ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
19 ianuarie 2012(*)
„Intervenție — Regim lingvistic — Autoritatea de Supraveghere AELS — Confidențialitate”
În cauza T‑289/11,
Deutsche Bahn AG, cu sediul în Berlin (Germania),
DB Mobility Logistics AG, cu sediul în Berlin,
DB Energie GmbH, cu sediul în Frankfurt am Main (Germania),
DB Schenker Rail GmbH, cu sediul în Mainz (Germania),
DB Schenker Rail Deutschland AG, cu sediul în Mainz,
reprezentate de W. Deselaers, O. Mross și J. Brückner, avocați,
reclamante,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de domnii L. Malferrari, N. von Lingen și R. Sauer, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2011) 1774 a Comisiei din 14 martie 2011 prin care Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Schenker Rail GmbH și DB Schenker Rail Deutschland AG sunt obligate să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39.678 și COMP/39.731), adoptată în cadrul unei proceduri privind aplicarea articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE privind sectorul traficului feroviar și al prestațiilor accesorii,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová, președinte, K. Jürimäe și domnul M. van der Woude (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 iunie 2011, reclamantele, Deutsche Bahn AG, DB Mobility Logistics AG, DB Energie GmbH, DB Schenker Rail GmbH și DB Schenker Rail Deutschland AG, au formulat o acțiune prin care se urmărește, în primul rând, anularea Deciziei C(2011) 1774 a Comisiei din 14 martie 2011 prin care sunt obligate să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39.678 și COMP/39.731), în al doilea rând, anularea oricărei măsuri adoptate pe baza inspecției care a avut loc în temeiul deciziei menționate și, în al treilea rând, obligarea Comisiei Europene la restituirea tuturor copiilor după documente făcute în cadrul inspecției menționate.
2 Printr‑un înscris depus la grefa Tribunalului la 13 septembrie 2011, Autoritatea de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), denumită în continuare „Autoritatea AELS”) a solicitat admiterea intervenției sale în prezenta cauză, în susținerea concluziilor Comisiei, în temeiul articolului 115 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și al articolului 40 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din Statutul Curții. Pe de altă parte, aceasta a solicitat, în temeiul articolului 35 alineatul (3) al cincilea paragraf din Regulamentul de procedură, să fie autorizată să utilizeze limba engleză ca limbă de procedură atât pe parcursul procedurii scrise, cât și pe parcursul procedurii orale.
3 Cererea de intervenție a fost comunicată părților, conform articolului 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
4 Prin scrisorile din 21 și din 24 octombrie 2010, reclamantele și Comisia au comunicat că nu au observații de făcut cu privire la cererea de intervenție a Autorității AELS. Acestea au prezentat însă o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate pentru anumite elemente din dosar față de aceasta din urmă.
5 Președintele Camerei a patra a înaintat cererea de intervenție Tribunalului (Camera a patra), în temeiul articolului 116 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură.
Cu privire la cererea de intervenție
6 Potrivit articolului 40 al treilea paragraf din Statutul Curții, statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4), altele decât statele membre, precum și Autoritatea AELS pot, fără a aduce atingere dispozițiilor celui de al doilea paragraf al aceluiași articol, să intervină în litigiile supuse Tribunalului în cazul în care acestea se referă la unul dintre domeniile de aplicare ale acestui acord.
7 Conform celui de al doilea paragraf menționat, persoanele fizice și juridice, inclusiv Autoritatea AELS, pot interveni în litigiile supuse Tribunalului în măsura în care pot dovedi un interes în soluționarea acestora, cu excepția litigiilor dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii Europene sau dintre acestea din urmă și statele membre.
8 În speță, pe de o parte, prezenta cauză, fiind un litigiu între o întreprindere și o instituție a Uniunii, nu figurează printre tipurile de cauze pentru care intervențiile persoanelor fizice și juridice sunt excluse expres de acest al doilea paragraf.
