HOTĂRÂREA CURŢII (Marea Cameră)
1 iulie 2008(*)
„Articolele 82 CE şi 86 CE – Noţiunea «întreprindere» – Asociaţie fără scop lucrativ, reprezentantă în Grecia a Federaţiei Internaţionale de Motociclism – Noţiunea «activitate economică» – Drept special în temeiul legii de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării de curse de motociclete – Exercitarea în paralel de activităţi precum organizarea de curse de motociclete şi atribuirea de contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare”
În cauza C‑49/07,
având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Dioikitiko Efeteio Athinon (Grecia), prin decizia din 21 noiembrie 2006, primită de Curte la 5 februarie 2007, în procedura
Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE)
împotriva
Elliniko Dimosio,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnii C. W. A. Timmermans, A. Rosas, K. Lenaerts şi A. Tizzano, preşedinţi de cameră, domnii J. N. Cunha Rodrigues, A. Borg Barthet, M. Ilešič, J. Malenovský, J. Klučka (raportor), T. von Danwitz, A. Arabadjiev şi doamna C. Toader, judecători,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 23 ianuarie 2008,
luând în considerare observaţiile prezentate:
– pentru Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE), de A. Pliakos, dikigoros;
– pentru guvernul elen, de domnii S. Spyropoulos, K. Boskovits, de doamnele S. Trekli şi Z. Chatzipavlou, în calitate de agenţi;
– pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii T. Christoforou şi F. Amato, în calitate de agenţi,
după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 6 martie 2008,
pronunţă prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolelor 82 CE şi 86 CE.
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE) (Federaţia Elenă de Motociclism, denumită în continuare „MOTOE”), pe de o parte, şi Elliniko Dimosio (Statul elen), pe de altă parte, cu privire la despăgubirea financiară a prejudiciului moral pe care MOTOE pretinde că l‑a suferit din cauza refuzului implicit al Elliniko Dimosio de a‑i acorda autorizaţia de a organiza competiţii de motociclete.
Cadrul juridic
3 În temeiul articolului 49 din Codul rutier elen, în versiunea care rezultă din Legea nr. 2696/1999 (FEK A’ 57):
„1. Competiţiile de […] motociclete şi de motorete pe căile şi în spaţiile publice sau private nu sunt permise decât după obţinerea autorizaţiei.
2. Autorizaţia prevăzută la alineatul anterior este eliberată:
[...]
c) pentru toate competiţiile […] de motociclete şi de motorete, de către ministrul de interne sau de către autorităţile abilitate de acesta, după avizul conform al persoanei juridice care reprezintă în mod oficial în Grecia […] Federaţia Internaţională de Motociclism [(denumită în continuare «FIM»)]”.
Acţiunea principală şi întrebările preliminare
4 MOTOE este o asociaţie de drept privat cu scop nelucrativ care are ca obiect organizarea de competiţii de motociclete în Grecia. Printre membrii săi se numără diferite cluburi regionale de motociclism.
5 La 13 februarie 2000, această asociaţie a prezentat ministrului competent o cerere având ca obiect obţinerea autorizaţiei de a organiza competiţii în cadrul cupei panelenice a MOTOE, potrivit unui program care era anexat la această cerere.
6 Potrivit articolului 49 alineatul 2 din Codul rutier elen, acest program a fost transmis către Elliniki Leschi Aftokinitou kai Perigiseon (Clubul Elen de Automobilism şi de Turism, denumit în continuare „ELPA”), persoană juridică, asociaţie fără scop lucrativ, reprezentantă în Grecia a FIM, pentru ca aceasta să dea un aviz conform în scopul acordării autorizaţiei solicitate.
7 Prin scrisoarea din 16 martie 2000, ELPA a solicitat MOTOE, pe de o parte, să îi comunice un regulament specific pentru fiecare dintre competiţiile avute în vedere, cu două luni înainte de data competiţiei, pentru a controla lista participanţilor, traseul sau pista pe care aceasta are loc, măsurile de siguranţă adoptate şi, mai general, pentru a verifica derularea în deplină siguranţă a competiţiei. Pe de altă parte, aceasta a solicitat cluburilor care organizau competiţia să depună o copie a statutelor lor la Ethniki Epitropi Agonon Motosykletas (Comitetul Naţional al Competiţiilor de Motociclete, denumit în continuare „ETHEAM”), creat de ELPA şi însărcinat cu organizarea, precum şi cu controlul curselor de motociclete.
