HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)
9 noiembrie 2017(*)
„Trimitere preliminară – Agricultură – Politica agricolă comună – Regulamentul (CE) nr. 73/2009 – Schemă de plată unică – Crescător de viței care a încheiat un contract de integrare – Clauză contractuală în temeiul căreia plata unică revine întreprinderii de integrare – Admisibilitate”
În cauza C‑227/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Gerechtshof Arnhem‑Leeuwarden (Curtea de Apel din Arnhem‑Leeuwarden, Țările de Jos), prin decizia din 19 aprilie 2016, primită de Curte la 22 aprilie 2016, în procedura
Jan Theodorus Arts
împotriva
Veevoederbedrijf Alpuro BV,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul A. Borg Barthet (raportor), îndeplinind funcția de președinte de cameră, doamna M. Berger și domnul F. Biltgen, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Veevoederbedrijf Alpuro BV, de J. Geerts, advocaat;
– pentru Comisia Europeană, de A. Bouquet și de I. Galindo Martín, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).
2 Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între domnul Jan Theodorus Arts, pe de o parte, și Veevoederbedrijf Alpuro BV (denumită în continuare „Alpuro”), pe de altă parte, în legătură cu validitatea unei clauze contractuale în temeiul căreia ajutorul pe care acesta îl poate pretinde în temeiul schemei de plată unică revine Alpuro.
Cadrul juridic
3 Considerentele (25) și (27) ale Regulamentului nr. 73/2009 au următorul cuprins:
„(25) Schemele de sprijin din cadrul [politicii agricole comune] prevăd un ajutor direct pentru venit, în special pentru a asigura un nivel de viață echitabil pentru populația agricolă. Acest obiectiv este strâns legat de conservarea zonelor rurale. Pentru a se evita orice alocare incorectă a fondurilor comunitare, nu ar trebui efectuată nicio plată de ajutor către agricultorii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți.
[…]
(27) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 [al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO 2003, L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291)] a stabilit o schemă de plată unică ce a combinat diversele mecanisme de ajutor existente într‑o schemă unică de plăți directe decuplate. […]”
4 Articolul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 73/2003 prevede că acest regulament stabilește „o schemă de sprijin pentru venit acordată agricultorilor (denumită în continuare «schema de plată unică»)”.
5 Potrivit articolului 4 alineatul (1) din regulamentul menționat:
„Orice agricultor care primește plăți directe trebuie să respecte cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II și bunele condiții agricole și de mediu menționate la articolul 6.
[…]”
6 Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede:
„Cerințele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa II sunt stabilite în legislația comunitară pentru următoarele domenii:
(a) sănătate publică, sănătatea animalelor și a plantelor;
(b) mediu;
(c) bunăstarea animalelor.”
7 Articolul 6 alineatul (1) din acest regulament prevede:
„Statele membre se asigură că toate terenurile agricole, în special cele care nu mai sunt exploatate în scopul producției, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. […]”
8 Articolul 33 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat prevede:
„Ajutorul din cadrul schemei de plată unică este disponibil pentru agricultori dacă aceștia:
(a) dețin drepturi de plată pe care le‑au obținut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
(b) obțin drepturi de plată în temeiul prezentului regulament […]”
Litigiul principal și întrebările preliminare
9 În calitatea sa de crescător de viței, domnul Arts a încheiat în cursul anului 2008 un contract de integrare cu Alpuro (denumit în continuare „contractul de integrare”), prin care se angaja să cumpere de la Alpuro viței nou‑născuți, precum și alimente destinate îngrășării acestora. La finalul fiecăruia dintre cele șase cicluri de îngrășare prevăzute în contractul de integrare, Alpuro răscumpăra vițeii îngrășați de domnul Arts. Aceste cicluri de îngrășare, fiecare cu o durată de aproximativ 26 de săptămâni, au fost repartizate în trei grupuri, dintre care primul a fost demarat la 5 martie 2009.
10 În conformitate cu articolele 6 și 13 din contractul de integrare, domnul Arts percepea o prestație de îngrășare de 200 de euro pe vițel și pe an.
