CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
JULIANE KOKOTT
prezentate la 1 decembrie 2011(1)
Cauzele C‑578/10, C‑579/10 și C‑580/10
Staatssecretaris van Financiën
împotriva
L.A.C. van Putten,
Staatssecretaris van Financiën
împotriva
P. Mook
și
Staatssecretaris van Financiën
împotriva
G. Frank
[cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos)]
„Taxarea vehiculelor care nu sunt înmatriculate în țară, dar care sunt puse la dispoziția unor rezidenți — Articolul 63 TFUE — Libera circulație a capitalurilor — Articolul 21 TFUE — Dreptul de liberă circulație și ședere al cetățenilor Uniunii”
I — Introducere
1. Împreună cu cetățenia Uniunii, libertățile fundamentale par să constituie un amplu ecran de protecție pentru activități transfrontaliere ale cetățenilor Uniunii. Prezentele cauze evidențiază totuși o posibilă lacună: împrumutul transfrontalier, cu titlu gratuit, al unui obiect, în speță – de autoturisme.
2. Dacă această situație de fapt poate fi subsumată uneia dintre libertățile fundamentale, inclusiv dreptului de liberă circulație al cetățenilor Uniunii, dreptul Uniunii limitează eventualele sarcini fiscale pentru utilizarea autovehiculului în statul gazdă(2). Țările de Jos au pornit totuși de la premisa că în prezentele cauze nu se aplică nicio libertate fundamentală. Țările de Jos taxează utilizarea pe teritoriul național a autovehiculului împrumutat în străinătate ca pe o primă înmatriculare și solicită aproximativ jumătate din valoarea autovehiculului drept taxă de înmatriculare.
II — Cadrul juridic
A — Dreptul Uniunii
3. Cadrul juridic al Uniunii este definit de libera circulație a cetățenilor Uniunii – articolul 21 TFUE, precum și de libera circulație a capitalurilor – articolul 63 TFUE.
4. La examinarea liberei circulații a capitalurilor, trebuie să ne raportăm la Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea în aplicare a articolului 67 din tratatul CEE(3). Anexa I la directivă cuprinde un nomenclator al mișcărilor de capital; la punctul XI din aceasta figurează circulația capitalului cu caracter personal. La acest punct sunt menționate, printre altele, următoarele operațiuni:
„A. Împrumuturi
B. Cadouri și donații
[…]
D. Moșteniri și succesiuni
[…]”
5. La al treilea paragraf al introducerii nomenclatorului se subliniază însă că această listă nu este exhaustivă:
„Prezentul nomenclator nu constituie o listă exhaustivă a mișcărilor de capital – de unde rezultă titlul XIII — F «Alte mișcări de capital – diverse». Prin urmare, nu ar trebui interpretat ca limitând domeniul de aplicare al principiului liberalizării depline a mișcărilor de capital, menționat la articolul 1 din directivă.”
B — Dreptul olandez
6. Hoge Raad prezintă situația juridică din Țările de Jos, definită potrivit Wet op de belasting van personenauto’s en motorrijwielen 1992 (Legea privind taxa pe autoturisme și pe motociclete din 1992, denumită în continuare „legea”), după cum urmează:
7. În Țările de Jos, sub denumirea „taxă pe autoturisme și pe motociclete” se percepe o taxă în ceea ce privește autoturismele și motocicletele [articolul 1 alineatul 1 din lege]. Obligația de plată a taxei ia naștere la înregistrarea în registrul de înmatriculare din Țările de Jos a autoturismelor și a motocicletelor, precum și în cazul utilizării pe drumurile publice din Țările de Jos a unui autoturism neînmatriculat sau care nu este înmatriculat în Țările de Jos, atunci când acest autovehicul este pus efectiv la dispoziția unei persoane fizice care are domiciliul în Țările de Jos sau a unei entități cu sediul pe teritoriul Țărilor de Jos.
