Acțiune introdusă la data de 25 ianuarie 2007 - Systran și Systran Luxembourg/Comisie

(Cauza T-19/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Systran SA și Systran Luxembourg (reprezentanți: J. P. Spitzer și E. de Boissieu, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

dispunerea încetării imediate a faptelor de contrafacere și a faptelor de divulgare săvârșite de Comunitatea Europeană reprezentată prin Comisie;

dispunerea confiscării tuturor suporturilor deținute de către Comisie și de către societatea GOSSELIES pe care sunt reproduse dezvoltările informatice realizate de către societatea GOSSELIES pornind de la versiunea EC-SYSTRAN Unix și SYSTRAN Unix cu încălcarea drepturilor SYSTRAN și transmiterea acestora către SYSTRAN ori, cel puțin, distrugerea acestora sub controlul unei persoane investite cu autoritate;

obligarea Comunității Europene reprezentată prin Comisie la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit de către reclamante ca urmare a actului de contrafacere comis de către Comisie și, în special, de către DGT în exercitarea competențelor lor;

stabilirea acestor daune-interese astfel:

pentru SYSTRAN Luxembourg, la 1 531 000 euro;

pentru SYSTRAN SA, la 47 014 000 euro, calculată cu titlu provizoriu, și la 2 000 000 euro pentru prejudiciul moral;

dispunerea publicării hotărârii care se va pronunța de către Tribunal, pe cheltuiala Comisiei, în ziare specializate, în reviste specializate și pe site-uri de internet specializate, stabilite de către SYSTRAN;

în orice caz, condamnarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin contracte de licență de utilizare a programului informatic de traducere automată SYSTRAN încheiate între predecesorii legali ai reclamantelor și Comisie, aceasta din urmă a obținut dreptul de utilizare a programului informatic pentru nevoile proprii, precum și pentru cele ale administrației europene. Potrivit susținerilor reclamantelor, contractele nu prevedeau transmiterea către Comisie a drepturilor de proprietate intelectuală cu privire la programul informatic SYSTRAN. Între 1999 și 2002, SYSTRAN a asigurat pentru Comisie, prin intermediul filialei sale SYSTRAN Luxembourg, trecerea către noul sistem de exploatare. Contractul încheiat în acest scop cu Comisia prevedea că întregul sistem de traducere al Comisiei rămâne proprietatea acesteia, "fără a aduce totuși atingere drepturilor de proprietate intelectuală sau industrială deja existente".

În octombrie 2003, Comisia a publicat o cerere de oferte pentru acordarea unui contract de achiziție referitor la "menținerea în stare de funcționare și consolidarea lingvistică a serviciului de traducere automată al Comisiei Europene, precum și la prestări de servicii conexe"¹. Reclamantele nu au participat la această procedură. Societatea SYSTRAN a prezentat totuși rezervele sale cu privire la obiectul cererii de oferte și la viitorul contract în măsura în care, potrivit acesteia, acest contract era susceptibil de a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală asupra programului informatic.

Prin prezenta acțiune, reclamantele pretind că atribuirea contractului de achiziție unei societăți, alta decât SYSTRAN, ar încălca prin ea însăși drepturile lor de proprietate intelectuală și ar impune o divulgare a know how-ului către beneficiarul contractului de achiziție. Acestea susțin că îndeplinirea sarcinilor prevăzute în cererea de oferte constând, printre altele, în efectuarea unor modificări și adaptări ale sistemului conceput inițial de către SYSTRAN, ar necesita cel puțin acordul prealabil al acesteia. Reclamantele mai susțin că, întrucât nu a primit acest acord, Comisia se face vinovată de contrafacerea drepturilor de proprietate intelectuală aferente sistemului SYSTRAN și, prin urmare, de divulgarea know how-ului reclamantelor cu încălcarea articolului 4 al Directivei 91/250/CEE² astfel cum a fost transpusă în sistemele de drept naționale.

Reclamantele pretind că, astfel, contrafacerea programului informatic SYSTRAN și divulgarea know how-ului ar constitui fapte care ar angaja răspunderea Comisiei în temeiul articolului 235 CE și a articolului 288 alineatul (2) CE. Acestea mai susțin că aceste fapte au produs un prejudiciu care ar trebui să fie reparat de către Comisie.

____________

¹ - Cererea de oferte 2003/S 191-171556 (JO S 191)

² - Directiva 91/250/CEE a Consiliului din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor de calculator, JO L 122, p. 42