Language of document : ECLI:EU:C:2009:140

Cauza C‑345/06

Gottfried Heinrich

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de

Unabhängiger Verwaltungssenat im Land Niederösterreich)

„Articolul 254 alineatul (2) CE – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Articolul 2 alineatul (3) – Regulamentul (CE) nr. 622/2003 – Siguranță aeriană – Anexă – Lista articolelor interzise la bordul aeronavelor – Lipsa publicării – Forță obligatorie”

Sumarul hotărârii

Transporturi – Transporturi aeriene – Instituirea unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile – Regulamentul nr. 622/2003 – Anexă

[art. 254 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) și art. 8; Regulamentul nr. 622/2003 al Comisiei, anexă]

Anexa la Regulamentul nr. 622/2003 de stabilire a măsurilor de aplicare a standardelor comune de bază privind siguranța aeriană, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 68/2004, care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu are forță obligatorie în măsura în care urmărește să instituie obligații în sarcina particularilor. În special, unele măsuri de adaptare a listei articolelor interzise în zona de siguranță cu acces restricționat sau la bordul aeronavelor, cuprinsă în anexa la Regulamentul nr. 2320/2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile, în condițiile în care sunt cuprinse în anexa la Regulamentul nr. 622/2003, nu pot fi opozabile particularilor.

În această privință, din însăși formularea dispozițiilor articolului 254 alineatul (2) CE rezultă că un regulament poate produce efecte juridice numai dacă a fost publicat în Jurnalul Oficial.

În plus, un act care emană de la o instituție comunitară nu poate fi opozabil persoanelor fizice și juridice într‑un stat membru înainte ca acestea din urmă să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de acest act printr‑o publicare conformă cerințelor legale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În special, principiul securității juridice impune ca o reglementare comunitară să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le instituie în sarcina acestora. Astfel, justițiabilii trebuie să aibă posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință.

Măsurile de adaptare a listei articolelor interzise, cuprinsă în anexa la Regulamentul nr. 2320/2002, în condițiile în care urmăresc să instituie obligații în sarcina particularilor, trebuie în orice situație publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Întrebarea dacă aceste măsuri și standarde avute în vedere instituie în mod direct obligații în sarcina particularilor sau impun statelor membre să procedeze astfel nu are pertinență în această privință. Astfel, în cele două situații, este necesară publicarea acestora în Jurnalul Oficial.

Mai mult, Regulamentul nr. 2320/2002 și, în mod specific, articolul 4 alineatul (2) nu conferă Comisiei niciun temei juridic care să îi permită, în exercitarea competenței de executare în conformitate cu această dispoziție, să aplice regimul de confidențialitate prevăzut la articolul 8 din acest regulament măsurilor de adaptare a listei articolelor interzise, cuprinsă în anexa la Regulamentul nr. 2320/2002. Astfel, în cazul în care Regulamentul nr. 622/2003 ar prevedea în mod efectiv adaptări ale acestei liste de articole interzise, rezultă că, în aceste condiții, regulamentul menționat ar fi neîndoielnic lipsit de validitate.

(a se vedea punctele 42-44 și 59-63 și dispozitivul)