HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
1 martie 2017(*)
„Trimitere preliminară – Directiva 2001/29/CE – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Articolul 9 – Accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu – Noțiunea «cablu» – Retransmisia de către un terț prin internet a emisiunilor unor organisme comerciale de radiodifuziune televizată – «Live streaming»”
În cauza C‑275/15,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) [Curtea de Apel (Anglia și Țara Galilor) (Divizia civilă), Regatul Unit], prin decizia din 2 iunie 2015, primită de Curte la 8 iunie 2015, în procedura
ITV Broadcasting Limited,
ITV2 Limited,
ITV Digital Channels Limited,
Channel Four Television Corporation,
4 Ventures Limited,
Channel 5 Broadcasting Limited,
ITV Studios Limited
împotriva
TVCatchup Limited (în reorganizare judiciară)
TVCatchup (UK) Limited,
Media Resources Limited,
cu participarea:
The Secretary of State for Business, Innovation and Skills,
Virgin Media Limited,
CURTEA (Camera a patra)
compusă din domnul T. von Danwitz (raportor), președinte de cameră, domnii E. Juhász și C. Vajda, doamna K. Jürimäe și domnul C. Lycourgos, judecători,
avocat general: domnul H. Saugmandsgaard Øe,
grefier: doamna V. Giacobbo‑Peyronnel, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 mai 2016,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru ITV Broadcasting Limited, ITV2 Limited, ITV Digital Channels Limited, Channel Four Television Corporation, 4 Ventures Limited, Channel 5 Broadcasting Limited și ITV Studios Limited, de J. Mellor, QC, și de Q. Cregan, barrister, mandatați de P. Stevens și de J. Vertes, solicitors;
– pentru TVCatchup (UK) Limited și Media Resources Limited, de M. Howe, QC, mandatat de L. Gilmore, solicitor;
– pentru Virgin Media Limited, de T. de la Mare, QC, mandatat de B. Allgrove, solicitor;
– pentru guvernul Regatului Unit, inițial de V. Kaye, în calitate de agent, asistată de C. May, QC, și de J. Riordan, barrister, iar ulterior de J. Kraehling, în calitate de agent, asistată de A. Robertson, QC;
– pentru Comisia Europeană, de T. Scharf și de J. Samnadda, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 8 septembrie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 9 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230, rectificare în JO 2008, L 314, p. 16).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între ITV Broadcasting Limited, ITV2 Limited, ITV Digital Channels Limited, Channel Four Television Corporation, 4 Ventures Limited, Channel 5 Broadcasting Limited și ITV Studios Limited, pe de o parte, și TVCatchup Limited, în reorganizare judiciară (denumită în continuare „TVC”), TVCatchup (UK) Limited (denumită în continuare „TVC UK”) și Media Resources Limited, pe de altă parte, în legătură cu difuzarea de către acestea din urmă prin internet a emisiunilor televizate ale reclamantelor din litigiul principal.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Considerentele (4), (20), (23), (32) și (60) ale Directivei 2001/29 au următorul cuprins:
„(4) Printr‑o certitudine juridică sporită și oferind un grad ridicat de protecție a proprietății intelectuale, un cadru juridic armonizat privind dreptul de autor și drepturile conexe va încuraja investiții substanțiale în creativitate și inovație, inclusiv în infrastructura rețelei, și va favoriza dezvoltarea și o mai mare competitivitate a industriei europene, […]
[…]
(20) Prezenta directivă se bazează pe principiile și normele deja stabilite prin directivele în vigoare în acest domeniu, în special Directivele [91/250/CEE, 92/100/CEE, 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu (JO 1993, L 248, p. 15, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 134), 93/98/CEE și 96/9/CE], și dezvoltă acele principii și norme și le plasează în contextul societății informaționale. Dispozițiile prezentei directive trebuie aplicate fără să aducă atingere dispozițiilor directivelor în cauză, cu excepția cazurilor în care prezenta directivă prevede altfel.
[…]
(23) Prezenta directivă trebuie să armonizeze într‑o mai mare măsură dreptul de autor asupra actelor de comunicare publică. Acest drept trebuie înțeles în sens larg ca acoperind orice comunicare către public care nu este prezent în locul de proveniență a comunicării. […]
[…]
(32) Prezenta directivă prevede o enumerare exhaustivă a excepțiilor și limitărilor privind dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică. […]
[…]
(60) Protecția prevăzută prin prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor juridice interne sau comunitare din alte domenii, cum ar fi proprietatea industrială, protecția datelor, accesul condiționat, accesul la documente publice și regula cronologiei exploatării media, care pot aduce atingere protecției dreptului de autor și drepturilor conexe.”
