Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-729/17)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Tserepa-Lacombe, H. Støvlbæk)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluzii

Reclamanta solicită Curții să constate:

limitarea formei juridice a organismelor de formare a mediatorilor în organisme cu scop nelucrativ care trebuie să fie constituite din cel puțin un barou și cel puțin o cameră profesională în Grecia, astfel cum prevede Legea 3898/2010, precum și Decretul prezidențial 123/2011, Grecia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE și al articolului 15 alineatul (2) literele (b) și (c) și al articolului 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE;¹

prin faptul că a condiționat procedura de recunoaștere a calificărilor universitare de îndeplinirea unor cerințe suplimentare cu privire la conținutul certificatelor și al măsurilor de compensare fără evaluarea prealabilă a diferențelor substanțiale și prin menținerea în vigoare a unor dispoziții discriminatorii care obligă persoanele care solicită o acreditare de mediator, care sunt titulare ale unor titluri de acreditare eliberate în străinătate sau de un organism de formare a cărui autoritate este recunoscută și care este de origine străină în urma unei formări efectuate în Grecia, să fi participat la cel puțin trei proceduri de mediere, Grecia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE, al articolelor 13, 14 și 50 alineatul (1), precum și al anexei VII la Directiva 2005/36/CE;²

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.    Încălcarea dreptului la libertatea de stabilire, garantat de articolul 49 TFUE, de articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) și de articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE

Articolul 5 alineatul 1 din Legea 3898/2010, precum și Decretul prezidențial care se raportează la acesta prevăd că organismele de formare a mediatorilor trebuie să fie constituite exclusiv sub formă de organisme cu scop nelucrativ având ca membri cel puțin un barou și una dintre camerele profesionale din Grecia și să funcționeze după obținerea unei autorizații din partea autorității menționate la articolul 7 din această lege.

Aceste restricții se aplică atât organismelor care doresc să se stabilească pentru prima dată în Grecia, cât și celor care doresc să aibă o unitate secundară sub forma unei filiale.

Nicio persoană juridică sau fizică alta decât barourile sau camerele profesionale nu poate constitui un organism de formare a mediatorilor care să poată, pe baza acestei formări, să participe la examen și la certificarea calificării de mediator în Grecia, dacă nu încheie un contract cu un barou și cu o cameră profesională.

În plus, orice organism a cărui formă juridică actuală nu ar fi de organism cu scop nelucrativ nu poate, în esență, să propună formarea, în schimbul plății taxelor de înscriere, a candidaților mediatori care pot participa, pe baza acestei formări, la examenul în vederea certificării în calitate de mediator în Grecia.

În sfârșit, orice organism de formare care are originea în alt stat membru care ar dori să furnizeze această prestație, în schimbul plății taxelor de înscriere, de către studenții care se înscriu la programe de formare ca mediatori, nu poate, în esență, să pătrundă pe piața elenă și să creeze o unitate secundară sub forma unei filiale, dacă forma sa juridică actuală este de organism cu scop lucrativ și nu se limitează, în alegerea filialei, la entități cu scop nelucrativ.

Comisia apreciază că dispozițiile citate anterior constituie o restricționare a dreptului de stabilire, astfel cum este definit de articolul 49 TFUE, de articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2006/123/CE pentru piața internă.

Această restricționare nu intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 51 alineatul (1) TFUE întrucât furnizarea de servicii de formare a mediatorilor nu este o activitate legată de stat, de exercitarea autorității publice și, așadar, de „administrare a justiției”. Pe de altă parte, aceasta nu poate fi justificată de interesul de a proteja calitatea prestațiilor care este lipsită de orice legătură directă cu forma juridică a organismelor de formare și cu deținerea capitalului unei societăți.

2.    Încălcarea Directivei 2005/36/CE și a articolului 49 TFUE privind libertatea de stabilire

Comisia apreciază că cerința care figurează la alineatul (2) al primului capitol al articolului unic din Decretul ministerial nr. 109088/12 decembrie 2011, potrivit căruia certificatul de formare a mediatorului trebuie să ateste metodele de predare, numărul de participanți, numărul de persoane care predau și calificările lor, procedura de examen și evaluarea candidaților și modul în care este asigurată integritatea acestei proceduri depășesc ceea ce se poate impune pentru a aprecia nivelul cunoștințelor și al calificărilor profesionale pe care titularul este prezumat că le are și nu permit să se aprecieze în mod corect aspectul dacă formarea persoanei interesate privește domenii de cunoștințe în esență diferite de cele care sunt acoperite de titlul de formare impus în Grecia. Pentru aceste motive, dispoziția citată anterior contravine articolelor 13, 14 și 50 alineatul (1) și anexei VII la Directiva 2005/36/CE.

Pe de altă parte, alineatul 5 al primului capitol din decretul ministerial citat anterior impune mediatorilor străini care au calificări profesionale complete să dovedească faptul că dispun în plus de o experiență de cel puțin trei participări la o procedură de mediere, înainte să le fie recunoscute în Grecia calificările lor, în condițiile în care această cerință nu este impusă mediatorilor care își obțin formarea profesională în Grecia. Ca urmare a acestui fapt, dispoziția citată anterior contravine articolului 13 din Directiva 2005/36/CE, care prevede că autoritatea competentă a statului membru gazdă acordă accesul la această profesie în aceleași condiții ca cele pentru cetățenii săi solicitanților care posedă atestatul de competență prevăzut de un al stat membru, și încalcă principiul nediscriminării, astfel cum este prevăzut de articolul 49 TFUE.

____________

¹     Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

²     Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3).