HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
15 decembrie 2016(*)
[Text îndreptat prin Ordonanța din 10 iulie 2017]
„Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piața elenă a furnizării de lignit și piața elenă angro a energiei electrice – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE – Acordare sau menținere a drepturilor de exploatare a zăcămintelor publice de lignit în favoarea unei întreprinderi publice – Delimitarea piețelor relevante – Existența unei inegalități de șanse – Obligația de motivare – Încredere legitimă – Abuz de putere – Proporționalitate”
În cauza T‑169/08 RENV,
Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI), cu sediul în Atena (Grecia), reprezentată de P. Anestis, avocat,
reclamantă,
susținută de
Republica Elenă, reprezentată de P. Mylonopoulos și de K. Boskovits, în calitate de agenți,
intervenientă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de T. Christoforou, în calitate de agent, asistat de A. Oikonomou, avocat,
pârâtă,
susținută de
Elpedison Paragogi Ilektrikis Energeias AE (Elpedison Energeiaki), fostă Energeiaki Thessalonikis AE, cu sediul în Marousi (Grecia),
și de
Elliniki Energeia kai Anaptyxi AE (HE & D SA), cu sediul în Kifissia (Grecia),
reprezentate de P. Skouris și de E. Trova, avocați,
și de
Mytilinaios AE, cu sediul în Atena,
Protergia AE, cu sediul în Atena,
și de
Alouminion tis Ellados VEAE, fostă Alouminion AE, cu sediul în Atena,
reprezentate de N. Korogiannakis, de I. Zarzoura, de D. Diakopoulos și de E. Chrisafis, avocați,
interveniente,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei C(2008) 824 final a Comisiei din 5 martie 2008 privind acordarea sau menținerea de către Republica Elenă a drepturilor pentru extragerea de lignit în favoarea DEI,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul H. Kanninen (raportor), președinte, doamna I. Pelikánová și domnul E. Buttigieg, judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 8 martie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1. Cu privire la reclamantă
1 Reclamanta, Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI), a fost înființată prin Legea elenă nr. 1468 din 2 și 7 august 1950 (FEK A’ 169), sub forma unei întreprinderi publice care aparținea exclusiv Republicii Elene. Ea a fost transformată în societate pe acțiuni în temeiul Legii elene nr. 2414/1996 privind modernizarea întreprinderilor publice (FEK A’ 135), Republica Elenă rămânând totuși acționarul său unic.
2 Reclamanta a beneficiat de dreptul exclusiv de producere, de transport și de furnizare a energiei electrice în Grecia până la adoptarea primelor măsuri de liberalizare a pieței elene a energiei electrice, în temeiul Legii elene nr. 2773/1999 privind liberalizarea pieței energiei electrice (FEK A’ 286), care a transpus în special Directiva 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (JO 1997, L 27, p. 20). În conformitate cu această lege, precum și cu Decretul prezidențial elen nr. 333/2000 (FEK A’ 278), reclamanta a fost transformată în societate pe acțiuni începând de la 1 ianuarie 2001, participația Republicii Elene neputând fi inferioară, potrivit articolului 43 alineatul 3 din Legea nr. 2773/1999, pragului de 51 % din acțiunile cu drept de vot. Această participație era de 51,12 % la momentul adoptării deciziei Comisiei Europene care face obiectul prezentei acțiuni.
2. Cu privire la piața lignitului din Grecia
3 Lignitul este un tip de cărbune utilizat în principal drept combustibil pentru producerea de energie electrică, Grecia, cu rezerve cunoscute de aproximativ 4 500 de milioane de tone la 1 ianuarie 2005, fiind, la momentul adoptării deciziei Comisiei care face obiectul prezentei acțiuni, al cincilea producător din lume și al doilea din Uniunea Europeană.
4 Drepturi de explorare și de exploatare au fost acordate în Grecia altor entități în afară de reclamantă anterior celui de Al Doilea Război Mondial pentru minele de lignit de dimensiuni mici și medii denumite Achlada, Vevi și Amynteon/Vegora, care reprezentau la 1 ianuarie 2007 rezerve totale de 210,5 milioane de tone.
5 În temeiul articolului 22 din Decretul legislativ elen nr. 4029/1959 din 12 și 13 noiembrie 1959 (FEK A’ 250), reclamanta deține drepturile exclusive de exploatare a lignitului în regiunea Arcadia, în care se află rezerve de aproximativ 250 de milioane de tone. Aceste drepturi, reînnoite în 1976, vor expira la 5 martie 2026 și vor putea fi reînnoite pentru o durată de 25 de ani.
6 Un cod minier a fost introdus în Grecia prin Decretul legislativ elen nr. 210/1973 (FEK A’ 277), modificat ulterior prin Legea elenă nr. 274/1976 (FEK A’ 50) (denumit în continuare „Codul minier”). Articolele 143 și 144 din acest cod prevăd că drepturile de explorare și de exploatare a zăcămintelor publice se acordă simultan, fie la finalul unei proceduri de cerere de ofertă, fie prin atribuire directă, în cazuri urgente și pentru motive de interes public.
7 Articolul 3 alineatul 3 din Legea nr. 134/1975 din 23 și din 29 august 1975 (FEK A’ 180) prevede că „în temeiul unei decizii a ministrului [elen al] industriei, este posibil să se determine […] zonele […] în care [reclamanta] are dreptul exclusiv de a căuta și de a exploata combustibili minerali solizi”. În temeiul mai multor decizii ministeriale adoptate pe baza acestei dispoziții, reclamantei i s‑au acordat drepturile de explorare și de exploatare a zăcămintelor de lignit, pe de o parte, în regiunile Amynteon, Prosilion‑Trigonikon și Komnina, până în 2018, cărora le corespund 378 de milioane de tone de rezerve, și, pe de altă parte, în regiunea Florina, până în 2024, care reprezintă aproximativ 140 de milioane de tone de rezerve.
8 Prin Legea nr. 134/1975, care a permis fuziunea întreprinderii Liptol AE cu reclamanta, aceasta din urmă a dobândit de asemenea totalitatea drepturilor de explorare și de exploatare a lignitului din Liptol, în regiunea Ptolemaida. Aceste drepturi, care vizează rezerve de aproximativ 1 500 de milioane de tone, au fost reînnoite în 1976 până la 5 martie 2026 și ar putea fi reînnoite pentru o perioadă suplimentară de 25 de ani.
9 Prin deciziile ministeriale din 1985 și din 1994, adoptate în temeiul Legii nr. 134/1975, au fost acordate reclamantei numai drepturi de explorare cu privire la zăcămintele de lignit din Drama și din Elassona, care reprezintă aproximativ 1 000 de milioane de tone de rezerve. Aceste drepturi au expirat în 2005.
10 După 1985, drepturi de explorare și de exploatare au fost acordate și altor întreprinderi în afară de reclamantă pentru șapte zăcăminte de lignit de mici dimensiuni.
11 Astfel, la data faptelor, din aproximativ 4 500 de milioane de tone de rezerve de lignit în Grecia, drepturile de explorare și de exploatare acordate reclamantei se ridicau la aproximativ 2 200 de milioane de tone, 85 de milioane de tone aparțineau terților, iar aproximativ 220 de milioane de tone aparțineau zăcămintelor publice explorate și exploatate de terți, dar care aprovizionau în parte centralele reclamantei. Niciun drept de exploatare nu fusese încă atribuit pentru aproximativ 2 000 de milioane de tone de rezerve de lignit.
3. Cu privire la piața energiei electrice din Grecia
Licențele de producție de energie electrică și de construcție de centrale electrice
12 Piața elenă a energiei electrice a fost deschisă parțial concurenței în temeiul Legii nr. 2773/1999 (a se vedea punctul 2 de mai sus), care a instituit, pe de o parte, o autorizație prealabilă pentru construcția de centrale și pentru producția de energie electrică, acordată prin decizia ministrului elen al dezvoltării în urma avizului Rythimistiki Archi Energias (RAE, autoritatea de reglementare a energiei electrice, Grecia), și, pe de altă parte, o entitate de gestionare a rețelelor de transport al energiei electrice, denumită Hellenic Transmission System Operator SA (HTSO).
13 Prin articolul 15 alineatul 4 din Legea nr. 2773/1999, modificat prin articolul 23 alineatul 9 din Legea nr. 3175/2003, s‑a autorizat HTSO să inițieze proceduri de cerere de ofertă, reclamanta nefiind autorizată să participe la unele dintre acestea, pentru construcția și operarea, în schimbul unei subvenții, a centralelor prin care se urmărește garantarea menținerii unei capacități suficiente de producție de energie electrică.
14 Conform articolului 42 din Legea nr. 2773/1999, reclamantei i s‑a acordat o licență unică pentru totalitatea centralelor electrice care îi aparțineau, construite sau în curs de construcție la data intrării în vigoare a acestei legi. În temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 8 alineatul 5 din Legea elenă nr. 2941/2001 (FEK A’ 201) și ale articolului 24 din Legea elenă nr. 3377/2005 (FEK A’ 202), validitatea acestei licențe a fost prelungită până la 31 decembrie 2008.
15 În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul 12 din Legea nr. 3175/2003, reclamanta a obținut o licență pentru înlocuirea centralelor vechi, fără a se preciza tehnologiile care trebuie folosite, pentru un total de 1 600 de megawați (MW). Republica Elenă arată că această înlocuire privește 1 200 MW produși de centralele pe gaz și numai 400 MW produși de centralele pe lignit. În noiembrie 2007, reclamanta ar fi anunțat că urma să solicite licențe pentru două centrale de 450 MW alimentate cu lignit, denumite Florina II și Ptolemaida V.
16 În ceea ce privește centralele care funcționează pe lignit, toate centralele existente aparțin reclamantei. Trei cereri ale unor întreprinderi terțe care vizau construcția unor astfel de centrale au fost respinse, RAE considerând că, pe de o parte, capacitatea financiară a solicitanților și, pe de altă parte, cantitățile de lignit prevăzute erau insuficiente sau insuficient demonstrate. O a patra cerere, depusă de EFT Hellas AE, era încă în curs de examinare la data faptelor. În fine, o a cincea cerere, privind o centrală de 460 MW, a fost depusă de Heron AE la 26 martie 2007.
17 În ceea ce privește celelalte centrale electrice în afara celor care funcționează pe lignit, reclamanta a obținut, la 16 iulie 2003, o licență de producție de energie electrică pentru o centrală cu ciclu combinat alimentată cu gaz, cu o capacitate de 400 MW, la Lavrion și, la 4 noiembrie 2003, o licență pentru o centrală cu turbină pe gaz, de 120 MW, până la punerea în funcțiune a centralei sus‑menționate de la Lavrion.
18 Unsprezece concurenți ai reclamantei au obținut licențe pentru centrale pe gaz cu o capacitate totală de 4 114 MW, în urma unei cereri de ofertă lansate de RAE în 2001, excluzând în special centralele pe lignit. Alte licențe au fost de asemenea emise începând cu anul 2001 pentru centrale cu ciclu combinat alimentate cu gaz, precum și pentru o turbină pe gaz în circuit deschis. Global, în luna martie 2006, 21 de licențe, care reprezintă o capacitate totală de 5 930 MW, au fost emise altor întreprinderi în afară de reclamantă pentru centrale care nu funcționau cu lignit, însă doar o singură centrală a fost construită efectiv.
19 În ceea ce privește centralele electrocalogene și centralele care funcționează din surse de energie regenerabile, Legea nr. 2773/1999 le‑a permis să beneficieze de prioritate în materie de distribuție în cazul în care capacitatea lor era inferioară puterii de 50 MW, de un preț reglementat pentru vânzarea energiei electrice și, pentru proiectele de dimensiuni reduse, de scutire de la obligația de a deține licență. În continuare, în vederea facilitării dezvoltării acestor centrale, Legea elenă nr. 3468/2006 (FEK A’ 129) a anulat plafonul de 50 MW, a stabilit un preț de vânzare mai atractiv, a raționalizat procesul de acordare a licențelor și a ridicat pragurile sub care nu este necesară licența.
Importul de energie electrică
20 Rețeaua interconectată elenă de transport de energie electrică (denumită în continuare „RIG”), care acoperă teritoriul continental elen, precum și anumite insule legate de acesta, era, la data faptelor, conectată cu rețeaua de energie electrică italiană, cu o capacitate maximă de interconectare de 500 MW, și cu cele din țările din nordul Greciei, respectiv Albania, Bulgaria și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (denumite în continuare „țările din nord”), cu o capacitate de interconectare de 600 MW. Capacitatea totală de interconectare cu alte rețele se ridica astfel la 1 100 MW. Un nou dispozitiv de interconectare, destinat conectării RIG cu rețeaua turcă de energie electrică, de aproximativ 200 MW, urma să fie operațional în 2008.
21 În măsura în care, pe de o parte, o cotă substanțială din capacitatea de interconectare cu țările din nord era rezervată reclamantei până la 1 iulie 2007 și, pe de altă parte, o cotă din capacitatea de interconectare cu Italia era gestionată de autoritatea de gestiune a rețelei italiene de energie electrică, un maximum de 500 MW (200 MW provenind din țările din nord și 300 MW provenind din Italia) putea teoretic să fie importat, la data faptelor, de concurenții reclamantei, care urmau să aibă acces la 900 MW într‑un viitor apropiat, ceea ce reprezenta 7,5 % din capacitatea internă totală instalată și 6,9 % din suma dintre capacitatea internă totală și capacitatea de import.
Piața zilnică obligatorie
22 Legea nr. 3175/2003 a prevăzut punerea în aplicare, începând din mai 2005, a unei piețe zilnice obligatorii pentru toți vânzătorii și cumpărătorii de energie electrică din RIG. Pe această piață, producătorii și importatorii de energie electrică depun ofertele (care includ indicarea unui preț și a unei cantități de energie electrică) în ajunul fiecărei zile, în timp ce furnizorii și clienții depun prognozele de sarcină pentru acoperirea necesarului clienților lor. Ținând seama de aceste elemente, HTSO elaborează programul orar de încărcare a centralelor pentru ziua următoare. În acest scop, în prealabil, ea ia în considerare previziunile privind injectarea de energie electrică din surse regenerabile de energie, din centrale electrocalogene și din anumite centrale hidroelectrice, care beneficiază de prioritate. Apoi, ia în considerare energia electrică produsă de centralele termice, printre care cele care funcționează pe bază de lignit, de gaz și de petrol. Pentru acestea din urmă, tarifele orare solicitate de producători trebuie să fie cel puțin egale cu costul variabil suportat de centrală. Ofertele centralelor electrice care au costul variabil cel mai mic sunt, așadar, primele reținute. Prețul din oferta centralei de producție celei mai scumpe care este integrată în final în programul de distribuție în vederea acoperirii cererii, denumit „prețul plafon al sistemului” (denumit în continuare „PPS”), este prețul plătit în final tuturor producătorilor și importatorilor ale căror oferte au fost reținute.
