AVIZUL 1/09 AL CURȚII (Ședința plenară)
8 martie 2011
„Aviz emis în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE – Proiect de acord – Crearea unui sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete – Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare – Compatibilitatea proiectului menționat cu tratatele”
Cuprins
Cererea de emitere a unui aviz
Proiectul de acord privind Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare
Dispozițiile proiectului de acord
Aprecieri formulate de Consiliu în cererea sa de emitere a unui aviz
Rezumatul observațiilor prezentate Curții
Observații referitoare la admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord nu este compatibil cu tratatele
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord este compatibil cu tratatele sub rezerva unor modificări aduse proiectului menționat
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord este compatibil cu tratatele
Poziția Curții
Cu privire la admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz
Cu privire la fond
Observații preliminare
Cu privire la compatibilitatea proiectului de acord cu tratatele
În procedura de emitere a unui aviz 1/09,
având ca obiect o cerere de emitere a unui aviz adresată Curții în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE la 6 iulie 2009 de Consiliul Uniunii Europene,
CURTEA (Ședința plenară)
compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.‑C. Bonichot, K. Schiemann, A. Arabadjiev, J.‑J. Kasel și D. Šváby, președinți de cameră, domnul A. Rosas, doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), domnii E. Juhász, G. Arestis, A. Borg Barthet, M. Ilešič, U. Lõhmus, E. Levits, A. Ó Caoimh și L. Bay Larsen, doamna P. Lindh, domnul T. von Danwitz, doamna C. Toader, domnul M. Safjan și doamna M. Berger, judecători,
grefier: domnul M.‑A. Gaudissart, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 18 mai 2010,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Consiliul Uniunii Europene, de domnii J.‑C. Piris, F. Florindo Gijón și L. Karamountzos, precum și de doamna G. Kimberley, în calitate de agenți;
– pentru guvernul belgian, de doamna C. Pochet, precum și de domnii J.‑C. Halleux și T. Materne, în calitate de agenți;
– pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, în calitate de agent;
– pentru guvernul danez, de doamna V. Pasternak Jørgensen, precum și de domnii R. Holdgaard și C. Vang, în calitate de agenți;
– pentru guvernul german, de domnul M. Lumma și de doamna J. Kemper, în calitate de agenți;
– pentru guvernul eston, de domnul L. Uibo, în calitate de agent;
– pentru Irlanda, de domnul D. J. O’Hagan, în calitate de agent, asistat de domnul E. Fitzsimons, SC, și de domnul N. Travers, BL;
– pentru guvernul elen, de doamnele A. Samoni‑Rantou și G. Alexaki, precum și de domnul K. Boskovits, în calitate de agenți;
– pentru guvernul spaniol, de doamna N. Díaz Abad, în calitate de agent;
– pentru guvernul francez, de doamnele E. Belliard și B. Beaupère‑Manokha, precum și de domnii G. de Bergues și A. Adam, în calitate de agenți;
– pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri și de domnul M. Fiorilli, în calitate de agenți, asistați de M. G. Nori, vice‑avvocato generale dello Stato;
– pentru guvernul cipriot, de doamnele V. Christoforou și M. Chatzigeorgiou, în calitate de agenți;
– pentru guvernul lituanian, de domnul I. Jarukaitis, în calitate de agent;
– pentru guvernul luxemburghez, de domnul C. Schiltz, în calitate de agent, asistat de P.‑E. Partsch, avocat;
– pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels și de domnul Y. de Vries, în calitate de agenți;
– pentru guvernul polonez, de domnii M. Dowgielewicz și M. Szpunar, în calitate de agenți;
– pentru guvernul portughez, de domnii L. Fernandez și J. Negrão, precum și de doamna M. L. Duarte, în calitate de agenți;
– pentru guvernul român, de domnul A. Popescu și de doamna M.‑L. Colonescu, în calitate de agenți, asistați de doamnele E. Gane și A. Stoia, consilieri;
– pentru guvernul sloven, de doamnele V. Klemenc și T. Mihelič Žitko, în calitate de agenți;
– pentru guvernul finlandez, de doamna A. Guimaraes‑Purokoski și de domnul J. Heliskoski, în calitate de agenți;
– pentru guvernul suedez, de doamna A. Falk și de domnul A. Engman, în calitate de agenți;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamnele I. Rao și F. Penlington, în calitate de agenți, asistate de domnul A. Dashwood, barrister;
– pentru Parlamentul European, de domnii E. Perillo și K. Bradley, precum și de doamna M. Dean, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de domnii L. Romero Requena, J.‑P. Keppenne și H. Krämer, în calitate de agenți,
după ascultarea în camera de consiliu, la 2 iulie 2010, a domnului P. Mengozzi, prim‑avocat general, a doamnelor J. Kokott și E. Sharpston, a domnilor Y. Bot și J. Mazák, a doamnei V. Trstenjak, a domnilor N. Jääskinen și P. Cruz Villalón, avocați generali,
emite prezentul
Aviz
Cererea de emitere a unui aviz
1. Cererea de emitere a unui aviz prezentată Curții de Consiliul Uniunii Europene are următorul cuprins:
„Acordul preconizat, prin care se creează un sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete (denumit în prezent «Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare»), este compatibil cu dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene?”
2. Consiliul a transmis Curții, ca anexe la cererea sa:
– Documentul 8588/09 al Consiliului din 7 aprilie 2009 privind Propunerea revizuită de regulament al Consiliului privind brevetul comunitar, elaborat de președinția Consiliului în atenția grupului „Proprietate intelectuală” (Brevete);
– Documentul 7928/09 al Consiliului din 23 martie 2009 privind un text revizuit al președinției referitor la un proiect de acord privind Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare și la un proiect de statut al acestui tribunal;
– Documentul 7927/09 al Consiliului din 23 martie 2009 privind o recomandare a Comisiei către Consiliu de autorizare a Comisiei în vederea deschiderii negocierilor cu privire la adoptarea unui acord internațional de „creare a unui sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete” europene și comunitare.
