Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 8 februarie 2018 – A/Udlændinge- og Integrationsministeriet

(Cauza C-89/18)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A

Pârât: Udlændinge- og Integrationsministeriet

Întrebările preliminare

Într-o situație în care au fost introduse „noi restricții” la reîntregirea familiei între soți, care prima facie încalcă clauza de standstill prevăzută la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 (Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, anexată la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 12 septembrie 1963 de Comunitatea Economică Europeană și Turcia), iar aceste restricții sunt justificate pe baza considerațiilor unei „integrări cu succes”, recunoscute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea sa din 12 aprilie 2016 în cauza C-561/14, Genc1 (a se vedea, de asemenea, și Hotărârea din 10 iulie 2014 în cauza C-138/13, Dogan, UE:C:2014:20662 ), poate fi considerată ca fiind „justificată de un motiv imperativ de interes general, [...] de natură să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și [care] nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv” o normă precum articolul 9 alineatul (7) din Legea daneză privind străinii (Udlændingeloven), în temeiul căreia, inter alia, o condiție generală pentru reîntregirea familiei între o persoană care este cetățean al unei țări terțe și are un permis de ședere în Danemarca și soțul acestei persoane, este ca atașamentul cuplului față de Danemarca să fie mai mare decât cel față de Turcia?

Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, cu rezultatul că cerința privind atașamentul este considerată, în general, ca fiind adecvată pentru asigurarea realizării obiectivului de integrare, este posibil în acest caz, fără a aduce atingere analizei restricției și cerinței de proporționalitate:

(i)    să fie aplicată o practică prin care, atunci când soțul cu permis de ședere în statul membru (persoana de referință) a venit pentru prima dată în Danemarca la vârsta de 12-13 ani sau mai târziu, în evaluarea legăturii persoanei de referință cu statul membru se acordă o pondere majoră următoarelor aspecte: faptul că persoana a avut fie o perioadă de ședere legală pe termen lung de aproximativ 12 ani în statul membru, sau a avut o perioadă de ședere și un loc de muncă stabil în statul membru, care implică un grad semnificativ de contact și comunicare cu colegii și clienții în limba statului membru și care a continuat fără întreruperi semnificative pentru cel puțin patru până la cinci ani, sau a avut o perioadă de ședere și un loc de muncă stabil care nu a implicat un grad semnificativ de contact și comunicare cu colegii și clienții în limba statului membru, care a continuat fără întreruperi semnificative pentru cel puțin șapte până la opt ani.

(ii)    să fie aplicată o practică prin care să fie conferită o pondere împotriva îndeplinirii cerinței privind atașamentul situației în care persoana de referință a păstrat un atașament semnificativ față de țara sa de origine, prin faptul de a fi efectuat vizite frecvente sau îndelungate în țara de origine, în timp ce concediile de scurtă durată sau șederile în scop educațional să nu aibă o pondere împotriva acordării unui permis;

(iii)    să fie aplicată o practică prin care să fie conferită o pondere considerabilă împotriva îndeplinirii cerinței privind atașamentul cazului în care există o așa-numită situație de „căsătorit, divorțat și recăsătorit”?

____________

1 Hotărârea Curții din 12 aprilie 2016, ECLI:EU:C:2016:247.

2 Hotărârea Curții din 10 iulie 2014, ECLI:EU:C:2014:2066.