Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 3 aprilie 2017 – Volkmar Klohn/An Bord Pleanála

(Cauza C-167/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Reclamant: Volkmar Klohn

Pârâtă: An Bord Pleanála

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 10a din Directiva privind participarea publicului cu privire la „cost[ul] care să nu fie prohibitiv” se pot aplica în vreun fel într-o cauză precum cauza în discuție în care autorizația contestată în litigiu a fost acordată anterior datei limită de transpunere a directivei menționate și procedura prin care se contestă autorizația în cauză a fost de asemenea inițiată anterior datei respective? În caz afirmativ, dispozițiile Directivei privind participarea publicului cu privire la „cost[ul] care să nu fie prohibitiv” se aplică eventual tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii sau numai cheltuielilor efectuate după data limită de transpunere?

O instanță națională care beneficiază de putere de apreciere cu privire la obligarea părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa oricărei măsuri specifice care să fi fost adoptată de statul membru în discuție în scopul transpunerii articolului 10a din Directiva privind participarea publicului, are obligația, atunci când se pronunță cu privire la cheltuielile aferente procedurii căreia i se aplică dispoziția menționată, să se asigure că orice decizie pronunțată conduce la o procedură „cu un cost care să nu fie prohibitiv”, fie pentru că dispozițiile relevante au efect direct, fie pentru că se solicită instanței statului membru în cauză să interpreteze dreptul său procedural național într-o manieră, în cea mai mare măsură posibilă, care îndeplinește obiectivele articolului 10a?

Atunci când o decizie cu privire la cheltuielile de judecată se adoptă fără rezerve și, ca urmare a neexercitării unei căi de atac, ar fi considerată ca fiind definitivă în raport cu dreptul național, dreptul Uniunii impune fie:

unui Taxing Master competent în conformitate cu dreptul național să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în mod rezonabil de partea care a avut câștig de cauză; fie

unei instanțe care trebuie să reexamineze o decizie a unui asemenea Taxing Master

să aibă totuși obligația de a se îndepărta de la măsurile de drept național aplicabile altfel și de a stabili cuantumul cheltuielilor de judecată care trebuie plătite, astfel încât cheltuielile stabilite în acest mod să nu determine un cost prohibitiv al procedurii?

____________