Language of document : ECLI:EU:C:2017:368

Ediție provizorie

ORDONANȚA CURȚII (Camera întâi)

11 mai 2017(*)

„Trimitere preliminară – Activitate de transport rutier de persoane – Impozitare – Fapte anterioare aderării României la Uniunea Europeană – Necompetență vădită a Curții”

În cauza C‑286/16,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj (România), prin decizia din 22 ianuarie 2016, primită de Curte la 23 mai 2016, în procedura

SC Exmitiani SRL

împotriva

Direcției Regionale Generale a Finanțelor Publice Cluj,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), președinte de cameră, și domnii J.‑C. Bonichot, A. Arabadjiev, C. G. Fernlund și S. Rodin, judecători,

avocat general: M. Wathelet,

grefier: A. Calot Escobar,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru SC Exmitiani SRL, de D. Ani, asistat de L. Oltean și de F. Costaş Cosmin, avocați;

–        pentru guvernul român, de R.‑H. Radu, în calitate de agent, asistat de E. Gane și de O.‑C. Ichim, consiliere;

–        pentru Comisia Europeană, de M. Owsiany‑Hornung și de I. Rogalski, în calitate de agenți,

având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții,

dă prezenta

Ordonanță

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea principiilor cooperării loiale și securității juridice.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC Exmitiani SRL, pe de o parte, și Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Cluj, pe de altă parte, în legătură cu impozitarea activității celei dintâi de transport rutier de persoane desfășurate în cursul anilor 2004-2006.

 Litigiul principal și întrebările preliminare

3        În urma unui control fiscal referitor la perioadele cuprinse între 1 ianuarie 2004 și 30 iunie 2006, în ceea ce privește impozitul pe profit, și între 1 martie 2004 și 31 august 2005, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată (TVA), autoritățile fiscale române au întocmit, la 18 august 2006, un raport de control fiscal potrivit căruia Exmitiani a săvârșit încălcări ale legislației naționale din aceste domenii și a emis, la 21 august 2006, o decizie de impunere (denumită în continuare „decizia de impunere în litigiu”).

4        Exmitiani a formulat o contestație împotriva acestei decizii de impunere, a cărei soluționare a fost suspendată din cauza începerii urmăririi penale față de această societate. Urmărirea penală s‑a finalizat cu rezoluția din 3 ianuarie 2011 a procurorului‑șef al Secției urmărire penală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița‑Năsăud (România), care a fost confirmată printr‑o sentință penală a acestei instanțe.

5        Prin decizia din 26 ianuarie 2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistriţa‑Năsăud (România) a respins contestația menționată.

6        Exmitiani a formulat o acțiune împotriva acestei decizii.

7        Prin sentința civilă din 3 martie 2015, Tribunalul Bistriţa‑Năsăud a respins această acțiune.

8        Exmitiani a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.

9        În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj (România) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Într‑o situație ca cea din litigiul principal, în care actul administrativ contestat este emis anterior aderării, dar contestația împotriva acestuia a fost soluționată printr‑o decizie a unei autorități fiscale ulterior aderării, principiul cooperării loiale presupune ca interpretarea legii naționale să fie făcută din perspectiva directivei europene incidente în materia TVA?

2)      Raportat la circumstanțele din litigiul principal, principiul securității juridice trebuie interpretat în sensul că se opune practicii autorităților fiscale prin care se ajunge la concluzii diferite, în baza aceleiași stări de fapt, de concluziile organelor de urmărire penală privitoare la scutirea de TVA a serviciilor legate direct de transportul internațional de persoane?

3)      Principiul cooperării loiale trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme interne prin care se stabilește că, în ipoteza neinvocării temeiurilor de drept european în cuprinsul unei contestații administrative, acestea nu mai pot fi invocate înaintea instanței de judecată?”

 Cu privire la competența Curții

10      În temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când aceasta este în mod vădit necompetentă să judece o cauză sau atunci când o cerere este în mod vădit inadmisibilă, Curtea poate oricând să decidă, după ascultarea avocatului general, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

11      În prezenta cauză se impune aplicarea acestei dispoziții.

12      Astfel, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea este competentă să interpreteze dreptul Uniunii numai în ceea ce privește aplicarea acestuia într‑un nou stat membru începând de la data aderării acestuia la Uniune (a se vedea Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Ynos, C‑302/04, EU:C:2006:9, punctul 36, Ordonanța din 6 martie 2007, Ceramika Paradyż, C‑168/06, nepublicată, EU:C:2007:139, punctul 22, Ordonanța din 11 mai 2011, Semerdzhiev, C‑32/10, nepublicată, EU:C:2011:288, punctul 25, Hotărârea din 15 septembrie 2011, Słaby și alții, C‑180/10 și C‑181/10, EU:C:2011:589, punctul 27, Ordonanța din 5 noiembrie 2014, VG Vodoopskrba, C‑254/14, nepublicată, EU:C:2014:2354, punctul 10, și Ordonanța din 2 iunie 2016, Grodecka, C‑50/16, EU:C:2016:406, punctul 14).

13      Rezultă printre altele că Curtea nu este competentă să interpreteze directive ale Uniunii în materie de TVA atunci când perioada de recuperare a taxelor în discuție în litigiul principal este anterioară aderării statului membru la Uniune (a se vedea Ordonanța din 6 martie 2007, Ceramika Paradyż, C‑168/06, nepublicată, EU:C:2007:139, punctul 23).

14      Or, din decizia de trimitere reiese că faptele din litigiul principal sunt anterioare datei aderării României la Uniune, și anume 1 ianuarie 2007. Astfel, decizia de impunere în litigiu privește o perioadă anterioară acestei date.

15      Pe de altă parte, Curtea a decis că simpla existență a vreunui element posterior datei aderării statului membru în cauză la Uniune, care are legătură cu împrejurările anterioare acestei date și care este o consecință a acestora, nu este suficientă pentru a acorda Curții competența de a răspunde la întrebările preliminare cu privire la interpretarea unei directive (a se vedea Ordonanța din 11 mai 2011, Semerdzhiev, C‑32/10, nepublicată, EU:C:2011:288, punctul 26).

16      În consecință, împrejurarea că contestația administrativă și acțiunea în justiție formulate de Exmitiani, care au ca obiect contestarea deciziei de impunere în litigiu, au fost examinate după data aderării României la Uniune nu poate avea ca efect să acorde Curții competența de a răspunde la întrebările adresate de instanța de trimitere.

17      În aceste condiții, trebuie să se constate că Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Curtea de Apel Cluj.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

18      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) dispune:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Curtea de Apel Cluj (România).

Luxemburg, 11 mai 2017.

Grefier

 

Președintele Camerei întâi

A. Calot Escobar

 

R. Silva de Lapuerta


*      Limba de procedură: româna.