Acțiune introdusă la 7 iunie 2012 - Comisia Europeană/Ungaria
(Cauza C-286/12)
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și K. Talabér-Ritz, agenți)
Pârâtă: Republica Ungară
Concluziile reclamantei
Declararea faptul că Republica Ungară nu și-a îndeplinit obligațiile întemeiate pe articolul 2 și pe articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, prin adoptarea unei legislații naționale care stabilește încetarea obligatorie la vârsta de 62 de ani a raportului juridic în temeiul căruia judecătorii, procurorii și notarii își desfășoară activitatea, legislație care dă naștere unui tratament diferențiat pe motive de vârstă nejustificat de un obiectiv legitim și care, în orice caz, nu este nici corespunzător, nici necesar pentru îndeplinirea obiectivului urmărit,
obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Potrivit reglementării ungare referitoare la vârsta maximă obligatorie a judecătorilor, a procurorilor și a notarilor, raportul juridic în temeiul căruia își desfășoară activitatea cei care exercită aceste profesii încetează atunci când aceștia împlinesc o anumită vârstă - în prezent, 62 de ani - , în timp ce anterior aceștia își puteau desfășura activitatea până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Reglementarea în litigiu stabilește că raportul juridic în temeiul căruia își desfășoară activitatea judecătorii și procurorii care au împlinit noua vârstă maximă anterior datei de 1 ianuarie 2012 încetează la 30 iunie 2012, iar cel aplicabil judecătorilor și procurorilor care împlinesc această vârstă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2012 încetează la 31 decembrie 2012. În cazul notarilor, reducerea vârstei maxime obligatorii de la 70 la 62 de ani va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014.
Comisia invocă următoarele motive de drept și argumente în susținerea acțiunii sale în neîndeplinirea obligațiilor:
În primul rând, consideră că reglementarea națională în cauză constituie o discriminare pe motive de vârstă în sensul articolului 2 din Directivă, dat fiind că acordă un tratament mai puțin favorabil judecătorilor, procurorilor și notarilor care au împlinit noua vârstă maximă obligatorie în raport cu toate celelalte persoane în activitate care nu au atins această vârstă.
Pentru ca o reglementare care dă naștere unei diferențe de tratament pe motive de vârstă să nu intre sub incidența interzicerii discriminării, trebuie să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 6 alineatul (1) din directivă. În temeiul acestuia, pe de o parte, reglementarea menționată trebuie să fie justificată obiectiv printr-un obiectiv legitim și, pe de altă parte, mijloacele de realizare a acestui obiectiv să fie corespunzătoare și necesare (principiul proporționalității).
În această privință, Comisia susține că reglementarea în litigiu nici nu determină expres un obiectiv legitim, nici nu se impune să se deducă un astfel de obiectiv din contextul său, ceea ce constituie per se o încălcare a directivei, dat fiind că această împrejurare împiedică controlul judiciar al legalității și al proporționalității reglementării naționale. În ceea ce privește legitimitatea obiectivelor invocate în cursul procedurii (administrative) de neîndeplinire a obligațiilor, Comisia afirmă că numai obiectivele de politică socială se pot considera apte să justifice o excepție de la interzicerea discriminării pe motive de vârstă.
În cele din urmă, în opinia Comisiei, reglementarea națională în cauză nu este nici corespunzătoare, nici necesară pentru realizarea obiectivelor legitime menționate, dat fiind că (i) perioada tranzitorie de aproape un an și jumătate este foarte scurtă, având în vedere reducerea drastică, de la 70 la 62 de ani a vârstei maxime obligatorii pentru raportul juridic de muncă și (ii) perioada tranzitorie nu este coerentă din perspectiva reformei generale a pensiilor, prin care vârsta generală de pensionare va crește de la 62 la 65 de ani în decursul unei perioade de opt ani, între 2014 și 2022, ceea ce va permite - după trecerea unei perioade de numai doi ani - la o nouă creștere a vârstei maxime obligatorii, în cadrul raportului juridic de muncă. În consecință, Comisia consideră că reglementarea națională în cauză afectează în măsură disproporționată interesele legitime afectate ale judecătorilor, ale procurorilor și ale notarilor și că aceasta depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite.
____________1 - JO L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7, denumită în continuare "directiva".