Cauza T‑377/06

Comap SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE – Durata participării la încălcare – Amenzi – Stabilirea cuantumului de plecare al amenzii – Proporționalitate”

Sumarul hotărârii

1.      Concurență – Înțelegeri – Probă

[art. 81 alin. (1) CE]

2.      Concurență – Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Probă

[art. 81 alin. (1) CE]

3.      Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia

[art. 81 alin. (1) CE]

4.      Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață

[art. 81 alin. (1) CE]

5.      Concurență – Înțelegeri – Participarea unei întreprinderi la inițiative anticoncurențiale – Caracter suficient, pentru angajarea răspunderii întreprinderii, al unei aprobări tacite fără distanțare publică

[art. 81 alin. (1) CE]

6.      Concurență – Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care pot fi considerate o încălcare unică – Noțiune

[art. 81 alin. (1) CE]

7.      Concurență – Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Întreprindere care a participat la un acord anticoncurențial – Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii

[art. 81 alin. (1) CE]

8.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei, titlul D]

1.      În ceea ce privește administrarea probelor privind încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE, este necesară prezentarea de către Comisie a unor dovezi precise și concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea invocată a fost săvârșită. Orice dubiu al instanței Uniunii trebuie interpretat în favoarea întreprinderii căreia îi este adresată decizia de constatare a unei încălcări. Prin urmare, instanța nu poate concluziona că existența încălcării în cauză a fost dovedită de Comisie în mod corespunzător cerințelor legale dacă în percepția sa există încă un dubiu cu privire la acest aspect, în special în cadrul unei acțiuni în anularea unei decizii de aplicare a unei amenzi. Nu este însă obligatoriu ca fiecare dintre probele prezentate de Comisie să îndeplinească aceste criterii în raport cu fiecare element al încălcării. Este suficient ca seria de indicii invocată de instituție, apreciată în mod global, să îndeplinească această cerință.

Pe de altă parte, activitățile pe care le presupun acordurile anticoncurențiale se desfășoară de obicei în mod clandestin, reuniunile se țin în secret și documentația aferentă acestora este redusă la minimum. Prin urmare, chiar în cazul în care Comisia descoperă elemente care atestă în mod explicit un contact nelegal între operatori, de regulă acestea nu vor fi decât fragmentare și disparate, astfel încât adesea este necesar ca anumite detalii să fie reconstituite prin deducții. În consecință, în majoritatea cazurilor, existența unei practici sau a unui acord anticoncurențial trebuie să fie dedusă din anumite coincidențe și indicii care, privite în ansamblu, pot constitui, în absența unei alte explicații coerente, dovada încălcării normelor de concurență.

(a se vedea punctele 56-58)

2.      Declarațiile date în cadrul politicii de clemență au un rol important. Aceste declarații date în numele unor întreprinderi au o forță probantă care nu este neglijabilă, întrucât induc riscuri juridice și economice considerabile. Cu toate acestea, nu se poate considera că declarația unei întreprinderi acuzate că a participat la o înțelegere, a cărei exactitate este contestată de mai multe alte întreprinderi acuzate, reprezintă o dovadă suficientă a existenței unei încălcări săvârșite de acestea din urmă dacă nu este susținută de alte elemente de probă

(a se vedea punctul 59)

3.      Durata încălcării este un element constitutiv al noțiunii de încălcare în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE, element a cărui sarcină a probei incumbă Comisiei. În lipsa unor elemente de probă susceptibile de a stabili în mod direct durata unei încălcări, Comisia trebuie să se întemeieze cel puțin pe elemente de probă având legătură cu fapte suficient de apropiate în timp, astfel încât să se poată admite în mod rezonabil că această încălcare s‑a desfășurat fără întrerupere între două date precise.

(a se vedea punctul 60)

4.      Un schimb de informații nu trebuie în mod necesar să fie reciproc pentru a aduce atingere principiului comportamentului autonom pe piață. Divulgarea unor informații sensibile înlătură incertitudinea cu privire la comportamentul viitor al unui concurent și influențează astfel, direct sau indirect, strategia destinatarului informațiilor.

(a se vedea punctul 70)

5.      Noțiunea de distanțare publică drept element de exonerare a răspunderii trebuie interpretată restrictiv. O comunicare care are drept scop distanțarea publică de o practică anticoncurențială trebuie să se manifeste în mod ferm și clar, astfel încât ceilalți participanți la înțelegere să înțeleagă corect intenția întreprinderii în cauză În lipsa unei distanțări explicite, Comisia poate considera că încălcarea nu a încetat.

(a se vedea punctele 75, 76 și 102)

6.      În ceea ce privește comportamentele constând în organizarea regulată, timp de mai mulți ani, de contacte multilaterale și bilaterale între producători concurenți al căror obiect era stabilirea de practici ilicite, în scopul organizării artificiale a funcționării pieței fitingurilor din cupru, în special în ceea ce privește nivelurile prețurilor, faptul că anumite caracteristici sau intensitatea acestor practici s‑au schimbat în urma inspecțiilor efectuate de Comisie nu este pertinent în ceea ce privește continuarea înțelegerii, având în vedere că obiectivul practicilor anticoncurențiale rămânea același, și anume concertarea privind prețurile aferente fitingurilor. În această privință, este plauzibil ca, în urma inspecțiilor Comisiei, o înțelegere să cunoască o formă mai puțin structurată și o activitate de intensitate mai variabilă. Cu toate acestea, faptul că o înțelegere poate cunoaște perioade de activitate de intensități variabile nu înseamnă că se poate concluziona că aceasta a încetat.

(a se vedea punctele 82 și 85)

7.      Nerespectarea unei înțelegeri nu afectează cu nimic însăși existența acesteia. Astfel, membrii unei înțelegeri rămân concurenți și fiecare dintre aceștia poate fi tentat, în orice moment, să profite de disciplina celorlalți în materie de prețuri convenite în cadrul cartelului pentru a scădea propriile prețuri în scopul de a‑și crește cota de piață, menținând în același timp un nivel general al prețurilor relativ ridicat.

(a se vedea punctele 98 și 99)

8.      O reducere a cuantumului amenzii acordată în temeiul cooperării în cadrul procedurii administrative nu este justificată decât în cazul în care comportamentul întreprinderii în cauză a permis Comisiei să constate cu mai puțină dificultate existența unei încălcări și, eventual, să îi pună capăt. O reducere a cuantumului amenzii acordată în temeiul Comunicării privind cooperarea din 1996 nu poate fi justificată decât în cazul în care s‑ar putea considera în această privință că informațiile furnizate și, mai general, comportamentul întreprinderii vizate demonstrează în această privință o veritabilă cooperare din partea acesteia.

(a se vedea punctul 114)