Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa (Portugalia) la 15 noiembrie 2017 – Cogeco Communications Inc/Sport TV Portugal și alții
(Cauza C-637/17)
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Cogeco Communications Inc
Pârâte: Sport TV Portugal, SA, Controlinvest-SGPS SA, Nos-SGPS SA
Întrebările preliminare
Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2014/104/UE1 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene, precum și celelalte dispoziții ale acesteia sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că creează drepturi pentru un justițiabil (în speță o societate comercială pe acțiuni de drept canadian) de care el se poate prevala în justiție împotriva unui alt justițiabil (în speță o societate comercială pe acțiuni de drept portughez) în cadrul unei acțiuni în despăgubire privind un pretins prejudiciu suferit ca urmare a unei încălcări a dreptului concurenței, în special atunci când, la data introducerii acțiunii în justiție în cauză (27 februarie 2015), termenul de transpunere în dreptul național acordat statelor membre, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din directivă, nu a expirat încă?
Articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din directivă, precum și celelalte dispoziții ale sale sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea a articolului 498 alineatul (1) din Codul civil portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date:
stabilește un termen de prescripție de 3 ani pentru un drept la repararea prejudiciului întemeiat pe răspunderea civilă extracontractuală;
prevede că acest termen de 3 ani se calculează de la data la care persoana lezată a avut cunoștință de dreptul său la repararea prejudiciului, chiar dacă nu se cunosc responsabilul și întinderea exactă a prejudiciului; și
nu prevede nicio normă care să impună sau să autorizeze suspendarea sau întreruperea acestui termen numai pentru că o autoritate din domeniul concurenței a luat măsuri în cadrul unei anchete sau al unei proceduri referitoare la o încălcare a dispozițiilor de drept al concurenței de care este legată acțiunea în despăgubire?
Articolul 9 alineatul (1) din directivă, precum și celelalte dispoziții ale sale sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea a articolului 623 din Codul de procedură civilă portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date:
dispune că o condamnare definitivă pronunțată într-o procedură administrativă privind o încălcare este lipsită de efect în acțiunile civile privind raporturile juridice care depind de săvârșirea încălcării? Sau (în funcție de interpretarea reținută)
prevede că o asemenea condamnare definitivă pronunțată într-o procedură administrativă privind o încălcare constituie pentru terți o prezumție simplă în ceea ce privește existența faptelor care caracterizează încălcarea sancționată și care îndeplinesc cerințele legale, în orice acțiune civilă care privește raporturile juridice care depind de săvârșirea încălcării?
Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din directivă, articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau orice altă dispoziție de drept primar sau derivat, jurisprudență sau principiu general al dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unor norme de drept național precum articolul 498 alineatul (1) din Codul civil portughez și articolul 623 din Codul de procedură civilă portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date, nu iau în considerare textul și finalitatea directivei și nu urmăresc atingerea obiectivului vizat de aceasta?
Cu titlu subsidiar, numai în cazul în care Curtea ar răspunde afirmativ la oricare dintre întrebările care precedă, articolul 22 din directivă, precum și celelalte dispoziții relevante ale acesteia sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun ca instanța națională să aplice în speță articolul 498 alineatul (1) din Codul civil portughez sau articolul 623 din Codul de procedură civilă portughez, în redactarea lor actuală, dar interpretate și aplicate astfel încât să fie compatibile cu dispozițiile articolului 10 din directivă?
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5, un justițiabil se poate prevala de articolul 22 din directivă împotriva unui alt justițiabil în fața unei instanțe naționale într-o acțiune în despăgubire introdusă pentru obținerea reparării unui prejudiciu suferit în urma unei încălcări a dreptului concurenței?
____________
1 Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).