4 Articolul 1 din Directiva 2001/29, intitulat „Domeniu de aplicare”, prevede:
„(1) Prezenta directivă reglementează protecția juridică a dreptului de autor și a drepturilor conexe în cadrul pieței interne, acordând o atenție specială societății informaționale.
(2) Cu excepția cazurilor menționate la articolul 11, prezenta directivă lasă intacte și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor comunitare privind:
[…]
(c) dreptul de autor și drepturile conexe privind difuzarea programelor prin satelit și retransmisia prin cablu;
[…]”
5 Potrivit dispozițiilor articolului 2 din această directivă, intitulat „Dreptul de reproducere”:
„Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:
(a) pentru autori, a operelor lor;
[…]
(e) pentru organismele de radiodifuziune sau televiziune, a fixărilor programelor difuzate de acestea, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.”
6 Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate”, prevede:
„(1) Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.
(2) Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice punerea la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment:
[…]
(d) pentru organismele de radiodifuziune sau televiziune, a fixărilor programelor difuzate de acestea, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
[…]”
7 Potrivit articolului 5 din Directiva 2001/29, intitulat „Excepții și limitări”:
„(3) Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:
[…]
(5) Excepțiile și limitările prevăzute la alineatele (1), (2), (3) și (4) se aplică numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.”
8 Articolul 9 din această directivă, intitulat „Menținerea altor dispoziții legale”, prevede:
„Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind în special brevetele, mărcile înregistrate, desenele și modelele industriale, modelele utilitare, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiționat, accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecția tezaurelor naționale, cerințele privind depozitele reglementate, dispozițiile legale privind practicile restrictive și concurența neloială, secretele de afaceri, securitatea, confidențialitatea, protecția datelor și respectarea vieții private, accesul la documente publice și dreptul contractual.”
Dreptul din Regatul Unit
9 Copyright, Designs and Patents Act 1988 (Legea din 1988 privind dreptul de autor, modelele industriale și brevetele), astfel cum a fost modificată prin Copyright and Related Rights Regulations 2003 (Regulamentele din 2003 privind dreptul de autor și drepturile conexe), (denumită în continuare „CDPA”), care a transpus Directiva 2001/29, prevede, la articolul 73, intitulat „Recepția unei emisiuni și retransmisia acesteia prin cablu”:
„(1) Prezentul articol se aplică atunci când o emisiune transmisă de pe teritoriul Regatului Unit este recepționată și retransmisă imediat prin cablu.
(2) Dreptul de autor asupra emisiunii nu este încălcat:
(a) dacă retransmisia prin cablu se supune unei cerințe obligatorii sau
(b) dacă și în măsura în care emisiunea este destinată să fie recepționată în zona în care este retransmisă prin cablu și constituie o parte a unui serviciu recunoscut.
(3) Dreptul de autor asupra oricărei opere incluse în emisiune nu este încălcat dacă și în măsura în care emisiunea este destinată să fie recepționată în zona în care este retransmisă prin cablu. […]”
Litigiul principal și întrebările preliminare
10 Reclamantele din litigiul principal sunt organisme comerciale de radiodifuziune televizată care dețin, în temeiul dreptului național, drepturi de autor cu privire la emisiunile de televiziune, precum și cu privire la filmele și la celelalte elemente care sunt incluse în emisiunile lor. Acestea sunt finanțate prin publicitatea difuzată în emisiunile lor.
11 TVC furniza prin internet servicii de difuzare a unor emisiuni televizate, care permit utilizatorilor să recepționeze „în direct” prin internet fluxuri de emisiuni televizate gratuite, inclusiv emisiuni televizate difuzate de reclamantele din litigiul principal. În urma intrării TVC în reorganizare judiciară, activitatea sa comercială și serviciile sale sunt prestate în prezent de TVC UK, în temeiul unei licențe acordate de Media Resources Limited.
12 Reclamantele din litigiul principal au chemat în judecată TVC în fața High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Divizia Cancelarie Regatul Unit], pentru încălcarea drepturilor lor de autor. Această instanță a sesizat Curtea cu o cerere de decizie preliminară cu privire la interpretarea noțiunii „comunicare publică”, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29.
13 În urma Hotărârii din 7 martie 2013, ITV Broadcasting și alții (C‑607/11, EU:C:2013:147), High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Divizia Cancelarie] a constatat că TVC încălcase drepturile de autor ale reclamantelor din litigiul principal printr‑o comunicare publică. Totuși, în ceea ce privește trei canale de televiziune, și anume ITV, Channel 4 și Channel 5, această instanță a considerat că TVC putea invoca un mijloc de apărare întemeiat pe articolul 73 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) din CDPA.
14 Reclamantele din litigiul principal au declarat apel la instanța de trimitere. TVC UK și Media Resources Limited au fost introduse în cauză în calitate de pârâte în fața acestei instanțe.
