Cauza T‑385/07

Fédération internationale de football association (FIFA)

împotriva

Comisiei Europene

„Transmisii de televiziune — Articolul 3a din Directiva 89/552/CEE — Măsuri adoptate de Regatul Belgiei privind evenimentele de importanță majoră pentru societatea belgiană — Campionatul Mondial de Fotbal — Decizie prin care măsurile sunt declarate compatibile cu dreptul comunitar — Motivare — Articolele 43 CE și 49 CE — Drept de proprietate”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Afectare directă — Decizie a Comisiei prin care se consideră compatibile cu dreptul comunitar măsurile naționale adoptate în temeiul articolului 3a din Directiva 89/552 — Lipsa unei marje de apreciere a statelor membre — Acțiune a titularului originar al drepturilor de difuzare a unui eveniment vizate de directiva menționată — Afectare directă

[art. 263 alin. (4) TFUE; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a; Decizia 2007/479 a Comisiei]

2.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Posibilitatea de a fi vizat în mod individual printr‑o decizie cu caracter general — Condiții — Decizie a Comisiei prin care măsurile naționale adoptate în temeiul articolului 3a din Directiva 89/552 sunt considerate compatibile cu dreptul comunitar — Acțiune a titularului originar al drepturilor de difuzare a unui eveniment vizate de directiva menționată — Reclamant care poate fi identificat în momentul adoptării deciziei menționate — Reclamant vizat în mod direct

[art. 263 alin. (4) TFUE; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a; Decizia 2007/479 a Comisiei]

3.      Libera prestare a serviciilor — Activități de difuzare a programelor de televiziune — Directiva 89/552 — Dreptul de care dispun statele membre de a impune restricții privind exercitarea libertăților fundamentale stabilite de dreptul Uniunii — Justificare — Garanția dreptului la informație

[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (18) și (21); Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a alin. (1)]

4.      Libera prestare a serviciilor — Activități de difuzare a programelor de televiziune — Directiva 89/552 — Evenimente de importanță majoră

[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (18); Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]

5.      Libera prestare a serviciilor — Activități de difuzare a programelor de televiziune — Directiva 89/552 — Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate — Competența statelor membre

[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (21); Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a alin. (1) și (2)]

6.      Libera prestare a serviciilor — Libertatea de stabilire — Restricții — Justificare prin motive imperative de interes general — Apreciere în raport cu principiile generale de drept — Inadmisibilitatea măsurilor neconforme cu drepturile fundamentale

(art. 46 CE și 55 CE)

7.      Libera prestare a serviciilor — Activități de difuzare a programelor de televiziune — Directiva 89/552 — Proceduri naționale de stabilire a evenimentelor de importanță majoră pentru societate

[Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a alin. (1)]

1.      Mecanismul de recunoaștere reciprocă prevăzut de articolul 3a alineatul (3) din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, declanșat printr‑o decizie a Comisiei prin care se consideră compatibile cu dreptul comunitar măsurile adoptate de un stat membru în temeiul articolului 3a alineatul (1) menționat, instituie pentru statele membre o obligație de salvgardare a consecințelor juridice care rezultă din măsurile menționate. În special, statele membre trebuie să se asigure că stațiile de emisie care intră în domeniul lor de competență respectă condițiile difuzării la televiziune în statul membru în cauză a evenimentelor de importanță majoră pentru societate înscrise pe lista anexată deciziei atacate, astfel cum sunt definite de statul membru respectiv în măsurile sale aprobate și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Or, obligația de a ajunge la acest rezultat aduce atingere în mod direct situației juridice a stațiilor de emisie care intră în domeniul de competență al altor state membre decât statul care adoptă aceste măsuri și care urmăresc să achiziționeze drepturi de difuzare în statul membru menționat deținute inițial de organizatorul unui eveniment. Prin urmare, o astfel de decizie produce în mod direct efecte asupra situației juridice a organizatorilor unor astfel de evenimente în privința drepturilor deținute inițial de aceștia și nu lasă nicio putere de apreciere statelor membre în legătură cu rezultatul urmărit, impus în mod automat și decurgând numai din reglementarea comunitară, indiferent de conținutul mecanismelor speciale pe care autoritățile naționale le vor institui pentru atingerea acestui rezultat. Așadar, o astfel de decizie privește acești organizatori în mod direct.