Procedura administrativă
23 În 2003, Comisia a primit o plângere potrivit căreia Republica Elenă a acordat reclamantei o licență exclusivă de explorare și de exploatare a lignitului în Grecia, cu încălcarea articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE.
24 La 1 aprilie 2004, Comisia a trimis o scrisoare de punere în întârziere Republicii Elene, privind în special acordarea reclamantei a drepturilor exclusive de exploatare a zăcămintelor de lignit, ceea ce i‑ar fi permis să își mențină sau să își consolideze poziția dominantă pe piața angro a energiei electrice. Ar fi fost vorba despre o încălcare a articolului 86 CE coroborat cu articolul 82 CE. La 3 mai 2004, Comisia a trimis o copie a acestei scrisori reclamantei, oferindu‑i posibilitatea de a formula observații. Republica Elenă și reclamanta au răspuns prin scrisorile din 5 iulie 2004.
25 Prin scrisoarea din 21 septembrie 2005, Comisia a solicitat anumite clarificări Republicii Elene, care a răspuns prin scrisorile din 22 și din 28 noiembrie 2005 și din 19 iunie 2006.
26 La 18 octombrie 2006, Comisia a trimis o scrisoare de punere în întârziere suplimentară Republicii Elene, în care arăta că informațiile noi comunicate de aceasta nu modifică motivele expuse în prima scrisoare de punere în întârziere.
27 Reclamanta și Republica Elenă și‑au prezentat observațiile cu privire la scrisoarea de punere în întârziere suplimentară la 19 și, respectiv, la 24 ianuarie 2007.
28 La 8 februarie 2008, reclamanta a prezentat Comisiei date privind piața elenă a energiei electrice, actualizate pentru perioada 2006-2007.
29 La 5 martie 2008, Comisia a adoptat Decizia C(2008) 824 final privind acordarea sau menținerea de către Republica Elenă a drepturilor pentru extragerea de lignit în favoarea reclamantei (denumită în continuare „decizia atacată”).
Decizia atacată
30 În decizia atacată, Comisia a examinat impactul anumitor măsuri adoptate de Republica Elenă pe două piețe distincte, respectiv, pe de o parte, piața furnizării lignitului în Grecia (denumită în continuare „piața din amonte”) și, pe de altă parte, piața angro a energiei electrice în RIG (denumită în continuare „piața din aval”). Potrivit Comisiei, cea de a doua piață trebuia să fie liberalizată, conform Directivei 96/92, începând de la 19 februarie 2001 și cuprindea furnizarea către clienții eligibili a energiei electrice produse la nivel național și a celei importate [considerentele (60), (150) și (158)-(172) ale deciziei atacate].
31 Comisia a considerat că reclamanta deține o poziție dominantă pe piața din amonte, cota sa de piață fiind de peste 97 % începând cu anul 2000. Aceasta ar deține de asemenea o poziție dominantă pe piața din aval, pentru că, în primul rând, cota sa de piață ar fi de peste 85 %, în al doilea rând, pentru că nu ar exista perspectiva unei noi intrări semnificative a unui concurent și, în al treilea rând, pentru că importurile, care reprezintă 7 % din consumul total, nu ar constitui o reală constrângere concurențială. În plus, piața din aval, care ar reprezenta peste 90 % din consumul total de energie electrică din Grecia, ar constitui o parte semnificativă din piața internă [considerentele (177) și (179) ale deciziei atacate].
32 În ceea ce privește măsurile adoptate de Republica Elenă, Comisia a constatat că aceasta, pe de o parte, în temeiul Decretului legislativ nr. 4029/1959 și al Legii nr. 134/1975, a acordat reclamantei drepturi de exploatare pentru 91 % din zăcămintele publice de lignit pentru care au fost acordate drepturi și, pe de altă parte, nu a acordat, în pofida posibilităților prevăzute de Codul minier, un drept cu privire la un zăcământ semnificativ niciunuia dintre concurenți. Comisia a arătat că, drept consecință a menținerii drepturilor cvasimonopolistice de exploatare a lignitului acordate reclamantei, Republica Elenă i‑a menținut sau i‑a consolidat poziția dominantă pe piața din aval, în măsura în care centralele pe lignit erau cele mai puțin costisitoare de pe această piață și, așadar, cele mai folosite [considerentele (185)-(188) și (238) ale deciziei atacate].
33 În sfârșit, Comisia a constatat că Republica Elenă nu a invocat dispozițiile articolului 86 alineatul (2) CE pentru a justifica adoptarea măsurilor în cauză și a considerat că aceste măsuri vor afecta comerțul interstatal [considerentele (239)-(244) ale deciziei atacate].
34 Articolul 1 din decizia atacată are următorul cuprins:
„Articolul 1 și articolul 22 alineatul 1 din Decretul legislativ nr. 4029/1959, articolul 3 alineatul 1 din Legea nr. 134/1975 și deciziile ministrului industriei, energiei și tehnologiilor elen din 1976 (FEK B’ 282), din 1988 (FEK B’ 596) și din 1994 (FEK B’ 633) sunt contrare articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE, în măsura în care prin acestea se acordă și se mențin drepturi privilegiate în favoarea [reclamantei] pentru exploatarea lignitului în Grecia, creând astfel o situație de inegalitate de șanse între operatorii economici în ceea ce privește accesul la combustibili primari pentru producerea de energie electrică și permițând [reclamantei] să mențină sau să își consolideze poziția dominantă deținută pe piața angro de energie electrică din Grecia prin excluderea sau prin blocarea intrării pe piață a unor operatori noi.”
35 Trebuie să se arate că articolul 1 din decizia atacată conține o eroare materială, întrucât face trimitere la articolul 3 alineatul (1) din Legea nr. 134/1975, deși reiese din dosar că în realitate este vizat articolul 3 alineatul (3) din legea menționată.
36 La articolul 2 din decizia atacată se arată, pe de o parte, că Republica Elenă trebuie să informeze Comisia în termen de două luni cu privire la măsurile pe care intenționează să le adopte pentru corectarea efectelor anticoncurențiale ale măsurilor de stat prevăzute la articolul 1 din această decizie și, pe de altă parte, că aceste măsuri trebuie adoptate și puse în aplicare în termen de opt luni de la notificarea deciziei menționate.
Procedura în fața Tribunalului și a Curții
37 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 13 mai 2008, reclamanta a solicitat anularea deciziei atacate și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
38 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 5 septembrie 2008, Republica Elenă a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor reclamantei.
39 Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 9 septembrie 2008, Elpedison Paragogi Ilektrikis Energeias AE [(Elpedison Energeiaki), fostă Energeiaki Thessalonikis AE] și Elliniki Energeia kai Anaptyxi AE (HE & D SA), întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul producerii energiei electrice în Grecia (denumite în continuare „întreprinderile interveniente”), au formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Comisiei. Conform articolului 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, aceste cereri au fost comunicate părților.
40 Comisia a depus un memoriu în apărare la grefa Tribunalului la 11 septembrie 2008, prin care a solicitat Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
41 Comisia și‑a depus ulterior observațiile cu privire la cererile de intervenție ale întreprinderilor interveniente, la 23 octombrie 2008. Prin acte depuse la grefa Tribunalului la 7 și, respectiv, la 10 noiembrie 2008, reclamanta a ridicat obiecții împotriva ambelor cereri de intervenție.
42 Prin Ordonanța din 3 decembrie 2008, președintele Camerei a șaptea a Tribunalului a admis cererea de intervenție a Republicii Elene.
43 Prin act depus la grefa Tribunalului la 19 decembrie 2008, reclamanta a solicitat, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, ca Tribunalul să dispună, în ipoteza în care Comisia nu ar accepta să își modifice memoriul în apărare din proprie inițiativă, înlocuirea unei anumite formulări care apare în acesta.
44 În observațiile sale depuse la grefa Tribunalului la data de 23 ianuarie 2009 cu privire la cererea de măsuri de organizare a procedurii prezentată de reclamantă, Comisia a acceptat, la propunerea reclamantei, să modifice o anumită formulare din memoriul în apărare.
45 Republica Elenă și‑a depus memoriul în intervenție la grefa Tribunalului la 18 februarie 2009.
46 Prin Ordonanța din 18 septembrie 2009, președintele Camerei a șaptea a Tribunalului a admis cererea de intervenție a întreprinderilor interveniente. Întreprinderile interveniente au depus memoriul în intervenție la grefa Tribunalului la 13 noiembrie 2009.
47 Comisia, prin scrisorile din 23 octombrie 2008, din 19 februarie și din 16 martie 2009, și reclamanta, prin scrisorile din 7 și din 10 noiembrie 2008, din 8 ianuarie și 23 iunie 2009 și din 28 ianuarie 2010, au solicitat ca anumite elemente confidențiale conținute în cererea introductivă, în memoriul în apărare, în replică, în duplică, în observațiile cu privire la memoriile în intervenție ale Republicii Elene și în observațiile cu privire la memoriul în intervenție al întreprinderilor interveniente să fie excluse de la comunicarea către acestea din urmă. Comunicarea către întreprinderile interveniente a actelor de procedură menționate a fost limitată la versiunea neconfidențială, ceea ce părțile nu au contestat.
48 Prin Hotărârea din 20 septembrie 2012, DEI/Comisia (T‑169/08, EU:T:2012:448), Tribunalul a anulat decizia atacată și a obligat Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă. Republica Elenă și întreprinderile interveniente au fost obligate la plata propriilor cheltuieli de judecată.
49 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 30 noiembrie 2012, Comisia a formulat recurs împotriva Hotărârii Tribunalului, în temeiul articolului 56 din statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
50 Prin acte depuse la grefa Curții la 25 martie 2013, întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul electric grec Mytilinaios AE, Protergia AE și Alouminion AE (denumite în continuare „intervenientele din recurs”) au formulat o cerere de intervenție în procedura privind recursul vizat la punctul 49 de mai sus în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 11 iulie 2013, vicepreședintele Curții a admis această cerere.
51 Prin Hotărârea din 17 iulie 2014, Comisia/DEI (C‑553/12 P, denumită în continuare „hotărârea de recurs”, EU:C:2014:2083), Curtea a anulat Hotărârea Tribunalului, a respins al doilea și al patrulea aspect ale primului motiv, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului în scopul ca acesta să se pronunțe cu privire la chestiunile pe care Curtea nu le‑a soluționat și a dispus soluționarea odată cu fondul a cererilor privind cheltuielile de judecată.
Procedura și concluziile după trimitere
52 Ca urmare a hotărârii pronunțate în recurs și conform articolului 118 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, cauza a fost atribuită Camerei întâi, prin decizia președintelui Tribunalului din 3 septembrie 2014. În conformitate cu articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, reclamanta, Comisia, Republica Elenă, Elpedison Energeiaki și intervenientele din recurs au depus memorii de observații scrise la grefa Tribunalului la 3 octombrie 2014, la 27 noiembrie 2014, la 30 martie 2015, la 2 aprilie 2015 și, respectiv, la 17 aprilie 2015.
53 La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera întâi) a decis deschiderea procedurii orale și, la 26 ianuarie 2016, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a solicitat părților să răspundă la anumite întrebări, la care acestea au răspuns în termenul acordat.
54 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 8 martie 2016.
55 Reclamanta, susținută de Republica Elenă, solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
56 Comisia, susținută de întreprinderile interveniente și de intervenientele din recurs, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
57 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive, întemeiate, în primul rând, pe eroarea de drept în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor coroborate ale articolului 86 alineatul (1) CE și ale articolului 82 CE, precum și pe o eroare vădită de apreciere, în al doilea rând, pe încălcarea obligației de motivare, în al treilea rând, pe de o parte, pe încălcarea principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și protecției proprietății private și, pe de altă parte, pe săvârșirea unui abuz de putere și, în al patrulea rând, pe încălcarea principiului proporționalității.
1. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor coroborate ale articolului 86 alineatul (1) CE și ale articolului 82 CE, precum și pe o eroare vădită de apreciere
58 Acest motiv cuprinde cinci aspecte, întemeiate:
– în primul rând, pe o eroare vădită de apreciere în definirea piețelor relevante;
– în al doilea rând, pe lipsa extinderii poziției dominante de pe piața din amonte la piața în aval în ceea ce privește interpretarea condiției privind existența drepturilor exclusive sau speciale pentru a se stabili încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 86 alineatul (1) CE și ale articolului 82 CE;
– în al treilea rând, pe lipsa inegalității de șanse în detrimentul concurenților reclamantei;
– în al patrulea rând, pe lipsa extinderii poziției dominante deținute pe piața din amonte la piața din aval în ceea ce privește pretinsul acces privilegiat la un combustibil primar;
– și, în al cincilea rând, pe o eroare vădită de apreciere, întrucât Comisia nu ar fi luat în considerare evoluția pieței din aval.
59 Deoarece Curtea a respins al doilea și al patrulea aspect în hotărârea de recurs, este necesar să se examineze numai primul, cel de al treilea și cel de al cincilea aspect.
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în definirea piețelor relevante
Observații introductive
60 Înainte de a putea aprecia dacă o întreprindere precum reclamanta deține o poziție dominantă în sensul articolului 82 CE, trebuie să se delimiteze piața relevantă, atât din punctul de vedere al produsului sau al serviciului respectiv, cât și din punct de vedere geografic (Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands și United Brands Continentaal/Comisia, 27/76, EU:C:1978:22, punctul 10). Această delimitare este realizată în scopul de a defini perimetrul în cadrul căruia trebuie să se aprecieze dacă o întreprindere este capabilă să aibă, într‑o măsură apreciabilă, un comportament independent de concurenții, de clienții și de consumatorii săi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Nederlandsche Banden‑Industrie‑Michelin/Comisia, 322/81, EU:C:1983:313, punctul 37).
61 Pentru a delimita piața relevantă în vederea aplicării articolului 82 CE, posibilitățile concurenței trebuie apreciate în cadrul pieței care grupează totalitatea produselor sau a serviciilor care, în funcție de caracteristicile lor, sunt în special de natură să satisfacă nevoi constante și sunt puțin interschimbabile cu alte produse sau servicii, aceste posibilități de concurență trebuind de asemenea apreciate în lumina condițiilor de concurență și a structurii ofertei și a cererii (Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Nederlandsche Banden‑Industrie-Michelin/Comisia, 322/81, EU:C:1983:313, punctul 37, și Hotărârea din 17 decembrie 2003, British Airways/Comisia, T‑219/99, EU:T:2003:343, punctul 91). Astfel cum rezultă în special din cuprinsul punctului 7 din Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței (JO 1997, C 372, p. 5, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 60), „o piață relevantă a produsului cuprinde toate produsele și/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, prețurilor și utilizării căreia acestea îi sunt destinate”.