8 Prin cererea nr. 28/5.5.2000 adresată ministerului competent, MOTOE a reiterat cererea sa având ca obiect obţinerea, pentru şase cluburi, a autorizaţiei de a organiza şase competiţii, la date cuprinse între 9 iulie şi 26 noiembrie 2000. Aceasta a ataşat, în anexă la această cerere, regulamentele specifice referitoare la derularea acestor competiţii, precum şi copiile statutelor acestor cluburi. Această cerere a fost de asemenea transmisă către ELPA, pentru ca aceasta să emită un aviz conform în vederea derulării competiţiilor respective.
9 ELPA şi ETHEAM au adresat MOTOE un document prin care îi aminteau anumite reguli referitoare la organizarea competiţiilor de motociclete în Grecia. În acest document se precizează în special că ETHEAM anunţă campionatele, cupele şi premiile organizate în cadrul competiţiilor de motociclism, cu abilitarea ELPA, singura reprezentantă legală a FIM în Grecia. Potrivit acestui document, dacă un operator sau un club care îndeplineşte condiţiile cerute pentru organizarea şi derularea de competiţii doreşte să anunţe o cupă sau un premiu special, acesta trebuie să depună la ETHEAM anunţul respectiv. După evaluarea condiţiilor acestui anunţ, ETHEAM ia o decizie în care stabileşte şi condiţiile de derulare a competiţiei, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale. Pentru ca un aviz conform să fie emis în vederea organizării unei competiţii, inclusiv în cadrul unei cupe sau al unui premiu, fiecare organizator însărcinat cu una dintre aceste manifestări trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite prin Codul naţional al competiţiilor de motociclism şi prin circularele emise de ETHEAM. ELPA şi ETHEAM au amintit de asemenea MOTOE că, dacă în cursul anului un organizator solicită anunţarea unor competiţii suplimentare, datele acestora nu trebuie să influenţeze competiţiile deja programate, aceasta atât în interesul participanţilor, cât şi al organizatorilor. Din acest motiv, programele competiţiilor care trebuiau organizate în cursul anului 2001 trebuiau să fie depuse la ELPA şi la ETHEAM cel mai târziu la 15 septembrie 2000.
10 Ca răspuns la cererea MOTOE privind obţinerea de informaţii referitoare la măsurile adoptate ca urmare a cererilor sale de autorizare, ministerul competent i‑a indicat acesteia, în luna august 2000, că nu primise niciun document al ELPA care să cuprindă avizul său conform în temeiul articolului 49 din Codul rutier elen.
11 Invocând ilegalitatea acestui refuz implicit, MOTOE a introdus o acţiune la Dioikitiko Protodikeio Athinon (Tribunalul Administrativ de Primă Instanţă din Atena), având ca obiect obţinerea unei despăgubiri financiare în valoare de 5 000 000 GRD în temeiul prejudiciului moral pe care aceasta pretinde că l‑a suferit deoarece s‑a aflat în imposibilitatea de a organiza competiţiile respective.
12 MOTOE a arătat că articolul 49 din Codul rutier elen este contrar, pe de o parte, principiului constituţional al imparţialităţii autorităţilor administrative şi, pe de altă parte, articolelor 82 CE şi 86 alineatul (1) CE, pentru motivul că dispoziţia naţională în litigiu permite ELPA, care organizează ea însăşi competiţii de motociclete, să instituie un monopol în acest domeniu şi să abuzeze de acesta.
13 ELPA a intervenit în faţa Dioikitiko Protodikeio Athinon în susţinerea concluziilor prezentate de Elliniko Dimosio. În special, aceasta a ataşat la memoriul său în intervenţie statutul său de asociaţie întemeiată în anul 1924 şi anuarul său din anul 2000 privind competiţiile de motociclism, publicat de ETHEAM. Acest anuar cuprinde circularele emise de ETHEAM pentru anul 2000, care se referă, în special, la documentele justificative pe care competitorii trebuiau să le furnizeze pentru a beneficia de o autorizaţie, la regulamentele competiţiilor care trebuiau depuse, la stabilirea taxelor care trebuiau plătite şi la alte aspecte financiare. Acelaşi anuar conţine în plus Ethnikos Athlitikos Kanonismos Motosikletas (Regulamentul naţional sportiv de motociclism, denumit în continuare „EAKM”).