Proiectul de acord privind Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare
3. Convenția privind eliberarea brevetelor europene (denumită în continuare „CBE”), semnată la München la 5 octombrie 1973, este un tratat la care în prezent sunt părți 38 de state, printre care toate statele membre ale Uniunii Europene. Aceasta din urmă nu este parte la CBE. Convenția menționată prevede o procedură unică de eliberare a brevetelor europene de către Oficiul European de Brevete (denumit în continuare „OEB”). Deși procedura de eliberare a acestui titlu este unică, brevetul european se compune dintr‑un ansamblu de brevete naționale, reglementat fiecare de dreptul intern al statelor pe care titularul le‑a desemnat.
4. În cursul anului 2000, Consiliul European a relansat discuțiile privind un viitor brevet comunitar. La 5 iulie 2000, Comisia Europeană a depus o Propunere de regulament al Consiliului privind brevetul comunitar [COM(2000) 412 final] care prevede aderarea Comunității la CBE, crearea unui titlu unitar de proprietate industrială valabil pentru întreaga Comunitate și eliberarea acestui titlu de către OEB.
5. În urma concluziilor Consiliului „Competitivitate” din 4 decembrie 2006 și ale Consiliului European din 8 și 9 martie 2007, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului, la 3 aprilie 2007, o comunicare intitulată „Îmbunătățirea sistemului de brevetare în Europa” [COM(2007) 165 final].
6. În special, Comisia a propus crearea unui sistem integrat pentru brevetul european și pentru viitorul brevet comunitar. Acesta din urmă ar fi eliberat de către OEB în temeiul dispozițiilor CBE, ar avea un caracter unitar și autonom, producând aceleași efecte în întreaga Uniune Europeană, și nu ar putea fi eliberat, transmis, revocat sau declarat caduc decât pentru acest spațiu teritorial. Dispozițiile CBE ar fi aplicabile brevetului comunitar în măsura în care Regulamentul privind brevetul comunitar nu ar prevedea norme specifice.
7. În cadrul lucrărilor Consiliului a fost de asemenea elaborat un proiect de acord internațional, care ar urma să se încheie între statele membre, Uniunea Europeană și statele terțe membre ale CBE (denumit în continuare „proiectul de acord”), care instituie o instanță competentă pentru soluționarea litigiilor în materie de brevete europene și comunitare.
8. Acordul preconizat ar institui un tribunal pentru brevete europene și comunitare (denumit în continuare „TB”), compus dintr‑un tribunal de primă instanță, care ar cuprinde o divizie centrală și divizii locale și regionale, și o curte de apel, acesta fiind competentă să soluționeze apelurile formulate împotriva deciziilor pronunțate de tribunalul de primă instanță. Al treilea organ al TB ar fi o grefă comună.
Dispozițiile proiectului de acord
9. Articolul 14a din acest proiect prevede:
„Dreptul aplicabil
(1) În judecarea unei cauze introduse în temeiul prezentului acord, Tribunalul [pentru Brevete] respectă dreptul comunitar și își întemeiază hotărârile pe:
(a) prezentul acord;
(b) dreptul comunitar direct aplicabil, în special Regulamentul [...] al Consiliului privind brevetul comunitar, și pe legislația națională a statelor contractante de punere în aplicare a dreptului comunitar; […]
(c) Convenția privind brevetul european și legislația națională adoptată de statele contractante în conformitate cu respectiva convenție și
(d) orice dispoziție cuprinsă în acordurile internaționale aplicabile brevetelor, având forță juridică obligatorie pentru toate părțile contractante.
(2) În măsura în care Tribunalul [pentru Brevete] își întemeiază hotărârile pe legislația națională a statelor contractante, legea aplicabilă se determină:
(a) prin dispozițiile legislației comunitare direct aplicabile sau
(b) în lipsa dispozițiilor legislației comunitare direct aplicabile, prin instrumentele internaționale de drept internațional privat la care sunt parte toate părțile contractante sau
(c) în lipsa dispozițiilor prevăzute la litera (a) [și] la litera (b), prin dispozițiile naționale de drept internațional privat astfel cum sunt determinate de Tribunalul [pentru Brevete].
(3) Un stat contractant care nu este parte la Acordul privind Spațiul Economic European adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a respecta legislația comunitară din domeniul dreptului material al brevetelor.”
10. Articolul 15 din proiectul de acord are următorul cuprins:
„Competența
(1) Tribunalul [pentru Brevete] are competență exclusivă cu privire la:
(a) acțiunile în contrafacere sau privind riscul de contrafacere a brevetelor și a certificatelor suplimentare de protecție și mijloacele de protecție conexe, inclusiv cererile reconvenționale privitoare la licențe;
(a 1) acțiunile în constatarea inexistenței contrafacerii;
(b) acțiunile având ca obiect adoptarea unor măsuri provizorii și asigurătorii sau pronunțarea unor ordonanțe;
(c) acțiunile în revocare sau cererile reconvenționale de revocare a brevetelor;
(d) acțiunile în despăgubire sau în compensații care derivă din protecția provizorie conferită de o cerere de brevet publicată;
(e) acțiunile privitoare la utilizarea invenției înainte de acordarea brevetului sau la dreptul întemeiat pe utilizarea anterioară a brevetului;
(f) acțiunile pentru acordarea sau revocarea licențelor obligatorii privitoare la brevetele comunitare și
(g) acțiunile privind compensații pentru licențe […]
(2) Instanțele naționale ale statelor contractante sunt competente în materie de acțiuni privitoare la brevetele comunitare și la brevetele europene care nu intră în sfera competenței exclusive a Tribunalului [pentru Brevete].”
11. Competențele teritoriale ale diferitelor divizii ale Tribunalului de Primă Instanță al TB sunt definite la articolul 15a alineatul (1) din proiectul de acord astfel:
„Acțiunile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) punctele (a), (b), (d) și (e) sunt introduse în fața:
(a) diviziei locale situate pe teritoriul statului contractant sau în care contrafacerea sau riscul de contrafacere s‑a produs sau se poate produce ori la divizia regională la care statul contractant participă sau
(b) diviziei locale situate pe teritoriul statului contractant în care pârâtul are domiciliul sau în fața diviziei regionale la care statul membru menționat participă.
Acțiunile formulate împotriva pârâților care au domiciliul în afara teritoriului statelor contractante se introduc la divizia locală sau la divizia regională în conformitate cu punctul (a).
Dacă pe teritoriul statului contractant nu se află nicio divizie locală și dacă acesta din urmă nu participă la nicio divizie regională, acțiunile se introduc la divizia centrală.”
