluționare amiabilă privind brevetele drept unul dintre principalele elemente ale unei restrângeri prin obiect.

Prin intermediul celui de al șaselea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare atunci când s-a bazat pe considerații de fapt exterioare textului acordurilor de soluționare amiabilă privind brevetele pentru a susține concluzia sa privind existența unei restrângeri prin obiect.

Prin intermediul celui de al șaptelea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a constatat că acordul de soluționare amiabilă privind brevetele referitor la SEE a depășit domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck.

Cel de al doilea motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a ajuns la concluzia că GUK și Lundbeck erau concurenți potențiali la momentul la care acordurile de soluționare amiabilă privind brevetele au fost încheiate:

Prin intermediul celui de al optulea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare atunci când a evaluat dacă cele opt căi de acces pe piață prezentate de Comisie erau viabile din punct de vedere economic sau posibile din punct de vedere practic, pentru GUK într-un termen suficient de scurt.

Prin intermediul celui de al nouălea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a inversat sarcina dovezii în raport cu concurența potențială.

Prin intermediul celui de al zecelea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a constatat că faptul că părțile au încheiat acorduri de soluționare amiabilă privind brevetele era relevant pentru evaluarea concurenței potențiale.

Prin intermediul celui de al unsprezecelea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât nu a recunoscut că evaluarea concurenței potențiale nu era aptă să fie luată în considerare în contextul unei evaluări „prin obiect”.

Cel de al treilea motiv de recurs al recurentei este că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a menținut amenda aplicată de Comisie recurentei:

Prin intermediul celui de al doisprezecelea aspect, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare întrucât a constatat că Comisia avea competența de a aplica o amendă recurentei sau, în subsidiar, de a aplica o amendă care era mai mult decât simbolică.

____________