62 În ceea ce privește piața geografică relevantă, ea poate fi definită ca teritoriul pe care toți operatorii economici se află în condiții de concurență similare în ceea ce privește produsele sau serviciile relevante. Din această perspectivă, nu este necesar ca condițiile obiective de concurență între operatori să fie perfect omogene. Este suficient ca acestea să fie similare sau suficient de omogene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands și United Brands Continentaal/Comisia, 27/76, EU:C:1978:22, punctele 44 și 53). În plus, această piață poate fi limitată la un singur stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Nederlandsche Banden‑Industrie-Michelin/Comisia, 322/81, EU:C:1983:313, punctul 28, și Hotărârea din 1 iulie 2008, MOTOE, C‑49/07, EU:C:2008:376, punctul 34).
63 În speță, trebuie amintit că, în considerentul (158) al deciziei atacate, Comisia a arătat că măsurile vizate la articolul 1 din această decizie (denumite în continuare „măsurile în litigiu”) vizau două piețe distincte, respectiv piața din amonte și piața din aval. Potrivit Comisiei, măsurile menționate, prin acordarea drepturilor de exploatare a lignitului aproape exclusiv reclamantei și prin excluderea sau blocarea oricărei noi intrări a concurenților pe piața din amonte, permit reclamantei să își mențină sau să își consolideze poziția dominantă deținută pe piața din aval. Reclamanta, susținută de Republica Elenă, contestă în esență definiția piețelor dată de Comisie. Ea își structurează argumentele din prezentul aspect în două părți.
Cu privire la prima parte a aspectului, referitoare la delimitarea pieței din amonte
64 Comisia a arătat, în considerentele (161), (168) și (169) ale deciziei atacate, că piața din amonte era o piață a produsului distinctă, a cărei dimensiune geografică era națională.
65 Reclamanta și Republica Elenă arată că această delimitare a pieței din amonte este eronată, Comisia neaplicând criteriile pe care le‑a reținut ea însăși în Comunicarea privind definirea pieței (a se vedea punctul 61 de mai sus), respectiv substituibilitatea, pe de o parte, a cererii și, pe de altă parte, a ofertei, precum și concurența potențială. Acestea invocă patru critici, pe care Comisia le contestă, care urmăresc respingerea acestei delimitări.
– Cu privire la prima critică
66 Reclamanta și Republica Elenă arată că, întrucât piața din aval, în cadrul căreia ar fi fost săvârșită pretinsa încălcare a articolului 82 CE, era piața angro a furnizării de energie electrică în RIG, piața din amonte nu se poate limita la furnizarea de lignit, ci trebuie să fie constituită din toți combustibilii pe baza cărora se produce energie electrică. Dacă piața din amonte ar fi definită astfel cum susține Comisia, atunci piața din aval ar trebui la rândul ei divizată în funcție de combustibilul din care provine energia furnizată. Acestea adaugă că producătorii de energie electrică aleg dintre combustibilii aflați în concurență pe cel pe care să îl folosească într‑o anumită centrală ținând seama, între altele, în primul rând, de condițiile de „funcționare sub capacitate” pe RIG, unde oferta este inferioară cererii, în al doilea rând, de costul funcțional al unei centrale, care include costul combustibilului, costul de funcționare și de mentenanță și costul de mediu, și, în al treilea rând, de investițiile și de termenele de construcție necesare, care ar fi mai scăzute pentru o centrală pe gaz decât pentru o centrală pe lignit. Prin urmare, Comisia ar fi trebuit să includă în definiția pieței din amonte huila, energia nucleară și gazul. Centralele care funcționează cu gaz ar fi de altfel utilizate în mod continuu și ar reprezenta o capacitate instalată semnificativă.
67 Comisia contestă argumentele reclamantei și ale Republicii Elene.
68 În această privință, trebuie să se arate că este, desigur, adevărat că un producător de energie electrică, atunci când decide să inițieze construcția unei centrale, este liber să o conceapă astfel încât să fie alimentată cu combustibilul pe care îl alege, această decizie fiind luată în funcție de mai mulți parametri economici, între care, eventual, cei vizați de reclamantă la punctul 66 de mai sus.
69 Or, reclamanta nu contestă constatarea Comisiei din considerentul (13) al deciziei atacate, potrivit căreia, pe de o parte, centralele alimentate cu lignit au fost concepute în mod special pentru a funcționa numai cu acest tip de combustibil și, pe de altă parte, adaptările necesare pentru a transforma aceste centrale în centrale alimentate cu huilă sunt foarte oneroase. Prin urmare, dacă un producător de energie electrică decide să construiască o centrală alimentată cu lignit, acesta trebuie ulterior să își procure numai combustibil de acest tip pentru a produce energie electrică în respectiva centrală pe întreaga durată a vieții sale utile.
70 Furnizorii de lignit nu se află, așadar, în concurență cu furnizorii celorlalți combustibili utilizați pentru producția de energie electrică atunci când este vorba despre vânzări către centralele electrice alimentate cu lignit, acestea constituind o piață captivă. Or, reiese din considerentul (12) al deciziei atacate, acest lucru nefiind contrazis de reclamantă, că, în cvasitotalitate, lignitul exploatat în Grecia este utilizat în vederea producerii de energie electrică. Centralele care funcționează pe baza acestui combustibil nu reprezintă o parte neglijabilă a clienților furnizorilor de lignit, ci piața lor principală, chiar exclusivă. Pe de altă parte, este vorba despre o piață de dimensiuni considerabile, din moment ce reiese din tabelele nr. 11 și nr. 14 din decizia atacată că 43 % din capacitatea instalată de producție de energie electrică în cadrul RIG și, respectiv, 59,7 % din producția totală corespundeau unor astfel de centrale în 2006.
71 Pe de altă parte, investițiile necesare pentru construcția unei centrale alimentate cu lignit fiind, potrivit reclamantei înseși, foarte semnificative, este rezonabil să se considere că, odată pusă în funcțiune, este dificil de renunțat la operarea unei astfel de centrale pentru motive legate de o creștere, fie și semnificativă, a prețului lignitului, ceea ce consolidează puterea de piață a furnizorilor acestui combustibil și capacitatea lor de a acționa relativ independent de evoluția prețului celorlalți combustibili utilizați în vederea producerii de energie electrică.
72 Argumentul reclamantei și al Republicii Elene potrivit căruia toți acești alți combustibili ar trebui să facă parte din piața din amonte nu poate pune, așadar, în discuție delimitarea pieței menționate pe care a realizat‑o Comisia. Astfel, concurența dintre energia electrică produsă din orice alt combustibil și energia electrică produsă din lignit se manifestă mai degrabă pe piața din aval. Delimitarea menționată este legată deci de aspecte privitoare la această piață, așa cum se va analiza în continuare.
73 Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.
– Cu privire la a doua critică
74 Reclamanta susține că, în delimitarea pieței din amonte, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare presiunea concurențială exercitată de energia electrică importată.
75 Comisia contestă argumentul reclamantei.
76 În această privință, este suficient să se arate că, indiferent de posibilitatea de a importa energie electrică provenită din Italia sau din țările din nord, exploatanții centralelor pe lignit rămân în practică obligați să își procure combustibilul necesar pentru a asigura funcționarea acestor centrale de la furnizorii de lignit.
77 Prin urmare, faptul că importul de energie electrică este posibil nu permite să se considere că delimitarea pieței din amonte efectuată de Comisie este eronată, independent de aspectul dacă acest fapt poate exercita o presiune concurențială semnificativă pe piața din aval.
78 Astfel, prezenta critică trebuie respinsă.
– Cu privire la a treia critică
79 Reclamanta și Republica Elenă arată că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a definit lignitul drept „combustibil primar”, ceea ce ar fi avut un impact asupra delimitării pieței din amonte. Dacă această noțiune ar viza un combustibil utilizat pentru producția de energie electrică în „centralele de bază”, care injectează permanent energie electrică în rețea, atunci piața din amonte ar trebui să includă huila și gazul, care pot fi de asemenea utilizate drept combustibili pentru „centralele de bază”.
80 Comisia contestă argumentele reclamantei și ale Republicii Elene.
81 Cu privire la acest aspect, trebuie amintit că, în considerentul (189) al deciziei atacate și la articolul 1 din aceasta, Comisia a arătat că menținerea drepturilor de exploatare a lignitului în favoarea reclamantei ar crea o situație de inegalitate de șanse între operatorii economici în ceea ce privește accesul la „combustibilii primari” în scopul producerii de energie electrică (a se vedea punctul 34 de mai sus). Or, prin utilizarea expresiei „combustibili primari”, care este lipsită de sens tehnic în contextul deciziei atacate, Comisia nu a urmărit decât să evoce importanța și rolul esențial al lignitului pe piața din aval, iar nu să delimiteze piața din amonte.
82 Situația este aceeași și în ceea ce privește utilizarea în decizia atacată a expresiei „centrale de bază”. Deși acestea sunt, astfel cum afirmă reclamanta, centralele care injectează permanent energie electrică în rețea, reiese din decizia atacată că Comisia a analizat toate sursele din care se produce energia electrică, precum și toate tipurile de tehnologii utilizate pentru a concluziona că accesul la lignit rămâne în Grecia esențial în scopul de a permite o concurență efectivă sau potențială pe piața din aval și că nu a considerat că piața din amonte era cea a lignitului pentru motivul că numai acest combustibil ar putea fi utilizat pentru alimentarea centralelor care injectează permanent energie electrică în rețea.
83 În consecință, această critică trebuie respinsă.
– Cu privire la a patra critică
84 Reclamanta susține că delimitarea pieței din amonte este eronată deoarece, pe plan geografic, această piață nu ar trebui să fie limitată la lignitul produs în Grecia, ci ar trebui să cuprindă de asemenea lignitul provenit din zăcăminte situate în anumite țări și teritorii vecine. Republica Elenă adaugă că previziunea Comisiei privind caracterul improbabil al importurilor de lignit este eronată întrucât, la începutul anului 2009, a emis o autorizație de producție de energie electrică pe bază de lignit unui concurent al reclamantei, care putea asigura o alimentare pe termen lung cu lignit importat.
85 Comisia contestă argumentele reclamantei.
86 Trebuie să se arate că Comisia a indicat în considerentul (13) al deciziei atacate că, dat fiind faptul că lignitul are cea mai redusă putere calorică dintre toate categoriile de cărbune, el nu poate fi transportat pe distanțe mari, comerțul cu lignit fiind cvasiinexistent în afara aprovizionărilor directe de la zăcămintele aflate în aproprierea centralelor electrice în care este utilizat la acestea. Comisia a arătat de asemenea, fără a fi contrazisă de reclamantă sau de Republica Elenă, pe de o parte, că toate centralele care funcționează cu lignit în Uniune se află în apropierea unor zăcăminte de lignit și, pe de altă parte, că consumul de lignit importat este de 0,1 % în statele membre în ansamblu și este inexistent în Grecia.
87 Pe de altă parte, în ceea ce privește lignitul provenit din teritorii vecine Greciei, Comisia a observat, în considerentul (16) al deciziei atacate, că zăcămintele existente în aceste teritorii, pe de o parte, se aflau la peste 100 km de frontiera elenă și deci erau prea îndepărtate pentru a reprezenta o sursă potențială de aprovizionare pentru centralele pe lignit din RIG și, pe de altă parte, erau deja exploatate de întreprinderile locale pentru a produce energie electrică în rețelele electrice locale. Din acest motiv, chiar dacă a admis în considerentul (161) al deciziei atacate posibilitatea teoretică de a se realiza o furnizare de lignit în vederea alimentării centralelor din RIG din zăcămintele existente în aceste teritorii, în considerentul (169), Comisia a exclus ca această posibilitate să constituie o alternativă realistă la lignitul elen.
88 Reclamanta susține totuși că dificultățile și costul transportului lignitului sunt atenuate considerabil în ceea ce privește ofertele de lignit provenit din anumite teritorii vecine Greciei ca urmare a valorii calorice ridicate a produsului și a prețului. În susținerea acestei afirmații, reclamanta face trimitere la un e‑mail adresat Comisiei la 8 februarie 2008. Or, acest e‑mail nu cuprinde nicio analiză privind rentabilitatea economică a importului de lignit provenit din aceste teritorii. Astfel, în e‑mailul menționat, reclamanta se limitează să afirme că piața din amonte este de dimensiuni mai mari decât cele reținute de Comisie în decizia atacată și prezintă drept probă a acestei afirmații trei oferte pe care le‑a primit de la trei întreprinderi privind furnizarea de lignit provenit din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și din Kosovo.
89 În primul rând, referitor la primele două oferte, privind furnizarea, pe de o parte, a 300 000 de tone de lignit pe an provenite din Kosovo, care prezintă o putere calorifică de 1 800 kcal/kg, precum și a 600 000 de tone pe an provenite din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, care prezintă o putere calorifică cuprinsă între 2 800 și 3 000 kcal/kg, și, pe de altă parte, a 1 000 000 de tone de lignit provenite din Kosovo, a cărui putere calorifică nu este precizată, care urmau să fie furnizate în 2007, trebuie să se arate că prețul care trebuia plătit pentru aceste cantități de lignit nu reiese din dosar. Prin urmare, existența acestor oferte nu este suficientă pentru a dovedi că importul acestui lignit ar fi rentabil din punct de vedere economic.
90 În ceea ce privește cea de a treia ofertă, privind o cantitate de xilit de 300 000 de tone pe an, provenit din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, care urma să fie furnizat către două centrale situate în apropiere de frontiera cu această țară și care prezintă o putere calorifică de 2 700 kcal, ea precizează prețul pe care reclamanta urma să îl plătească, respectiv 37,5 euro per tonă, acest preț putând varia în funcție de calitatea produsului furnizat în final, potrivit unei reguli predeterminate. Totuși, reclamanta nu explică dacă, ținând seama de acest preț, importul xilitului, presupunând că este utilizabil în centralele care funcționează cu lignit, ar fi astfel rentabil. Pe de altă parte, trebuie să se semnaleze că scrisoarea care cuprindea această a treia ofertă menționează dificultățile pe care importul acestor cantități le‑ar crea la frontieră, în măsura în care, necesitând tranzitul a 60 de camioane pe zi, ar epuiza capacitatea de vămuire a vămii celei mai apropiate de centralele deservite.