11 În temeiul articolului 9 din acest contract, toate veniturile și remunerațiile pe care domnul Arts le putea pretinde în temeiul schemei de plată unică în raport cu creșterea și îngrășarea vițeilor în temeiul respectivului contract reveneau integral Alpuro, domnul Arts fiind, pe de altă parte, obligat că îndeplinească toate condițiile cerute pentru a putea beneficia de veniturile și de remunerațiile respective.
12 Conform articolului 10 din contractul de integrare, prețul de vânzare al vițeilor îngrășați către Alpuro era calculat însumând prețul de cumpărare al vițeilor nou‑născuți, costul alimentației utilizate în scopul îngrășării lor, precum și al celorlalte cheltuieli ocazionate de creșterea acestora și scăzând remunerațiile în temeiul schemei de plată unică. În plus, era aplicată o corecție pentru a ține seama de abaterile pe care vițeii le prezentau în raport cu norma tehnică menționată la articolul 7 din acest contract.
13 În cursul anului 2012 a luat naștere un diferend între părți în legătură cu cuantumul plății unice achitate domnului Arts pentru anii 2010-2012.
14 Domnul Arts a sesizat Rechtbank Gelderland (Tribunalul din Gelderland, Țările de Jos), în fața căruia a susținut, printre altele, că articolul 9 din contractul de integrare este contrar obiectivelor Regulamentului nr. 1782/2003 în măsura în care îl obligă să cedeze ajutorul de venit destinat să îi asigure un nivel de trai echitabil către Alpuro, care nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de schema de plată unică și nici nu este supusă cerințelor în materie de eco‑condiționare prevăzute de acest regulament.
15 La rândul său, Alpuro a arătat în fața aceleiași instanțe că plata unică la care are dreptul domnul Arts constituie un element al calculului prețului de vânzare al vițeilor îngrășați și că ea însăși nu pretinde niciun ajutor în temeiul schemei de plată unică.
16 În urma respingerii acțiunii sale prin hotărârea Rechtbank Gelderland (Tribunalul din Gelderland), domnul Arts a declarat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, care a apreciat că soluționarea litigiului principal depinde de interpretarea dreptului Uniunii.
17 În aceste condiții, Gerechtshof Arnhem‑Leeuwarden (Curtea de Apel din Arnhem‑Leeuwarden, Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Având în vedere obiectivele Regulamentului [nr. 73/2009], și anume garantarea unui nivel de viață echitabil pentru agricultori prin intermediul unui ajutor direct de venit, precum și promovarea sănătății publice, a sănătății animale, a mediului și a bunăstării animalelor, rezultă că sunt valide clauzele din cadrul unui contract, încheiat între o întreprindere de îngrășare a vițeilor și o întreprindere de integrare […], din care reiese că plata unică acordată în temeiul regulamentului întreprinderii de îngrășare a vițeilor este cedată întreprinderii de integrare, prin deducerea din prețul datorat pentru vițeii îngrășați?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, având în vedere încălcarea obiectivelor Regulamentului nr. 73/2009, instanțele naționale au competența să modifice contractul în temeiul principiului rebus sic stantibus în vederea eliminării în tot sau în parte a prejudiciului suferit de întreprinderea de integrare ca urmare a nulității clauzelor, în special prin reducerea prețului pentru vițeii îngrășați?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
18 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretat în sensul că se opune unei clauze contractuale în temeiul căreia cuantumul ajutorului pe care are dreptul să îl pretindă un crescător de viței în temeiul schemei de plată unică revine unei întreprinderi de integrare cu care acesta a încheiat un contract.
19 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, deși un contract se caracterizează prin principiul autonomiei de voință, potrivit căruia, printre altele, părțile sunt libere să își asume obligații reciproce, din reglementarea Uniunii aplicabilă pot rezulta totuși anumite limite ale acestei libertăți contractuale (Hotărârea din 20 mai 2010, Harms, C‑434/08, EU:C:2010:285, punctul 36).
