Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 - Kaimer și alții/Comisie

(Cauza T-379/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Kaimer GmbH & Co. Holding KG (Essen, Germania), SANHA Kaimer GmbH & Co. KG (Essen, Germania), și Sanha Italia srl. (Milano, Italia) (reprezentant: Rechtsanwalt J. Brück)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

anularea Deciziei C(2006) 4180 final a pârâtei din 20 septembrie 2006, modificată prin decizia pârâtei din 29 septembrie 2006, notificată celor trei reclamante la data de 5 octombrie 2006, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F-1/38.121 - Racorduri);

în subsidiar, reducerea termenului stabilit în articolul 1 din decizia menționată pentru cele trei reclamante și anularea sau reducerea amenzii stabilite în sarcina acestora în articolul 3 din decizia menționată;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă Decizia C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 în cauza COMP/F-1/38.121 - Racorduri. Prin decizia atacată s-a dispus obligarea reclamantelor la plata unei amenzi pentru încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE, precum și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul SEE. În opinia Comisiei, acestea au participat la o serie de înțelegeri pe piața racordurilor din cupru și a racordurilor din aliaje de cupru, luând forma stabilirii prețurilor, a acordurilor privind tarifele și rabaturile, a acordurilor privind mecanismele de stabilire a creșterilor prețurilor, a repartizării piețelor și a clienților și a schimbului altor informații comerciale.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

În primul rând, se susține în mod special că, în motivarea deciziei sale, pârâta a luat în considerare înscrisuri față de care reclamantele nu și-au putut exprima opinia în cadrul unei audieri legale.

În al doilea rând, reclamantele arată că a fost încălcată de către Comisie obligația de motivare prevăzută de articolul 253 CE. În opinia reclamantelor, decizia atacată este insuficient motivată, din cauza investigării greșite a situației de fapt. În plus, faptele dezincriminatoare nu au fost luate în considerare, iar probele au fost apreciate în mod eronat.

Mai mult, reclamantele critică faptul că situația de fapt stabilită de către Comisie ar fi fost apreciată ca fiind o încălcare complexă a articolului 81 alineatul (1) CE.

În al patrulea rând, se susține în subsidiar că modul de calcul al amenzii relevă un abuz de putere, fiind stabilit în baza unei durate prea lungi a faptei, iar reclamantelor nu li s-a acordat nicio circumstanță atenuantă.

În sfârșit, reclamantele arată că, prin cuantumul amenzii aplicate, Comisia încalcă principiul proporționalității.

____________