Recurs introdus la 3 octombrie 2011 de ENI SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-39/07, ENI/Comisia

(Cauza C-508/11 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: ENI SpA (reprezentanți: G. M. Roberti, D. Durante, R. Arras, E. D'Amico, I. Perego, avocaţi)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a respins acţiunea introdusă de ENI în cauza T-39/07 şi, în consecinţă:

anularea în tot sau în parte a Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 (cazul COMP/F/38.638 - BR/ESBR);

şi/sau anularea sau cel puţin reducerea amenzii aplicate ENI prin Decizia Comisiei din 29 noiembrie 2006 (cazul COMP/F/38.638 - BR/ESBR);

cu titlu subsidiar, anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a respins acţiunea introdusă de ENI în cauza T-39/07 şi trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să se pronunţe asupra fondului, în lumina precizărilor pe care Curtea va dori să i le ofere;

obligarea Comisiei atât la plata cheltuielilor aferente prezentului proces, cât şi a cheltuielilor aferente procedurii în cauza T-39/07.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, împărţit în patru aspecte, ENI susţine că Tribunalul a săvârşit diferite încălcări ale dreptului, nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare care îi revine, şi nu a respectat principiile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a UE şi de CEDO, în detrimentul dreptului la apărare al recurentei. ENI susţine că:

prezumţia exercitării efective a unei influenţe determinante din partea unei societăţi-mamă nu este justificată în lumina principiilor care guvernează imputarea răspunderii în materie de concurenţă şi a principiilor în materie de prezumţii dezvoltate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; în orice caz, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra argumentelor dezvoltate în recurs cu privire la domeniul de aplicare al criteriului exercitării efective a unei influenţe determinante;

elementele de probă furnizate de ENI în vederea răsturnării prezumţiei de răspundere nu au fost analizate corect. De fapt, Tribunalul s-a îndepărtat de normele juridice definite în acest sens în jurisprudenţa pertinentă a Curţii şi a Tribunalului;

deşi a afirmat, în temeiul jurisprudenţei, natura relativă a prezumţiei de răspundere, Tribunalul a denaturat domeniul de aplicare real al acesteia la momentul punerii în aplicare, făcând astfel imposibilă proba contrară solicitată ENI şi determinând aplicarea unui regim de răspundere obiectivă;

în mod nejustificat, Tribunalul a considerat că nu trebuia să analizeze consideraţiile formulate de ENI cu privire la relevanţa principiului răspunderii limitate a societăţilor în vederea imputării unei răspunderi societăţii-mamă, în temeiul prezumării exercitării efective a unei influenţe determinante şi a aplicat în mod greşit criteriile juridice care decurg din jurisprudenţa în materie de succesiuni de întreprinderi în dreptul concurenţei.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, constituit din două aspecte, ENI impută Tribunalului că a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003¹, principiul proporţionalităţii şi obligaţia de motivare. În special, ENI susţine că Tribunalul:

a apreciat în mod greşit gravitatea încălcării în vederea stabilirii amenzii, neluând în considerare în mod nejustificat relevanţa elementelor prezentate în acest sens de ENI, precum şi a argumentelor dezvoltate privind natura disproporţionată a factorului de multiplicare aplicat;

a considerat motivată excluderea Syndial din numărul destinatarilor deciziei atacate, fără să ţină seama de criteriile care decurg din jurisprudenţa privind succesiunea întreprinderilor şi fără să ţină cont de consecinţele asupra cuantumului maxim al amenzii.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.