14 În ceea ce priveşte EAKM, trebuie să se precizeze următoarele:
– articolul 10.7 din acesta prevede că orice întâlnire sportivă care cuprinde campionate, cupe sau premii ale ELPA şi ale ETHEAM poate fi combinată cu promovarea comercială a unui sponsor citat în titlul sau în subtitlul competiţiilor, dar numai după avizul conform al ELPA şi al ETHEAM;
– articolul 60.6 din EAKM prevede că, în cursul întâlnirilor sportive, este permis să se facă publicitate pe îmbrăcămintea participanţilor, pe căştile lor, cu condiţia de a nu se aduce totuşi atingere caracteristicilor tehnice ale acestora, şi pe motociclete. În cursele de viteză şi de motocros ale campionatelor, ale cupelor şi ale premiilor ELPA şi ETHEAM, organizatorii nu pot, în lipsa autorizaţiei date de competitor, să impună ca un participant, un pasager sau un vehicul să facă publicitate pentru un produs, oricare ar fi acesta. Cu toate acestea, atunci când este aplicabil un contract de sponsorizare încheiat între ELPA şi ETHEAM, participanţii, pasagerii sau motocicliştii sunt obligaţi să respecte condiţiile acestui contract;
– potrivit articolului 110.1 din EAKM, „[o]rganizatorul [unei competiţii de motociclete] trebuie, în mod direct sau prin intermediul autorităţii de supraveghere [şi anume ELPA şi ETHEAM], să garanteze acoperirea prin asigurări a întâlnirii sportive, asigurări care vor trebui să includă răspunderea sa, pe aceea a constructorilor, a participanţilor, a pasagerilor […] în caz de accidente şi de pagube provocate terţilor în cursul întâlnirii şi al antrenamentelor”.
15 Dioikitiko Protodikeio Athinon a respins acţiunea MOTOE în special pentru motivul că, pe de o parte, articolul 49 din Codul rutier elen permite să se asigure respectarea normelor internaţionale referitoare la organizarea, în deplină siguranţă, a competiţiilor de motociclete şi, pe de altă parte, că MOTOE nu a invocat faptul că respectiva dispoziţie conducea la obţinerea unei poziţii dominante pe piaţa internă, nici că această dispoziţie putea exercita o influenţă asupra comerţului dintre statele membre şi nici că ELPA exploatase în mod abuziv o astfel de poziţie.
16 MOTOE a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Dioikitiko Efeteio Athinon (Curtea Administrativă de Apel din Atena), care subliniază în primul rând că activităţile ELPA nu se limitează la domeniul strict sportiv, şi anume la competenţa conferită acesteia din urmă prin articolul 49 din Codul rutier elen, dat fiind că aceasta exercită de asemenea activităţi calificate de instanţa de trimitere drept „economice”, care constau în încheierea de contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare. Dioikitiko Efeteio Athinon se întreabă, în consecinţă, dacă ELPA poate fi calificată drept întreprindere în sensul dreptului comunitar al concurenţei, în special în sensul articolelor 82 CE şi 86 CE, astfel încât să fie supusă interdicţiei de abuz de poziţie dominantă. Instanţa de trimitere interpretează articolul 49 din Codul rutier elen în sensul că ELPA ar fi unica persoană juridică abilitată să emită un aviz conform cu privire la orice cerere prezentată în vederea organizării unei competiţii de motociclete. Instanţa de trimitere subliniază faptul că această asociaţie se însărcinează în paralel cu organizarea de competiţii şi cu stabilirea preţurilor, precum şi cu activităţile economice menţionate mai sus.
17 În continuare, Dioikitiko Efeteio Athinon subliniază că solicitanţii cărora li se refuză autorizaţia de a organiza o competiţie de motociclete pentru că nu au obţinut avizul conform al ELPA nu dispun de nicio cale de atac efectivă în dreptul intern împotriva unei astfel de decizii. Astfel, pe de o parte, nu s‑ar prevedea că refuzurile din partea ELPA de eliberare a avizului conform trebuie să fie motivate, iar pe de altă parte, atunci când un refuz de autorizare emis de ministerul competent face obiectul unei acţiuni în justiţie întemeiate pe lipsa de motivare şi este admis, dreptul elen nu ar prevedea că autorizaţia este acordată solicitantului. În plus, ELPA nu ar fi supusă niciunui control sau niciunei evaluări de orice natură în ceea ce priveşte modul în care foloseşte prerogativa care îi este conferită prin articolul 49 din Codul rutier elen. Aceste împrejurări ar situa orice persoană originară dintr‑un alt stat membru al Uniunii Europene şi care doreşte să organizeze competiţii de motociclete în Grecia în faţa unui fapt împlinit.
18 În aceste condiţii, Dioikitiko Efeteio Athinon a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolele 82 CE şi 86 CE trebuie interpretate în sensul că se aplică şi activităţilor unei persoane juridice care are calitatea de reprezentant naţional al [FIM] şi care exercită activităţi economice precum cele descrise mai sus, ce cuprind încheierea de contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare, în contextul organizării de manifestări sportive automobilistice?