91 În al doilea rând, trebuie să se remarce că întreprinderile aflate la originea ofertelor primite de reclamantă nu s‑au angajat în aceste oferte să asigure livrarea de combustibil pe termen lung. Or, reclamanta nu contestă observația, efectuată de Comisie în considerentul (203) al deciziei atacate, potrivit căreia cantitatea de lignit necesară pentru o centrală care funcționează pe baza acestui combustibil pe întreaga durată a ciclului său de viață, respectiv de 40-45 de ani, este de mai multe milioane de tone. Spre exemplu, Comisia a arătat că zăcământul de la Vevi, care conține rezerve de 90 de milioane de tone, urma să alimenteze o centrală de 400 MW pe durata ciclului său de viață cu aproximativ 2 000 000 de tone pe an.
92 Prin urmare, nu este realist să se considere că un investitor mediu avizat și‑ar asuma cheltuielile semnificative care, potrivit reclamantei înseși, sunt legate de construcția unei centrale alimentate cu lignit în vederea producerii de energie electrică în RIG fără a avea asigurată aprovizionarea pe termen lung.
93 În al treilea rând, trebuie să se arate că reclamanta nu arată că a acceptat una sau alta dintre ofertele primite, ceea ce constituie mai degrabă un indiciu al faptului că acestea nu au fost considerate atunci ca fiind suficient de competitive. Un indiciu suplimentar important în acest sens este lipsa importurilor de lignit în Grecia (a se vedea punctul 86 de mai sus). Astfel, lignitul fiind combustibilul cel mai folosit pentru generarea de energie electrică în RIG, această lipsă ar fi greu de explicat dacă, astfel cum arată în esență reclamanta, transportul lignitului provenind din zonele vecine Greciei ar fi rentabil din punct de vedere economic.
94 Prin urmare, deși nu se poate exclude că importul de lignit provenit din anumite teritorii vecine ale Greciei și destinat unor centrale situate în apropiere de frontiera dintre aceasta și țările din nord poate avea loc ocazional, trebuie să se considere că reclamanta nu a reușit să demonstreze că un astfel de import este într‑adevăr o sursă de aprovizionare alternativă la zăcămintele de lignit existente în RIG.
95 Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul Republicii Elene întemeiat pe faptul că, la 7 ianuarie 2009, Heron a primit licența pentru construcția unei centrale alimentate cu lignit, solicitată la 26 martie 2007 (a se vedea punctul 16 de mai sus), deși ea ar fi indicat drept surse de combustibil zăcăminte situate în afara Greciei.
96 [Astfel cum a fost îndreptat prin Ordonanța din 10 iulie 2017] Astfel, după cum arată în mod întemeiat Comisia, licența acordată Heron la 7 ianuarie 2009 nu explică în mod detaliat modul în care această întreprindere urma să se aprovizioneze cu lignit. Așa cum subliniază Comisia, o explicație mai detaliată figurează în avizul furnizat de RAE în procedura în urma căreia s‑a acordat această licență. Or, reiese din acest aviz că Heron a prezentat drept surse principale de lignit pentru centrala proiectată două zăcăminte situate în interiorul RIG, dintre care unul, respectiv cel de la Vevi, se află la 20 km de amplasarea preconizată a centralei. RAE a menționat construcția unei linii de cale ferată între acest zăcământ și noua centrală. Importul unei cantități de 3 000 000 de tone provenite de pe teritoriul Kosovo este, desigur, menționată drept sursă alternativă de lignit pentru centrala proiectată, dar aceasta nu permite să se considere că Heron ar fi solicitat și ar fi obținut o licență de construcție a unei centrale care funcționează cu lignit fără a avea așteptarea fondată de a se aproviziona dintr‑un zăcământ situat în apropiere, precum cel de la Vevi.
97 Pe de altă parte, în răspunsul la întrebările adresate de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii din 26 ianuarie 2016, precum și în ședință, Republica Elenă a confirmat că Heron nu era supusă unei obligații legale de construcție a centralei proiectate. Singura consecință posibilă a unei eventuale decizii a acestei întreprinderi de a renunța la proiect era retragerea licenței de construcție. Prin urmare, simpla obținere de către Heron a acestei licențe nu demonstrează că aceasta considera că construcția centralei proiectate era posibilă în ipoteza în care nu urma să obțină drepturile de exploatare a zăcământului de la Vevi.
98 [Astfel cum a fost îndreptat prin Ordonanța din 10 iulie 2017] Existența licenței acordate Heron nu este, așadar, suficientă pentru a stabili că construcția unei centralele care funcționează cu lignit în RIG ar fi rentabilă din punct de vedere economic fără a avea acces la zăcămintele de lignit existente pe acest teritoriu. Faptul că singurul caz care figurează în dosarul în care o întreprindere a menționat lignitul importat drept sursă posibilă de aprovizionare pentru o centrală care urmează să fie construită este cel în care aceeași întreprindere a solicitat atribuirea drepturilor de exploatare a unui zăcământ situat la 20 km de această centrală este mai degrabă un indiciu al necesității economice a existenței unor zăcăminte situate în apropiere de centralele care funcționează cu lignit. Un indiciu suplimentar îl reprezintă faptul că, astfel cum a arătat Comisia în ședință fără a fi contrazisă de reclamantă sau de Republica Elenă, Heron, căreia în final nu i s‑au atribuit drepturile de exploatare a zăcămintelor de la Vevi, încă nu a început construcția centralei proiectate.
99 În cele din urmă, pe de o parte, astfel cum subliniază Comisia, nimic din licența acordată Heron sau din avizul RAE privitor la aceasta nu arată că respectivele cantități de lignit care pot fi importate ar fi asigurate în decursul întregii vieți utile a centralei proiectate și, pe de altă parte, Republica Elenă nu prezintă niciun element legat de prețul lignitului care ar urma să fie importat de Heron, ceea ce ar permite compararea rentabilității sale în vederea producerii de energie electrică în RIG cu lignitul existent în zăcămintele elene.
100 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, prezenta critică trebuie respinsă.
101 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că reclamanta nu a reușit să stabilească existența unei erori în delimitarea pieței din amonte efectuată de Comisie în decizia atacată. Prin urmare, prima parte a aspectului nu este întemeiată.
Cu privire la a doua parte a aspectului, referitoare la delimitarea pieței din aval
102 Trebuie amintit că Comisia, în considerentul (162) al deciziei atacate, a delimitat piața din aval ca fiind piața producției de energie electrică în centralele electrice din RIG și a importului de energie electrică prin intermediul dispozitivelor de interconectare în vederea revânzării.
103 Pentru a contesta această delimitare a pieței din aval, reclamanta invocă în esență două critici, pe care Comisia le contestă.
– Cu privire la prima critică
104 Reclamanta afirmă că Comisia, pentru a delimita piața din aval, s‑a fondat în mod eronat pe date anterioare creării sistemului zilnic obligatoriu și că nu a luat în considerare gradul de liberalizare a acestei piețe.
105 Comisia contestă afirmația reclamantei.
106 Trebuie să se arate de la bun început că, presupunând chiar că această afirmație este adevărată, aceasta nu permite să se considere că delimitarea pieței din aval efectuată de Comisie este eronată. Reclamanta însăși nu arată că, în cazul în care Comisia s‑ar fi întemeiat pe date mai relevante, ar fi delimitat această piață în mod diferit.
107 În orice caz, rezultă din decizia atacată, analizată în întregime, că Comisia și‑a întemeiat analiza pieței din aval pe totalitatea elementelor care i‑au fost transmise până la adoptarea deciziei menționate. Nu reiese nicidecum din aceasta, după cum se confirmă la punctele 201-203 de mai jos, că Comisia și‑ar fi limitat aprecierea la luarea în considerare a elementelor pe care le‑a primit până la 18 octombrie 2006. Dimpotrivă, Comisia, în considerentele (103)-(106) ale deciziei atacate, a descris regulile care reglementează această piață, pe care le‑a examinat de asemenea în considerentele (164)-(166) ale acestei decizii și, în considerentul (222) al deciziei menționate, a ținut seama de anumite particularități ale pieței relevante pentru a constata că lignitul era combustibilul cel mai avantajos în vederea producerii de energie electrică în RIG.
108 Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.
– Cu privire la a doua critică
109 Reclamanta susține că Comisia a omis în mod eronat să distingă în decizia atacată presiunea concurențială pe care energia electrică importată o exercită în funcție de diferitele tipuri de combustibil. Cu titlu de exemplu, energia electrică importată provenită de la centrale hidroelectrice și nucleare ar fi net mai ieftină decât cea produsă în Grecia și ar intra în sistem anterior acesteia, eliminând alte centrale de producție, printre care pe cele care funcționează cu lignit.
110 Acest argument, pe care Comisia îl contestă, este neîntemeiat în fapt. Astfel, Comisia a inclus energia electrică importată în piața din aval, după cum reiese din definiția acestei piețe indicată în considerentul (162) al deciziei atacate și vizată la punctul 102 de mai sus. Or, Comisia a constatat că, la data faptelor, capacitatea reală de import nu reprezenta decât aproximativ 7 % din capacitatea instalată pe piața din aval, aspect pe care reclamanta nu l‑a contestat. Prin urmare, Comisia nu a omis să ia în considerare presiunea concurențială a energiei electrice importate, dar, ținând seama de cantitatea relativ redusă a acestei energii electrice în raport cu capacitatea de producție totală instalată în RIG și cu consumul, a considerat că, la data faptelor, lignitul a rămas un combustibil deosebit de atractiv pentru producerea de energie electrică pe această piață.
111 În consecință, a doua critică trebuie respinsă.
112 Astfel, trebuie să se concluzioneze că reclamanta nu a reușit să stabilească existența unei erori în delimitarea pieței din aval efectuată de Comisie în decizia atacată. Prin urmare, a doua parte a aspectului nu este întemeiată.
113 Întrucât nu a fost constatată nicio eroare în delimitarea piețelor vizate în decizia atacată, primul aspect al primului motiv trebuie respins.
Cu privire la al treilea aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa unei situații de inegalitate de șanse în detrimentul noilor concurenți
114 Potrivit jurisprudenței Curții, un sistem de concurență nedenaturată nu poate fi garantat decât dacă este asigurată egalitatea de șanse între diferiții operatori economici. În consecință, dacă inegalitatea de șanse dintre acești operatori și, prin urmare, concurența denaturată sunt rezultatul unei măsuri de stat, aceasta constituie o încălcare a articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE (a se vedea hotărârea de recurs, punctele 43 și 44 și jurisprudența citată).
115 Trebuie amintit că, în decizia atacată, Comisia a considerat că măsurile în litigiu erau susceptibile de a crea o inegalitate de șanse în favoarea reclamantei pentru motivul că ele îi acordau un acces aproape exclusiv la lignitul utilizabil în vederea producerii de energie electrică în RIG, în condițiile în care era vorba despre combustibilul cel mai avantajos în acest scop.
116 Reclamanta invocă în esență cinci critici prin care contrazice această concluzie.
117 Aceste critici sunt contestate de Comisie.
Cu privire la prima critică
118 Reclamanta arată că drepturile de exploatare pentru aproximativ 2 000 de milioane de tone de rezerve de lignit, din care 1 230 de milioane de tone de rezerve exploatabile în vederea producerii de energie electrică, nu fuseseră încă acordate la data faptelor. Concurenții săi puteau, așadar, să își procure lignit solicitând acordarea acestor drepturi. Normele aplicabile în această privință ar fi de facto aceleași pentru toate întreprinderile începând din 1994, an în care reclamanta a beneficiat de ultima acordare. Astfel, o procedură de cerere de ofertă ar fi fost lansată și aproape încheiată pentru zăcământul de la Vevi.
119 Comisia contestă argumentele reclamantei.
120 În primul rând, trebuie să se arate că reiese din cuprinsul punctelor 5-12 de mai sus că reclamantei i s‑au acordat drepturi de explorare și de exploatare cu privire la cvasitotalitatea zăcămintelor publice de lignit pentru care asemenea drepturi au fost acordate la data faptelor în Grecia. Concret, drepturile acordate reclamantei vizau aproximativ 2 200 de milioane de tone la 1 ianuarie 2007 și reprezentau 91 % din rezervele zăcămintelor publice pentru care astfel de drepturi au fost acordate.
121 Reiese de asemenea din cuprinsul punctului 11 de mai sus că, din cele aproximativ 4 500 de milioane de tone de rezerve de lignit din Grecia, drepturile de explorare și de exploatare acordate terților și care puteau fi utilizate pentru producția de energie electrică în centrale care funcționează cu lignit și care nu aparțin reclamantei se ridicau la aproximativ 85 de milioane de tone.
122 Cea mai mare parte a atribuirii de drepturi de exploatare de care a beneficiat reclamanta au avut loc fie în temeiul unor decizii ministeriale adoptate conform articolului 36 alineatul (3) din Legea nr. 3734/2009, fie al unui instrument legislativ specific, precum Legea nr. 134/1975, de care concurenții reclamantei nu puteau beneficia.
123 Este, desigur, adevărat că articolul 36 alineatul (3) din Legea nr. 3734/2009 a abrogat articolul 3 alineatul (3) din Legea nr. 134/1975, care era vizat la articolul 1 din decizia atacată. Această abrogare a avut loc însă după adoptarea deciziei atacate și reprezintă o simplă măsură de punere în conformitate cu aceasta. În consecință, ea nu poate demonstra că analiza efectuată de Comisie în decizia atacată este eronată.
124 Pe de altă parte și în orice caz, așa cum admit reclamanta și Republica Elenă, în 1994, pe baza Legii nr. 134/1975, ultimele drepturi de exploatare a zăcămintelor publice de lignit din Grecia au fost acordate, și aceasta în mod direct, reclamantei, prin decizie ministerială. Astfel, deși Codul minier nu exclude formal posibilitatea de a se atribui altor întreprinderi interesate, în afara reclamantei, drepturi privind zăcămintele publice de lignit care nu au fost încă atribuite, niciun zăcământ important nu a fost acordat acestor întreprinderi, în pofida interesului manifestat de ele cu ocazia adoptării deciziei atacate. Reclamanta era de fapt singura întreprindere care putea exploata o cantitate semnificativă de lignit pe piața din amonte.
125 Prin urmare, simpla abrogare a Legii nr. 134/1975 nu este suficientă pentru a remedia situația de inegalitate de șanse de pe piața angro a energiei electrice, cauzată de menținerea accesului privilegiat al reclamantei la drepturile de exploatare a lignitului.
126 În această privință, trebuie să se adauge că Republica Elenă nu a prezentat, nici în cursul procedurii administrative, nici în fața Tribunalului, niciun argument care poate justifica neacordarea drepturilor de exploatare a zăcămintelor neatribuite și în special a zăcămintelor importante precum cele de la Drama și de la Elassona.