8. Cota de impozitare pentru un autoturism are un cuantum – exceptând majorările și reducerile prevăzute la articolul 9 alineatul 1 din lege – de 45,2 % din prețul net de catalog, cu alte cuvinte, prețul de catalog din care se deduce taxa pe valoarea adăugată conținută în acest preț. Prin preț de catalog se înțelege prețul recomandat de producător sau de importator comercianților din Țările de Jos în vederea vânzării către cumpărătorul final. În ceea ce privește autovehiculele noi (și anume autovehiculele neutilizate), prețul de catalog este cel aplicabil în ziua în care a fost atribuită plăcuța de înmatriculare a autovehiculului, iar în privința autovehiculelor de ocazie, prețul de catalog este cel aplicabil la data primei utilizări a autovehiculului pe teritoriul sau în afara Țărilor de Jos. Acest din urmă preț menționat este de asemenea aplicabil atunci când taxa este datorată pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat în Țările de Jos.
9. La perceperea taxei pentru autovehiculele de ocazie se ia în considerare durata utilizării anterioare a acestora (articolul 10 din lege). În funcție de momentul în care autovehiculul a fost utilizat pentru prima dată, taxa se reduce cu o anumită cotă procentuală.
III — Situația de fapt și cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare
10. Doamna van Putten și domnul Mook sunt cetățeni olandezi, doamna Frank este cetățean german. Toți trei locuiau în Țările de Jos la data la care funcționari ai administrației financiare au stabilit că fiecare dintre aceștia conducea pe drumurile publice un autoturism care nu era prevăzut cu un număr de înmatriculare olandez, ci cu unul belgian, respectiv german.
11. Autovehiculul în care a fost găsită doamna van Putten era proprietatea tatălui său, care avea domiciliul în Belgia. La data controlului – 28 martie 2005 –, persoana în cauză utiliza temporar vehiculul în Țările de Jos în scop personal. Drept urmare, i‑a fost solicitată plata unei taxe de 5 955 de euro.
12. Domnul Mook utiliza un vehicul care era proprietatea unui membru de familie cu domiciliul în Germania. În ziua controlului, la 19 august 1999, a preluat vehiculul în Germania și l‑a folosit temporar pentru deplasări private în Țările de Jos și în Germania. Suma pe care o datora drept taxă se ridica la 4 097 de guldeni, echivalent cu 1 859 de euro.
13. Vehiculul utilizat de doamna Frank era proprietatea prietenului său, domiciliat în Germania, care l‑a adus în Țările de Jos cu prilejul unui sejur la doamna Frank. La data controlului din 18 ianuarie 2005, doamna Frank utiliza autovehiculul temporar în Țările de Jos în scop personal. A fost obligată la plata unei taxe de 6 709 de euro.
14. Pentru a clarifica dacă această taxă este legală, Hoge Raad ridică problema dacă situațiile de fapt din cele trei cauze intră sub incidența dreptului Uniunii:
Cauza C‑578/10:
„Având în vedere articolul 18 CE (în prezent, articolul 21 TFUE), este vorba despre o situație care intră sub incidența dreptului comunitar atunci când un stat membru supune unei taxe prima utilizare a unui autovehicul pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său, în cazul în care acest autovehicul este înmatriculat într‑un alt stat membru, a fost împrumutat de un locuitor al acestui alt stat membru și este utilizat de un locuitor al primului stat membru menționat în vederea unor deplasări pe teritoriul statului respectiv?”
Cauza C‑579/10:
„Având în vedere articolul 18 CE (în prezent, articolul 21 TFUE), este vorba despre o situație care intră sub incidența dreptului comunitar atunci când un stat membru supune unei taxe prima utilizare a unui autovehicul pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său, în cazul în care acest autovehicul este înmatriculat într‑un alt stat membru, a fost împrumutat de un locuitor al acestui alt stat membru și este utilizat de un locuitor al primului stat membru menționat în vederea unor deplasări în scop personal între cele două state membre?”
Cauza C‑580/10:
„Având în vedere articolul 18 CE (în prezent, articolul 21 TFUE), este vorba despre o situație care intră sub incidența dreptului comunitar atunci când un stat membru supune unei taxe prima utilizare a unui autovehicul pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său, în cazul în care acest autovehicul este înmatriculat într‑un alt stat membru, a fost împrumutat de un locuitor al acestui alt stat membru și este utilizat de un locuitor al primului stat membru menționat, care este cetățean al celuilalt stat membru, în vederea unor deplasări în scop personal pe teritoriul primului stat membru?”