2) În cazul unui răspuns afirmativ, [este compatibil] cu articolele sus‑menţionate [articolul 49 din Codul rutier elen], care, în scopul acordării de către autoritatea publică naţională (în speţă, Ministerul de Interne) a unei autorizaţii pentru organizarea unei competiţii de vehicule cu motor, conferă persoanei juridice menţionate mai sus competenţa de a emite un aviz conform cu privire la organizarea acestei competiţii fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe?”
Cu privire la întrebările preliminare
19 Prin intermediul întrebărilor, care trebuie abordate împreună, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească, pe de o parte, dacă o persoană juridică, asociaţie cu scop nelucrativ precum ELPA, se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 82 CE şi 86 CE, în condiţiile în care activităţile sale constau nu numai în a lua parte la deciziile administrative de autorizare a organizării competiţiilor de motociclete, dar şi în a organiza ea însăşi astfel de competiţii şi în a încheia în acest context contracte de sponsorizare, de publicitate, precum şi de asigurare, iar pe de altă parte, dacă aceste dispoziţii ale tratatului se opun unei norme, cum este cea prevăzută la articolul 49 din Codul rutier elen, în măsura în care aceasta conferă unei astfel de asociaţii competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiţii fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe.
20 În această privinţă, trebuie să se amintească, în primul rând, că dreptul comunitar al concurenţei vizează activităţile întreprinderilor (Hotărârea din 16 noiembrie 1977, GB‑Inno‑BM, 13/77, Rec., p. 2115, punctul 31, şi Hotărârea din 11 decembrie 2007, ETI şi alţii, C‑280/06, Rep., p. I‑10893, punctul 38 şi jurisprudenţa citată). Mai precis, articolul 82 CE se aplică întreprinderilor aflate în poziţie dominantă.
21 Deşi tratatul nu defineşte noţiunea de întreprindere, Curtea s‑a pronunţat în mod repetat în sensul că trebuie să fie calificată drept întreprindere orice entitate care exercită o activitate economică, independent de forma sa juridică şi de modul său de finanţare (Hotărârea din 23 aprilie 1991, Höfner şi Elser, C‑41/90, Rec., p. I‑1979, punctul 21, şi Hotărârea din 16 martie 2004, AOK Bundesverband şi alţii, C‑264/01, C‑306/01, C‑354/01 şi C‑355/01, Rec., p. I‑2493, punctul 46).
22 În această privinţă, trebuie amintit că reprezintă o activitate economică orice activitate care constă în a oferi bunuri sau servicii pe o anumită piaţă (a se vedea în special Hotărârea din 18 iunie 1998, Comisia/Italia, C‑35/96, Rec., p. I‑3851, punctul 36, şi Hotărârea din 12 septembrie 2000, Pavlov şi alţii, C‑180/98-C‑184/98, Rec., p. I‑6451, punctul 75). Atât timp cât această condiţie este îndeplinită, împrejurarea că o activitate are o legătură cu sportul nu împiedică aplicarea normelor tratatului (Hotărârea din 12 decembrie 1974, Walrave şi Koch, 36/74, Rec., p. 1405, punctul 4, şi Hotărârea din 15 decembrie 1995, Bosman, C‑415/93, Rec., p. I‑4921, punctul 73), printre care cele care reglementează dreptul concurenţei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2006, Meca‑Medina şi Majcen/Comisia, C‑519/04 P, Rec., p. I‑6991, punctele 22 şi 28).
23 Astfel cum s‑a precizat în decizia de trimitere şi cum s‑a confirmat şi în cadrul şedinţei în faţa Curţii, ELPA organizează, în cooperare cu ETHEAM, competiţii de motociclete în Grecia şi încheie în acest context contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare, destinate să exploateze din punct de vedere comercial aceste competiţii. Aceste activităţi constituie pentru ELPA o sursă de venituri.
24 Potrivit jurisprudenţei Curţii, nu prezintă un caracter economic, care să justifice aplicarea normelor privind concurenţa din tratat, activităţile legate de exercitarea prerogativelor de autoritate publică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, Rec., p. I‑43, punctele 30 şi 31).
25 În ceea ce priveşte eventuala influenţă a exercitării prerogativelor de autoritate publică asupra calificării unei persoane juridice precum ELPA drept întreprindere în sensul dreptului comunitar al concurenţei, trebuie să se sublinieze, astfel cum a procedat avocatul general la punctul 49 din concluzii, că împrejurarea că o entitate dispune, pentru exercitarea unei părţi din activităţile sale, de prerogative de autoritate publică nu împiedică, prin ea însăşi, calificarea acesteia drept întreprindere în sensul dreptului comunitar al concurenţei pentru restul activităţilor sale economice (Hotărârea din 24 octombrie 2002, Aéroports de Paris/Comisia, C‑82/01 P, Rec., p. I‑9297, punctul 74). Astfel, calificarea ca activitate legată de exercitarea prerogativelor de autoritate publică sau ca activitate economică trebuie să se facă în mod separat pentru fiecare activitate exercitată de o anumită entitate.
