Cauza C‑610/10
Comisia Europeană
împotriva
Regatului Spaniei
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Ajutoare de stat – Hotărârea Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Excepție de inadmisibilitate – Articolul 228 alineatul (2) CE și articolul 260 alineatul (2) TFUE – Neexecutare – Sancțiuni pecuniare”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2012
1. Tratatele Uniunii – Aplicarea în timp – Norme de procedură – Modificarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligației statelor membre de a executa o hotărâre a Curții – Aplicarea în procedurile precontencioase pendinte la momentul intrării sale în vigoare – Încălcarea principiilor securității juridice, neretroactivității dispozițiilor mai severe, legalității incriminării și a pedepsei și al dreptului la apărare – Lipsă
[art. 228 alin. (2) CE; art. 260 alin. (2) TFUE]
2. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Termen de executare – Data de referință pentru a se aprecia existența neîndeplinirii obligațiilor
[art. 228 alin. (2) CE; art. 260 alin. (2) TFUE]
3. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Întreprinderi beneficiare ale ajutoarelor, aflate în faliment – Stabilirea debitorului în cazul cesiunii de active
[art. 108 alin. (2) TFUE]
4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a executa hotărârea – Sancțiuni pecuniare – Puterea de apreciere a Curții – Propuneri și orientări ale Comisiei – Incidență
[art. 260 alin. (2) TFUE]
5. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a executa hotărârea – Sancțiuni pecuniare – Penalitate cu titlu cominatoriu – Determinarea cuantumului – Puterea de apreciere a Curții – Criterii
(art. 3 alin. (3) TUE și 51 TUE; art. 260 alin. (2) TFUE; Protocolul nr. 27 anexat la Tratatele UE și FUE)
6. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Neîndeplinirea obligației de a executa hotărârea – Sancțiuni pecuniare – Impunerea unei sume forfetare – Puterea de apreciere a Curții – Criterii de apreciere
[art. 260 alin. (2) TFUE]
1. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 260 alineatul (2) TFUE a modificat desfășurarea procedurii precontencioase care precedă o acțiune în constatarea neexecutării unei hotărâri a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor, eliminând etapa privind emiterea unui aviz motivat, prevăzută anterior la articolul 228 alineatul (2) CE. Această procedură nu cuprinde în prezent decât o singură etapă, respectiv cea a punerii în întârziere a statului membru în cauză.
Unei proceduri precontencioase care a fost inițiată înainte de data intrării în vigoare a modificării, dar care continuă să fie pendinte ulterior acestei date i se aplică aceste noi norme, care, fiind norme de procedură, își găsesc aplicarea pentru orice acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introdusă după data intrării lor în vigoare, în pofida faptului că procedura precontencioasă fusese inițiată anterior acestei date.
Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin considerații referitoare la respectarea principiului securității juridice. Astfel, statele membre aveau cunoștință pe deplin atât de obligația lor de a lua măsurile pe care le impunea executarea unei hotărâri a Curții prin care s‑a constatat neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru, cât și de consecințele pe care le‑ar putea determina nerespectarea acestei obligații, întrucât consecințele menționate sunt prevăzute în dreptul primar al Uniunii dinainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. De asemenea, în ceea ce privește principiile neretroactivității dispozițiilor mai severe și legalității incriminării și a pedepselor, este suficient să se constate că Tratatul FUE nu a introdus nicio modificare în ceea ce privește, pe de o parte, obligația statelor membre de a lua măsurile pe care le impune executarea unei hotărâri a Curții prin care s‑a constatat o neîndeplinire a obligațiilor și, pe de altă parte, sancțiunile la care se expun statele membre în cazul nerespectării acestei obligații. Nu poate fi vorba nici despre o atingere adusă dreptului la apărare al statelor membre, având în vedere că au posibilitatea să își prezinte observațiile drept răspuns la scrisoarea de punere în întârziere.
(a se vedea punctele 42-44, 46-48 și 50-52)
2. Întrucât Tratatul FUE a eliminat, în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în temeiul articolului 260 alineatul (2) TFUE, etapa privind emiterea unui aviz motivat, trebuie să se rețină ca dată de referință pentru a se aprecia existența unei astfel de neîndepliniri a obligațiilor data expirării termenului stabilit în scrisoarea de punere în întârziere emisă în temeiul acestei dispoziții.
(a se vedea punctul 67)
3. În ipoteza în care întreprinderea beneficiară a ajutoarelor declarate ilegale și incompatibile cu piața comună a fost declarată în stare de faliment, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele plătite în mod ilegal pot, în principiu, să fie realizate prin înscrierea creanței referitoare la restituirea ajutoarelor în cauză în tabelul creanțelor.
