Cauza C‑372/16
Soha Sahyouni
împotriva
Raja Mamisch
(cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München)
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 – Cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp – Recunoașterea unui divorț privat obținut în fața unei instanțe religioase într‑un stat terț – Domeniul de aplicare al regulamentului menționat”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 decembrie 2017
1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Dispoziții ale dreptului Uniunii care, în temeiul dreptului național, au devenit aplicabile direct și necondiționat unor situații care nu intră în domeniul lor de aplicare – Includere
(art. 267 TFUE; Regulamentul nr. 1259/2010 al Consiliului)
2. Cooperare judiciară în materie civilă – Lege aplicabilă divorțului și separării de corp – Regulamentul nr. 1259/2010 – Domeniu de aplicare – Recunoașterea unei hotărâri de divorț care rezultă dintr‑o declarație de voință unilaterală în fața unei instanțe religioase situate într‑un stat terț – Excludere
(Regulamentul nr. 1259/2010 al Consiliului, art. 1)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 27-34)
2. Articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp trebuie interpretat în sensul că un divorț care rezultă dintr‑o declarație unilaterală a unuia dintre soți în fața unei instanțe religioase, precum cel în discuție în litigiul principal, nu intră în domeniul de aplicare material al acestui regulament.
În ceea ce privește, în primul rând, termenii articolului 1 din Regulamentul nr. 1259/2010, acest articol se limitează să precizeze la alineatul (1) că regulamentul menționat se aplică divorțului și separării de corp în situațiile în care există un conflict de legi. Prin urmare, modul de redactare a articolului respectiv nu oferă niciun element util pentru definirea noțiunii „divorț” în sensul acestuia.
În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se inserează articolul 1 din Regulamentul nr. 1259/2010, mai întâi trebuie să se arate că nicio altă dispoziție din acest regulament nu oferă o definiție a noțiunii „divorț” în sensul acestuia. În continuare, deși este adevărat că divorțurile private nu sunt excluse în mod explicit din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1259/2010, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 60 din concluziile sale, trimiterile la intervenția unei „instanțe judecătorești” și la existența unei „proceduri”, care figurează în mai multe dispoziții ale acestui regulament, cum sunt articolul 1 alineatul (2), articolul 5 alineatele (2) și (3), articolele 8 și 13, precum și articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat, scot în evidență faptul că acesta din urmă vizează în exclusivitate divorțurile pronunțate fie de o instanță judecătorească statală, fie de o autoritate publică sau sub controlul acesteia. În sfârșit, potrivit considerentului (10) al Regulamentului nr. 1259/2010, domeniul de aplicare material și dispozițiile acestuia ar trebui să fie conforme cu Regulamentul nr. 2201/2003.
În ceea ce privește, în al treilea rând, obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1259/2010, acesta instituie, astfel cum rezultă din titlul său, o cooperare consolidată între statele membre participante în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp. Așa cum a arătat avocatul general la punctul 65 din concluzii, la adoptarea acestui regulament, în ordinile juridice ale statelor membre care participă la o asemenea cooperare consolidată, numai organele cu caracter public puteau adopta decizii având o valoare juridică în materia vizată. În această privință, deși este adevărat că mai multe state membre au introdus în sistemele lor juridice, de la adoptarea Regulamentului nr. 1259/2010, posibilitatea pronunțării divorțurilor fără intervenția unei autorități statale, este la fel de adevărat, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 66 din concluziile sale, că includerea divorțurilor private în domeniul de aplicare al acestui regulament ar necesita modificări care sunt numai de competența legiuitorului Uniunii.
Astfel, în lumina definiției noțiunii „divorț” care figurează în Regulamentul nr. 2201/2003, reiese din obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1259/2010 că acesta acoperă numai divorțurile pronunțate fie de o instanță judecătorească statală, fie de o autoritate publică sau sub controlul său.
(a se vedea punctele 37-40, 44, 45 și 47-49 și dispozitivul)