26 În speţă, trebuie să se facă distincţie între participarea unei persoane juridice, astfel cum este ELPA, la procesul decizional al autorităţilor publice şi activităţile economice exercitate de această persoană juridică, precum organizarea şi exploatarea comercială a competiţiilor de motociclete. Prin urmare, competenţa unei astfel de persoane juridice de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiţii nu se opune ca aceasta să fie considerată o întreprindere în sensul dreptului comunitar al concurenţei în ceea ce priveşte activităţile sale economice menţionate mai sus.
27 În ceea ce priveşte influenţa pe care o poate avea asupra acestei calificări faptul că ELPA nu urmăreşte un scop lucrativ, trebuie să se sublinieze că, în Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Cassa di Risparmio di Firenze şi alţii (C‑222/04, Rec., p. I‑289, punctele 122 şi 123), Curtea a precizat că împrejurarea că oferta de bunuri şi de servicii este făcută fără scop lucrativ nu se opune ca entitatea care efectuează aceste operaţiuni pe piaţă să trebuiască să fie considerată o întreprindere, în condiţiile în care această ofertă se află în concurenţă cu aceea a altor operatori care urmăresc un scop lucrativ.
28 Aceasta este situaţia pentru activităţile exercitate de o persoană juridică precum ELPA. Faptul că MOTOE, reclamantă în acţiunea principală, este ea însăşi o asociaţie fără scop lucrativ nu are, din această perspectivă, nicio influenţă asupra calificării drept întreprindere a unei persoane juridice precum ELPA. Pe de o parte, nu este exclus să existe în Grecia, în plus faţă de asociaţiile a căror activitate constă în organizarea şi exploatarea din punct de vedere comercial a competiţiilor de motociclete fără urmărirea unui scop lucrativ, asociaţii care exercită această activitate urmărind un astfel de scop şi care se află astfel în concurenţă cu ELPA. Pe de altă parte, asociaţii fără scop lucrativ, care oferă bunuri sau servicii pe o anumită piaţă, pot să se afle reciproc în poziţie de concurenţă. Astfel, succesul sau supravieţuirea economică a unor astfel de asociaţii depinde pe termen lung de capacitatea acestora de a impune, pe piaţa respectivă, prestaţiile pe care le oferă în detrimentul celor pe care le propun ceilalţi operatori.
29 În consecinţă, o persoană juridică precum ELPA trebuie să fie considerată o întreprindere în sensul dreptului comunitar al concurenţei. Totuşi, pentru ca aceasta să se încadreze în domeniul de aplicare al articolului 82 CE, trebuie, în plus, ca aceasta să ocupe o poziţie dominantă pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
30 În această privinţă, trebuie amintit că, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 234 CE, întemeiată pe o clară separare a funcţiilor între instanţele naţionale şi Curte, orice apreciere a faptelor este de competenţa instanţei naţionale (Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec, C‑450/06, Rep., p. I‑581, punctul 23). Totuşi, pentru a oferi acesteia un răspuns util, Curtea poate, într‑un spirit de cooperare cu instanţele naţionale, să îi furnizeze toate indicaţiile pe care le consideră necesare.
31 Înainte de a putea aprecia dacă o persoană juridică precum ELPA deţine o poziţie dominantă în sensul articolului 82 CE, trebuie să se delimiteze piaţa relevantă, atât din punctul de vedere al produsului sau al serviciului respectiv, cât şi din punct de vedere geografic (Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands şi United Brands Continentaal/Comisia, 27/76, Rec., p. 207, punctul 10).
32 Potrivit unei jurisprudenţe constante, în scopul aplicării articolului 82 CE, piaţa produsului sau a serviciului respectiv cuprinde produsele sau serviciile care sunt substituibile sau suficient de interschimbabile cu acesta, în funcţie nu numai de caracteristicile lor obiective, în temeiul cărora sunt apte să satisfacă nevoi constante ale consumatorilor, ci şi în funcţie de condiţiile de concurenţă, precum şi de structura cererii şi a ofertei pe piaţa respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 1980, L’Oréal, 31/80, Rec., p. 3775, punctul 25, Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Nederlandsche Banden‑Industrie‑Michelin/Comisia, 322/81, Rec., p. 3461, punctul 37, şi Hotărârea din 3 iulie 1991, AKZO/Comisia, C‑62/86, Rec., p. I‑3359, punctul 51).
