Language of document :

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) - Regatul Unit) - Interflora Inc, Interflora British Unit/Marks & Spencer plc, Flowers Direct Online Limited

(Cauza C-323/09)1

[Mărci - Publicitate pe internet pornind de la cuvinte-cheie ( "keyword advertising") - Selectarea de persoana care își face publicitate a unui cuvânt-cheie care corespunde mărcii de renume a unui concurent - Directiva 89/104/CEE - Articolul 5 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (c) - Condiția atingerii aduse uneia dintre funcțiile mărcii - Atingere adusă caracterului distinctiv al unei mărci de renume ("diluare") - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele acestei mărci ("parazitism")]

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Interflora Inc, Interflora British Unit

Pârâte: Marks & Spencer plc, Flowers Direct Online Limited

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) și a articolului 5 alineatul (2) din Directiva 89/104/CEE: Prima Directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediţie specială 17/vol. 1, p. 92), a articolului 9 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L11, p. 1, Ediţie specială 17/vol. 1, p. 146) și a articolului 12 alineatul (1), a articolului 13 alineatul (1) și a articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă ("directiva privind comerțul electronic") (JO L 178, p. 1, Ediţie specială 13/vol. 29, p. 257) - Noţiunea "utilizare" a unei mărci - Înscrierea de către un comerciant a unui semn identic cu o marcă la un prestator de servicii care administrează un motor de căutare Internet în vederea realizării pe ecran, ca urmare a introducerii semnului menţionat în calitate de termen de căutare, a unui afișaj automat al URL-ului site-ului său web care oferă produse și servicii identice celor desemnate de marcă ("AdWords") - Serviciu de livrare de flori

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci este îndreptățit să interzică unui concurent să își facă publicitate, pornind de la un cuvânt-cheie identic cu această marcă pe care concurentul l-a selectat în cadrul unui serviciu de referențiere pe internet fără consimțământul titularului respectiv, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca menționată, atunci când această utilizare este de natură să aducă atingere uneia dintre funcțiile mărcii. O asemenea utilizare:

-    aduce atingere funcției mărcii de indicare a originii atunci când publicitatea afișată pornind de la respectivul cuvânt-cheie nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat și suficient de atent să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau, dimpotrivă, de la un terț;

-    nu aduce atingere, în cadrul unui serviciu de referențiere care are caracteristicile celui în cauză în acțiunea principală, funcției de publicitate a mărcii și

-    aduce atingere funcției de investiție a mărcii în cazul în care îngreunează în mod substanțial folosirea de către respectivul titular a mărcii sale pentru a dobândi sau pentru a conserva o reputație de natură să atragă și să fidelizeze consumatorii.

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 89/104 și articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci de renume este îndreptățit să interzică unui concurent să își facă publicitate pornind de la un cuvânt-cheie care corespunde cu această marcă, pe care concurentul l-a selectat în cadrul unui serviciu de referențiere pe internet fără consimțământul titularului respectiv, atunci când respectivul concurent obține astfel un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii (parazitism) sau atunci când publicitatea aduce atingere acestui caracter distinctiv (diluare) sau acestui renume (defăimare).

O publicitate pornind de la un astfel de cuvânt-cheie aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii de renume (diluare) în special dacă contribuie la transformarea acestei mărci în termen generic.

În schimb, titularul unei mărci de renume nu este îndreptățit să interzică, printre altele, anunțuri publicitare afișate de concurenți pornind de la cuvinte-cheie care corespund acestei mărci și care propun, fără să ofere o simplă imitație a produselor sau a serviciilor titularului respectivei mărci, fără să cauzeze o diluare sau o defăimare și, în sfârșit, fără să aducă atingere funcțiilor mărcii de renume, o alternativă în raport cu produsele sau cu serviciile titularului acesteia.

____________

1 - JO C 282, 21.11.2009.