Acțiune introdusă la 20 decembrie 2016 - Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-659/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, E. Paasivirta și Ch. Hermes, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea în parte a deciziei Consiliului din 10 octombrie 2016, adoptată prin Nota punct „I/A” privind stabilirea poziției Uniunii pentru cea de a 35-a reuniune anuală a Comisiei pentru conservarea faunei și florei marine din Antarctica (CCAMLR) (Hobart, Australia, din 17-28 octombrie 2016), în ceea ce privește crearea a trei arii marine protejate și crearea unor zone speciale destinate studiului (Documentele 12523/16 și 12445/16);

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită Curții anularea deciziei Consiliului din 10 octombrie 2016 în măsura în care Consiliul a impus ca propunerile adresate Comisiei pentru conservarea faunei și florei marine din Antarctica în ceea ce privește crearea a trei arii marine protejate în Marea Weddell, în Marea Ross și în Antarctica de Est, precum și a unui sistem de zone speciale destinate studiului să fie prezentate sau susținute în numele Uniunii și a statelor sale membre, în loc de a fi prezentate sau susținute numai în numele Uniunii.

Comisia susține că, prin faptul că a considerat că competența în materie ar fi partajată și a apreciat că, în consecință, documentul de dezbatere ar trebui să fie decis prin consens și să fie prezentat în numele Uniunii și a statelor sale membre, decizia atacată este nelegală, în măsură în care împiedică astfel Comisia să prezinte acest document numai în numele Uniunii cu încălcarea competenței exclusive a Uniunii în materie (și a prerogativelor Comisiei privind reprezentarea Uniunii).

Comisia invocă două motive de drept în susținerea acțiunii în anularea deciziei atacate.

În primul rând, Comisia susține că prin adoptarea actului atacat Consiliul a încălcat competența exclusivă a Uniunii în materia conservării resurselor biologice ale mării, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (d) TFUE (primul motiv de drept). Primo, Comisia apreciază că Consiliul nu a respectat contextul juridic al măsurii vizate prin actul atacat, atât în cadrul Convenției privind conservarea faunei și florei marine din Antarctica, cât și în cadrul Uniunii. Secundo, Comisia consideră că Consiliul nu a respectat scopul și conținutul acestei măsuri.

În al doilea rând (în subsidiar), Comisia susține că și în cazul în care măsura nu ar trebui să fie considerată drept o măsură de conservare a resurselor biologice ale mării în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) TFUE, prin adoptarea actului atacat, Consiliul a încălcat în orice caz competența exclusivă a Uniunii în măsura în care Uniunea are o competență externă exclusivă în materie întrucât măsura avută în vedere este susceptibilă să aducă atingere normelor Uniunii sau să modifice domeniul de aplicare a acestora în sensul articolului 3 alineatul (2) TFUE (al doilea motiv de drept). Primo, Comisia apreciază că Consiliul nu a ținut seama de faptul că măsura avută în vedere este susceptibilă să aducă atingere sau să modifice două regulamente de drept derivat [Regulamentele (CE) nr. 600/2004 și (CE) nr. 601/2004]. Secundo, Comisia consideră că Consiliul nu a luat în considerare afectarea sau modificarea poziției cadru a Uniunii din iunie 2014.

____________