Recurs introdus la 1 iulie 2016 de Trioplast Industrier AB împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 12 mai 2016 în cauza T-669/14, Trioplast Industrier AB/Comisia Europeană

(Cauza C-364/16 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Trioplast Industrier AB (reprezentanți: T. Pettersson, F. Sjövall și A. Johansson, advokater)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

a.    anularea hotărârii Tribunalului din 12 mai 2016 în cauza T-669/14 Trioplast Industrier/Comisia Europeană;

b.    cu titlu subsidiar:

anularea deciziei Comisiei din scrisoarea acesteia din 3 iulie 2014 în cazul COMP/38354 – Saci industriali – Trioplast Industrier AB;

anularea sau reducerea cuantumului dobânzilor de întârziere de 674 033,32 de euro impuse Trioplast prin decizia Comisiei din scrisoarea acesteia din 3 iulie 2014 în cazul COMP/38354 – Saci industriali – Trioplast Industrier AB;

obligarea Comisiei să ramburseze Trioplast cheltuielile în cuantum de 4 686,64 de euro efectuate pentru constituirea unei garanţii pentru plata dobânzilor de întârziere.

c.    cu titlu și mai subsidiar, acordarea unor despăgubiri în temeiul articolului 340 alineatul (2) TFUE ca urmare a încălcărilor dreptului Uniunii invocate mai sus, reprezentând:

dobânzile de întârziere în cuantum de 674 033,32 de euro sau o parte a acestuia;

cheltuielile de 4 686,64 de euro efectuate pentru constituirea unei garanţii pentru plata dobânzilor de întârziere;

d.    în plus față de cele solicitate la literele (b) sau (c), acordarea unor despăgubiri în temeiul articolului 340 alineatul (2) TFUE ca urmare a încălcărilor dreptului Uniunii invocate mai sus:

ca urmare a încălcărilor dreptului Uniunii referitoare la perioada în care Comisia nu a consimţit la ridicarea sau la reducerea cuantumului garanţiei bancare după pronunţarea Hotărârii Tribunalului în cauza T-40/06, pentru cheltuielile efectuate pentru constituirea garanţiei, în cuantum de 22 783,90 de euro, sau o parte a acestuia.

e.    acordarea de dobânzi aferente sumelor datorate.

f.    obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Trioplast își menține în fața Curții motivele invocate în fața Tribunalului, precum și temeiurile acestora. Conform articolului 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și articolului 168 alineatul (1) litera (d) și articolului 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, Trioplast susține că, prin pronunțarea hotărârii din 12 mai 2016 în cauza T-669/14 prin care i s-a respins acțiunea, Tribunalul a săvârșit o eroare privind aplicarea dreptului Uniunii.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că prin hotărârea din 2010 doar s-a modificat decizia din 2005. În realitate, prin hotărârea din 2010 s-a anulat decizia din 200 în întregime și s-a impus Comisiei să adopte o nouă decizie împotriva Trioplast odată ce va fi cunoscut rezultatul cazurilor FLS.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că scrisoarea atacată nu reprezintă o decizie atacabilă, din moment ce scrisoarea atacată a prevăzut pentru prima dată în sarcina Trioplast o obligație care era certă și privea un cuantum determinat.

În al treilea rând, faptul că decizia din 2005 a fost anulată prin hotărârea din 2010 înseamnă că dobânzile de întârziere nu pot crește în conformitate cu prevederile deciziei din 2005.

În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că acțiunile Comisiei nu au cauzat niciun prejudiciu Trioplast și, prin urmare, Tribunalul ar fi trebuit să judece pe fond cererea de despăgubire.

____________