127 Pe de altă parte, Codul minier nu o împiedică nici pe reclamantă să solicite și să obțină acordarea drepturilor de exploatare a zăcămintelor care nu au fost încă atribuite. Prin urmare, chiar dacă Republica Elenă ar decide să acorde drepturi de exploatare a unor asemenea zăcăminte, potrivit procedurii prevăzute de Codul minier, aceasta nu ar permite în sine să se asigure că concurenții reclamantei de pe piața din aval beneficiază de un acces suficient la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică. Astfel, la finalul acestei proceduri, reclamanta ar putea să dobândească aceste drepturi și să își extindă portofoliul în consecință.
128 În al doilea rând, trebuie să se arate că Republica Elenă nu a adoptat nicio măsură alternativă la acordarea drepturilor de exploatare care să poată garanta concurenților reclamantei un acces suficient la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică sau care să poată elimina eventualele avantaje pe care reclamanta le obține ca urmare a accesului său aproape exclusiv la acest combustibil.
129 În al treilea rând, reiese din considerentul (80) al deciziei atacate că Republica Elenă a adoptat anumite măsuri asimetrice în detrimentul reclamantei în urma liberalizării pieței din aval. Or, întrucât acestea constau în esență în organizarea unor proceduri de concurs, cu excluderea reclamantei, pentru construcția unor centrale care funcționează cu alți combustibili în afară de lignit, aceste măsuri nu pot garanta concurenților reclamantei un acces suficient la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică.
130 Reiese din cele de mai sus că, la momentul adoptării deciziei atacate, reclamanta beneficia în fapt de un acces privilegiat la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică, în pofida posibilității de a acorda concurenților săi drepturi de exploatare pentru zăcămintele care nu fuseseră încă atribuite.
131 Așadar, prezenta critică trebuie respinsă.
Cu privire la a doua critică
132 Reclamanta, susținută de Republica Elenă, subliniază că însăși Comisia admite că, pe piața din aval, orice întreprindere poate solicita și obține o licență de producție de energie electrică și că un număr semnificativ de întreprinderi obținuseră deja astfel de licențe la momentul adoptării deciziei atacate. Împrejurarea că, la data adoptării acestei decizii, aceste licențe nu fuseseră încă obținute pentru construcția de centrale care funcționează cu lignit nu ar decurge dintr‑o inegalitate de șanse, ci din motive obiective, precum imposibilitatea fie de a asigura o aprovizionare suficientă cu combustibil, fie de a dovedi capacitatea financiară necesară. Sosirea în Grecia a unor întreprinderi europene importante, deosebit de frecventă după adoptarea deciziei atacate, ar demonstra deschiderea pieței din aval către noi producători, ceea ce nu ar mai justifica existența unor proceduri de cerere de ofertă subvenționate.
133 Comisia contestă argumentele reclamantei.
134 Pe de o parte, trebuie să se arate că faptul că concurenții reclamantei, inclusiv întreprinderile de mari dimensiuni, au obținut licențe de producție de energie electrică în RIG nu demonstrează inexistența unei inegalități de șanse pe această piață în detrimentul lor. Aceasta demonstrează numai că barierele la intrare nu sunt de așa natură încât să fie exclusă orice concurență.
135 De altfel, reiese din tabelele nr. 12 și nr. 14 din decizia atacată că, în 2006, deci la cinci ani după liberalizarea parțială a pieței din aval, reclamanta dispunea de 90 % din capacitatea de producție instalată din RIG și totodată producea 93,6 % din energia electrică totală distribuită. Gradul de penetrare a concurenților reclamantei pe această piață la data faptelor era, prin urmare, de natură să demonstreze mai degrabă persistența unei situații de inegalitate între reclamantă și concurenții săi, cu atât mai mult cu cât RIG se afla, potrivit reclamantei înseși, într‑o situație de funcționare sub capacitate, care, în principiu, s‑ar putea corecta în special prin intrarea unor noi concurenți.
136 Pe de altă parte, reiese din considerentele (77) și (211) ale deciziei atacate, fără ca acest lucru să fi fost contestat de reclamantă sau de Republica Elenă, că toate cererile de licență de construcție de centrale care funcționează cu lignit introduse de concurenții reclamantei anterior adoptării deciziei atacate au fost respinse. Reclamanta însăși recunoaște că unul dintre motivele principale ale acestor respingeri a fost imposibilitatea solicitanților de a asigura o aprovizionare suficientă cu lignit, ceea ce a constatat și Comisia în considerentul (211) al deciziei atacate. Ceea ce mai degrabă demonstrează, în loc să infirme, dificultățile cu care s‑au confruntat ceilalți operatori pentru a construi centrale pe lignit, din moment ce nu au acces la zăcămintele de mari dimensiuni.
137 Prin urmare, prezenta critică trebuie să fie respinsă.
Cu privire la a treia critică
138 Reclamanta susține că concurenții săi sunt în măsură să își procure un acces suficient la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică, prin achiziționare sau prin colaborare cu întreprinderi care au deja drepturi de exploatare a lignitului în Grecia. Totuși, nicio întreprindere nu ar fi solicitat reclamantei să îi furnizeze lignit.
139 Comisia contestă argumentele reclamantei.
140 În ceea ce privește zăcămintele exploatate de alte întreprinderi în afară de reclamantă, trebuie să se arate că Comisia a precizat, în considerentul (203) al deciziei atacate, fără că afirmațiile sale să fie contestate de reclamantă sau de Republica Elenă, că zăcăminte de foarte mici dimensiuni și răspândite pe teritoriul elen nu pot constitui o sursă realistă de combustibil pentru centralele de producție de energie electrică. Comisia a observat în această privință că costurile logistice asociate alimentării unei centrale care funcționează cu lignit, al cărei consum în timpul vieții sale utile de 40-45 de ani este de mai multe zeci de milioane de tone, din multe zăcăminte disparate ar fi excesive.
141 Or, reiese din considerentul (51) al deciziei atacate că zăcămintele de lignit private deținute de alte întreprinderi în afară de reclamantă sunt de mici dimensiuni, reprezentând în medie 9 milioane de tone de rezerve, iar toate aceste zăcăminte, cu o singură excepție, nu mai erau exploatate în 2003.
142 În ceea ce privește zăcămintele de lignit publice deținute de alte întreprinderi în afară de reclamantă, reiese din considerentul (52) al deciziei atacate că, printre cele zece zăcăminte de acest tip existente pe teritoriul elen, numai trei conțineau rezerve non‑neglijabile și erau încă exploatate în 2001, reclamanta asigurându‑și de altfel pe cale contractuală aprovizionarea cu cea mai mare parte din lignitul consumat de una dintre centralele sale din două dintre aceste zăcăminte. Reiese de asemenea din considerentul (52) al deciziei atacate că titularii celor două zăcăminte în curs de exploatare în 2001 și‑au pierdut drepturile de exploatare în 2003.
143 Prin urmare, ținând seama de cantitatea redusă de rezerve deținute de alte întreprinderi în afară de reclamantă și care puteau fi utilizate de concurenții acesteia drept sursă de combustibil pe piața din aval, posibilitatea teoretică de a‑și procura lignit de la aceste întreprinderi nu putea elimina inegalitatea de șanse constatată de Comisie între reclamantă și concurenții săi.
144 În ceea ce privește posibilitatea de a achiziționa lignit de la reclamantă, rezultă din scrisoarea adresată de Republica Elenă Comisiei la 5 iulie 2004 că totalitatea producției de lignit a reclamantei era la data faptelor utilizată pentru centralele electrice proprii și că ea nu era activă, nici efectiv, nici potențial, ca vânzătoare pe piața din amonte. Prin urmare, niciun întreprinzător mediu informat nu și‑ar asuma costul unor investiții pe termen lung pentru construcția unei centrale prevăzând să își procure lignitul necesar din zăcămintele reclamantei.
145 Pe de altă parte, dacă concurenții reclamantei ar fi obligați să își procure de la aceasta combustibilul necesar pentru funcționarea centralelor lor, reclamanta nu ar avea în mod necesar un interes economic de a le furniza lignitul solicitat la un preț concurențial sau în condiții adecvate, întrucât aceasta ar expune‑o unei concurențe mai intense pe piața din aval.
146 În consecință, nici posibilitatea de a achiziționa lignit de la reclamantă nu poate elimina inegalitatea de șanse dintre ea și concurenții săi, astfel cum a fost constatată de Comisie.
147 Așadar, prezenta critică trebuie respinsă.
Cu privire la a patra critică
148 Reclamanta arată că Comisia a dedus în mod eronat existența unui obstacol în calea intrărilor noi pe piața din aval exclusiv ca urmare a poziției sale dominante pe piața din amonte, care s‑ar datora unor motive pur istorice. Reclamanta și Republica Elenă adaugă că Comisia trebuia să cunoască faptul că liberalizarea pieței urma să fie progresivă și nu poate utiliza decizia atacată pentru a accelera ritmul în care concurenții acced la această piață.
149 Aceste argumente, pe care Comisia le contestă, sunt neîntemeiate în fapt. Pe de o parte, în decizia atacată, Comisia nu a constatat existența vreunei bariere la intrare pe piața din aval, fondată pe simpla existență a unei poziții dominante a reclamantei pe piața din amonte. Astfel cum s‑a arătat la punctul 34 de mai sus, Comisia a constatat existența unei inegalități de șanse între reclamantă și concurenții săi ca urmare a accesului privilegiat al reclamantei la lignit în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică. Faptul că această inegalitate de șanse poate fi explicată prin motive istorice, chiar presupunând că este adevărat, nu înseamnă că nu este reală.
150 Pe de altă parte, singurul obiectiv urmărit de Comisie în decizia atacată este de a elimina inegalitatea de șanse constatată în aceasta, iar nu de a garanta concurenților reclamantei un ritm determinat de intrare pe piața din aval sau o cotă din această piață. Astfel, decizia atacată nu prevede niciun prag de pătrundere pe piață care ar fi considerat acceptabil. Reclamanta nu poate, așadar, să critice această decizie pentru motivul că ar fi fost utilizată în mod incorect pentru a accelera accesul concurenților săi la această piață.
151 În consecință, această critică trebuie respinsă.
Cu privire la a cincea critică
152 Reclamanta afirmă că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a constatat în decizia atacată că lignitul era la data faptelor combustibilul cel mai avantajos pentru producerea de energie electrică în RIG și că ea era singura care avea acces la acesta, aspect pe care Comisia îl contestă. Reclamanta nu dezvoltă însă în cadrul prezentului aspect o argumentație în susținerea acestei afirmații, ci se limitează să facă trimitere la diferite pasaje din cererea introductivă, care, în opinia sa, ar confirma‑o.
153 Astfel, mai întâi, reclamanta face trimitere la un pasaj din cererea introductivă în care arată că Republica Elenă, de la liberalizarea pieței din aval, a anunțat că atribuirea drepturilor de exploatare a zăcămintelor de lignit se va realiza în continuare prin procedura deschisă de cerere de ofertă. Or, s‑a explicat deja în esență la punctele 120-129 de mai sus că, în pofida acestei posibilități teoretice, reclamanta beneficiază de un acces privilegiat la zăcămintele publice de lignit.
154 Pe de altă parte, reclamanta arată că Republica Elenă a evitat să îi acorde noi drepturi de exploatare, și aceasta chiar pentru zăcăminte cu privire la care efectuase deja activități de explorare. Această afirmație, în sine, este exactă. Totuși, împrejurarea că reclamantei nu i s‑au atribuit drepturi de exploatare suplimentare nu poate permite concurenților săi să obțină lignitul necesar pentru funcționarea centralelor și nu limitează accesul privilegiat la rezervele de lignit pentru care i‑au fost acordate anterior astfel de drepturi.
155 În continuare, reclamanta face trimitere la un pasaj din cererea introductivă în care arată că legislația elenă nu interzice producătorilor de energie electrică construirea de noi centrale care funcționează cu lignit și precizează că concurenții săi preferă construirea de centrale care funcționează cu alți combustibili întrucât, deși lignitul este un combustibil ieftin, investițiile necesare pentru construcția unei centrale care funcționează cu lignit sunt de două ori mai mari decât cele necesare pentru construirea unei centrale pe gaz.
156 În primul rând, trebuie arătat că faptul că centralele electrice care funcționează cu lignit prezintă un cost variabil relativ scăzut, dar un cost fix și de amortizare mai ridicat decât cel legat de construcția unei centrale pe gaz a fost admis expres de Comisie în considerentul (222) al deciziei atacate, precum și în memoriile prezentate în fața Tribunalului.
157 Totuși, ținând seama de particularitățile de reglementare a pieței din aval, această împrejurare nu permite să se infirme faptul că lignitul era la data faptelor combustibilul cel mai avantajos pentru producerea de energie electrică în RIG.
158 Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 22 de mai sus și din răspunsurile părților la măsurile de organizare a procedurii, pe piața zilnică obligatorie, energia electrică produsă de centralele care au un cost variabil redus, inclusiv de cele care funcționează pe bază de lignit, este integrată, în programul elaborat de HTSO, înainte de cea produsă de centralele care funcționează pe bază de combustibili cu costuri variabile mai ridicate, precum gazul, păcura și motorina.
159 În practică, centralele care funcționează cu lignit, care oferă aproape întotdeauna energia electrică produsă la un preț mai mic decât PPS, injectează energie electrică pe piața zilnică obligatorie într‑un procent foarte ridicat din capacitățile lor și sunt rentabile la toate orele zilei și ale nopții. În orarul de noapte, când cererea de energie electrică este mai redusă, energia electrică vândută provine din lignit, ceea ce demonstrează că ea poate fi vândută pe piață fără a intra în concurență cu energia electrică produsă din alți combustibili. Numai în orarul de zi, când cererea este mai ridicată, pe lângă energia electrică produsă din lignit, alte centrale, care funcționează cu alți combustibili, își pot aduce producția pe piața elenă, PPS fiind în aceste perioade în general mai ridicat decât costul variabil al centralelor menționate.
160 Prin urmare, așa cum arată Comisia în considerentul (222) al deciziei atacate, piața zilnică obligatorie este concepută astfel încât PPS permite centralelor care au costuri variabile reduse și care prezintă oferte cu un preț mai mic decât PPS să vândă în profit energia electrică în programul elaborat de HTSO și, astfel, să își acopere costurile fixe.
161 În al doilea rând, reiese din răspunsurile părților la întrebările adresate de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii din 26 ianuarie 2016 că costurile menționate în tabelul nr. 15 din decizia atacată pentru diferitele tehnologii de generare a energiei electrice includeau atât costurile variabile, cât și costurile fixe. Or, costul mediu de generare a energiei electrice al centralelor care funcționează cu lignit menționat în acest tabel este cel mai redus dintre diferitele tipuri de centrale termice.