15. Prin Ordonanța din 1 februarie 2011, președintele Curții a conexat cele trei cauze. În cadrul procedurii au prezentat observații scrise Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda și Comisia Europeană. Nu avut loc o procedură orală.
IV — Apreciere juridică
16. Taxarea autovehiculelor care fac obiectul litigiilor nu este armonizată și diferă considerabil de la un stat membru la altul. Drept urmare, statele membre sunt libere să își exercite competența fiscală în acest domeniu, cu condiția să o exercite cu respectarea dreptului comunitar(4).
17. În această privință, cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc exclusiv compatibilitatea taxării cu libera circulație a cetățenilor Uniunii. Dat fiind însă că alte libertăți fundamentale primează față de această reglementare(5), vom examina mai întâi libera prestare a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
A — Cu privire la libera prestare a serviciilor
18. Împrumutul transfrontalier al unui autovehicul ar putea reprezenta un serviciu în sensul articolului 57 TFUE. Potrivit acestui articol, sunt considerate servicii prestațiile furnizate în mod obișnuit în schimbul unei remunerații.
19. Dacă admitem ipoteza pur teoretică potrivit căreia autovehiculul este pus la dispoziție în vederea utilizării, putem prezuma existența unui serviciu, întrucât, de regulă, acest lucru are loc în schimbul unei remunerații, de exemplu, în cazul autovehiculelor de închiriat(6) sau al celor în leasing(7).
20. Dacă însă, dimpotrivă, accentul trebuie pus pe forma juridică concretă în care autovehiculul este pus la dispoziție, aceasta nu reprezintă o prestație în schimbul unei remunerații. În prezenta cauză, autovehiculele au fost puse la dispoziție tocmai cu titlu de împrumut gratuit.
21. Atunci când există îndoieli, în demersul de a califica activitățile în vederea aplicării liberei prestări a serviciilor, Curtea se orientează în funcție de circumstanțele concrete ale prestației. Dacă aceasta nu este de natură economică, Curtea respinge aplicarea liberei prestări a serviciilor. Astfel, Curtea nu aplică libera prestare a serviciilor în cazul frecventării școlilor de stat, care sunt finanțate din fonduri publice, dar aplică acest principiu în cazul frecventării școlilor finanțate în principal din fonduri private(8).
22. Similar, elementele orientative în cazul punerii la dispoziție a autovehiculelor trebuie să fie circumstanțele concrete. Prin urmare, libera prestare a serviciilor nu se aplică în cazul împrumutului gratuit din speță(9).
B — Cu privire la libera circulație a capitalurilor
23. La o primă examinare, și aplicarea libertății de circulație a capitalurilor potrivit articolului 63 TFUE este puțin probabilă. Cu toate acestea, există tranzacții asemănătoare, prin natura lor, unui împrumut cu titlu gratuit și care intră sub incidența acestei libertăți: moștenirea și donația de bunuri.
24. În ceea ce privește articolul 63 TFUE, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, întrucât din tratat lipsește definiția noțiunii „circulație a capitalurilor”, nomenclatorul din anexa I la Directiva 88/361 păstrează o valoare indicativă; potrivit celui de al treilea paragraf al introducerii acestei anexe, nomenclatorul pe care îl conține nu constituie o listă exhaustivă a mișcărilor de capital(10).
25. În această privință, Curtea a hotărât deja că succesiunile și cadourile, care sunt cuprinse în titlul XI din anexa I la Directiva 88/361, intitulat „Circulația capitalului cu caracter personal”, intră în noțiunea de circulație a capitalurilor în sensul articolului 63 TFUE, cu excepția cazurilor în care elementele constitutive ale acestora se limitează la interiorul unui singur stat membru(11).
26. Elementul transfrontalier necesar este în speță evident: autovehiculele au fost date cu împrumut de persoane care locuiesc în alt stat membru unor persoane care locuiesc în Țările de Jos și utilizează autovehiculele în acest din urmă stat.