12. Articolul 48 din proiectul menționat prevede:
„(1) În momentul în care Tribunalul de Primă Instanță este învestit cu o chestiune de interpretare a Tratatului [CE] sau legată de validitatea și interpretarea actelor instituțiilor Comunității Europene, acesta poate solicita Curții de Justiție […] să hotărască asupra chestiunii respective, dacă consideră necesar să o învestească în ceea ce privește această chestiune. În momentul în care Curtea de Apel este învestită cu o astfel de chestiune, aceasta solicită o hotărâre a Curții de Justiție […] în privința acestei chestiuni.
(2) Hotărârea Curții de Justiție […] privind interpretarea Tratatului [CE] sau validitatea și interpretarea actelor instituțiilor Comunității Europene produce efecte juridice obligatorii față de Tribunalul de Primă Instanță și Curtea de Apel.”
Aprecieri formulate de Consiliu în cererea sa de emitere a unui aviz
13. Consiliul arată că „majoritatea [membrilor săi] consideră că acordul preconizat constituie un mijloc acceptabil din punct de vedere juridic de a realiza obiectivele vizate. Cu toate acestea, au fost exprimate și dezbătute anumite preocupări de ordin juridic”. Consiliul precizează că „diferitele aspecte abordate sunt prezentate în mod neutru, fără a se menționa nivelul de susținere a diferitelor abordări, și că [acesta] nu adoptă o poziție nici în favoarea uneia, nici în favoarea alteia dintre soluțiile propuse”.
14. Consiliul consideră că acordul preconizat nu afectează competențele Curții. Statele membre ar trebui să poată organiza structura sistemului jurisdicțional vizat în modul pe care îl consideră corespunzător, inclusiv prin instituirea unei instanțe cu caracter internațional.
15. Consiliul subliniază că obligația de a respecta dreptul Uniunii care revine TB ar trebui să aibă un domeniu de aplicare foarte extins, în măsura în care aceasta se referă nu numai la tratate și la actele adoptate de instituții, ci și la principiile generale ale ordinii juridice a Uniunii și la jurisprudența Curții.
Rezumatul observațiilor prezentate Curții
16. Prin observațiile prezentate se solicită fie respingerea cererii de emitere a unui aviz ca inadmisibilă, fie se concluzionează că proiectul de acord nu este compatibil cu tratatele, fie că este necesar să se aducă modificări proiectului menționat în vederea asigurării conformității sale cu tratatele, fie că acordul preconizat este compatibil cu acestea din urmă.
Observații referitoare la admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz
17. Parlamentul European și guvernul spaniol susțin, în esență, că cererea de emitere a unui aviz este prematură și se întemeiază pe informații incomplete și insuficiente, având în vedere obiectul acordului preconizat, stadiul lucrărilor pregătitoare, precum și contextul instituțional și juridic. La rândul său, Parlamentul European apreciază că s‑a adus atingere principiului echilibrului instituțional, întrucât nu a fost consultat de Consiliu cu privire la Proiectul de regulament privind brevetul comunitar.
18. Irlanda, deși declară că susține cererea de emitere a unui aviz, consideră că Curtea trebuie să se asigure că este competentă să se pronunțe cu privire la această cerere, în special având în vedere stadiul procesului de negociere. Astfel, textul supus avizului Curții nu ar constitui încă, în mare măsură, decât un document de lucru care nu a obținut acordul tuturor membrilor Consiliului.
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord nu este compatibil cu tratatele
19. Irlanda, precum și guvernele elen, spaniol (cu titlu subsidiar), italian, cipriot, lituanian și luxemburghez apreciază că proiectul de acord nu este compatibil cu tratatele.
20. Irlanda susține că proiectul de acord nu asigură respectarea supremației dispozițiilor dreptului Uniunii care ar putea fi invocate în litigiile aflate pe rolul TB. Acesta nu ar garanta nici impunerea în sarcina acestei instanțe a unei obligații de interpretare prin care să se urmărească evitarea, în cea mai mare măsură posibilă, a conflictelor între dispozițiile dreptului Uniunii pe care ar trebui să le aplice și alte dispoziții naționale și internaționale eventual aplicabile.
21. Guvernul elen remarcă faptul că dispozițiile proiectului de acord privind crearea și funcționarea diviziilor Tribunalului de Primă Instanță din cadrul TB care au sediul în state terțe și care sunt competente în materie de brevete comunitare pun problema menținerii autonomiei ordinii juridice și a sistemului jurisdicțional al Uniunii. Astfel, tratatele ar fi stabilit un cadru juridic obligatoriu în care instituțiile Uniunii și statele membre trebuie să acționeze atunci când aleg atât metoda generală, cât și dispozițiile concrete referitoare la soluționarea litigiilor privind titlurile de proprietate industrială.
22. Guvernul spaniol a subliniat, cu titlu subsidiar, că proiectul de acord nu este compatibil cu tratatele întrucât aduce atingere în special articolelor 19 TUE și 344 TFUE, în măsura în care este pus în discuție monopolul jurisdicțional de care beneficiază Curtea pentru soluționarea litigiilor în domeniul dreptului Uniunii. În plus, sistemul în cauză nu ar garanta supremația dreptului Uniunii întrucât TB nu va fi inclus în structura jurisdicțională a niciunui stat membru, neîndeplinirile obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii săvârșite de o astfel de instanță nefiind, așadar, supuse niciunui tip de control.
23. Guvernul italian subliniază că proiectul de acord are forma unui act de drept internațional prin care statele membre și statele părți la CBE transferă competențele lor constituționale în materie jurisdicțională unei instanțe internaționale. Întrucât în prezent nu ar exista un titlu de brevet care să acopere teritoriul tuturor statelor membre și nici un sistem unitar de soluționare a litigiilor din acest domeniu, Uniunea nu ar fi împuternicită să transfere competența sa jurisdicțională unei instanțe internaționale. Aderarea Uniunii la CBE nu ar avea niciun efect asupra acestei aprecieri, deoarece instanța internațională pe care intenționează să o creeze nu ar fi un organ reglementat de CBE. În consecință, în lipsa unui temei juridic, acordul preconizat nu ar fi compatibil cu dispozițiile tratatelor.
