Recurs introdus la 5 aprilie 2017 de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 17 februarie 2017 în cauza T-40/15, ASPLA și Armando Álvarez/Uniunea Europeană

(Cauza C-174/17 P)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram, Á. M. Almendros Manzano și P. Giusta, agenți)

Celelalte părți din procedură: Plásticos Españoles, S.A. (ASPLA), Armando Álvarez S.A. și Comisia Europeană

Concluziile

Anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate;

respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de ASPLA și de Armando Álvarez în primă instanță prin care se urmărea obținerea unei sume de 3 495 038,66 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul pe care aceștia afirmă că l-au suferit din cauza nerespectării termenului rezonabil de soluționare;

obligarea ASPLA și Armando Álvarez la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în interpretarea noțiunii de legătură de cauzalitate, întrucât Tribunalul a considerat că nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a constituit cauza determinantă a presupusului prejudiciu material care constă în plata comisioanelor de constituire a garanției bancare, în pofida faptului că, potrivit unei jurisprudențe constante, cauza determinantă a plății acestor comisioane este propria alegere a unei întreprinderi de a nu plăti amenda în cursul procedurii în fața instanței Uniunii.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în interpretarea noțiunii de prejudiciu, întrucât Tribunalul nu a aplicat în privința presupusului prejudiciu material provenit din plata comisioanelor de constituire a garanției bancare aceeași cerință pe care a impus-o în legătură cu presupusul prejudiciu material provenit din plata unor dobânzi la cuantumul amenzii, și anume aceea ca reclamantele în primă instanță să trebuiască să demonstreze că sarcina financiară care rezulta din această din urmă plată era superioară avantajului pe care l-au putut obține din neplata amenzii.

____________