27. Aspectul determinant este însă dacă acest împrumut poate fi considerat circulație de capital.
28. În ceea ce privește deductibilitatea fiscală a unei sume care reflectă valoarea donațiilor făcute unor terțe persoane cu reședința într‑un alt stat membru, Curtea s‑a pronunțat în sensul că, pentru a determina dacă reglementarea națională în discuție intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor tratatului referitoare la circulația capitalurilor, nu este relevant dacă donațiile subiacente au fost efectuate în bani sau în natură(12).
29. Punerea la dispoziție a unui autovehicul pentru uz gratuit nu se deosebește în esență de o donație în natură. E adevărat că obiectul în cauză trebuie returnat, dar poate fi totuși utilizat temporar cu titlu gratuit. Precum în cazul unei donații, beneficiarul dobândește acest drept de folosință în mod irevocabil. Acest drept poate genera o valoare economică semnificativă, care poate fi chiar determinată cu precizie, prin compararea cu costurile unui vehicul similar închiriat.
30. Hotărârea referitoare la donațiile în natură(13) nu viza practic măsuri în sarcina beneficiarului donației, ci tratamentul fiscal al donațiilor în cazul donatorului. Însă, în ceea ce privește libera circulație a capitalurilor, nu are relevanță aspectul dacă restricțiile își exercită efectul asupra prestatorului sau asupra beneficiarului prestației. Astfel, majoritatea cauzelor succesorale aveau drept obiect impozitarea moștenitorului(14).
31. Rezultă că împrumutul transfrontalier, cu titlu gratuit, al unui autovehicul reprezintă circulație a capitalurilor în sensul articolului 63 TFUE.
32. Definiția tipică a unei restricții privind libera circulație a capitalurilor în cazul operațiunilor cu titlu gratuit nu are totuși relevanță în speță. Taxarea utilizării de către rezidenți a autovehiculelor nu este de natură nici să descurajeze nerezidenții să facă investiții în statul membru sau să mențină astfel de investiții(15), nici să reducă valoarea unei succesiuni(16).
33. Taxarea este însă de natură să descurajeze beneficiarul autovehiculului împrumutat să primească și să exploateze acest avantaj. Taxa poate depăși de câteva ori valoarea de folosință. Acest obstacol în calea acceptării unei prestații transfrontaliere cu titlu gratuit restricționează libera circulație a capitalurilor(17).
34. În plus, din perspectiva beneficiarului împrumutului, această situație echivalează cel puțin cu dezavantajarea împrumutului transfrontalier față de împrumutul intern. Întrucât, în cazul împrumutului pe teritoriul național, taxa de înmatriculare a autovehiculului a fost deja plătită, beneficiarul nu trebuie să se teamă că va fi supus taxării(18). Hoge Raad nu solicită să se stabilească în ce măsură este justificată o astfel de defavorizare; pe de altă parte, observațiile de mai jos privind justificarea sunt valabile și în acest caz(19).
35. Rezultă că la cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare trebuie să se răspundă că o taxă pe care un stat membru o percepe pentru utilizarea în scopuri personale a unui autovehicul pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său de către un locuitor al acestui stat membru, în cazul în care autovehiculul este înmatriculat într‑un alt stat membru și a fost dat cu împrumut de un locuitor al acestui al doilea stat membru, restricționează libera circulație a capitalurilor consacrată la articolul 63 TFUE.
C — Cu privire la libera circulație a cetățenilor Uniunii
36. Pentru eventualitatea în care Curtea nu admite opinia noastră cu privire la aplicarea liberei circulații a capitalurilor, examinăm în subsidiar aplicabilitatea liberei circulații a cetățenilor Uniunii.
37. Articolul 20 TFUE prevede că este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Prin urmare, cele trei persoane în cauză sunt cetățeni ai Uniunii. După cum Curtea a arătat în repetate rânduri, cetățenia Uniunii este menită a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre(20).
38. Conform articolului 21 TFUE, orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre. În speță, aplicarea acestei prevederi ridică două probleme care sunt interconectate. În primul rând, instanța de trimitere pune problema dacă este vorba despre situații de fapt cu caracter exclusiv intern. În al doilea rând, se pune întrebarea dacă taxarea utilizării unor autovehicule împrumutate, înmatriculate în străinătate, limitează dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.
1. Cu privire la excluderea unor situații cu caracter exclusiv intern
39. Cetățenia Uniunii nu are ca obiectiv extinderea domeniului material de aplicare al tratatului la situații interne care nu prezintă niciun punct de legătură cu dreptul Uniunii(21).