162 Prin urmare, este necesar să se considere că argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că centralele electrice care funcționează cu lignit au costuri fixe ridicate nu permite să se conteste concluzia Comisiei potrivit căreia lignitul era combustibilul cel mai atractiv din Grecia pentru producția de energie electrică la momentul adoptării deciziei atacate.
163 În cele din urmă, reclamanta face trimitere la anumite pasaje din cererea introductivă potrivit cărora costurile fixe ridicate ale centralelor care funcționează cu lignit și numărul mare de proiecte de construcție de centrale care funcționează pe bază de huilă și de gaz ar demonstra că acești ultimi combustibili sunt la fel de competitivi precum lignitul.
164 În primul rând, trebuie să se arate că argumentele reclamantei întemeiate pe caracterul mai puțin avantajos al lignitului în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică ca urmare a costurilor fixe ridicate ale centralelor care funcționează cu lignit au fost examinate și respinse la punctele 156-160 de mai sus.
165 În al doilea rând, existența anumitor proiecte și cereri de construcție a unor centrale care funcționează cu gaz trebuie apreciată din perspectiva faptului că, deși concurenții reclamantei au dovedit interes pentru instalarea unor centrale care funcționează cu lignit și au introdus cereri de licență, nu au obținut, în pofida liberalizării pieței din aval începând din 2001, drepturi de exploatare a unor zăcăminte de lignit suficient de mari pentru a alimenta o centrală electrică pe durata sa medie de viață, ceea ce în practică îi forțează să recurgă la alți combustibili, chiar mai puțin competitivi, dacă doresc să fie prezenți pe piața din aval.
166 De altfel, dacă alți combustibili în afară de lignit ar fi suficient de competitivi în raport cu acesta, ar fi dificil să se explice situația de funcționare sub capacitate de pe piața din aval, a cărei existență a fost subliniată chiar de reclamantă și din cauza căreia Republica Elenă a fost obligată să recurgă la oferte subvenționate pentru a încuraja construcția de noi centrale în scopul de a asigura siguranța aprovizionării.
167 Ar fi de asemenea dificil să se explice motivul pentru care, pentru centralele care funcționează pe bază de lignit, procentul de generare efectivă de energie electrică a fost, între 2004 și 2006, mult mai mare în RIG față de procentul capacității instalate, astfel cum reiese din compararea tabelelor nr. 11 și nr. 14 din decizia atacată, ceea ce Comisia a constatat în mod întemeiat în considerentul (86) al acestei decizii.
168 Reclamanta nu a prezentat nici elemente de probă convingătoare care să poate explica motivul pentru care ea însăși nu a profitat de ocazia de a‑și diversifica sursele de aprovizionare cu combustibil, înlocuind centralele pe lignit, la sfârșitul vieții utile a acestora, cu centrale alimentate cu alți combustibili, ceea ce ar fi judicios dacă acești combustibili ar fi într‑adevăr competitivi în raport cu lignitul, în loc să solicite și să obțină licențe pentru înlocuirea centralelor sale pe lignit cu alte centrale care funcționează tot cu lignit, astfel cum a constatat Comisia în considerentul (79) al deciziei atacate.
169 În al treilea rând, în ceea ce privește mai exact huila, Comisia a arătat în memoriile prezentate în fața Tribunalului, fără ca aceste afirmații să fie contestate, că, până la data adoptării deciziei atacate, nicio autorizație nu fusese acordată în Grecia pentru centrale electrice care funcționează pe bază de huilă.
170 În al patrulea rând, în ceea ce privește faptul că Heron a primit licența de construcție a unei centrale alimentate cu lignit, solicitată la 26 martie 2007 (a se vedea punctul 16 de mai sus), trebuie să se arate că însuși faptul că o singură licență a fost acordată, în pofida avantajelor lignitului în calitate de combustibil pentru producerea de energie electrică în Grecia arată mai degrabă că concurenții reclamantei se confruntă cu dificultăți reale ca urmare a accesului limitat la lignit. Aceste dificultăți par și mai plauzibile dacă se ia în considerare faptul că, astfel cum au arătat părțile principale în ședință, centrala proiectată de Heron nu a fost construită.
171 Reiese din toate cele de mai sus că reclamanta nu a demonstrat că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a considerat că lignitul este combustibilul cel mai atractiv pentru producerea de energie electrică în RIG.
172 Așadar, prezenta critică trebuie respinsă.
173 Întrucât niciuna dintre criticile invocate în susținerea celui de al treilea aspect al primului motiv nu este fondată, este necesar să se respingă de asemenea acest aspect.
Cu privire la al cincilea aspect al primului motiv, întemeiat pe o pretinsă eroare vădită de apreciere întrucât Comisia nu ar fi luat în considerare evoluția pieței din aval
174 Reclamanta susține că, în decizia atacată, Comisia s‑a întemeiat pe situația existentă la începutul investigării, perioadă în care piața din aval tocmai fusese deschisă parțial concurenței. Or, între acest moment și data adoptării deciziei atacate, piața din aval ar fi suferit evoluții fundamentale, pe care în mod eronat Comisia ar fi omis să le ia în considerare. Aceasta ar constitui o eroare vădită de apreciere, care ar trebui să conducă la anularea deciziei atacate.
175 În susținerea acestui aspect, pe care Comisia îl contestă, reclamanta invocă două critici.
Cu privire la prima critică
176 Reclamanta susține că, în decizia atacată, Comisia face deseori trimitere la date și la aprecieri depășite, care nu ar mai reflecta piața din aval, în pofida faptului că a primit informații importante privind evoluția acesteia pe planurile legislativ și al concurenței. În special, aceasta ar fi neglijat, în primul rând, importanța crescândă a gazului, care ar fi permis unei întreprinderi să intre în concurență cu reclamanta la orele cu cerere redusă, precum și punerea în funcțiune a noilor centrale, în al doilea rând, faptul că orele de vârf, în care reclamanta este în concurență cu toate centralele, ocupă cea mai mare parte a zilei, ținând seama de situația de funcționare sub capacitate a pieței din aval, în al treilea rând, importanța crescută a huilei și, în al patrulea rând, costurile suportate de centralele pe lignit ca urmare a emisiilor lor poluante, care ar face acest combustibil din ce în ce mai puțin atractiv.
177 Comisia contestă argumentele reclamantei.
178 În primul rând, trebuie să se arate, cu privire la reproșul făcut Comisiei în sensul că s‑a întemeiat în decizia atacată pe date și pe aprecieri depășite, că reclamanta nu identifică niciun element de fapt constatat în această decizie care ar fi ajuns să fie depășit la data adoptării acesteia.
179 În al doilea rând, în ceea ce privește importanța gazului și punerea în funcțiune a noilor centrale pe piața din aval, trebuie arătat că, în considerentul (67) al deciziei atacate, Comisia a constatat că, la sfârșitul anului 2006, 90 % din capacitatea de producție de energie electrică instalată în RIG aparținea reclamantei, fără ca acest lucru să fi fost contestat de aceasta, concurenții săi nedispunând decât de două centrale pe gaz și de un număr de centrale electrocalogene de mici dimensiuni și de centrale care funcționează din surse de energie regenerabile.
180 În considerentul (68) al deciziei atacate, Comisia a constatat de asemenea, fără a fi contrazisă de Republica Elenă sau de reclamantă, că aceasta din urmă a decis, în noiembrie 2007, să solicite licențe pentru construirea de noi centrale, dintre care două alimentate cu lignit, și că considera că poate continua să dețină în 2011 mai mult de 75 % din capacitatea instalată în sistemul interconectat.
181 Comisia a mai constatat, în considerentul (76) al deciziei atacate, că, pe baza dispozițiilor legislative aplicabile procedurii pentru obținerea unei licențe de producție de energie electrică ulterior liberalizării pieței, reclamanta și unsprezece operatori au solicitat și au obținut astfel de licențe pentru construcția de noi centrale pe gaz, în urma unei cereri de propuneri lansate de RAE în 2001, care excludea între altele centralele care funcționează cu lignit. Comisia a arătat de asemenea că alte licențe au fost emise începând din 2001 pentru construirea de centrale care funcționează cu ciclu combinat.
182 Comisia a constatat totodată, în considerentul (77) al deciziei atacate, că concurenți ai reclamantei au depus trei cereri pentru construcția de centrale care funcționează cu lignit, care au fost toate respinse. În același considerent, Comisia a arătat că Heron a solicitat în 2007 o licență pentru o centrală alimentată cu lignit și cu biomasă și acordarea unor drepturi de exploatare a zăcământului de la Vevi, neexistând încă nicio decizie la momentul adoptării deciziei atacate. Comisia a considerat că aceasta demonstrează, pe de o parte, interesul concurenților reclamantei pentru construirea de centrale pe lignit și, pe de altă parte, că, în temeiul caracteristicilor tehnice ale acestora, al duratei lor de viață și al mărimii investițiilor, construcția lor nu este autorizată decât atunci când zăcăminte importante sunt puse la dispoziția concurenților menționați, aceștia fiind, așadar, constrânși să recurgă în principal la gaz pentru a‑și putea exercita activitatea pe piața din aval.
183 Prin urmare, trebuie să se considere că Comisia a examinat piața din aval, pe de o parte, în lumina evenimentelor care au avut loc pe această piață în perioada imediat anterioară adoptării deciziei atacate, inclusiv, în special, a existenței anumitor centrale pe gaz a căror producție putea intra în concurență cu cea a reclamantei, și, pe de altă parte, în lumina previziunilor privind deschiderea unor noi centrale cu tehnologii diferite. Faptul că Comisia a considerat în decizia atacată că lignitul este combustibilul cel mai atractiv pentru producerea de energie electrică pe piața din aval și că accesul aproape exclusiv al reclamantei la acest combustibil putea consolida poziția sa dominantă pe această piață nu se datorează, așadar, unei luări în considerare insuficiente a rolului anumitor centrale aflate în stare de funcționare sau care puteau fi construite, ci unei aprecieri a diferitor elemente de fapt constatate în decizia atacată care diferă de cea propusă de reclamantă. Or, aceasta nu explică modul în care aprecierea cuprinsă în decizia atacată ar fi eronată.
184 În al treilea rând, în ceea ce privește pretinsul fapt că orele de vârf ocupă cea mai mare parte a zilei, trebuie să se arate de la bun început că este vorba despre o afirmație complet nesusținută. Astfel, reclamanta își însoțește afirmația de o trimitere la înscrisurile din dosar care arată că cererea de energie electrică a crescut cu un ritm anual de 5,4 % în medie între 1997 și 2000, dar nu demonstrează că orele de vârf sunt majoritare. Or, chiar admițând că această afirmație este adevărată, ea nu ar fi suficientă pentru a se considera că lignitul nu era, în perioada imediat anterioară adoptării deciziei atacate, combustibilul cel mai avantajos pentru producerea de energie electrică pe piața din aval, întrucât reclamanta nu contestă că există ore de vârf în care centralele pe lignit sunt în funcțiune cu excluderea celorlalte centrale termice, ceea ce poate explica faptul că procentul de energie electrică produsă pe piața din aval în centrale care funcționează cu lignit este mult superior procentului capacității instalate a acestor centrale (a se vedea punctele 70 și 167 de mai sus).
185 În al patrulea rând, în ceea ce privește importanța crescândă a huilei, este suficient de amintit că, până la data adoptării deciziei atacate, nicio autorizație nu fusese acordată pentru centrale care funcționează pe baza acestui combustibil (a se vedea punctul 169 de mai sus).
186 În sfârșit, în al cincilea rând, în ceea ce privește costurile suportate de centralele pe lignit ca urmare a emisiilor lor poluante, trebuie arătat că reclamanta nu clarifică dimensiunea reală a acestor costuri și nu explică modul în care ele ar determina ca lignitul să fie un combustibil puțin atractiv pentru producerea de energie electrică. Or, în calitate de întreprindere producătoare de energie electrică cu ajutorul centralelor, utilizând tehnologii foarte diverse, reclamanta este în măsură să furnizeze Tribunalului date care să demonstreze că, în RIG, producția de energie electrică pe bază de lignit nu este mai atractivă din punct de vedere economic decât producția pe bază de alți combustibili.
187 Prin urmare, prima critică trebuie să fie respinsă.
Cu privire la a doua critică
188 Reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când nu a luat în considerare în decizia atacată măsurile adoptate de Republica Elenă în scopul limitării cotei sale de piață, aceasta reducându‑se fără întrerupere începând din 2001.
189 Comisia contestă susținerile reclamantei.
190 Trebuie amintit că măsurile adoptate în scopul limitării cotei de piață a reclamantei pe piața din aval constau în esență în excluderea acesteia de la anumite cereri de ofertă privind construcția unor centrale subvenționate prin care se urmărește garantarea unei puteri de rezervă (a se vedea punctul 13 de mai sus). Deși este, desigur, adevărat că adjudecatarii desemnați la finalul acestor cereri de ofertă vor putea intra astfel într‑o anumită concurență cu reclamanta pe piața din aval, trebuie să se arate că aceste măsuri nu permit accesul la centralele electrice care funcționează cu lignit și, prin urmare, nu sunt susceptibile de a elimina inegalitatea de șanse care există între reclamantă și concurenții săi.
191 Pe de altă parte, trebuie amintit că, deși cota de piață a reclamantei se reduce pe piața din aval, această diminuare nu afectează poziția sa dominantă, reclamanta însăși recunoscând că va deține aproximativ 70 % din capacitatea instalată de producție de energie electrică din Grecia până în 2011 (a se vedea punctul 180 de mai sus).
192 În plus, legislația elenă nu stabilește nicio limită a dimensiunilor portofoliului global al reclamantei, astfel încât acordarea unor noi licențe reclamantei este în continuare posibilă.
193 Prin urmare, prezenta critică trebuie să fie respinsă.
194 În aceste condiții, este necesar să se respingă al cincilea aspect al primului motiv și, în consecință, primul motiv în întregime.
2. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
195 Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink's France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 63 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 4 iulie 2006, Hoek Loos/Comisia, T‑304/02, EU:T:2006:184, punctul 58). În motivarea deciziilor pe care le adoptă pentru a asigura aplicarea normelor de concurență, Comisia nu este obligată să se pronunțe cu privire la toate argumentele pe care persoanele interesate le invocă în susținerea cererilor formulate, ci este suficient să prezinte faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei (Hotărârea din 29 iunie 1993, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑7/92, EU:T:1993:52, punctul 31, și Hotărârea din 27 noiembrie 1997, Tremblay și alții/Comisia, T‑224/95, EU:T:1997:187, punctul 57).