15 Instanța de trimitere arată că articolul 73 din CDPA prevede un mijloc de apărare împotriva unei acțiuni pentru încălcarea dreptului de autor asupra unei emisiuni sau asupra oricărei opere incluse într‑o emisiune, aplicabil „atunci când o emisiune transmisă de pe teritoriul Regatului Unit este recepționată și retransmisă imediat prin cablu”. Ea precizează că mijlocul de apărare cu privire la care este sesizată nu se referă la articolul 73 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din CDPA, din care rezultă printre altele că dreptul de autor asupra emisiunii nu este încălcat „dacă retransmisia prin cablu se supune unei cerințe obligatorii”, ci numai la articolul 73 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) din această lege, care prevede că acest drept nu este încălcat „dacă și în măsura în care emisiunea este destinată să fie recepționată în zona în care este retransmisă prin cablu și constituie o parte a unui serviciu recunoscut”.
16 Apreciind că articolul 73 din CDPA trebuie să fie interpretat în lumina articolului 9 din Directiva 2001/29, Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) [Curtea de Apel (Anglia și Țara Galilor) (Divizia civilă), Regatul Unit] a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„Cu privire la interpretarea articolului 9 din Directiva 2001/29, în special a propoziției «[p]rezenta directivă nu aduce atingere [dispozițiilor privind] în special […] accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu»:
1) Propoziția citată permite aplicarea în continuare a unei dispoziții din dreptul național al cărei domeniu de aplicare este stabilit în funcție de noțiunea «cablu» astfel cum este definită de dreptul național sau domeniul de aplicare al acestui fragment al articolului 9 este determinat de sensul noțiunii «cablu» care este definit de dreptul Uniunii?
2) Dacă noțiunea «cablu» de la articolul 9 este definită de dreptul Uniunii, care este sensul acesteia? În special:
a) Are un sens specific tehnologic, limitat la rețelele de cablu tradiționale operate de furnizorii de servicii de cablu convenționale?
b) Alternativ, are un sens neutru din punct de vedere tehnologic care include servicii similare din punct de vedere funcțional transmise prin internet?
c) În oricare dintre cazuri, include transmiterea de energie de microunde între puncte terestre fixe?
3) Propoziția citată se aplică dispozițiilor care necesită rețele de cablu pentru retransmisia anumitor emisiuni sau dispozițiilor care permit retransmisia prin cablu a emisiunilor atunci când retransmisiile sunt simultane și limitate la zone în care emisiunile au fost destinate să fie recepționate și/sau atunci când retransmisiile sunt ale unor emisiuni de pe canale care sunt supuse anumitor obligații de serviciu public?
4) Dacă domeniul de aplicare al noțiunii «cablu» din cadrul articolului 9 este definit de dreptul național, dispoziția din dreptul național se aplică sub rezerva principiilor din dreptul Uniunii al proporționalității și al echilibrului just între drepturile titularilor drepturilor de autor, ale proprietarilor de cablu și interesul public?
5) Articolul 9 se limitează la dispozițiile din dreptul național aflate în vigoare la data când Directiva 2001/29 a fost adoptată, la data când aceasta a intrat în vigoare sau la data expirării termenului de transpunere sau se aplică și dispozițiilor ulterioare din dreptul național care privesc accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la a treia întrebare
17 Prin intermediul celei de a treia întrebări formulate, care trebuie să fie examinată de la bun început, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 9 din Directiva 2001/29, în special noțiunea „accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu”, trebuie să fie interpretat în sensul că intră sub incidența acestei dispoziții și este permisă de aceasta o reglementare națională care prevede lipsa unei încălcări a dreptului de autor în cazul retransmisiei imediate prin cablu, inclusiv, după caz, prin internet, în zona de difuzare inițială, a unor emisiuni de pe canale de televiziune supuse unor obligații de serviciu public.
18 În această privință, trebuie să se constate că, în lipsa unei trimiteri exprese la dreptul statelor membre, noțiunea „accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu”, care figurează la articolul 9 din Directiva 2001/29, trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă care trebuie stabilită ținând seama de modul de redactare a acestei dispoziții, de contextul în care se înscrie aceasta, precum și de obiectivele reglementării din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 octombrie 2010, Padawan, C‑467/08, EU:C:2010:620, punctul 32, precum și Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Private Equity Insurance Group, C‑156/15, EU:C:2016:851, punctul 39, precum și jurisprudența citată).
19 În primul rând, reiese din însăși expresia „accesul […] la transmisia prin cablu” că această noțiune este diferită de „retransmisia prin cablu”, numai această din urmă noțiune desemnând, în cadrul Directivei 2001/29, difuzarea unui conținut audiovizual.