24. Guvernul cipriot apreciază că instituirea TB este contrară competențelor exclusive ale Curții și ale Tribunalului, astfel cum sunt definite în cadrul diferitelor căi de atac prevăzute de tratate.
25. Guvernul lituanian consideră că, având în vedere faptul că acordul preconizat nu poate fi încheiat în temeiul dispozițiilor tratatelor, acesta ar fi incompatibil cu tratatele. Proiectul de acord nu ar garanta asigurarea autonomiei dreptului Uniunii și a naturii fundamentale a competențelor atribuite de tratate instituțiilor Uniunii.
26. Guvernul luxemburghez susține că tratatele nu conferă niciun temei legal care să permită transferarea unor competențe de tipul celor vizate în proiectul de acord unei instanțe precum TB. Dispozițiile dreptului Uniunii și jurisprudența Curții care reglementează autonomia și omogenitatea ordinii juridice și a sistemului jurisdicțional al Uniunii s‑ar opune creării unei astfel de instanțe. Tratatele și jurisprudența Curții ar impune ca, în fapt, competențele pe care acordul preconizat urmărește să le atribuie TB să nu poată fi exercitate decât de Curte însăși.
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord este compatibil cu tratatele sub rezerva unor modificări aduse proiectului menționat
27. Parlamentul European, cu titlu subsidiar, guvernele belgian și francez, precum și Comisia, deși consideră că proiectul de acord este, în principiu, compatibil cu tratatele, propun o serie de modificări la acest proiect.
28. În ipoteza în care Curtea ar declara admisibilă cererea Consiliului, Parlamentul European apreciază că ar fi recomandabil să se indice, în chiar textul acordului, domeniul de aplicare foarte extins al obligației care îi incumbă TB de a respecta dreptul Uniunii și jurisprudența Curții, inclusiv hotărârile viitoare ale acesteia. De asemenea, ar trebui să se precizeze că TB va fi obligat să asigure protecția drepturilor fundamentale.
29. În ceea ce privește procedura trimiterii preliminare propusă, Parlamentul European remarcă faptul că ar trebui să se introducă un sistem prin intermediul căruia Comisia ar putea interveni în cadrul procedurilor introduse în fața TB. De asemenea, ar putea să fie utilă impunerea în sarcina TB a unei obligații exprese de a adresa Curții orice întrebare privind validitatea unei dispoziții de drept al Uniunii.
30. Guvernul belgian propune Curții să răspundă la cererea de emitere a unui aviz formulată de Consiliu în sensul că acordul preconizat este compatibil cu tratatele cu condiția ca competența atribuită Curții în materie preliminară să fie completată prin mecanisme care să permită asigurarea respectării supremației și efectivității dreptului Uniunii.
31. Guvernul francez susține că proiectul de acord este, în principiu, compatibil cu tratatele. Cu toate acestea, procedura de trimitere preliminară prevăzută ar trebui să fie completată printr‑un mecanism aflat la dispoziția părților și/sau, eventual, a statelor membre, precum și a Comisiei, în vederea asigurării respectării de către TB a supremației și a efectivității dreptului Uniunii. De asemenea, s‑ar putea avea în vedere instituirea unui recurs în interesul legii la sesizarea Comisiei sau a unui stat membru ori a unei proceduri de reexaminare de către Curte a hotărârilor Curții de Apel din cadrul TB, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau pentru coerența dreptului Uniunii.
32. Comisia apreciază că acordul preconizat este compatibil cu dispozițiile tratatelor, cu condiția ca posibilitatea de a denunța acest acord în orice moment să fie recunoscută expres nu numai statelor terțe, ci și Uniunii și statelor membre.
Observații prin care se concluzionează că proiectul de acord este compatibil cu tratatele
33. Guvernele ceh, danez, german, eston, olandez, polonez, portughez, român, sloven, finlandez, suedez, precum și guvernul Regatului Unit susțin că proiectul de acord este compatibil cu tratatele.
34. Guvernul ceh apreciază că acest proiect de acord este compatibil cu tratatele în măsura în care respectă cerințele referitoare la protecția autonomiei dreptului Uniunii și a supremației acestuia, TB având în special posibilitatea de a sesiza Curtea cu cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare.
35. Guvernul danez subliniază că proiectul de acord nu este contrar normelor instituționale prevăzute de tratate și că acordul ar trebui încheiat atât de Uniune, cât și de statele membre ale acesteia, în temeiul articolelor 81 TFUE și 114 TFUE.
36. Guvernul german consideră că sistemul de control jurisdicțional prevăzut în proiectul de acord este conform cu tratatele. În special, articolul 262 TFUE nu s‑ar opune acestui sistem. Pe de altă parte, supremația și autonomia ordinii juridice a Uniunii ar fi asigurate. Sistemul jurisdicțional prevăzut nu ar atrage o „denaturare” a competențelor Curții și nu ar supune Uniunea unei anumite interpretări a dreptului în ceea ce privește exercitarea competențelor sale interne.
37. Guvernul eston remarcă faptul că proiectul de acord privește nu numai competențele Uniunii, ci și pe cele ale statelor membre, astfel încât articolul 352 TFUE constituie temeiul juridic adecvat pentru încheierea acordului în cauză. Prin proiectul de acord nu s‑ar aduce atingere nici supremației, nici autonomiei ordinii juridice a Uniunii și nici competențelor Curții.
38. Guvernul olandez subliniază că articolul 262 TFUE nu se opune proiectului de acord. Pe de altă parte, acesta din urmă nu ar aduce atingere unității și integrității dreptului Uniunii. Acordul preconizat nu ar avea drept consecință nici modificarea sistemului de protecție juridică și de control jurisdicțional exercitat de instanțele naționale și de instanțele Uniunii, astfel cum este prevăzut în tratate, și nici nu ar aduce atingere acestuia.
39. Guvernul polonez susține că acordarea competențelor preconizate către TB este în principiu compatibilă cu tratatele și că articolul 262 TFUE nu se opune acesteia. Având în vedere lipsa unui act al Uniunii care să privească domeniul brevetelor, Curții nu i s‑ar fi atribuit o competență exclusivă în acest domeniu. În plus, proiectul de acord nu ar aduce atingere supremației dreptului Uniunii. Procedura trimiterii preliminare prevăzută ar garanta uniformitatea și coerența dreptului Uniunii în domeniul în discuție.