40. Contrar punctului de vedere exprimat de Țările de Jos, considerăm că este evident că în speță nu este vorba despre situații de fapt cu caracter exclusiv intern. Sistemul de taxare olandez vizează numai autovehiculele din străinătate, deoarece se aplică în temeiul faptului că autovehiculele utilizate nu au fost înmatriculate în Țările de Jos. Practic, taxarea este valabilă pentru împrumutul transfrontalier, cu titlu gratuit, al autovehiculelor către persoane care domiciliază în Țările de Jos. Dimpotrivă, în cazul împrumutului intern cu titlu gratuit, această taxă nu ar fi percepută, deoarece în această situație autovehiculele ar fi înmatriculate în Țările de Jos(22).
2. Cu privire la restricția libertăților prevăzute la articolul 21 alineatul (1) TFUE
41. Se pune totuși problema dacă libera circulație a cetățenilor Uniunii nu este supusă unei restricții.
42. În temeiul formulării articolului 21 alineatul (1) TFUE, Hoge Raad(23) susține punctul de vedere potrivit căruia taxarea interferează cu domeniul de protecție care derivă din această dispoziție: dreptul de liberă circulație pe teritoriul Țărilor de Jos este limitat prin taxarea utilizării autovehiculelor. Persoanele în cauză nu pot utiliza autovehiculele pentru deplasare decât dacă achită taxa.
43. În susținerea acestei teze poate fi menționată o hotărâre prin care Curtea admitea existența unei restricții în cazul unei regiuni belgiene care adoptă reglementări prin care anumite localități ale Belgiei devin mai puțin atractive ca reședință pentru cetățenii altor regiuni belgiene(24). Aria de acoperire a liberei circulații a cetățenilor Uniunii este restricționată doar ca urmare a excluderii unor situații de fapt pur interne, mai precis a belgienilor care nu și‑au exercitat niciodată dreptul de liberă circulație(25).
44. Nu considerăm însă că în speță ar fi util să aprofundăm această jurisprudență – nu lipsită de probleme(26) –, dat fiind că există suficient de multe elemente de legătură cu libera circulație transfrontalieră.
45. Dreptul de a circula liber peste granițele statelor membre este fără îndoială protejat prin libertatea fundamentală instituită prin articolul 21 TFUE. Facilitățile oferite de Tratatul FUE în materie de circulație nu ar putea produce efecte depline dacă un cetățean al Uniunii ar putea fi descurajat să le exercite ca urmare a obstacolelor ridicate pentru faptul că a exercitat aceste facilități(27). Prin urmare, articolul 21 TFUE se opune măsurilor care ar putea împiedica în mod nejustificat cetățenii Uniunii să se deplaseze în alte state membre sau care au efect de descurajare ori ar putea face exercitarea acestei libertăți mai puțin atractivă(28).
46. Prezentele cauze implică restricții privind libera circulație transfrontalieră, deoarece utilizarea pe teritoriul național a autovehiculelor luate cu împrumut cu titlu gratuit din străinătate este supusă unei taxe reprezentând jumătate din valoarea autovehiculului. Această taxare a utilizării ocazionale a unui autovehicul împrumutat în străinătate echivalează cu interzicerea utilizării sale. Ridicându‑se la aproximativ jumătate din valoarea autovehiculului, taxa este practic echivalentul unui multiplu al valorii economice de folosință.
47. În acest context este irelevant dacă, într‑o situație particulară concretă, cetățeni ai Uniunii au traversat personal granițele dintre statele membre, în circumstanțe legate de împrumutul autovehiculelor, și dacă traversarea granițelor ar deveni mai puțin atractivă ca efect al taxării. Dimpotrivă, este suficient ca taxa respectivă să restrângă relațiile transfrontaliere ale respectivilor cetățeni ai Uniunii.
48. Împrumutul cu titlu gratuit al autovehiculelor – dar și al altor bunuri – este expresia relațiilor dintre părți, indiferent că sunt relații de rudenie sau de prietenie(29).