20 În special, libertatea contractuală de care dispune titularul unor drepturi la plată nu îi poate permite să își asume obligații care sunt contrare obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 73/2009 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 mai 2010, Harms, C‑434/08, EU:C:2010:285, punctul 37).
21 În această privință, este necesară să se sublinieze că, potrivit articolului 1 litera (b) din acest regulament, schema de plată unică reprezintă un ajutor pentru venit acordat agricultorilor. Potrivit considerentului (25) al aceluiași regulament, obiectivul care constă în asigurarea unui nivel de viață echitabil pentru populația agricolă este strâns legat de conservarea zonelor rurale, întrucât orice agricultor care percepe plăți directe este obligat, conform articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) și cu articolul 6 alineatul (1) din acesta, să respecte anumite norme privind mediul, securitatea alimentară, sănătatea animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor și menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu.
22 Cu toate acestea, nici Regulamentul nr. 73/2009, nici Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (JO 2009, L 316, p. 1) nu impun beneficiarului schemei de plată unică obligația de a afecta unei utilizări precise ajutorul pe care îl primește în temeiul acestei scheme. Astfel, întrucât plata unică este concepută ca un ajutor pentru venit, utilizarea acesteia nu este, prin natura ei, limitată.
23 În cauza principală nu se contestă că ajutorul pentru anii 2010-2012 a fost plătit domnului Arts. Părțile la contractul de integrare au convenit însă, în esență, că ajutorul pe care domnul Arts era îndreptățit să îl pretindă în temeiul schemei de plată unică revenea integral Alpuro. În practică, acest ajutor era dedus din prețul care trebuia plătit de Alpuro pentru cumpărarea vițeilor îngrășați, potrivit articolelor 9 și 10 din acest contract.
24 O asemenea prevedere contractuală ridică problema dacă intenția părților menționate era să facă din Alpuro beneficiarul real al ajutorului menționat, cu încălcarea obiectivelor Regulamentului nr. 73/2009.
25 Astfel, în această privință trebuie să se amintească faptul că ar fi în mod vădit contrar obiectivelor menționate să se permită unor persoane sau unor entități care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de acest regulament să beneficieze de ajutor în temeiul schemei de plată unică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2010, Harms, C‑434/08, EU:C:2010:285, punctele 39 și 45).
26 Cu toate acestea, o întreprindere de integrare nu poate fi considerată ca fiind beneficiarul real al acestui ajutor în cazul în care crescătorul care se angajează să i‑l plătească obține o contraprestație în schimbul acestuia. În acest caz, într‑adevăr, crescătorul beneficiază efectiv de ajutorul menționat și nu face decât să îl afecteze utilizării pe care o alege în mod liber, după cum decurge din cuprinsul punctului 22 din prezenta hotărâre.
27 Or, în speță nu se contestă în fața instanței de trimitere că transferul ajutorului pe care domnul Arts avea dreptul să îl pretindă în temeiul schemei de plată unică a intervenit în cadrul unui ansamblu de avantaje și de obligații reciproce negociate între părțile la contractul de integrare.
28 Prin urmare, nu se poate considera că s‑a adus atingere obiectivelor Regulamentului nr. 73/2009, astfel cum au fost amintite la punctul 21 din prezenta hotărâre.
29 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei clauze contractuale în temeiul căreia cuantumul ajutorului pe care un crescător de viței are dreptul să îl pretindă în temeiul schemei de plată unică revine unei întreprinderi de integrare în cazul în care transferul acestui ajutor se înscrie în cadrul unor avantaje și obligații reciproce negociate între părțile la contract.
Cu privire la a doua întrebare
30 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
31 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:
Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei clauze contractuale în temeiul căreia cuantumul ajutorului pe care un crescător de viței are dreptul să îl pretindă în temeiul schemei de plată unică revine unei întreprinderi de integrare în cazul în care transferul acestui ajutor se înscrie în cadrul unor avantaje și obligații reciproce negociate între părțile la contract.
Semnături