.(a se vedea punctele 39-42)

2.      Alte subiecte de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt vizate individual decât dacă această decizie le aduce atingere în temeiul anumitor calități care le sunt specifice sau al unei situații de fapt care le particularizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, le individualizează în același mod în care sunt individualizați destinatarii deciziei.

Or, indiferent de natura juridică și de sursa drepturilor de difuzare a Campionatului Mondial de Fotbal, acesta constituie un eveniment în înțelesul considerentului (21) al Directivei 97/36 de modificare a Directivei 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, în sensul că este organizat anticipat de un organizator abilitat în mod legal să vândă aceste drepturi și că această situație se regăsea și în momentul adoptării Deciziei 2007/479 a Comisiei privind compatibilitatea cu dreptul comunitar a măsurilor adoptate de Belgia în temeiul articolului 3a alineatul (1) din Directiva 89/552. Organizatorul menționat al Campionatului Mondial era perfect identificabil în momentul adoptării acestei decizii, care, prin urmare, îl privește individual.

(a se vedea punctele 43-45)

3.      Articolul 3a alineatul (1) din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune a concretizat dreptul de care dispun statele membre de a restrânge, pe baza motivelor imperative de interes general, exercitarea, în domeniul audiovizualului, a libertăților fundamentale stabilite de dreptul comunitar primar.

Libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta protejată de articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se înscrie între drepturile fundamentale garantate prin ordinea juridică comunitară și constituie un motiv imperativ de interes general care poate justifica astfel de restricții. Potrivit alineatului (1) al aceluiași articol, libertatea de exprimare include și libertatea de a primi informații.

Or, după cum rezultă din considerentul (18) al Directivei 97/36 de modificare a Directivei 89/552, măsurile vizate de articolul 3a din această din urmă directivă urmăresc să protejeze dreptul la informație și să asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a unor evenimente naționale sau internaționale de importanță majoră pentru societate. Potrivit considerentului (21) al Directivei 97/36, un eveniment este de importanță majoră atunci când este de excepție, de interes pentru publicul larg din Uniunea Europeană sau dintr‑un anumit stat membru sau dintr‑o parte componentă considerabilă a unui stat membru și este organizat în prealabil de către un organizator al evenimentului care are calitatea juridică de a vinde drepturi referitoare la evenimentul respectiv.

În consecință, întrucât privesc evenimente de importanță majoră pentru societate, măsurile vizate de articolul 3a alineatul (1) din Directiva 89/552 sunt justificate prin motive imperative de interes general. Aceste măsuri trebuie, în plus, să poată garanta realizarea obiectivului pe care îl urmăresc și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

(a se vedea punctele 52 și 55-58)

4.      Articolul 3a din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, la care se referă considerentul (18) al Directivei 97/36 de modificare a Directivei 89/552, nu efectuează o armonizare a evenimentelor specifice care pot fi considerate de statele membre ca fiind de importanță majoră pentru societate. Prin urmare, considerentul (18) al Directivei 97/36 nu poate fi interpretat în sensul că, în temeiul său, înscrierea Campionatului Mondial pe o listă națională a evenimentelor de importanță majoră pentru societate este compatibilă în mod automat cu dreptul comunitar. Cu atât mai mult, acest considerent nu poate fi interpretat în sensul că arată că respectivul Campionat Mondial poate fi înscris integral în mod valabil, în toate cazurile, pe o astfel de listă, indiferent de interesul pe care îl suscită această competiție în statul membru în cauză.