20 În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul articolului 9 din Directiva 2001/29, după cum a arătat avocatul general la punctul 55 din concluzii, aceasta conține deja, la articolul 1 alineatul (2) litera (c), o dispoziție care face referire în mod expres la „retransmisia prin cablu” pentru a exclude din domeniul de aplicare al acestei directive dispozițiile dreptului Uniunii care guvernează acest aspect, în speță cele ale Directivei 93/83.
21 În măsura în care este necesar, trebuie subliniat că dispozițiile Directivei 93/83 nu prezintă relevanță pentru litigiul principal. Astfel, acesta privește o retransmisie într‑un singur stat membru, în timp ce Directiva 93/83 prevede o armonizare minimă a anumitor aspecte ale protecției drepturilor de autor și drepturilor conexe numai în cazul comunicării publice prin satelit sau al retransmisiei prin cablu a unor emisiuni care provin din alte state membre (Hotărârea din 7 decembrie 2006, SGAE, C‑306/05, EU:C:2006:764, punctul 30).
22 În al treilea rând, în ceea ce privește finalitatea Directivei 2001/29, aceasta are ca obiectiv principal să instituie un nivel ridicat de protecție în favoarea autorilor, permițându‑le acestora să obțină o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor, în special cu ocazia unei comunicări publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții, C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631, punctul 186).
23 Ținând seama de acest nivel ridicat de protecție în favoarea autorilor, Curtea, sesizată cu titlu preliminar în cadrul cauzei principale în primă instanță, a statuat deja că noțiunea de comunicare publică de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 trebuie să fie interpretată în sens larg, după cum se arată în mod explicit în considerentul (23) al acestei directive, și că o retransmisie printr‑un flux continuu prin internet, cum este cea în discuție în litigiul principal, constituie o astfel de comunicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 martie 2013, ITV Broadcasting și alții, C‑607/11, EU:C:2013:147, punctele 20 și 40).
24 Prin urmare, în lipsa consimțământului autorului în cauză, o astfel de retransmisie nu este permisă, în principiu, decât dacă intră sub incidența articolului 5 din această directivă, care prevede o enumerare exhaustivă de excepții și de limitări privind dreptul de comunicare publică instituit la articolul 3 din directiva menționată, fapt confirmat de considerentul (32) al acesteia.
25 În speță, este cert că retransmisia în discuție în litigiul principal nu intră sub incidența niciuneia dintre excepțiile și limitările prevăzute în mod exhaustiv la articolul 5 din Directiva 2001/29.
26 În ceea ce privește articolul 9 din Directiva 2001/29, după cum a arătat avocatul general la punctele 37 și 38 din concluzii, din această dispoziție, interpretată în lumina considerentului (60) din această directivă, reiese că aceasta urmărește menținerea dispozițiilor aplicabile în alte domenii decât cel armonizat prin directiva menționată.
27 Or, o interpretare a articolului 9 din Directiva 2001/29 potrivit căreia acesta ar permite o retransmisie precum cea în discuție în litigiul principal fără consimțământul autorilor în alte cazuri decât cele prevăzute la articolul 5 din directiva amintită ar fi contrară nu numai obiectivului acestui articol 9, ci și caracterului exhaustiv al acestui articol 5 și, astfel, ar prejudicia realizarea obiectivului principal al directivei menționate de a institui un nivel ridicat de protecție în favoarea autorilor.
28 În această privință, este irelevant faptul că difuzarea inițială a operelor protejate a avut sau nu a avut loc pe canale de televiziune supuse unor obligații de serviciu public. Astfel, nu există niciun temei în Directiva 2001/29 care să justifice acordarea unei protecții mai reduse conținutului acestor canale.
29 Având în vedere ansamblul acestor considerații, este necesar să se răspundă la a treia întrebare că articolul 9 din Directiva 2001/29, în special noțiunea „accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu”, trebuie să fie interpretat în sensul că nu intră sub incidența dispoziției menționate și nu este permisă de aceasta o reglementare națională care prevede lipsa unei încălcări a dreptului de autor în cazul retransmisiei imediate prin cablu, inclusiv, după caz, prin internet, în zona de difuzare inițială, a unor emisiuni de pe canale de televiziune supuse unor obligații de serviciu public.
Cu privire la prima, la a doua, la a patra și la a cincea întrebare
30 Având în vedere răspunsul dat la a treia întrebare, nu este necesar să se răspundă la prima, la a doua, la a patra și la a cincea întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
31 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
Articolul 9 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, în special noțiunea „accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu”, trebuie să fie interpretat în sensul că nu intră sub incidența dispoziției menționate și nu este permisă de aceasta o reglementare națională care prevede lipsa unei încălcări a dreptului de autor în cazul retransmisiei imediate prin cablu, inclusiv, după caz, prin internet, în zona de difuzare inițială, a unor emisiuni de pe canale de televiziune supuse unor obligații de serviciu public.
Semnături