40. Guvernul portughez susține că acordarea competențelor preconizate către TB este compatibilă cu tratatele. Obiecțiunile invocate cu privire la riscurile la care sunt supuse supremația și autonomia ordinii juridice a Uniunii nu ar fi fondate. Având în vedere complexitatea materiei și obiectivul instituirii unui sistem unitar de protecție a proprietății intelectuale în Europa, ar trebui căutate „soluții flexibile” care să poată răspunde acestui obiectiv. Proiectul de acord ar răspunde acestei provocări.
41. Guvernul român remarcă faptul că autonomia ordinii juridice a Uniunii este garantată prin obligația TB de a respecta dreptul Uniunii, prin posibilitatea sau prin obligația TB, după caz, de a sesiza Curtea cu întrebări preliminare, precum și prin efectele obligatorii ale hotărârilor pronunțate de Curte în cadrul acestei proceduri. În plus, nicio dispoziție a tratatelor nu s‑ar opune ca un acord internațional să confere Curții o competență de interpretare a dispozițiilor unui astfel de acord în scopul eventualei aplicării a acestuia în state terțe.
42. Guvernul sloven apreciază că atribuirea în favoarea TB a unei competențe exclusive referitoare la litigiile privind validitatea și/sau efectele unui brevet comunitar este compatibilă cu tratatele. Nici articolul 257 TFUE, nici articolul 262 TFUE nu ar anticipa alegerea cadrului jurisdicțional în materie. Articolele 14a și 48 din proiectul de acord ar garanta autonomia și respectarea ordinii juridice a Uniunii.
43. Guvernul finlandez susține că, în măsura în care acordul preconizat are ca obiect și conținut crearea unui sistem jurisdicțional internațional în materie de brevete, încheierea acestui acord în numele Uniunii trebuie să fie întemeiată atât pe articolul 262 TFUE, cât și pe articolul 352 TFUE. Pe de altă parte, proiectul de acord nu ar ridica nicio problemă de compatibilitate cu tratatele.
44. Guvernul suedez subliniază că proiectul de acord garantează o aplicare uniformă a dreptului Uniunii. Competențele Curții nu ar fi denaturate și nu s‑ar aduce atingere competenței exclusive a acesteia de a controla legalitatea actelor Uniunii.
45. Guvernul Regatului Unit consideră că acordul preconizat trebuie încheiat sub formă de acord mixt. Natura fundamentală a competențelor Curții ar fi asigurată în cadrul sistemului de soluționare a litigiilor prevăzut de acordul preconizat, în măsura în care nu s‑ar aduce atingere nici competenței exclusive a Curții, nici efectului obligatoriu al deciziilor sale. Atribuirea TB a unor competențe pentru cauze care privesc validitatea și/sau aplicarea brevetelor comunitare ar fi compatibilă cu Tratatul FUE. În cadrul sistemului de soluționare a litigiilor prevăzut de acordul preconizat, supremația dreptului Uniunii ar fi garantată. Procedura trimiterii preliminare prevăzută la articolul 48 din proiectul de acord, care conferă TB competența de a adresa Curții întrebări preliminare, ar fi compatibilă cu tratatele.
Poziția Curții
Cu privire la admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz
46. Observațiile care au fost formulate în ceea ce privește admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz privesc, în esență, trei aspecte, respectiv, în primul rând, gradul de precizie al conținutului acordului preconizat, în al doilea rând, stadiul lucrărilor pregătitoare și, în al treilea rând, respectarea echilibrului instituțional.
47. Înainte de a răspunde la aceste trei întrebări, trebuie amintit că, potrivit articolului 218 alineatul (11) TFUE, Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un stat membru poate obține avizul Curții cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispozițiile tratatelor. Această dispoziție urmărește să prevină complicațiile care ar rezulta din contestarea în justiție a compatibilității cu tratatele a acordurilor internaționale care angajează Comunitatea (a se vedea în special Avizul 2/94 din 28 martie 1996, Rec., p. I‑1759, punctul 3, și Avizul 1/08 din 30 noiembrie 2009, Rep., p. I‑11129, punctul 107).
48. Astfel, o decizie judiciară care constată eventual, după încheierea unui acord internațional care angajează Uniunea, că acesta este, având în vedere fie conținutul său, fie procedura adoptată pentru încheierea sa, incompatibil cu dispozițiile tratatelor ar crea cu siguranță, nu numai pe planul intern al Uniunii, ci și pe cel al relațiilor internaționale, dificultăți serioase și ar risca să prejudicieze toate persoanele interesate, inclusiv statele terțe (a se vedea Avizul 3/94 din 13 decembrie 1995, Rec., p. I‑4577, punctul 17).
49. În primul rând, în ceea ce privește aspectul privind gradul de precizie al proiectului de acord, trebuie amintit că, atunci când Curtea se pronunță cu privire la compatibilitatea dispozițiilor acordului preconizat cu normele tratatului, este necesar ca aceasta să dispună de elemente suficiente referitoare la însuși conținutul acordului menționat (a se vedea Avizul 2/94, citat anterior, punctele 20-22).
50. În speță, Consiliul a furnizat Curții textul complet al proiectului de acord, care cuprinde, printre altele, dispoziții privind organizarea și modalitățile de funcționare ale TB, competențele sale și diferitele tipuri de acțiuni, precum și dreptul aplicabil și efectele deciziilor acestei instanțe.
51. În plus, trebuie să se sublinieze că împrejurările în care este prezentat proiectul de acord sunt menționate în cererea de emitere a avizului. Astfel, acest proiect face parte dintr‑un ansamblu de măsuri, aflate în prezent în studiu la diferite organisme ale Uniunii, precum crearea unui brevet comunitar ca nou titlu de proprietate intelectuală și aderarea Uniunii la CBE.
52. În aceste împrejurări, Curtea consideră că dispune de suficiente informații privind conținutul și contextul acordului preconizat.
