Recurs introdus la 24 martie 2017 de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 februarie 2017 în cauza T-479/14, Kendrion/Uniunea Europeană

(Cauza C-150/17 P)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și E. Beysen, agenți)

Celelalte părți din procedură: Kendrion NV și Comisia Europeană

Concluziile recurentei

anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate;

respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în primă instanță de Kendrion având ca obiect repararea pretinsului prejudiciu material cauzat sau, cu titlu subsidiar, reducerea acestei despăgubiri la cuantumul de 175 709,87 EUR;

obligarea Kendrion la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept referitoare la interpretarea noțiunii de legătură de cauzalitate, întrucât Tribunalul a statuat că încălcarea termenului rezonabil de soluționare a fost cauza determinantă a pretinsului prejudiciu material constând în plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare, în timp ce, potrivit unei jurisprudențe constante, propria alegere a unei întreprinderi de a nu plăti amenda în cursul procedurii în fața instanței Uniunii este cauza determinantă pentru plata unor asemenea comisioane.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită în interpretarea noțiunii de prejudiciu, întrucât Tribunalul a refuzat să aplice pretinsului prejudiciu material legat de plata comisioanelor de constituire a unei garanții bancare aceeași condiție precum cea pe care a formulat-o în privința pretinsului prejudiciu material legat de plata de dobânzi pentru suma amenzii, și anume că reclamanta în primă instanță trebuia să dovedească faptul că sarcina financiară aferentă acestei din urmă plăți era mai ridicată decât avantajul pe care aceasta a putut să îl obțină din neplata amenzii.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în stabilirea perioadei în care s-a produs pretinsul prejudiciu material și pe o încălcare a obligației de motivare, întrucât, fără a expune motivele pentru aceasta, Tribunalul a statuat că perioada în care s-a produs pretinsul prejudiciu material constând în plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare a putut fi diferită de perioada în care Tribunalul a situat comportamentul ilicit care ar fi determinat acest prejudiciu.

____________