Cu toate acestea, o astfel de înscriere nu permite să se îndeplinească obligația de recuperare decât dacă, în ipoteza în care autoritățile de stat nu ar putea recupera în întregime cuantumul ajutoarelor, procedura de faliment conduce la lichidarea întreprinderii beneficiare a ajutoarelor ilegale, respectiv la încetarea definitivă a activității acesteia Prin urmare, atunci când întreprinderea beneficiară a ajutoarelor ilegale este în faliment și a fost creată o societate pentru a continua o parte din activitățile acestei întreprinderi, continuarea acestei activități, fără ca ajutoarele în cauză să fi fost recuperate în întregime, este susceptibilă să perenizeze denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial de care a profitat această societate pe piață în raport cu concurenții săi. Astfel, o asemenea societate nou creată poate să fie obligată, dacă acest avantaj persistă în beneficiul său, la restituirea ajutoarelor în cauză. Această situație se regăsește în special atunci când este dovedit că respectiva societate păstrează beneficiul efectiv al avantajului concurențial legat de acordarea acestor ajutoare, mai precis atunci când achiziționează activele societății aflate în lichidare fără să plătească în schimb un preț conform cu condițiile pieței sau atunci când este dovedit că crearea unei astfel de societăți a avut drept efect eludarea obligației de restituire a ajutoarelor respective. Acest lucru este valabil în special atunci când plata unui preț conform cu condițiile de piață nu ar fi suficientă pentru a neutraliza avantajul concurențial legat de beneficiul ajutoarelor ilegale.
Într‑un astfel de caz, înregistrarea creanței referitoare la asemenea ajutoare în tabelul creanțelor nu este suficientă, în sine, pentru a elimina denaturarea concurenței care a apărut astfel.
(a se vedea punctele 72, 99, 104, 106 și 107)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 115 și 116)
5. Atunci când unui stat membru trebuie să i se aplice o penalitate cu titlu cominatoriu pentru a sancționa neexecutarea unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii unei obligații, această sancțiune trebuie stabilită în funcție de gradul de constrângere necesar pentru a convinge statul membru care nu și‑a îndeplinit obligațiile să execute o hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să își modifice comportamentul pentru a înceta încălcarea reproșată. În această privință, revine Curții, în exercitarea puterii sale de apreciere în materie, sarcina de a stabili penalitățile cu titlu cominatoriu astfel încât să fie, pe de o parte, adaptate împrejurărilor și, pe de altă parte, proporționale cu neîndeplinirea obligațiilor constatată, precum și cu capacitatea de plată a statului membru în cauză.
Astfel, în cadrul aprecierii pe care trebuie să o efectueze Curtea, criteriile care trebuie luate în considerare pentru a asigura natura coercitivă a penalităților cu titlu cominatoriu în vederea aplicării uniforme și efective a dreptului Uniunii sunt, în principiu, durata încălcării, gradul de gravitate al acesteia și capacitatea de plată a statului membru în cauză. Pentru aplicarea acestor criterii, Curtea trebuie să țină seama în special de consecințele neexecutării asupra intereselor private și publice, precum și de urgența de a determina statul membru respectiv să se conformeze obligațiilor sale.
În ceea ce privește capacitatea de plată a statului membru, trebuie să se țină seama de evoluția recentă a inflației și a produsului intern brut al acestui stat membru, astfel cum se prezintă la data examinării faptelor de către Curte. În această privință, în cazul unei neîndepliniri a obligației de a adopta măsurile necesare pentru a se conforma unei decizii a Comisiei, împrejurarea că un stat membru a încredințat regiunilor sale sarcina de a pune în aplicare decizia respectivă nu poate avea nicio incidență asupra aplicării articolului 260 TFUE. Astfel, deși fiecare stat membru este liber să repartizeze în mod discreționar competențele între puterea centrală și puterea regională pe plan intern, totuși, în temeiul aceluiași articol, statul membru rămâne singurul care este răspunzător față de Uniune pentru respectarea obligațiilor rezultate din dreptul Uniunii.
În ceea ce privește durata încălcării, aceasta trebuie evaluată ținând seama de momentul în care Curtea apreciază faptele, iar nu de cel în care aceasta din urmă este sesizată de Comisie.
În ceea ce privește gravitatea încălcării, atunci când hotărârea neexecutată privește recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, trebuie să se țină seama de caracterul fundamental al dispozițiilor Tratatului FUE în materie de ajutoare de stat, care constituie expresia uneia dintre misiunile esențiale conferite Uniunii în temeiul articolului 3 alineatul (3) TUE, respectiv instituirea unei piețe interne, precum și în temeiul Protocolului nr. 27 privind piața internă și concurența, care, în aplicarea articolului 51 TUE, face parte integrantă din tratate și potrivit căruia piața internă include un sistem care să garanteze faptul că nu există denaturări ale concurenței. Or, prin restituirea ajutoarelor declarate ilegale și incompatibile cu piața comună se elimină denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial furnizat și, prin restituirea menționată, beneficiarul pierde avantajul de care profitase pe piață în raport cu concurenții săi.
(a se vedea punctele 117-120, 125-127, 131 și 132)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 141 și 143-145)