53. În al doilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă procesul decizional privind proiectul de acord a ajuns într‑un stadiu suficient de avansat pentru a permite Curții să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestui proiect cu tratatele, trebuie amintit că Curtea poate fi sesizată cu o cerere de emitere a unui aviz înainte de începerea negocierilor la nivel internațional, atunci când obiectul acordului preconizat este cunoscut, deși există o serie de alternative încă disponibile și de divergențe referitoare la redactarea textelor în discuție, dacă documentele prezentate Curții permit acesteia să își formeze o opinie suficient de sigură cu privire la întrebarea adresată de Consiliu (a se vedea în acest sens Avizul 1/78 din 4 octombrie 1979, Rec., p. 2871, punctul 34) și că admisibilitatea cererii de emitere a unui aviz nu poate fi contestată pentru motivul că Consiliul nu ar fi adoptat încă decizia de deschidere a negocierilor la nivel internațional (a se vedea Avizul 2/94, citat anterior, punctul 13).
54. Referitor la prezenta cerere, trebuie să se sublinieze că proiectul de creare a unui sistem jurisdicțional unic în materie de brevete se afla în studiu la Consiliu la momentul sesizării Curții. Împrejurarea că proiectul de acord sau anumite proiecte de măsuri legislative strâns legate de acesta, precum Propunerea de regulament privind brevetul comunitar, nu beneficiază, pentru moment, de susținere unanimă în cadrul Consiliului nu poate afecta, în sine, admisibilitatea prezentei cereri de emitere a unui aviz.
55. În al treilea rând, în ceea ce privește problema echilibrului instituțional, trebuie să se observe că posibilitatea de a introduce o cerere de emitere a unui aviz, în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE, nu presupune, ca o condiție prealabilă, un acord definitiv între instituțiile în cauză. Astfel, dreptul acordat Consiliului, Parlamentului European, Comisiei și statelor membre de a solicita Curții emiterea unui aviz poate fi exercitat în mod individual, fără a se pune de acord și fără a aștepta rezultatul final al unei proceduri legislative conexe. În orice caz, Parlamentul European își păstrează dreptul de a formula el însuși o cerere de emitere a unui aviz.
56. Astfel, împrejurarea că adoptarea acordului respectiv nu va putea interveni decât după consultarea sau chiar aprobarea Parlamentului European și că adoptarea la nivelul Uniunii a unor eventuale măsuri legislative de însoțire, precum viitorul Regulament privind brevetul comunitar, va fi supusă unei proceduri legislative care implică această instituție nu ar produce niciun efect asupra posibilității acordate Consiliului, în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE, de a solicita emiterea unui aviz de către Curte.
57. În consecință, cererea de emitere a unui aviz formulată de Consiliu este admisibilă.
Cu privire la fond
Observații preliminare
58. Deși prezenta cerere de emitere a unui aviz și observațiile prezentate Curții fac referire la dispozițiile Tratatului UE și ale Tratatului CE, problemele în discuție trebuie totuși examinate în temeiul dispozițiilor Tratatului UE și ale Tratatului FUE, care au intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, mai precis, după depunerea cererii Consiliului, la 6 iulie 2009.
59. De asemenea, trebuie să se precizeze că principala problemă ridicată în prezenta cerere de emitere a unui aviz nu privește competențele TB în materia brevetului european, ci pe cele referitoare la viitorul brevet comunitar.
Cu privire la compatibilitatea proiectului de acord cu tratatele
60. Mai întâi, Curtea consideră util să răspundă la observațiile prezentate de un anumit număr de state membre, potrivit cărora articolele 262 TFUE și 344 TFUE s‑ar putea opune transferului de competențe avut în vedere.
61. În ceea ce privește articolul 262 TFUE, acesta nu se poate opune creării TB. Deși este adevărat că articolul în cauză permite să se încredințeze Curții unele dintre competențele care se prevede să fie acordate TB, modalitatea indicată de articolul menționat nu este singura posibilă pentru crearea unei instanțe unice în materie de brevete.
62. Astfel, articolul 262 TFUE prevede posibilitatea de a extinde competențele instanțelor Uniunii la litigii în legătură cu aplicarea actelor Uniunii care creează titluri europene de proprietate intelectuală. În consecință, acesta nu instituie un monopol al Curții în domeniul în discuție și nici nu anticipează alegerea cadrului jurisdicțional care poate fi instituit pentru litigiile între particulari referitoare la titlurile de proprietate intelectuală.
63. Crearea TB nu poate aduce atingere nici articolului 344 TFUE, întrucât acest articol se limitează să interzică statelor membre să supună un diferend cu privire la interpretarea sau la aplicarea tratatelor unui alt mod de soluționare decât cele prevăzute de acestea. Or, competențele pe care proiectul de acord intenționează să le atribuie TB ar privi în mod exclusiv litigiile între particulari în domeniul brevetelor.
64. Întrucât proiectul de acord stabilește, în esență, o nouă structură jurisdicțională, trebuie să se amintească, în primul rând, elementele fundamentale ale ordinii juridice și ale sistemului jurisdicțional al Uniunii, astfel cum au fost instituite prin tratatele fondatoare și dezvoltate de jurisprudența Curții, în scopul aprecierii compatibilității cu elementele menționate a creării TB.
65. Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, tratatele fondatoare ale Uniunii au instituit o nouă ordine juridică, dotată cu instituții proprii, în favoarea căreia statele și‑au limitat drepturile suverane în domenii din ce în ce mai extinse și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora (a se vedea în special Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend & Loos, 26/62, Rec., p. 1, 3, precum și Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, Rec., p. 1141, 1149). Caracteristicile esențiale ale ordinii juridice a Uniunii astfel constituite sunt, în special, supremația acesteia în raport cu dreptul statelor membre și efectul direct al unei întregi serii de dispoziții aplicabile statelor membre și resortisanților lor (a se vedea Avizul 1/91 din 14 decembrie 1991, Rec., p. I‑6079, punctul 21).
66. Astfel cum rezultă din articolul 19 alineatul (1) TUE, Curtea și instanțele statelor membre asigură respectarea acestei ordini juridice și a sistemului jurisdicțional al Uniunii.
67. În plus, Curtea are obligația de a asigura respectarea autonomiei ordinii juridice a Uniunii astfel cum a fost instituită de tratate (a se vedea Avizul 1/91, citat anterior, punctul 35).
