Cauza C‑616/11

T‑Mobile Austria GmbH

împotriva

Verein für Konsumenteninformation

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Directiva 2007/64/CE – Servicii de plată – Articolul 4 punctul 23 – Noțiunea de instrument de plată – Ordine de virament online și cu ajutorul unui formular pe suport de hârtie – Articolul 52 alineatul (3) – Dreptul beneficiarului plății de a solicita plătitorului comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată – Competența statelor membre de a institui o interdicție generală – Contract între un operator de telefonie mobilă și particulari”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 aprilie 2014

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

(art. 267 TFUE)

2.        Apropierea legislațiilor – Servicii de plată în cadrul pieței interne – Directiva 2007/64 – Articolul 52 alineatul (3) – Dreptul beneficiarului plății de a solicita plătitorului comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată – Aplicarea acestei dispoziții relației contractuale dintre un operator de telefonie digitală mobilă și clientul său

[Directiva 2007/64 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 52 alin. (3)]

3.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Economia generală și finalitatea reglementării în cauză ca bază de referință

4.        Apropierea legislațiilor – Servicii de plată în cadrul pieței interne – Directiva 2007/64 – Noțiunea de instrument de plată – Ordin de virament prin intermediul unui formular care poartă semnătura olografă a plătitorului și ordin de virament online – Includere

(Directiva 2007/64 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 pct. 23)

5.        Apropierea legislațiilor – Servicii de plată în cadrul pieței interne – Directiva 2007/64 – Articolul 52 alineatul (3) – Dreptul beneficiarului plății de a solicita plătitorului comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată – Competență conferită statelor membre – Interdicție generală a aplicării de către beneficiarii plății a unor comisioane plătitorilor pentru utilizarea oricărui instrument de plată – Admisibilitate – Condiții – Apreciere care revine instanței naționale

[Directiva 2007/64 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 52 alin. (3)]

6.        Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limite – Consecințele financiare ale hotărârii – Consecințe care nu justifică limitarea în timp a efectelor hotărârii

(art. 267 TFUE)

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 20)

2.        Din însuși modul de redactare a articolului 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, care reglementează dreptul beneficiarului plății de a solicita din partea plătitorului comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată specific, reiese că această dispoziție vizează raportul dintre „beneficiarul plății” și „plătitor”. În consecință, dispoziția menționată este aplicabilă în cazul utilizării unui instrument de plată în cadrul raportului contractual dintre un operator de telefonie mobilă, în calitate de beneficiar al plății, și clientul său, în calitate de plătitor.

(a se vedea punctele 26 și 28 și dispozitiv 1

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 32)

4.        Articolul 4 punctul 23 din Directiva 2007/64 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că atât procedura de emitere a unui ordin de virament printr‑un formular de virament care poartă semnătura olografă a plătitorului, cât și procedura de emitere a unui ordin de virament online constituie instrumente de plată în sensul acestei dispoziții. Astfel, atât emiterea unui ordin de virament printr‑un formular de virament care poartă semnătura olografă a plătitorului, cât și emiterea unui ordin online reprezintă o serie de proceduri convenite între utilizator și prestatorul de servicii de plată la care utilizatorul a recurs pentru a iniția un ordin de plată.

(a se vedea punctele 38, 41 și 44 și dispozitiv 2)

5.        Articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64 trebuie interpretat în sensul că se conferă statelor membre competența de a interzice în mod general beneficiarilor plății să perceapă comisioane de la plătitor pentru utilizarea oricărui instrument de plată, cu condiția ca reglementarea națională, în ansamblul său, să țină seama de nevoia de a încuraja concurența și de a promova utilizarea de instrumente de plată eficiente, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice. Astfel, din însuși modul de redactare a dispoziției menționate reiese că competența conferită statelor membre de a interzice beneficiarilor plății să perceapă comisioane pentru utilizarea unui instrument de plată poate fi pusă în aplicare în raport cu o parte sau cu toate instrumentele de plată utilizate pe teritoriul lor și nu se limitează la utilizarea unui instrument de plată specific.

(a se vedea punctele 46 și 48 și dispozitiv 3)

6.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50, 51, 53 și 54)