196 Reclamanta susține că Comisia nu a respectat obligația de motivare în decizia atacată. În primul rând, aceasta s‑ar fi întemeiat pe date anterioare creării sistemului zilnic obligatoriu și altor evoluții importante de pe piața din aval. În al doilea rând, nu ar fi explicat modul în care drepturile sale de exploatare a lignitului puteau conduce la o extindere a poziției sale dominante pe piața din aval. În această privință, reclamanta ridică problema noțiunii „combustibili primari” vizată la articolul 1 din decizia atacată și a faptului că Comisia a utilizat „numai segmente din piețele pe care le‑[a definit]”. În al treilea rând, Comisia nu ar explica nici natura abuzului, actual sau potențial, pe care l‑ar fi săvârșit reclamanta, nici modul în care cota sa de piață ridicată de pe piața din amonte, dat fiind că lignitul nu ar fi un factor de producție absolut necesar („essential facility”) pentru producția de energie electrică și în condițiile în care concurenții săi ar avea un acces suficient la această piață, ar putea conduce la o încălcare a articolului 82 CE, nici, în cele din urmă, măsura în care interesele consumatorilor ar fi lezate.
197 Fără a consacra o parte specifică din memoriul în intervenție examinării motivării deciziei atacate, Republica Elenă prezintă mai multe observații privind această chestiune. Aceasta arată în special că articolul 1 din decizia atacată este formulat defectuos și este contradictoriu în ceea ce privește noțiunea „combustibili primari”, precum și cu privire la trimiterea la articolul 3 alineatul (3) din Legea nr. 134/1975, care nu ar apărea în corpul deciziei atacate, cu excepția considerentului (23). Comisia nu ar motiva suficient nici afirmația sa generală cu privire la importanța lignitului în Grecia și la interesul care ar decurge din aceasta pentru concurenții reclamantei, deși ar fi dezvoltat‑o pe larg într‑un articol scris de funcționari ai direcției sale generale pentru concurență.
198 Comisia contestă aceste afirmații.
199 În primul rând, trebuie să se arate că o parte dintre argumentele expuse de reclamantă nu vizează o lipsă sau o insuficiență a motivării deciziei atacate. Este vorba despre argumente potrivit cărora Comisia s‑a întemeiat pe elemente anterioare creării sistemului zilnic obligatoriu.
200 Astfel, asemenea argumente se confundă în realitate cu critica temeiniciei deciziei atacate. Or, obligația de motivare a deciziilor constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază aceasta. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, ele afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea sa, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 181 și jurisprudența citată). Trebuie să se observe de asemenea că astfel de argumente au fost deja formulate, examinate și înlăturate în cadrul primului motiv.
201 Chiar admițând că aceste argumente trebuie interpretate în sensul că reclamanta reproșează în mod general Comisiei că nu și‑a motivat suficient decizia în măsura în care nu ar fi menționat date ulterioare anului 2005, reiese că un asemenea reproș este lipsit de temei. Astfel, în decizia atacată, Comisia citează în esență date din 2006 și din 2007, care i‑au fost transmise în cea mai mare parte în cadrul procedurii administrative și care rezultă din scrisorile Republicii Elene din 19 iunie 2006 și din 24 ianuarie 2007, precum și din scrisorile reclamantei din 19 ianuarie și din 4 aprilie 2007.
202 În acest sens, în considerentele (32) și (34) ale deciziei atacate, Comisia se referă la elemente noi despre care a luat cunoștință în special prin intermediul acestor scrisori și care privesc lansarea cererilor de ofertă pentru acordarea drepturilor de exploatare a zăcămintelor de la Drama, de la Elassona, de la Vevi și de la Vegora. În considerentele (48) și (49) ale deciziei atacate, Comisia examinează impactul noilor norme ale pieței din aval, precum și ultimele informații primite cu privire la activitatea reclamantei în domeniul exploatării lignitului. În considerentele (53) și (54) ale deciziei atacate, Comisia ia în considerare evoluția utilizării lignitului în calitate de combustibil în scopul producerii de energie electrică în perioada imediat anterioară adoptării acestei decizii. În considerentul (58) al deciziei atacate, Comisia examinează evoluția consumului total de energie electrică, inclusiv rolul importurilor, pe piața din aval în lumina ultimelor informații care i‑au fost comunicate. În considerentele (68), (76), (77), (80) și (81) ale deciziei atacate, Comisia examinează, în lumina informațiilor menționate, capacitatea instalată de producție de energie electrică în RIG, precum și licențele acordate pentru producția de energie electrică și pentru construcția de centrale noi. În cele din urmă, în considerentul (73) al deciziei atacate, Comisia examinează capacitatea de producție de energie electrică din surse de energie regenerabile în perioada imediat anterioară adoptării acestei decizii.
203 De asemenea, scrisoarea Republicii Elene din 24 ianuarie 2007 a fost reluată de Comisie în scopul de a întocmi tabelele nr. 5 și nr. 16 care figurează în decizia atacată și care reiau lista zăcămintelor de lignit și, respectiv, lista centralelor care funcționează pe bază de lignit în Grecia. În plus, nu se contestă că Comisia a ținut seama de crearea pieței zilnice obligatorii, instituită în 2005, pe care a prezentat‑o în considerentele (103)-(109) ale deciziei atacate și la care s‑a referit în cadrul aprecierii sale, în special în considerentele (164)-(166) ale deciziei atacate. În cele din urmă, în considerentele (191)-(237) ale acestei decizii sunt examinate diferite argumente invocate în cursul procedurii administrative de reclamantă, în scrisorile din 19 ianuarie și din 4 aprilie 2007, și, respectiv, de Republica Elenă, în scrisoarea din 24 ianuarie 2007.
204 În al doilea rând, cu privire la argumentele prezentate de reclamantă, care privesc în mod explicit insuficiența sau lipsa motivării deciziei atacate, acestea trebuie respinse ca nefondate.
205 Astfel, primo, reclamanta nu poate susține că Comisia nu a explicat în decizia atacată modul în care drepturile de exploatare a lignitului existente pot conduce la menținerea poziției sale dominante pe piața din aval. Astfel, Comisia a amintit mai întâi, în considerentul (157) al deciziei atacate, jurisprudența privind încălcarea articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE. În continuare, a realizat o analiză completă a situației din speță în considerentele (158)-(188) ale acestei decizii. În cele din urmă, în considerentele (189) și (190) ale deciziei menționate, Comisia a aplicat în speță jurisprudența menționată. Astfel, ea a explicat motivele pentru care, prin menținerea drepturilor cvasimonopolistice de explorare și de exploatare a lignitului acordate reclamantei, Republica Elenă i‑a permis acesteia din urmă, aflată în poziție dominantă pe piața din amonte, să își mențină poziția dominantă și pe piața din aval, cu încălcarea normelor de concurență din tratat.
206 Secundo, reclamanta nu poate susține că decizia atacată nu este motivată în ceea ce privește noțiunea „combustibili primari” vizată la articolul 1 din decizia menționată. Mai întâi, raționamentul Comisiei și concluzia la care ajunge în considerentul (238) al deciziei atacate permit să se înțeleagă fără dificultate articolul în cauză, în special faptul că, în pofida utilizării pluralului, regretabilă, desigur, Comisia se referă la lignit atunci când folosește expresia „combustibili primari”. Prin utilizarea acestor termeni lipsiți de orice accepțiune tehnică, Comisia a intenționat să sublinieze importanța și rolul esențial al lignitului pe piețele relevante (a se vedea punctul 81 de mai sus).
207 În plus, deși termenul „combustibil” este utilizat în mod punctual în decizia atacată cu privire la ceilalți combustibili, precum petrolul și gazul, acesta este asociat în general cu lignitul în decizia atacată, în special pentru definirea acestuia, spre exemplu în considerentele (12), (14), (41), (42), (88) și (161). În consecință, argumentul reclamantei privind lipsa motivării în ceea ce privește noțiunea „combustibilii primari” trebuie respins.
208 Tertio, în ceea ce privește pretinsa nemotivare în decizia atacată a faptului că s‑au utilizat de către Comisie „numai segmente din piețele pe care le‑a definit în această decizie”, trebuie constatat că reclamanta nu aduce nicio explicație în susținerea unei astfel de afirmații
209 În orice caz, în considerentele (162)-(166) ale deciziei atacate, Comisia a explicat că, până la crearea pieței zilnice obligatorii, segmentul producției și al furnizării angro de energie electrică corespundea de facto cu cel al furnizării către clienții eligibili a energiei electrice produse la nivel național și importate și că acest segment era asociat celui al furnizării în detaliu. Ea a precizat că, în schimb, începând de la această creare, s‑a realizat o distincție, întrucât a fost instituită piața angro a energiei electrice, care corespundea numai pieței anterioare a producției și a furnizării de energie electrică clienților eligibili.
210 Astfel, actualizându‑și analiza și referindu‑se la piața din aval, Comisia a considerat că analiza pieței producției și a furnizării de energie electrică clienților eligibili efectuată în scrisorile de punere în întârziere pe baza datelor care i‑au fost comunicate până atunci de către reclamantă și de către Republica Elenă conduce la aceleași concluzii precum analiza care ar fi fost realizată cu privire la piața din aval, care era o piață potențială la acea dată. Prin urmare, Comisia a adus în orice caz o motivare suficientă în această privință.
211 Quarto, argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată nu ar cuprinde nicio motivare privind abuzul, actual sau potențial, la care ar conduce pretinsa extindere a poziției dominante trebuie de asemenea respins ca neîntemeiat. Astfel, reiese din considerentele (185)-(189) ale deciziei atacate că Comisia a efectuat o analiză a măsurilor în litigiu explicând motivele pentru care, prin acordarea unui acces privilegiat reclamantei la sursa de producție cea mai atractivă din Grecia, Republica Elenă a permis reclamantei să își mențină sau să își extindă poziția dominantă pe piața din aval. Comisia a explicat și că asemenea măsuri aveau drept efect crearea de obstacole în calea noilor intrări pe piață și, astfel, crearea unei situații de inegalitate de șanse între operatorii economici și, prin urmare, denaturarea concurenței, cu încălcarea normelor tratatului. Pe de altă parte, Comisia și‑a completat analiza în considerentele (199), (223) și (238) ale deciziei atacate. Așadar, Comisia a explicat în mod clar natura încălcării normelor de concurență relevate în speță, respectiv încălcarea articolului 86 alineatul (1) CE coroborat cu articolul 82 CE.
212 Quinto, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia nu explică suficient în decizia atacată modul în care cota sa de piață ridicată în ceea ce privește lignitul, care nu este un factor de producție absolut necesar pentru producția de energie electrică și în pofida faptului că concurenții săi au un acces suficient la această piață, ar putea conduce la o încălcare a articolului 82 CE și nici motivele pentru care drepturile sale privind lignitul aduc atingere intereselor consumatorilor.
213 Astfel, pe de o parte, Comisia a constatat în decizia atacată că, pentru concurenții reclamantei de pe piața din aval, accesul la cantități semnificative de lignit nu era garantat și că, prin urmare, acești concurenți și reclamanta se aflau într‑o situație de inegalitate de șanse ținând seama de faptul că lignitul era combustibilul cel mai atractiv pentru producerea de energie electrică pe piața din aval. Așadar, raționamentul Comisiei era clar și putea fi contestat de reclamantă, ceea ce de altfel s‑a și întâmplat.
214 Pe de altă parte, reiese din jurisprudență că Comisia, pentru a contesta existența unei încălcări a dispozițiilor coroborate ale articolului 86 alineatul (1) CE și ale articolului 82 CE, nu are obligația să demonstreze impactul acestei încălcări asupra intereselor consumatorilor (hotărârea de recurs, punctul 68).
215 În al treilea rând, în ceea ce privește observațiile Republicii Elene, trebuie înlăturată de la bun început cea privind noțiunea „combustibili primari”, la care s‑a răspuns deja anterior (a se vedea punctul 206 de mai sus). Trebuie de asemenea să se considere drept nefondată cea privind articolul 3 alineatul (3) din Legea nr. 134/1975. Contrar celor susținute de Republica Elenă, termenii acestui articol sunt citați de două ori, în considerentele (21) și (39) ale deciziei atacate. Pe de altă parte, Comisia se referă explicit la aceste dispoziții în mai multe rânduri, în special în considerentele (18), (22), (23), (30), (38), (41), (42), (117), (131), (184) și (237) ale deciziei atacate.
216 În plus, trebuie să se considere că decizia atacată explică în măsură suficientă motivele care permit Comisiei să concluzioneze în sensul importanței lignitului în Grecia, astfel cum reiese din nota de subsol nr. 255 și din considerentele (212)-(215) și (221)-(223) ale acestei decizii. În cele din urmă, împrejurarea că agenți ai Comisiei au redactat într‑o revistă de drept un articol consacrat deciziei atacate, indiferent de conținutul acestui articol, nu poate fi luată în considerare în cadrul aprecierii motivării acestei decizii.
217 Ținând seama de cele ce precedă, este necesar să se respingă al doilea motiv.
3. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și protecției proprietății private și, pe de altă parte, pe săvârșirea unui abuz de putere
218 Prezentul motiv cuprinde trei aspecte, întemeiate, primul, pe o încălcare a principiului protecției încrederii legitime, al doilea, pe o încălcare a principiului proprietății private, iar al treilea, pe săvârșirea unui abuz de putere.
219 Chiar dacă existența unei încălcări a principiului securității juridice este de asemenea menționată în titlul motivului, reclamanta nu prezintă argumente prin care să se urmărească să se constate în mod specific existența unei astfel de încălcări. În consecință, este suficient să se răspundă în această privință la argumentele referitoare la o pretinsă încălcare a principiului protecției încrederii legitime.
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime
220 Reclamanta, susținută de Republica Elenă, arată că Comisia a încălcat principiul protecției încrederii legitime atunci când a adoptat decizia atacată, aspect pe care Comisia îl contestă.
221 În susținerea afirmației sale, în primul rând, reclamanta arată că Comisia a cenzurat concentrarea drepturilor de exploatare a lignitului pe care le deținea pentru prima oară în decizia atacată. Inacțiunea Comisiei de‑a lungul a mai multe decenii ar fi reprezentat o asigurare dată reclamantei cu privire la legalitatea situației sale.
222 Cu privire la acest aspect, trebuie să se arate că, dat fiind că nimeni nu poate invoca o încălcare a principiului protecției încrederii legitime în lipsa unor asigurări precise din partea administrației (a se vedea Hotărârea din 22 mai 2007, Mebrom/Comisia, T‑216/05, EU:T:2007:148, punctul 105 și jurisprudența citată), reclamanta nu își poate baza încrederea legitimă pe simpla inacțiune a Comisiei.