În pofida faptului că nu se efectuează o armonizare la nivelul evenimentelor specifice care pot fi considerate de un stat membru ca fiind de importanță majoră pentru societatea sa, menționarea Campionatului Mondial în considerentul (18) al Directivei 97/36 implică faptul că Comisia nu poate considera că înscrierea meciurilor acestei competiții pe o listă de evenimente este contrară dreptului comunitar pentru motivul că statul membru în cauză nu i‑a comunicat motivele specifice care justifică importanța lor pentru societate. Cu toate acestea, eventuala concluzie a Comisiei potrivit căreia înscrierea Campionatului Mondial în integralitatea sa pe o listă a evenimentelor de importanță majoră pentru societatea unui stat membru este compatibilă cu dreptul comunitar, pentru motivul că această competiție este considerată în mod valabil, prin caracteristicile sale, un eveniment unic, poate fi repusă în discuție pe baza elementelor specifice care demonstrează că meciurile „non‑prime” nu prezintă o astfel de importanță pentru societatea acestui stat membru.

(a se vedea punctele 59, 60 și 95)

5.      Întrucât dispune că este de competența statelor membre să definească evenimentele de importanță majoră pentru societatea lor în sensul prevăzut în considerentul (21) al Directivei 97/36 de modificare a Directivei 89/552, articolul 3a din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune recunoaște statelor membre o importantă marjă de apreciere în această privință.

Atunci când un eveniment este de importanță majoră pentru societatea unui stat membru, Comisia nu săvârșește o eroare de drept omițând, în cadrul controlului pe care îl exercită în temeiul articolului 3a alineatul (2) din Directiva 89/552, să se opună înscrierii sale pe lista stabilită de statul membru în cauză pentru motivul că un alt eveniment, eventual de o importanță și mai mare pentru societate, nu este înscris pe această listă.

Astfel, în ceea ce privește alegerea dintre mai multe evenimente concrete de importanță majoră pentru societate în sensul Directivei 97/36, nu se poate impune, direct sau indirect, statelor membre să înscrie pe lista proprie a evenimentelor alte evenimente decât cele pe care optează să le includă și să deroge de la normele tratatului într‑o măsură mai mare decât doresc.

(a se vedea punctele 94, 114 și115)

6.      Atunci când un stat membru invocă dispozițiile articolelor 46 CE și 55 CE pentru a justifica o reglementare care este de natură să împiedice exercitarea liberei prestări a serviciilor sau a libertății de stabilire, această justificare, prevăzută de dreptul comunitar, trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale de drept și în special a drepturilor fundamentale. Astfel, o asemenea reglementare națională nu va putea beneficia de excepțiile prevăzute de dispozițiile menționate decât în cazul în care aceasta este conformă cu drepturile fundamentale a căror respectare este asigurată de instanțele comunitare. În mod similar, nu se poate accepta ca o măsură națională neconformă cu drepturile fundamentale, precum dreptul de proprietate, să poată beneficia de excepțiile recunoscute pe baza faptului că măsura menționată răspunde unor motive imperative de interes general, precum accesul publicului larg la difuzarea pin intermediul televiziunii a unor evenimente de importanță majoră pentru societate.

(a se vedea punctul 138)

7.      Procedurile instituite de statele membre în temeiul articolului 3a alineatul (3) din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune pentru adoptarea listei evenimentelor de importanță majoră pentru societate trebuie să fie clare și transparente, în sensul că trebuie să se bazeze pe criterii obiective cunoscute dinainte de persoanele în cauză, astfel încât să se evite posibilitatea ca puterea de apreciere de care dispun statele membre pentru a stabili evenimente specifice care urmează a fi înscrise pe listele lor să fie exercitată într‑un mod arbitrar. Astfel, deși este adevărat că înscrierea unui eveniment pe listă necesită, conform articolului 3a menționat, ca acesta să aibă o importanță majoră pentru societate, nu este mai puțin adevărat că stabilirea prealabilă a unor criterii specifice în raport cu care este apreciată această importanță constituie un element esențial în vederea adoptării deciziilor naționale în mod transparent și în cadrul marjei de apreciere de care dispun autoritățile naționale în această privință.

(a se vedea punctul 152)