9 Pe de altă parte, articolul 40 al treilea paragraf din statut precizează în ce împrejurări, cu excepția celor excluse de al doilea paragraf al articolului menționat, statele părți la Acordul privind SEE, altele decât statele membre, precum și Autoritatea AELS au un interes prezumat în soluționarea unui litigiu, și anume atunci când acest litigiu se referă la unul dintre domeniile de aplicare ale acestui acord (a se vedea, prin analogie, Ordonanța președintelui Curții din 15 iulie 2010, Comisia/Portugalia, C‑493/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 11).
10 În această privință, în primul rând, Autoritatea AELS arată că litigiul privește printre altele interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la 7 decembrie 2000 la Nisa (JO C 364, p. 1), și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”). În al doilea rând, aceasta remarcă faptul că controlul practicilor anticoncurențiale intră în unul dintre domeniile de aplicare ale Acordului privind SEE, întrucât textul articolelor 53 și 54 din Acordul privind SEE corespunde, în esență, textului articolelor 101 TFUE și 102 TFUE, iar articolul 55 din Acordul privind SEE atribuie Autorității AELS competența de a examina practicile anticoncurențiale într‑o manieră identică cu examinarea efectuată de Comisie în Uniune. Totodată, capitolul II din protocolul 4 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție corespunde, în esență, Regulamentului nr. 1/2003. Aceasta adaugă că din jurisprudența Curții AELS rezultă că prevederile Acordului privind SEE trebuie interpretate în lumina drepturilor fundamentale, pentru care CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului constituie surse de interpretare importante.
11 Aceste considerații trebuie confirmate.
12 Prin urmare, cererea de intervenție a Autorității AELS trebuie admisă.
13 Întrucât avizul prevăzut la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul de procedură a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 13 august 2011, cererea de intervenție a fost prezentată în termenul prevăzut la articolul 115 alineatul (1) din același regulament, iar drepturile intervenientei vor fi cele prevăzute la articolul 116 alineatele (2)-(4) din regulamentul menționat.
14 În ceea ce privește cererile de aplicare a regimului de confidențialitate, comunicarea actelor de procedură trebuie, în această etapă, să se limiteze la versiunile neconfidențiale prezentate de părți. O decizie cu privire la temeinicia cererilor de confidențialitate va fi luată, dacă este cazul, ulterior, în funcție de obiecțiile sau de observațiile care vor fi prezentate cu privire la acest aspect.
Cu privire la cererea de derogare de la regimul lingvistic
15 Potrivit articolului 35 alineatul (3) al cincilea paragraf din Regulamentul de procedură, statele părți la Acordul privind SEE, altele decât statele membre, precum și Autoritatea AELS pot fi autorizate să folosească una dintre celelalte limbi menționate la alineatul (1) al articolului amintit atunci când intervin într‑un litigiu aflat pe rolul Tribunalului. Această prevedere se aplică atât înscrisurilor, cât și declarațiilor orale.
16 În speță, limba engleză, a cărei utilizare este solicitată de Autoritatea AELS, figurează într‑adevăr la articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
17 În plus, celelalte părți nu au prezentat observații cu privire la cererea de derogare de la regimul lingvistic formulată de Autoritatea AELS.
18 În aceste împrejurări, este necesar ca Autoritatea AELS să fie autorizată să utilizeze limba engleză cu ocazia procedurii scrise și a celei orale.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
dispune:
1) Admite cererea de intervenție a Autorității de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) în cauza T‑289/11, în susținerea concluziilor Comisiei Europene.
2) Grefierul va comunica Autorității de Supraveghere AELS versiunea neconfidențială a tuturor actelor de procedură.
3) Autorității de Supraveghere AELS i se va acorda un termen pentru a prezenta eventual observații cu privire la cererile de aplicare a regimului de confidențialitate. Pronunțarea deciziei cu privire la temeinicia acestor cereri este amânată.
4) Autorității de Supraveghere AELS i se va acorda un termen pentru a prezenta un memoriu în intervenție, fără a se aduce atingere posibilității de a‑l completa ulterior, dacă este cazul, în urma unei decizii cu privire la temeinicia cererilor de aplicare a regimului de confidențialitate.
5) Autorizează Autoritatea de Supraveghere AELS să utilizeze limba engleză cu ocazia procedurii scrise și a celei orale.
6) Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Luxemburg, 19 ianuarie 2012.