223 În plus, trebuie să se considere, pe de o parte, că operatorii economici nu își pot baza încrederea legitimă în mod întemeiat pe menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor Uniunii (Hotărârea din 14 februarie 1990, Delacre și alții/Comisia, C‑350/88, EU:C:1990:71, punctul 33) și, pe de altă parte, că Comisia are o largă putere de apreciere privind oportunitatea de a iniția o procedură împotriva unui stat membru care a încălcat dispozițiile articolului 86 alineatul (1) CE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 octombrie 1994, Ladbroke/Comisia, T‑32/93, EU:T:1994:261, punctele 37 și 38, și Ordonanța din 23 ianuarie 1995, Bilanzbuchhalter/Comisia, T‑84/94, EU:T:1995:9, punctul 31 și jurisprudența citată). Prin urmare, chiar presupunând că Comisia nu ar fi inițiat o procedură de aplicare a dispozițiilor coroborate ale articolelor 86 și 82 CE în ceea ce privește măsurile în litigiu deși acestea îi erau cunoscute, acest lucru nu ar fi suficient pentru a da naștere unei încrederi legitime a reclamantei cu privire la faptul că o astfel de procedură nu urma să fie inițiată ulterior.
224 În al doilea rând, reclamanta susține că, în cadrul Deciziei C(2002) 3729 final – Ajutor de stat N 133/2001 – Grecia, sistem de compensare a costului excedentar în Grecia, Comisia a aprobat o subvenție acordată de Republica Elenă în beneficiul său și în vederea liberalizării pieței din aval pentru a ține seama de existența anumitor „costuri irecuperabile”. În acest context, Comisia ar fi considerat că majoritatea investițiilor efectuate în centralele care funcționează cu lignit nu presupun asemenea costuri. Așadar, reclamanta ar fi putut considera cu bună‑credință că poate continua să își exercite activitatea astfel încât să amortizeze integral aceste investiții.
225 În această privință, este necesar să se arate că aprobarea de către Comisie a subvenției vizate la punctul 224 de mai sus viza plata unor despăgubiri acordate de Republica Elenă reclamantei pentru compensarea investițiilor sale în centralele mai puțin competitive din RIG, respectiv în alte centrale în afara celor care funcționează cu lignit, cu excepția câtorva centrale de mici dimensiuni. De altfel, Comisia a arătat, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect, că nicio subvenție nu i‑a fost notificată în ceea ce privește centralele pe lignit ale reclamantei, astfel încât situația privind aceste centrale nu a fost evaluată. Legalitatea măsurilor în litigiu nu a fost, așadar, examinată formal și nu a constituit o condiție prealabilă tacită pentru aprobarea proiectului de plată a subvențiilor în cauză.
226 Prin urmare, adoptarea de către Comisie a deciziei vizate la punctul 224 de mai sus nu putea da naștere unei încrederi legitime a reclamantei privind neinvocarea de către Comisie a articolelor 86 și 82 CE în ceea ce privește măsurile în litigiu.
227 În al treilea rând, reclamanta repetă că nu a primit niciodată o cerere prin care să i se solicite să furnizeze lignit concurenților și afirmă că activitatea sa nu are nicio incidență negativă asupra consumatorilor. Or, nu există niciun motiv să se considere că aceste elemente, presupunând că sunt adevărate, au putut da naștere unei încrederi legitime a reclamantei cu privire la legalitatea măsurilor în litigiu.
228 În aceste condiții, prezentul aspect trebuie respins.
Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției proprietății private
229 Reclamanta susține că decizia atacată obligă Republica Elenă să o priveze de drepturile sale de proprietate și constituie o ingerință în acestea care le afectează însăși existența, aspect pe care Comisia îl contestă.
230 În această privință, este suficient să se arate că decizia atacată nu impune Republicii Elene adoptarea niciunei măsuri concrete. Astfel, în considerentul (248) al acestei decizii, Comisia se limitează să indice că trebuie adoptate măsuri pentru asigurarea unui acces suficient la lignit concurenților reclamantei. Comisia subliniază că revine Republicii Elene sarcina de a alege măsurile care trebuie adoptate în această privință și identifică două exemple, numai cu titlu indicativ. Printre acestea, Comisia citează, desigur, transferul drepturilor de exploatare a anumitor zăcăminte de lignit ale reclamantei către concurenții săi, precum și transferul centralelor aflate în apropierea acestor zăcăminte. Comisia amintește însă și acordarea concurenților reclamantei a drepturilor de exploatare a unor zăcăminte care încă nu au fost atribuite. Or, această măsură nu ar presupune nicio atingere adusă drepturilor de proprietate ale acesteia, chiar dacă Comisia a arătat, în considerentul (250) al deciziei atacate, că ea urma să fie însoțită de măsuri tranzitorii care să permită să se pună capăt încălcării într‑o perioadă mai scurtă decât cea necesară, pe de o parte, pentru punerea în exploatare a unui zăcământ încă neatribuit și, pe de altă parte, pentru construcția unei centrale asociate acestui zăcământ.
231 Pe de altă parte, chiar presupunând că Republica Elenă ar decide să adopte în final măsuri care ar putea fi considerate că afectează drepturile de proprietate ale reclamantei, o asemenea decizie nu ar fi neapărat ilegală. Astfel, dreptul de proprietate, care face parte din principiile generale de drept al Uniunii, nu este o prerogativă absolută, putând fi instituite restricții ale uzului acestui drept, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate (Hotărârea din 23 octombrie 2003, Van den Bergh Foods/Comisia, T‑65/98, EU:T:2003:281, punctul 170).
232 Prezentul aspect trebuie, așadar, respins.
Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe săvârșirea unui abuz de putere
233 Potrivit unei jurisprudențe constante, o decizie este afectată de un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptată în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele declarate (a se vedea Hotărârea din 6 aprilie 1995, Ferriere Nord/Comisia, T‑143/89, EU:T:1995:64, punctul 68 și jurisprudența citată).
234 Reclamanta susține că Comisia a săvârșit un astfel de abuz atunci când a încercat să separe activitățile sale de producție de energie electrică de celelalte activități ale sale, deși inițiativele sale legislative pentru atingerea acestui rezultat în ceea ce privește vechile monopoluri din sectorul energiei electrice ar fi eșuat ca urmare a opoziției statelor membre. În schimb, Comisia nu ar fi acționat în acest mod în alte situații similare din alte state membre.
235 Argumentul reclamantei, pe care Comisia îl contestă, este neîntemeiat în fapt.
236 Astfel, în decizia atacată, Comisia nu a solicitat separarea activităților reclamantei în domeniile exploatării zăcămintelor de lignit și producției de energie electrică. Ea nu a făcut decât să constate o inegalitate de șanse în detrimentul concurenților reclamantei pe piața din aval ca urmare a unei situații de fapt create de Republica Elenă și a solicitat acesteia să corecteze această situație asigurându‑le concurenților menționați un acces suficient la zăcămintele publice de lignit.
237 În ceea ce privește împrejurarea că, în domeniul energetic, alte state membre nu și‑ar îndeplini obligațiile în temeiul normelor de concurență din tratat, aceasta nu poate scuti Republica Elenă de respectarea obligațiilor menționate. În orice caz, pretinsa inacțiune a Comisiei față de aceste state membre nu poate fi considerată drept un indiciu al faptului că decizia atacată a fost adoptată pentru atingerea altor scopuri decât cele prevăzute.
238 În consecință, prezentul aspect trebuie respins.
239 În aceste condiții, al treilea motiv trebuie respins în întregime.
4. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității
240 În temeiul unei jurisprudențe constante, principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca măsurile vizate să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare (Hotărârea din 16 decembrie 1999, UDL, C‑101/98, EU:C:1999:615, punctul 30, și Hotărârea din 12 martie 2002, Omega Air și alții, C‑27/00 și C‑122/00, EU:C:2002:161, punctul 62).
241 Reclamanta susține că acest principiu a fost încălcat de Comisie atunci când a propus adoptarea măsurilor vizate la punctul 230 de mai sus pentru a corecta efectele anticoncurențiale ale încălcării constatate. Pe de altă parte, Comisia ar fi trebuit să țină seama de măsurile defavorabile pe care le suportă deja, precum obligația de a vinde energie electrică la un tarif reglementat pe piața en detail sau restricțiile privind construcția de noi centrale. Reclamanta precizează că nu s‑a prevalat de dispozițiile articolului 86 alineatul (2) CE în cursul procedurii administrative întrucât a considerat și consideră în continuare că nu există nicio încălcare a articolului 86 alineatul (1) CE.
242 Republica Elenă adaugă că, pe de o parte, Comisia propune acordarea a 40 % din rezervele din zăcămintele de lignit concurenților reclamantei fără a ține seama de faptul că anumite zăcăminte ale acesteia au o rentabilitate incertă și, pe de altă parte, că măsurile menționate de Comisie sunt un „cadou” pentru concurenții reclamantei care ar conduce la o limitare sau chiar la o anihilare a drepturilor patrimoniale ale acesteia, făcând imposibilă amortizarea investițiilor sale în explorarea și în exploatarea zăcămintelor de lignit, acest combustibil nefiind însă absolut necesar pentru producerea de energie electrică.
243 Comisia contestă susținerile reclamantei și ale Republicii Elene.
244 În această privință, trebuie amintit că decizia atacată nu impune Republicii Elene să adopte nicio măsură concretă, măsurile vizate în considerentul (248) al acestei decizii fiind menționate cu titlu indicativ (a se vedea punctul 230 de mai sus). În schimb, această decizie îi impune să adopte măsuri în scopul de a îndeplini un rezultat, astfel cum reiese din interpretarea articolului 2 din această decizie, în temeiul căruia Republica Elenă trebuie să pună în aplicare măsuri care pot corecta efectele anticoncurențiale ale măsurilor în litigiu, interpretat în lumina observațiilor efectuate în considerentele (246) și (247) ale acestei decizii, potrivit cărora aceste măsuri trebuie să asigure concurenților reclamantei de pe piața din aval un acces suficient la lignitul existent pe teritoriul elen, precizându‑se că prin „suficient” Comisia înțelege în principiu un procent al rezervelor exploatabile nu mai scăzut de 40 %.
245 Presupunând că valoarea de 40 % vizată la punctele 242 și 243 de mai sus ar fi fost o valoare adoptată în mod definitiv de Comisie în decizia atacată, trebuie să se sublinieze că nici reclamanta, nici Republica Elenă nu prezintă un argument prin care să demonstreze că accesul la un procent inferior din aceste rezerve exploatabile de către concurenții reclamantei ar putea garanta într‑o măsură suficientă corectarea efectelor anticoncurențiale ale măsurilor în litigiu. În special, ele nu prezintă niciun argument prin care să conteste raționamentul expus de Comisie în nota de subsol nr. 255 din decizia atacată, pe baza căruia a reușit să determine cu titlu preliminar necesitatea accesului la 40 % din rezerve.
246 În plus, nici reclamanta, nici Republica Elenă nu identifică măsuri alternative celor propuse de Comisie și mai puțin stricte decât acestea care ar putea fi suficiente pentru a corecta efectele anticoncurențiale ale măsurilor în litigiu.
247 În special, nimic din argumentele reclamantei nu permite să se considere că măsurile defavorabile pe care consideră că le suportă pot corecta inegalitatea de șanse constatată de Comisie în detrimentul concurenților săi pe piața din aval.
248 Republica Elenă nu explică nici modul în care rentabilitatea redusă a anumitor zăcăminte atribuite reclamantei ar justifica neadoptarea măsurilor destinate să corecteze inegalitatea de șanse constatată prin decizia atacată. Cu privire la acest aspect, trebuie precizat că Republica Elenă însăși nu pretinde că toate zăcămintele exploatabile care ar putea fi atribuite concurenților reclamantei vor avea o rentabilitate certă. În orice caz, Republica Elenă nu explică motivele pentru care atribuirea drepturilor de exploatare a zăcămintelor menționate acestor concurenți în urma unei proceduri de cerere de ofertă trebuie considerată drept un „cadou” în beneficiul acestor concurenți sau ca împiedicând reclamanta să își amortizeze investițiile.
249 Ținând seama de toate considerațiile care precedă, trebuie să se constate că nu s‑a stabilit nicio încălcare a principiului proporționalității.
250 Prin urmare, prezentul motiv trebuie să fie respins.
251 În consecință, acțiunea trebuie respinsă în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
252 Conform articolului 219 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în deciziile Tribunalului date după anulare și trimitere spre rejudecare, acesta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată privitoare, pe de o parte, la procedurile desfășurate în fața Tribunalului și, pe de altă parte, asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Curții.
253 Pe de altă parte, potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie, de întreprinderile interveniente și de intervenientele din recurs, în conformitate cu concluziile acestora din urmă, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs în fața Curții.
254 În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Republica Elenă suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii de recurs în fața Curții.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) este obligată să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, de Elpedison Paragogi Ilektrikis Energeias AE (Elpedison Energeiaki), de Elliniki Energeia kai Anaptyxi AE (HE & D SA), de Mytilinaios AE, de Protergia AE și de Alouminion tis Ellados VEAE.
3) Republica Elenă suportă propriile cheltuieli de judecată.
Kanninen | Pelikánová | Buttigieg |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 decembrie 2016.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
1. Cu privire la reclamantă
2. Cu privire la piața lignitului din Grecia
3. Cu privire la piața energiei electrice din Grecia
Licențele de producție de energie electrică și de construcție de centrale electrice
Importul de energie electrică
Piața zilnică obligatorie
Procedura administrativă
Decizia atacată
Procedura în fața Tribunalului și a Curții
Procedura și concluziile după trimitere
În drept
1. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor coroborate ale articolului 86 alineatul (1) CE și ale articolului 82 CE, precum și pe o eroare vădită de apreciere
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în definirea piețelor relevante
Observații introductive
Cu privire la prima parte a aspectului, referitoare la delimitarea pieței din amonte
– Cu privire la prima critică
– Cu privire la a doua critică
– Cu privire la a treia critică
– Cu privire la a patra critică
Cu privire la a doua parte a aspectului, referitoare la delimitarea pieței din aval
– Cu privire la prima critică
– Cu privire la a doua critică
Cu privire la al treilea aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa unei situații de inegalitate de șanse în detrimentul noilor concurenți
Cu privire la prima critică
Cu privire la a doua critică
Cu privire la a treia critică
Cu privire la a patra critică
Cu privire la a cincea critică
Cu privire la al cincilea aspect al primului motiv, întemeiat pe o pretinsă eroare vădită de apreciere întrucât Comisia nu ar fi luat în considerare evoluția pieței din aval
Cu privire la prima critică
Cu privire la a doua critică
2. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
3. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și protecției proprietății private și, pe de altă parte, pe săvârșirea unui abuz de putere
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime
Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției proprietății private
Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe săvârșirea unui abuz de putere
4. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității
Cu privire la cheltuielile de judecată