33 În această privinţă, trebuie să se amintească faptul că din decizia de trimitere rezultă că activităţile pe care ELPA le exercită constau, pe de o parte, în organizarea de competiţii de motociclete şi, pe de altă parte, în exploatarea acestor competiţii din punct de vedere comercial prin încheierea de contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare. Aceste două tipuri de activităţi nu sunt interschimbabile, ci prezintă mai degrabă un caracter de complementaritate funcţională.
34 În ceea ce priveşte definiţia pieţei geografice relevante, aceasta este legată, precum definiţia pieţei produselor sau a serviciilor, de o apreciere de natură economică. Piaţa geografică poate fi astfel definită ca teritoriul pe care toţi operatorii economici se află în condiţii de concurenţă similare în ceea ce priveşte în mod precis produsele sau serviciile relevante. Din această perspectivă, nu este necesar ca cerinţele obiective de concurenţă între operatori să fie perfect omogene. Este suficient ca acestea să fie similare sau suficient de omogene (a se vedea în acest sens Hotărârea United Brands şi United Brands Continentaal/Comisia, citată anterior, punctele 44 şi 53). În plus, această piaţă poate fi limitată la un singur stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea Nederlandsche Banden‑Industrie‑Michelin/Comisia, citată anterior, punctul 28).
35 Astfel cum s‑a precizat în decizia de trimitere şi cum s‑a confirmat şi în cadrul şedinţei în faţa Curţii, activităţile exercitate de ELPA se limitează la teritoriul elen. Or, teritoriul unui stat membru poate să constituie o parte substanţială a pieţei interne (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 1991, ERT, C‑260/89, Rec., p. I‑2925, punctul 31). Cu toate acestea, este de competenţa instanţei de trimitere să verifice dacă criteriul referitor la condiţiile de concurenţă similare sau suficient de omogene este îndeplinit în acţiunea principală.
36 Instanţa de trimitere va trebui să aprecieze dacă ELPA deţine o poziţie dominantă tocmai pe o piaţă definită în acest mod.
37 În această privinţă, trebuie amintit că din jurisprudenţă rezultă că noţiunea „poziţie dominantă” prevăzută la articolul 82 CE priveşte o poziţie de putere economică deţinută de o întreprindere, ce îi permite să împiedice menţinerea unei concurenţe efective pe piaţa relevantă, dându‑i posibilitatea de a avea un comportament în mare măsură independent faţă de concurenţii săi, de clienţii săi şi, în sfârşit, de consumatori (Hotărârea United Brands şi United Brands Continentaal/Comisia, citată anterior, punctul 65, Hotărârea din 13 februarie 1979, Hoffmann‑La Roche/Comisia, 85/76, Rec., p. 461, punctul 38, şi Hotărârea Nederlandsche Banden‑Industrie‑Michelin/Comisia, citată anterior, punctul 30).
38 Trebuie să se adauge că o întreprindere poate fi pusă într‑o astfel de situaţie în cazul în care i se acordă drepturi speciale sau exclusive care îi permit să determine dacă şi, atunci când este cazul, în ce condiţii alte întreprinderi pot să aibă acces pe piaţa respectivă şi să îşi exercite activităţile pe aceasta.
39 În continuare, trebuie să se sublinieze că articolul 82 CE nu ar putea fi încălcat de o normă precum cea prevăzută la articolul 49 din Codul rutier elen decât dacă este afectat comerţul dintre statele membre. Astfel cum a amintit avocatul general la punctele 63 şi 64 din concluzii, comerţul dintre statele membre nu va putea fi considerat afectat decât în cazul în care, pe baza unui ansamblu de elemente de fapt şi de drept, este posibil să se prevadă, cu un grad de probabilitate suficient, că respectivul comportament poate exercita o influenţă directă sau indirectă, actuală sau potenţială asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, iar aceasta într‑un asemenea mod încât să creeze temerea că poate constitui un obstacol pentru realizarea unei pieţe unice între statele membre (Hotărârea din 25 octombrie 2001, Ambulanz Glöckner, C‑475/99, p. I‑8089, punctul 48). Pentru îndeplinirea acestui criteriu nu sunt suficiente efecte pur ipotetice sau speculative pe care le poate avea comportamentul unei întreprinderi aflate în poziţie dominantă. De asemenea, impactul asupra schimburilor intracomunitare nu trebuie să fie insignifiant (Hotărârea din 21 ianuarie 1999, Bagnasco şi alţii, C‑215/96 şi C‑216/96, Rec., p. I‑135, punctul 60, şi Hotărârea Ambulanz Glöckner, citată anterior, punctul 48).
