Cauza C‑664/15

Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation

împotriva

Bezirkshauptmannschaft Gmünd

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof)

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 2000/60/CE – Politica Uniunii Europene în domeniul apei – Articolul 4 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (1) – Obligațiile de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă și de a încuraja participarea activă a tuturor părților interesate la punerea în aplicare a directivei – Convenția de la Aarhus – Participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu – Articolul 6 și articolul 9 alineatele (3) și (4) – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor – Procedură administrativă de autorizare – Organizație de protecție a mediului – Cerere care vizează obținerea calității de parte în procedura administrativă – Posibilitate de a invoca drepturi conferite de Directiva 2000/60/CE – Decădere din calitatea de parte în procedură și din dreptul la o cale de atac în cazul neinvocării drepturilor menționate în timp util în cursul procedurii administrative”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017

1.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu referitoare la apele de suprafață – Caracterul obligatoriu al dispozițiilor care stabilesc aceste obiective și obligația statelor membre de a le atinge

[art. 4 alin. (3) TUE și art. 19 alin. (1) TUE; art. 288 TFUE; Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (11), (19) și (27), art. 1 și art. 4 alin. (1) lit. (a) pct. (i)-(iii)]

2.        Mediu – Convenția de la Aarhus –Acces la justiție – Căi de atac – Decizie de autorizare a unui proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor – Reglementare națională care face imposibilă introducerea unei căi de atac de către o organizație de protecție a mediului – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3); Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4; Decizia 2005/370 a Consiliului]

3.        Mediu – Convenția de la Aarhus – Acces la justiție – Căi de atac – Obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate dispozițiile dreptului național care împiedică exercitarea dreptului la o cale de atac – Domeniu de aplicare

[Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3); Decizia 2005/370 a Consiliului]

4.        Mediu – Convenția de la Aarhus – Acces la justiție – Căi de atac – Decizie de autorizare a unui proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor – Reglementare națională care limitează dreptul la o cale de atac la persoanele care au participat la procedura de autorizare – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3); Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14 alin. (1); Decizia 2005/370 a Consiliului]

5.        Mediu – Convenția de la Aarhus – Acces la justiție – Căi de atac – Decizie de autorizare a unui proiect susceptibil de a avea un impact asupra stării apelor – Limitare a dreptului la o cale de atac la persoanele care au participat la procedura de autorizare – Reglementare națională care prevede decăderea din dreptul la o cale de atac în cazul omisiunii persoanei în cauză de a‑și prezenta obiecțiunile în timp util în cadrul procedurii menționate – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3) și (4); Decizia 2005/370 a Consiliului]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 31-35)

2.      Articolul 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o organizație de protecție a mediului constituită în mod corespunzător și care funcționează potrivit cerințelor prevăzute de dreptul național trebuie să poată să conteste în fața unei instanțe o decizie de autorizare a unui proiect susceptibilă de a fi contrară obligației de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă, astfel cum este impusă la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.

Astfel, expresia „criteriile prevăzute de legislația internă proprie, în cazul în care acestea există”, care figurează la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, deși implică faptul că statele contractante mențin o putere de apreciere în punerea în aplicare a acestei dispoziții, nu ar putea permite ca acestea să impună criterii care sunt atât de stricte încât ar fi efectiv imposibil ca organizațiile de protecție a mediului să conteste acte sau omisiuni vizate de această dispoziție.

(a se vedea punctele 48 și 58 și dispozitiv 1)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54-57)

4.      Dispozițiile articolului 9 alineatul (3) din această convenție, aprobată prin Decizia 2005/370, coroborate cu cele ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/60 trebuie interpretate în sensul că se opun unui drept procedural național care exclude, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, dreptul de participare al organizațiilor de protecție a mediului, ca parte în procedură, la o procedură de autorizare prin care se urmărește punerea în aplicare a Directivei 2000/60 și care limitează dreptul la o cale de atac pentru a contesta decizii rezultate dintr‑o astfel de procedură doar la persoanele care au această calitate.

(a se vedea punctul 81 și dispozitiv 2)

5.      Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere a elementelor de fapt și de drept național pertinente, articolul 9 alineatele (3) și (4) din convenția menționată, aprobată prin Decizia 2005/370, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune faptului de a impune, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, unei organizații de protecție a mediului o normă de drept procedural național de decădere în temeiul căreia o persoană este decăzută din calitatea sa de parte în procedură și nu poate, așadar, să introducă o cale de atac împotriva deciziei rezultate din această procedură în cazul în care a omis să își susțină obiecțiunile, în timp util, încă în procedura administrativă și cel mai târziu în faza orală a procedurii.

(a se vedea punctul 101 și dispozitiv 3)