Cauza C‑604/10
Football Dataco Ltd și alții
împotriva
Yahoo! UK Ltd și alții
[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de
Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)]
„Directiva 96/9/CE — Protecția juridică a bazelor de date — Drept de autor — Calendarul partidelor din campionatele de fotbal”
Sumarul hotărârii
1. Apropierea legislațiilor — Protecția juridică a bazelor de date — Directiva 96/9 — Drept de autor și drept sui generis
[Directiva 96/9 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (1)]
2. Apropierea legislațiilor — Protecția juridică a bazelor de date — Directiva 96/9 — Protecție prin dreptul de autor — Condiții
[Directiva 96/9 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]
3. Apropierea legislațiilor — Protecția juridică a bazelor de date — Directiva 96/9 — Protecție prin dreptul de autor
[Directiva 96/9 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 14 alin. (2)]
1. Reiese atât dintr‑o comparație a cuprinsului articolului 3 alineatul (1) și, respectiv, al articolului 7 alineatul (1) din Directiva 96/9 privind protecția juridică a bazelor de date, cât și din alte dispoziții sau considerente ale acesteia, în special din articolul 7 alineatul (4) și din considerentul (39), că dreptul de autor și dreptul sui generis constituie două drepturi independente al căror obiect și condiții de aplicare sunt diferite. În consecință, împrejurarea că o bază de date, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 96/9, nu îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru protecția prin dreptul sui generis, în temeiul articolului 7 din directiva menționată, nu înseamnă în mod automat că această bază de date nu este eligibilă nici pentru protecția prin dreptul de autor, în temeiul articolului 3 din această directivă.
(a se vedea punctele 27 și 28)
2. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/9 privind protecția juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul că o bază de date, în sensul articolului 1 alineatul (2) din această directivă, este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiția ca alegerea sau dispunerea datelor pe care le conține să constituie o expresie originală a libertății de creație a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanței naționale.
Prin urmare:
— efortul intelectual și know‑how‑ul consacrate creării datelor menționate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de date menționate pentru protecția prin acest drept;
— este irelevant, în acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau nu implică un aport semnificativ la acestea și
— munca și know‑how‑ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o asemenea protecție dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le conține.
Astfel, în primul rând, reiese dintr‑o lectură coroborată a articolului 3 alineatul (2) și a considerentului (15) al Directivei 96/9 că protecția prin dreptul de autor prevăzută de această directivă are drept obiect „structura” bazei de date, iar nu „conținutul” său și nici, prin urmare, elementele constitutive ale acestuia. Noțiunile „alegere” și „dispunere”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din directivă, vizează selectarea și, respectiv, aranjarea datelor, prin care autorul bazei îi conferă acesteia structura sa. În schimb, aceste noțiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această bază.
În al doilea rând, astfel cum reiese din considerentul (16) al Directivei 96/9, noțiunea „creație intelectuală proprie autorului său” face trimitere la criteriul originalității. Referitor la constituirea unei baze de date, acest criteriu al originalității este îndeplinit atunci când, prin intermediul alegerii sau al dispunerii datelor pe care aceasta le conține, autorul său își exprimă capacitatea creativă în mod original, efectuând alegeri libere și creative. În schimb, respectivul criteriu nu este îndeplinit atunci când constituirea bazei de date este impusă de considerații tehnice, de reguli sau de limitări care nu lasă loc niciunei libertăți de creație. Astfel, niciun alt criteriu decât cel al originalității nu este aplicabil în vederea aprecierii eligibilității unei baze de date pentru protecția prin dreptul de autor prevăzută de această directivă.
(a se vedea punctele 30, 32, 37‑40, 45 și 46 și dispozitiv 1)
3. Directiva 96/9 privind protecția juridică a bazelor de date trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva dispoziției tranzitorii cuprinse la articolul 14 alineatul (2), aceasta se opune unei legislații naționale care acordă unor baze de date care intră în sfera de aplicare a definiției cuprinse la articolul 1 alineatul (2) o protecție prin dreptul de autor în condiții diferite de cele prevăzute la articolul 3 alineatul (1).
Articolul 3 din Directiva 96/9 realizează astfel, după cum reiese din considerentul (60) al acestei directive, o armonizare a criteriilor aplicate pentru a determina dacă o bază de date va fi protejată de dreptul de autor.
(a se vedea punctele 49 și 52 și dispozitiv 2)