40 Astfel, afectarea schimburilor intracomunitare rezultă în general din întrunirea mai multor factori care, consideraţi în mod individual, nu ar fi în mod necesar determinanţi (Hotărârea din 15 decembrie 1994, DLG, C‑250/92, Rec., p. I‑5641, punctul 54).
41 Pe de altă parte, în aprecierea caracterului sensibil al afectării comerţului dintre statele membre, trebuie să se ţină seama de comportamentul întreprinderii dominante în cauză, în măsura în care articolul 82 CE se opune tuturor comportamentelor care ar putea să afecteze libertatea schimburilor într‑un sens care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor pieţei unice dintre statele membre, în special prin împărţirea pieţelor naţionale sau prin modificarea structurii concurenţei în cadrul pieţei unice (Hotărârea din 31 mai 1979, Hugin Kassaregister şi Hugin Cash Registers/Comisia, 22/78, Rec., p. 1869, punctul 17).
42 Faptul că practica unei întreprinderi aflate în poziţie dominantă nu are ca obiect decât comercializarea de produse într‑un singur stat membru nu este suficient pentru a exclude posibilitatea să poată fi afectat comerţul dintre statele membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2006, Cipolla şi alţii, C‑94/04 şi C‑202/04, Rec., p. I‑11421, punctul 45). Astfel, o asemenea practică poate avea ca efect consolidarea împărţirii pieţelor la nivel naţional, împiedicând astfel întrepătrunderea economică dorită de tratat (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi şi alţii, C‑295/04-C‑298/04, Rec., p. I‑6619, punctele 45 şi 46).
43 În ceea ce priveşte, în al doilea rând, domeniul de aplicare al articolului 86 CE, alineatul (1) al acestui articol prevede că, în ceea ce priveşte întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale, statele membre nu adoptă şi nici nu menţin vreo măsură contrară, în special, normelor tratatului în materie de concurenţă. În această privinţă, trebuie să se sublinieze că o persoană juridică precum ELPA, căreia i s‑a acordat competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării de competiţii de motociclete, trebuie să fie considerată ca fiind o întreprindere învestită de statul membru respectiv cu drepturi speciale în sensul articolului 86 alineatul (1) CE.
44 Articolul 86 alineatul (2) CE permite statelor membre să confere întreprinderilor cărora le încredinţează gestionarea de servicii de interes economic general drepturi exclusive care pot împiedica aplicarea normelor tratatului în materie de concurenţă, în măsura în care restricţii ale concurenţei, şi anume o excludere a oricărei concurenţe din partea altor operatori economici, sunt necesare pentru asigurarea îndeplinirii misiunii deosebite care a fost repartizată întreprinderilor titulare de drepturi exclusive (Hotărârea din 19 mai 1993, Corbeau, C‑320/91, Rec., p. I‑2533, punctul 14).
45 În ceea ce priveşte organizarea şi exploatarea comercială a curselor de motociclete de către o persoană juridică precum ELPA, guvernul elen nu a susţinut că aceasta din urmă a fost însărcinată cu exercitarea acestor activităţi printr‑un act de autoritate publică. Prin urmare, nu este necesar să se examineze în plus dacă activităţile respective pot constitui un serviciu de interes economic general (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 1974, BRT şi Société belge des auteurs, compositeurs et éditeurs, 127/73, Rec., p. 313, punctul 20, şi Hotărârea din 11 aprilie 1989, Saeed Flugreisen şi Silver Line Reisebüro, 66/86, Rec., p. 803, punctul 55).
46 În ceea ce priveşte competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării de competiţii de motociclete, aceasta rezultă cu siguranţă dintr‑un act de autoritate publică, şi anume articolul 49 din Codul rutier elen, dar nu ar putea fi calificată ca activitate economică, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 110 din concluzii.
47 Prin urmare, o persoană juridică precum ELPA nu poate fi considerată o întreprindere care are sarcina de a gestiona un serviciu de interes economic general în sensul articolului 86 alineatul (2) CE.
48 În ceea ce priveşte, în al treilea rând, problema dacă articolele 82 CE şi 86 alineatul (1) CE se opun unei reglementări naţionale, precum articolul 49 din Codul rutier elen, care acordă unei persoane juridice, precum ELPA, care se poate însărcina ea însăşi cu organizarea de competiţii de motociclism şi cu exploatarea comercială a acestora, competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiţii fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe, este necesar a se aminti că simplul fapt de a crea sau de a întări o poziţie dominantă prin acordarea de drepturi speciale sau exclusive în sensul articolului 86 alineatul (1) CE nu este, în sine, incompatibil cu articolul 82 CE.
