Cauza C‑4/11

Bundesrepublik Deutschland

împotriva

Kaveh Puid

(cerere de decizie preliminară formulată de Hessischer Verwaltungsgerichtshof)

„Azil – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 4 – Regulamentul (CE) nr. 343/2003 – Articolul 3 alineatele (1) și (2) – Determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe – Articolele 6-12 – Criterii de determinare a statului membru responsabil – Articolul 13 – Clauză reziduală”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 noiembrie 2013

Drepturi fundamentale – Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – Conţinut – Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil – Regulamentul nr. 343/2003 – Deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților într‑un stat membru – Interdicție, în privința celorlalte state membre, de a transfera un solicitant de azil către acest stat – Consecințe – Obligație a statului membru sesizat cu o cerere de azil de a identifica un alt stat membru responsabil – Obligație a acestui prim stat membru, în cazul unei imposibilități de transfer, de a examina el însuși cererea de azil – Inexistenţă

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4; Regulamentul nr. 343/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (2) și art. 13]

Atunci când statele membre nu pot ignora faptul că deficiențele sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților de azil în statul membru desemnat iniţial drept responsabil în temeiul criteriilor prevăzute în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe constituie motive serioase și întemeiate să se creadă că solicitantul de azil în cauză va fi expus unui risc real de a fi supus unor tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ceea ce revine instanţei de trimitere să verifice, statul membru care procedează la determinarea statului membru responsabil este ținut să nu transfere solicitantul de azil către statul membru desemnat inițial drept responsabil şi, sub rezerva exercitării facultății de a examina el însuşi cererea, să continue examinarea criteriilor din capitolul menționat pentru a stabili dacă vreunul dintre aceste criterii sau, în lipsa lor, articolul 13 din acelaşi regulament permite identificarea unui alt stat membru drept responsabil.

În schimb, imposibilitatea transferului unui solicitant de azil către statul membru desemnat iniţial drept responsabil nu implică, în sine, că statul membru care procedează la determinarea statului membru responsabil este ținut să examineze el însuşi cererea de azil în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003.

(a se vedea punctele 30, 31, 33, 36 și 37 și dispozitivul)