68. De asemenea, trebuie să se sublinieze faptul că revine statelor membre, în special în temeiul principiului cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE, obligația de a asigura aplicarea și respectarea dreptului Uniunii pe teritoriul lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 1998, Oelmühle și Schmidt Söhne, C‑298/96, Rec., p. I‑4767, punctul 23). În plus, în temeiul celui de al doilea paragraf al aceleași dispoziții, statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. În aceste împrejurări, revine instanțelor naționale și Curții obligația de asigurare a deplinei aplicări a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și a protecției jurisdicționale a drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dreptului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C‑432/05, Rep., p. I‑2271, punctul 38 și jurisprudența citată).
69. Astfel, instanța națională îndeplinește în colaborare cu Curtea funcția care le este atribuită în comun în scopul de a garanta respectarea legalității în aplicarea și în interpretarea tratatelor (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 1981, Foglia, 244/80, Rec., p. 3045, punctul 16, precum și Hotărârea din 15 iunie 1995, Zabala Erasun și alții, C‑422/93-C‑424/93, Rec., p. I‑1567, punctul 15).
70. Sistemul jurisdicțional al Uniunii este, pe de altă parte, constituit dintr‑un sistem complet de căi de atac și de proceduri, destinat să asigure controlul legalității actelor instituțiilor (a se vedea în special Hotărârea din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, C‑50/00 P, Rec., p. I‑6677, punctul 40).
71. În ceea ce privește caracteristicile TB, trebuie să se remarce mai întâi că această instanță se află în afara cadrului instituțional și jurisdicțional al Uniunii. Astfel, acesta nu face parte din sistemul jurisdicțional prevăzut la articolul 19 alineatul (1) TUE. TB este o organizație care are personalitate juridică proprie în temeiul dreptului internațional.
72. În conformitate cu dispozițiile articolului 15 din proiectul de acord, TB este învestit cu competențe exclusive în ceea ce privește un număr important de acțiuni formulate de particulari în domeniul brevetelor. Această competență privește, în special, acțiunile în contrafacere sau privind riscul de contrafacere a brevetelor, cererile reconvenționale privitoare la licențe, acțiunile în constatarea inexistenței contrafacerii, acțiunile având ca obiect adoptarea unor măsuri provizorii și asigurătorii, acțiunile în revocare sau cererile reconvenționale de revocare a brevetelor, acțiunile în despăgubire sau în compensații care derivă din protecția provizorie conferită de o cerere de brevet publicată, acțiunile privitoare la utilizarea invenției înainte de acordarea brevetului sau la dreptul întemeiat pe utilizarea anterioară a brevetului, acțiunile pentru acordarea sau revocarea licențelor obligatorii privitoare la brevetele comunitare, precum și acțiunile privind compensații pentru licențe. Sub acest aspect, instanțele statelor contractante, inclusiv cele ale statelor membre, sunt private de aceste competențe și nu păstrează, în consecință, decât atribuții care nu intră în competențele exclusive ale TB.
73. Trebuie să se adauge că, în conformitate cu articolul 14a din proiectul de acord, în exercitarea funcției sale, TB are sarcina de a interpreta și de a aplica dreptul Uniunii. Acestei instanțe i se atribuie principalele competențe materiale, care revin în general instanțelor naționale, de a soluționa litigii care aparțin domeniului brevetului comunitar și de a asigura, în acest domeniu, deplina aplicare a dreptului Uniunii, precum și protecția jurisdicțională a drepturilor conferite justițiabililor în temeiul acestui drept.
74. Fiind vorba despre un acord internațional care prevede crearea unei instanțe care are sarcina să interpreteze dispozițiile acestuia, Curtea a statuat, desigur, că un astfel de acord nu este, în principiu, incompatibil cu dreptul Uniunii. Astfel, competența Uniunii în domeniul relațiilor internaționale și capacitatea acesteia de a încheia acorduri internaționale implică în mod obligatoriu posibilitatea de a se supune deciziilor unei instanțe create sau desemnate în temeiul unor asemenea acorduri, în măsura în care se referă la interpretarea și la aplicarea dispozițiilor acestora (a se vedea Avizul 1/91, citat anterior, punctele 40 și 70).
75. În plus, Curtea a subliniat că un acord internațional încheiat cu state terțe poate atribui Curții noi competențe jurisdicționale cu condiția ca această atribuire să nu afecteze rolul Curții astfel cum a fost conceput acesta în Tratatele UE și FUE (a se vedea, prin analogie, Avizul 1/92 din 10 aprilie 1992, Rec., p. I‑2821, punctul 32).
76. De asemenea, Curtea a precizat că un acord internațional poate produce efecte cu privire la propriile competențe dacă cerințele esențiale privind menținerea naturii acestora sunt îndeplinite și dacă, așadar, nu se aduce atingere autonomiei ordinii juridice a Uniunii (a se vedea Avizul 1/00 din 18 aprilie 2002, Rec., p. I‑3493, punctele 21, 23 și 26).
77. Cu toate acestea, sistemele jurisdicționale care au făcut obiectul avizelor menționate anterior vizau, în esență, soluționarea litigiilor privind interpretarea sau aplicarea dispozițiilor în sine ale acordurilor internaționale în discuție. În plus, deși prevedeau competențe speciale pentru instanțele statelor terțe privind sesizarea Curții cu trimiteri preliminare, sistemele menționate nu afectau competențele instanțelor statelor membre privind interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii și nici posibilitatea sau chiar obligația acestora din urmă de a sesiza Curtea cu titlu preliminar și competența acesteia de a răspunde unor astfel de sesizări.
78. În schimb, instanța internațională în cauză în prezentul proiect de acord este chemată să interpreteze și să aplice nu numai dispozițiile acordului menționat, ci și viitorul Regulament privind brevetul comunitar, precum și alte instrumente de drept al Uniunii, în special regulamente și directive cu care regulamentul menționat ar trebui, dacă este cazul, coroborat, și anume dispoziții referitoare la alte regimuri de proprietate intelectuală, precum și norme ale Tratatului FUE privind piața internă și dreptul concurenței. De asemenea, TB poate fi chemat să soluționeze un litigiu aflat pe rolul său din perspectiva drepturilor fundamentale și a principiilor generale ale dreptului Uniunii sau chiar să examineze validitatea unui act al Uniunii.
