Recurs introdus la 17 noiembrie 2016 de Sun Pharmaceutical Industries Ltd, fostă Ranbaxy Laboratories Ltd, Ranbaxy (UK) Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 8 septembrie 2016 în cauza T-460/13, Sun Pharmaceutical Industries Ltd, fostă Ranbaxy Laboratories Ltd, Ranbaxy (UK) Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-586/16 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Sun Pharmaceutical Industries Ltd, fostă Ranbaxy Laboratories Ltd, Ranbaxy (UK) Ltd (reprezentanți: R. Vidal, A. Penny, Solicitors, B. Kennelly QC, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-460/13 în măsura în care respinge cererea de anulare a Deciziei Comisiei Europene din 19 iunie 2013 în cazul COMP/39226 - Lundbeck (citalopram) formulată de recurente, în care s-a stabilit o încălcare prin obiect a articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care le vizează pe recurente,

Anularea articolului 1 alineatul (4) din decizie în măsura în care le vizează pe recurente,

Anularea articolului 2 alineatul (4) din decizie în măsura în care impune amenzi recurentelor sau, în mod alternativ, reducerea cuantumului amenzii și

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în cauză și dispunerea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a aplicat în mod eronat testul pentru demonstrarea încălcării articolului 101 alineatul (1) „prin obiect” instituit de Curtea de Justiție a UE (CJUE) în Cartes Bancaires/Comisia, C-67/13 P, ECLI:EU:C:2014:2204 (cunoscută sub numele „Cartes Bancaires”). Acordul dintre recurente și H. Lundbeck A/S (denumită în continuare „Lundbeck”), care a intrat în vigoare la 16 iunie 2002 (denumit în continuare „acordul”), prin natura sa, nu denatura concurența. Obiectivul său era soluționarea prima facie a unui litigiu dintre recurente și Lundbeck. Pentru a se stabili dacă acordul a denaturat sau nu a denaturat în realitate concurența, a fost necesar ca Comisia să îi examineze efectele.

Cu ocazia stabilirii faptului că exista o „concurență potențială” materială între recurente și Lundbeck la data încheierii acordului, Tribunalul a denaturat în mod vădit probele din dosarul Curții. S-a solicitat Comisiei să demonstreze în mod obiectiv că recurentele aveau posibilitatea reală și concretă de a intra pe piață într-un mod viabil din punct de vedere economic. Probele demonstrau că (a) o astfel de intrare nu era o posibilitate reală sau concretă, nici obiectiv, nici în termeni de viabilitate economică, anterior expirării acordului și (b) în cadrul negocierilor premergătoare acordului, recurentele nu au fost încurajate să se exprime onest cu privire la gradul lor de pregătire pentru a intra pe piață și au indus în eroare Lundbeck să accepte atât să furnizeze propriul produs recurentelor la un preț redus și să facă o plată către acestea. Astfel, acest lucru a permis recurentelor să intre imediat pe piață, ceea ce, în mod fundamental, altfel nu ar fi putut face. Tribunalul nu a ținut seama de diferența principală dintre recurente și ceilalți producători de medicamente generice care au încheiat acorduri cu Lundbeck, respectiv de faptul că recurentele nu aveau nicio posibilitate realistă și concretă de a obține o autorizație de introducere pe piață în termenul prevăzut de acord.

În orice caz, nu ar fi trebuit să se impună vreo sancțiune recurentelor. La data acordului, în orientările Comisiei nu se considera că un astfel de acord constituie o încălcare „prin obiect”. Este vorba despre un caz nou, în care Lundbeck a beneficiat de protecție prima facie față de concurență, sub forma brevetelor sale și a barierelor legislative, pe când recurentele și-au ameliorat capacitatea de a concura cu Lundbeck pe piața relevantă prin obținerea unor cantități la preț redus din produsul Lundbeck, pe care recurentele puteau aplica eticheta proprie. Sancțiunea aplicată recurentelor a ignorat caracterul de noutate al încălcării și întârzierea nerezonabilă a Comisiei: notificarea privind investigația s-ar fi putut transmite recurentelor cu mai mult de cinci ani anterior datei la care s-a transmis efectiv.

____________