Recurs introdus la 27 decembrie 2011 de Alliance One International, Inc., fostă Dimon, Inc., împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 12 octombrie 2011 în cauza T-41/05, Alliance One International, Inc., fostă Dimon Inc.,/Comisia Europeană
(Cauza C-679/11)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Alliance One International, Inc (fostă Dimon, Inc.) (reprezentanți: M Odriozola, A Vide, avocaţi)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Tribunalului :
anularea Hotărârii Tribunalului din 12 octombrie 2011 în cauza T-41/05 întrucât respinge motivele de drept întemeiate pe eroarea vădită de apreciere în aplicarea articolului 101 alineatul (1) TFUE şi a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/20031, pe nemotivarea suficientă şi pe încălcarea principiului egalităţii de tratament atunci când a reţinut răspunderea în solidar a Alliance One International, Inc., fostă Dimon, Inc.;
anularea Deciziei din 20 octombrie 2004 a Comisiei adoptată în cazul COMP/C 38.238/B.2 - Tabac Brut Spania, în partea în care se referă la recurentă şi reducerea amenzii aplicate acesteia în consecinţă,
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Alliance One International, Inc., fostă Dimon, Inc. (denumită în continuare "recurenta") solicită Curţii: (i) anularea Hotărârii Tribunalului din 12 octombrie 2011 în cauza T-41/05 întrucât consideră Alliance One International, Inc. (denumită în continuare "AOI"), fostă Dimon, Inc. (denumită în continuare "Dimon"), răspunzătoare în solidar pentru încălcarea săvârşită de Agroexpansión; (ii) anularea Deciziei din 20 octombrie 2004 a Comisiei în cazul COMP/C 38.238/B.2 - Tabac Brut Spania, în partea în care se referă la recurentă şi reducerea amenzii aplicate acesteia în consecinţă; (iii) obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând, recurenta susţine că Comisia şi Tribunalul au aplicat în mod eronat articolul 101 alineatul (1) TFUE şi articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, considerând că AOI este răspunzătoare pentru încălcarea săvârşită de Agroexpansión. Recurenta susţine că Tribunalul a încălcat dreptul său la apărare şi articolul 296 TFUE explicând în hotărâre (şi prin urmare ex post facto) motivarea cu privire la standardul de probă aplicat în decizia Comisiei. În consecinţă, recurenta susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept atunci când a definit metoda de stabilire a răspunderii, în special adoptând o metodă cu dublă bază care a contribuit la a opera o discriminare între societăţi în funcţie de soliditatea dosarului lor în cadrul căii de atac, dar altfel nu a putut stabili o normă. În plus, Tribunalul nu a putut să nu ştie că Comisia nu şi-a motivat teza în decizie cu privire la lipsa unei respingeri.
În al doilea rând, hotărârea Tribunalului privează recurenta de drepturile sale rezultate din principiile generale ale dreptului comunitar, drepturi înscrise în CEDO şi Carta drepturilor fundamentale, care fac parte în prezent din Tratatul de la Lisabona şi au prin urmare obligativitatea juridică a dreptului primar.
În al treilea rând, deşi Tribunalul confirmă că recurenta nu poate fi considerată răspunzătoare pentru încălcarea din partea Agroexpansión în ceea ce priveşte perioada anterioară datei de 18 noiembrie 1997, totuşi nu trage concluziile care se impun din eroarea Comisiei şi permite discriminarea recurentei din acest punct de vedere. În primul rând, recurenta susţine că cuantumul de plecare al amenzii ar fi trebuit majorat numai cu 30 %; în caz contrar, Dimon ar fi făcut obiectul unei discriminări în raport cu ceilalţi destinatari ai deciziei. În al doilea rând, recurenta susţine că Comisia a săvârşit o eroare atunci când a ţinut seama de cifra de afaceri a Dimon în 2003 pentru a justifica majorarea cuantumului de plecare al amenzii pe baza celui de al cincilea paragraf al punctului 1A din liniile directoare din 1998.
În sfârşit, recurenta susţine că în mod legitim se putea aştepta să beneficieze de o reducere a amenzii în temeiul celei de a treia liniuţe a punctului 3B din liniile directoare din 1998 pentru stabilirea cuantumului amenzilor. Tribunalul a săvârşit o eroare în această privinţă deoarece: (i) a considerat că circumstanţa atenuantă nu era aplicabilă în această cauză având în vedere natura încălcării; şi (ii) a admis argumentul Comisiei potrivit căruia recurenta beneficiase deja de circumstanţa atenuantă.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. /2003 al Consiliului din 6 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 8 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L , p. , Ediție specială, 08/vol. , p. 67)