49 În schimb, un stat membru încalcă interdicţiile prevăzute de aceste două dispoziţii atunci când întreprinderea în cauză ajunge, prin simpla exercitare a drepturilor speciale sau exclusive care i‑au fost conferite, să îşi exploateze poziţia dominantă în mod abuziv sau atunci când aceste drepturi sunt susceptibile să creeze o situaţie în care această întreprindere este determinată să săvârşească astfel de abuzuri (Hotărârea Höfner şi Elser, citată anterior, punctul 29, Hotărârea ERT, citată anterior, punctul 37, Hotărârea din 10 decembrie 1991, Merci convenzionali porto di Genova, C‑179/90, Rec., p. I‑5889, punctele 16 şi 17, precum şi Hotărârea din 5 octombrie 1994, Centre d’insémination de la Crespelle, C‑323/93, Rec., p. I‑5077, punctul 18). În această privinţă, nu este necesar ca un abuz să se producă în mod efectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 1997, Job Centre, C‑55/96, p. I‑7119, punctul 36).
50 În orice caz, există o încălcare a articolelor 82 CE şi 86 alineatul (1) CE în condiţiile în care o măsură imputabilă unui stat membru şi în special cea prin care acesta conferă drepturi speciale sau exclusive în sensul acestei din urmă dispoziţii creează un risc de abuz de poziţie dominantă (a se vedea în acest sens Hotărârea ERT, citată anterior, punctul 37, Hotărârea Merci convenzionali porto di Genova, citată anterior, punctul 17, şi Hotărârea din 31 ianuarie 2008, Centro Europa 7, C‑380/05, Rep., p. I‑349, punctul 60).
51 Astfel, un sistem de concurenţă nedenaturată, precum cel prevăzut prin tratat, nu poate fi garantat decât dacă este asigurată egalitatea de şanse între diferiţi operatori economici. A încredinţa unei persoane juridice precum ELPA, care organizează ea însăşi şi exploatează din punct de vedere comercial competiţii de motociclete, sarcina de a emite către administraţia competentă un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării unor astfel de competiţii înseamnă de fapt să i se confere competenţa de a desemna persoanele autorizate să organizeze competiţiile respective, precum şi de a stabili condiţiile în care sunt organizate acestea şi să i se acorde astfel acestei entităţi un avantaj evident faţă de concurenţii săi (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 19 martie 1991, Franţa/Comisia, C‑202/88, Rec., p. I‑1223, punctul 51, şi Hotărârea din 13 decembrie 1991, GB‑Inno‑BM, C‑18/88, Rec., p. I‑5941, punctul 25). Aşadar, un astfel de drept poate determina întreprinderea care dispune de el să împiedice accesul celorlalţi operatori pe piaţa respectivă. Această situaţie de inegalitate a condiţiilor de concurenţă este, în plus, subliniată de faptul, confirmat în cadrul şedinţei în faţa Curţii, că, atunci când ELPA organizează sau participă la organizarea de competiţii de motociclete, aceasta nu este obligată să primească niciun aviz conform pentru ca administraţia competentă să îi acorde autorizaţia cerută.
52 Pe de altă parte, o astfel de reglementare, care ar acorda unei persoane juridice precum ELPA competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării de competiţii de motociclete fără a stabili prin această reglementare limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe, ar putea determina persoana juridică însărcinată să emită acest aviz conform să denatureze concurenţa prin favorizarea competiţiilor pe care aceasta le organizează sau pe cele la a căror organizare participă.
53 Ţinând seama de consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că o persoană juridică ale cărei activităţi constau nu numai în a lua parte la deciziile administrative de autorizare a competiţiilor de motociclete, dar şi în a organiza ea însăşi astfel de competiţii şi în a încheia, în acest context, contracte de sponsorizare, de publicitate, precum şi de asigurare se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 82 CE şi 86 CE. Aceste articole se opun unei reglementări naţionale care conferă unei persoane juridice care organizează competiţii de motociclete şi încheie în acest cadru contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiţii fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe.
Cu privire la cheltuielile de judecată
54 Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
O persoană juridică ale cărei activităţi constau nu numai în a lua parte la deciziile administrative de autorizare a competiţiilor de motociclete, dar şi în a organiza ea însăşi astfel de competiţii şi în a încheia, în acest context, contracte de sponsorizare, de publicitate, precum şi de asigurare se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 82 CE şi 86 CE. Aceste articole se opun unei reglementări naţionale care conferă unei persoane juridice care organizează competiţii de motociclete şi încheie în acest cadru contracte de sponsorizare, de publicitate şi de asigurare competenţa de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiţii fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestei competenţe.
Semnături