49. Atunci când aceste relații transcend granițele statelor membre, ele se întemeiază de regulă pe faptul că persoanele au traversat înainte granițele. După cum susține în mod întemeiat Comisia, libertatea fundamentală prevăzută la articolul 21 TFUE este menită să protejeze tocmai activitățile transfrontaliere de altă natură decât cea economică ale cetățenilor Uniunii și, implicit, mai cu seamă relațiile sociale transfrontaliere.
50. Un stat membru care percepe o taxă pentru împrumutul transfrontalier cu titlu gratuit al autovehiculelor aduce prin aceasta atingere punerii în aplicare a liberei circulații. În consecință, această taxare reprezintă o restricționare a libertății fundamentale consacrate la articolului 21 TFUE.
51. În consecință, în cazul în care Curtea nu constată existența unei restricții a liberei circulații a capitalurilor, ar trebui să răspundă la cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare că o taxă pe care un stat membru o percepe pentru utilizarea în scopuri personale a unui autovehicul pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său de către un locuitor al acestui stat membru, în cazul în care autovehiculul este înmatriculat într‑un alt stat membru și a fost dat cu împrumut de un locuitor al acestui al doilea stat membru, restricționează libera circulație a cetățenilor Uniunii consacrată la articolul 21 alineatul (1) TFUE.
D — Cu privire la justificarea restricției
52. Este adevărat că Finlanda aduce argumente privind justificarea unei eventuale restricții, dar Hoge Raad nu a adresat întrebări privind acest aspect. Nici Advocaat‑Generaal van Hilten nu a propus întrebări relevante, ci și‑a prezentat doar îndoielile cu privire la posibilitatea unei justificări(30).
53. Așadar, în completare, dorim să facem doar următoarele remarci:
54. Potrivit unei jurisprudențe constante, un stat membru are dreptul să perceapă o taxă de înmatriculare pentru un autovehicul pe care o societate din alt stat membru l‑a lăsat în folosință unei persoane cu domiciliul în primul stat atunci când autovehiculul urmează în esență să fie utilizat permanent pe teritoriul primului stat membru menționat sau dacă este efectiv utilizat astfel(31). În cazul în care nu se poate constata utilizarea permanentă sau faptul că autovehiculul este destinat utilizării permanente, în primul rând, taxarea necesită o „altă” justificare(32), iar, în al doilea rând, suma percepută trebuie să fie proporțională cu durata utilizării în statul membru respectiv(33).
55. Întrucât este de presupus că reglementarea olandeză are drept obiectiv combaterea evaziunii fiscale, trebuie subliniat că Curtea a refuzat deja să accepte o prezumție generală de evaziune sau de fraudă fiscală bazată pe faptul că un angajator cu sediul într‑un alt stat membru pune la dispoziția unui angajat cu reședința în statul membru respectiv un autovehicul al societății spre utilizare în scopuri profesionale ori în scopuri profesionale și personale. O asemenea prezumție nu poate justifica o măsură fiscală care afectează exercitarea uneia dintre libertățile fundamentale garantate prin tratate(34).
56. Există, prin urmare, numeroase argumente care să susțină punctul de vedere potrivit căruia nu este permis nici ca împrumutul cu titlu gratuit al unui autovehicul din alt stat membru să fie invocat drept justificare pentru presupunerea unei evaziuni fiscale.
57. Pe de altă parte, nu pare exclus ca, din cauza riscului de evaziune fiscală, împrumutul cu titlu gratuit de autovehicule din alte state membre să fie supravegheat în mod adecvat, iar fraudarea măsurilor de supraveghere să fie sancționată în mod eficient. Întrucât însă cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare nu cuprind nicio referire la reglementări corespunzătoare, nu este cazul să examinăm mai în detaliu cerințele unui asemenea sistem.
V — Concluzie
58. Propunem, așadar, Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată după cum urmează:
„O taxă pe care un stat membru o percepe pentru utilizarea în scopuri personale a unui autoturism pe rețeaua rutieră de pe teritoriul său de către un locuitor al acestui stat membru, în cazul în care autoturismul este înmatriculat într‑un alt stat membru și a fost dat cu împrumut de un locuitor al acestui al doilea stat membru, restricționează libera circulație a capitalurilor consacrată la articolul 63 TFUE.”