Acțiune introdusă la 26 iunie 2014 – Kendrion/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-479/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Kendrion NV (Zeist, Ţările de Jos) (reprezentanţi: P. Glazener şi T. Ottervanger, avocaţi)

Pârâtă: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

obligarea Uniunii Europene la plata, cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor materiale suferite, a unui cuantum de 2 308 463,98 euro sau cel puțin a unui cuantum pe care Tribunalul îl va considera adecvat;

obligarea Uniunii Europene la plata, cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor morale suferite, a unui cuantum de 11 050 000 de euro cu titlu principal sau, cu titlu subsidiar, a unui cuantum de 1 700 000 de euro sau, cu titlu mai subsidiar, la plata cel puțin a unui cuantum stabilit de părți pe baza modalităților care urmează să fie definite de Tribunal ori, în orice caz, a unui cuantum pe care Tribunalul îl va considera adecvat;

majorarea fiecărui cuantum, începând cu data de 26 noiembrie 2013, cu dobânzi de întârziere care urmează să fie stabilite în mod rezonabil de către Tribunal;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Hotărârea din 26 noiembrie 2013, Kendrion/Comisia (C-50/12 P, EU:C:2013:771), Curtea a constatat o încălcare a articolului 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul procedurii desfășurate în fața Tribunalului în cauza T-54/06, Kendrion/Comisia, având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2005) 4634 final a Comisiei din 30 noiembrie 2005 privind o procedură în temeiul articolului [81 CE] (cazul COMP/F/38.354 – Saci industriali), în măsura în care aceasta se adresează reclamantei, precum și o cerere de anulare sau, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantei.

În plus, Curtea a statuat că o încălcare a obligațiilor care rezultă din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie sancționată printr-o acțiune în despăgubire introdusă la Tribunal, o asemenea acțiune constituind un remediu efectiv.

Reclamanta arată că, în hotărârea respectivă, Curtea a statuat deja că sunt îndeplinite condițiile unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor.Reclamanta susține în continuare că procedura a durat 5 ani și 9 luni, în timp ce, în opinia sa, o perioadă de 2 ani și 6 luni poate fi considerată ca fiind rezonabilă, motiv pentru care termenul rezonabil de 3 ani și 3 luni a fost depășit. Prin urmare, în cazul în care cauza ar fi fost soluționată într-un termen rezonabil, hotărârea ar fi trebuit să fie pronunțată la 26 august 2010 în loc de 26 noiembrie 2013.Prejudiciile materiale pe care le-a suferit reclamanta ca urmare a duratei excesive a procedurii constau în costurile financiare suplimentare pe care aceasta a trebuit să le suporte în cursul perioadei în cauză. Acest prejudiciu este reprezentat de dobânzile calculate de Comisie pentru amenda în cuantum de 34 000 000 de euro aplicată în perioada în discuție, la care se adaugă costurile aferente acestei perioade legate de constituirea garanției bancare pentru a garanta plata amenzii și a dobânzilor. Din această sumă se scad costurile legate de finanțarea plății către Uniune a amenzii datorate la 26 august 2010 și a dobânzilor, în cazul în care Tribunalul ar fi pronunțat o hotărâre la această dat

ă.Cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a duratei excesive a procedurii, aceasta solicită o despăgubire echitabilă egală cu 10 % din amenda pentru fiecare an, majorată cu o valoare de 10 % aferentă părții corespunzătoare din an în cursul căruia procedura desfășurată în fața Tribunalului a depășit termenul rezonabil. În opinia reclamante

i, o astfel de despăgubire ar fi adecvată, întrucât, la data la care Comisia a adoptat decizia sa, o sumă egală cu 10 % era standardul în materia majorării amenzii aferente fiecărui an în cursul căruia încălcarea continua să existe.Cu titlu subsidiar, reclamanta solicită acordarea unei despăgubiri echitabile, pentru repararea prejudiciului moral suferit, în cuantum de 5 % din valoarea amenzii. În opinia sa, această sumă corespunde despăgubirii pe care Curtea a considerat-o adecvată în situații similare de depășiri grave a termenului atunci când a apreciat aplicarea de amenzi în proceduri referitoare la înțelegeri.