Cauza T‑382/06

Tomkins plc

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Durata încălcării”

Sumarul hotărârii

1.      Concurență – Amenzi – Răspundere solidară pentru plată – Întindere

[art. 81 alin. (1) CE]

2.      Acțiune în anulare – Acțiuni formulate separat de o societate‑mamă și de filiala sa împotriva unei decizii a Comisiei prin care se impută comportamentul ilicit al acesteia din urmă în sarcina societății‑mamă – Luarea în considerare de către Tribunal, în cadrul acțiunii formulate de societatea‑mamă, a rezultatului acțiunii formulate de filială – Încălcarea interdicției de a se pronunța ultra petita – Lipsă

3.      Concurență – Înțelegeri – Probă – Proba continuității participării unei întreprinderi la înțelegere – Sarcina probei

[art. 81 alin. (1) CE]

1.      Răspunderea unei societăți‑mamă nu poate depăși răspunderea filialei sale în cazul în care societatea mamă nu este ținută responsabilă de înțelegerea în cauză în temeiul participării sale directe la activitățile acesteia, ci este ținută responsabilă de încălcare numai în calitate de societate‑mamă, în temeiul participării filialei sale la înțelegere. Durata participării filialei la încălcare este determinantă în ceea ce privește întinderea răspunderii societății‑mamă.

În ceea ce privește o decizie a Comisiei prin care se impută societății‑mamă comportamentul ilicit al filialei sale și prin care aceasta este obligată în solidar la plata amenzii aplicate filialei, această răspundere solidară plasează societatea‑mamă și filiala sa într‑o situație particulară, cu consecințe pentru societatea‑mamă, în sarcina căreia s‑a stabilit răspunderea pentru comportamentul ilicit al filialei sale, în cazul anulării sau al modificării deciziei atacate. Astfel, în lipsa unui comportament ilicit al filialei, nu s‑ar fi putut imputa societății‑mamă respectivul comportament al filialei sale și nici nu ar fi putut fi obligată societatea‑mamă la plata amenzii în solidar cu filiala sa.

(a se vedea punctele 35, 37, 38 și 45)

2.      În ceea ce privește o acțiune în anulare, având în vedere că instanța Uniunii Europene nu se poate pronunța ultra petita, anularea pe care o pronunță nu poate depăși anularea solicitată de reclamant. Dacă destinatarul unei decizii hotărăște să formuleze o acțiune în anulare, instanța Uniunii nu este sesizată decât cu elementele deciziei care îl privesc pe acesta. În schimb, cele care privesc alți destinatari și care nu au fost atacate nu intră în obiectul litigiului pe care instanța Uniunii este chemată să îl soluționeze.

În dreptul concurenței, în ceea ce privește o decizie a Comisiei prin care se impută societății‑mamă comportamentul ilicit al filialei sale și prin care aceasta este obligată în solidar la plata amenzii aplicate filialei, imputarea reținută de Comisie împotriva societății‑mamă presupune că aceasta din urmă beneficiază de anularea parțială a acestei decizii ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de filiala sa într‑o cauză paralelă.

În consecință, Tribunalul, sesizat cu acțiuni în anulare formulate separat de o societate‑mamă și de filiala sa, nu se pronunță ultra petita atunci când ia în considerare, pentru a se pronunța cu privire la acțiunea introdusă de societatea‑mamă, rezultatul acțiunii formulate de filială în cazul în care concluziile acțiunii formulate de societatea‑mamă au același obiect.

(a se vedea punctele 35, 40-42 și 44)

3.      Revine Comisiei sarcina de a proba durata participării fiecăruia dintre participanții la o înțelegere, ceea ce presupune că data începutului și cea a încetării acestei participări sunt cunoscute.

În lipsa unor probe sau indicii care să poată fi interpretate drept o intenție declarată a unei întreprinderi de a se distanța de obiectul acordului, Comisia poate considera că dispune de suficiente elemente de probă în ceea ce privește continuitatea participării sale la înțelegere până la data la care a apreciat că înțelegerea a luat sfârșit, și anume data inspecțiilor inopinate pe care le‑a efectuat.

(a se vedea punctele 49 și 53)