79. În ceea ce privește proiectul de acord supus examinării Curții, trebuie să se remarce că TB:
– se substituie instanțelor naționale în domeniul de competențe exclusive ale acestuia prevăzute la articolul 15 din respectivul proiect de acord;
– le privează, așadar, pe acestea din urmă de posibilitatea de a sesiza Curtea cu trimiteri preliminare în domeniul menționat;
– devine, în domeniul de competențe exclusive ale acestuia, unicul interlocutor jurisdicțional al Curții în cadrul unei proceduri de trimitere preliminară privind interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii și
– are obligația, în cadrul acestor competențe, conform articolului 14a din proiectul de acord menționat, de interpretare și de aplicare a dreptului Uniunii.
80. Deși este adevărat că Curtea nu dispune de o competență pentru a se pronunța asupra acțiunilor directe între particulari în materie de brevete, întrucât această competență aparține instanțelor statelor membre, acestea din urmă nu pot totuși atribui competența de a soluționa astfel de litigii unei instanțe create printr‑un acord internațional, care ar priva instanțele menționate de misiunea lor de a pune în aplicare dreptul Uniunii, în calitate de instanțe de „drept comun” ale ordinii juridice a Uniunii, și, pentru acest motiv, de posibilitatea prevăzută la articolul 267 TFUE sau, eventual, chiar de obligația de a sesiza Curtea cu o trimitere preliminară în domeniul în discuție.
81. Or, proiectul de acord prevede un mecanism de trimitere preliminară care rezervă TB, în domeniul de aplicare al acordului menționat, posibilitatea de a sesiza Curtea cu o trimitere preliminară, lipsind instanțele naționale de posibilitatea menționată.
82. Trebuie să se sublinieze că situația TB preconizată în proiectul de acord ar fi diferită de cea a Curții de Justiție Benelux, care a făcut obiectul Hotărârii din 4 noiembrie 1997, Parfums Christian Dior (C‑337/95, Rec., p. I‑6013, punctele 21-23). Astfel, întrucât aceasta din urmă este o instanță comună mai multor state membre, aflată, în consecință, în cadrul sistemului jurisdicțional al Uniunii, deciziile sale sunt supuse unor mecanisme care pot asigura deplina eficacitate a normelor Uniunii.
83. De asemenea, trebuie amintit că articolul 267 TFUE, esențial pentru asigurarea caracterului comunitar al dreptului instituit prin tratate, are ca scop să asigure că, în toate situațiile, dreptul comunitar are același efect în toate statele membre. Mecanismul de trimitere preliminară astfel stabilit urmărește să prevină apariția unor divergențe în interpretarea dreptului Uniunii pe care instanțele naționale trebuie să îl aplice și să asigure această aplicare oferind instanței naționale un mijloc pentru a elimina dificultățile pe care le‑ar putea genera cerința de a conferi dreptului Uniunii efecte depline în cadrul sistemelor jurisdicționale ale statelor membre. În plus, instanțele naționale au cea mai largă posibilitate sau chiar obligația de a sesiza Curtea în măsura în care consideră că o cauză pendinte ridică probleme privind interpretarea sau aprecierea validității dispozițiilor dreptului Uniunii care necesită pronunțarea unei decizii de către acestea (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 1974, Rheinmühlen‑Düsseldorf, 166/73, Rec., p. 33, punctele 2 și 3, precum și Hotărârea din 12 iunie 2008, Gourmet Classic, C‑458/06, Rep., p. I‑4207, punctul 20).
84. Sistemul instituit prin articolul 267 TFUE stabilește, prin urmare, o cooperare directă între Curte și instanțele naționale, în cadrul căreia acestea din urmă participă în strânsă legătură la corecta aplicare și la interpretarea uniformă a dreptului Uniunii, precum și la protecția drepturilor conferite de această ordine juridică particularilor.
85. Din toate aceste elemente rezultă că funcțiile atribuite instanțelor naționale și, respectiv, Curții sunt esențiale pentru a se asigura însăși natura dreptului instituit prin tratate.
86. În această privință, Curtea a precizat că principiul conform căruia un stat membru este ținut să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este valabil pentru orice ipoteză privind încălcarea dreptului menționat și indiferent care ar fi organul aparținând acestui stat a cărui acțiune sau omisiune se află la originea încălcării obligațiilor, principiul amintit aplicându‑se totodată, în anumite condiții speciale, organelor jurisdicționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 septembrie 2003, Köbler, C‑224/01, Rec., p. I‑10239, punctele 31 și 33-36, Hotărârea din 13 iunie 2006, Traghetti del Mediterraneo, C‑173/03, Rec., p. I‑5177, punctele 30 și 31, precum și Hotărârea din 12 noiembrie 2009, Comisia/Spania, C‑154/08, punctul 125).
87. Trebuie să se adauge că, în cazul în care o încălcare a dreptului Uniunii este comisă de o instanță națională, dispozițiile articolelor 258 TFUE-260 TFUE prevăd posibilitatea sesizării Curții în scopul constatării unei astfel de încălcări a obligațiilor în privința statului membru în cauză (a se vedea Hotărârea din 9 decembrie 2003, Comisia/Italia, C‑129/00, Rec., p. I‑14637, punctele 29, 30 și 32).
88. Or, trebuie să se constate că o decizie pronunțată de TB care ar încălca dreptul Uniunii nu ar putea face obiectul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și nici nu ar putea atrage o anumită răspundere patrimonială a unuia sau mai multor state membre.
89. Prin urmare, prin faptul că atribuie o competență exclusivă de a soluționa un număr important de acțiuni formulate de particulari în domeniul brevetului comunitar, precum și de a interpreta și de a aplica dreptul Uniunii în acest domeniu în favoarea unei instanțe internaționale care se află în afara cadrului instituțional și jurisdicțional al Uniunii, acordul preconizat ar priva instanțele statelor membre de competențele privind interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii, precum și Curtea de competența sa de a răspunde, cu titlu preliminar, la întrebările adresate de instanțele menționate și astfel ar denatura competențele pe care tratatele le conferă instituțiilor Uniunii și statelor membre și care sunt esențiale pentru a asigura însăși natura dreptului Uniunii.
În consecință, Curtea (Ședința plenară) emite următorul aviz:
Acordul preconizat, prin care se creează un sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete (denumit în prezent „Tribunalul pentru Brevete Europene și Comunitare”), nu este compatibil cu dispozițiile Tratatului UE și ale Tratatului FUE.
Semnături