Language of document :

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof – Irlanda, Austria) – Digital Rights Ireland Ltd (C-293/12), Kärntner Landesregierung, Michael Seitlinger, Christof Tschohl și alții (C-594/12)/Minister for Communications, Marine and Natural Resources, Minister for Justice, Equality and Law Reform, The Commissioner of the Garda Síochána, Ireland și Attorney General

(Cauzele conexate C-293/12 și C-594/12)1

(Comunicații electronice – Directiva 2006/24/CE – Servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice – Păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea unor astfel de servicii – Validitate – Articolele 7, 8 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

Limba de procedură: engleza și germana

Instanța de trimitere

High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Digital Rights Ireland Ltd (C-293/12), Kärntner Landesregierung, Michael Seitlinger, Christof Tschohl și alții (C-594/12)

Pârâți: Minister for Communications, Marine and Natural Resources, Minister for Justice, Equality and Law Reform, The Commissioner of the Garda Síochána, Ireland, Attorney General

cu participarea: Irish Human Rights Commission

Obiectul

(Cauza C-293/12)

Cerere de decizie preliminară – High Court of Ireland, Verfassungsgerichtshof – Interpretarea articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) – Limitarea drepturilor reclamantei cu privire la telefonia mobilă – Compatibilitate cu articolul 5 alineatul (4) TUE și cu articolul 21 TFUE – Compatibilitate cu articolele 7, 8, 10 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

(Cauza C-594/12)

Cerere de decizie preliminară – Verfassungsgerichtshof – Validitatea articolelor 3-9 din Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) în lumina articolelor 7, 9 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Interpretarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, a articolelor 7, 8, 52 și 53 din aceasta, a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), precum și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142) – Acțiune având ca obiect eventuala neconstituționalitate a anumitor dispoziții ale Legii federale privind telecomunicațiile de transpunere a Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publiceDispozitivulDirectiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE este nevalidă.