Language of document :

Acțiune introdusă la 19 noiembrie 2015 - Guardian Europe/Uniunea Europeană

(Cauza T-673/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Guardian Europe Sàrl (Bertrange, Luxemburg) (reprezentanți: F. Louis, avocat, și C. O’Daly, solicitor)

Pârâte: Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

(1) să acorde despăgubiri reclamantei pentru următoarele prejudicii cauzate ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunțat într-un termen rezonabil: (a) costuri aferente garanției în valoare de 936 000 EUR, (b) costuri de oportunitate/pierderea profitului de 1 671 000 EUR și (c) prejudiciul moral, evaluat la 14,8 milioane EUR;

(2) să acorde dobânzi la sumele solicitate la punctul (1) de mai sus, în măsura în care este relevant, la rata medie aplicată de Banca Centrală Europeană la momentul relevant pentru principalele sale operațiuni de refinanțare plus două puncte procentuale;

(3) să acorde despăgubiri reclamantei pentru prejudiciile cauzate ca urmare a încălcării de către Comisie și de către Tribunal a principiului egalității de tratament, în special în următoarele sume: (a) costuri aferente garanției de 1 547 000 de EUR, (b) costuri de oportunitate/pierderea profitului de 9 292 000 EUR și (c) prejudiciul moral, evaluat la 14,8 milioane EUR;

(4) să acorde dobânzi la sumele solicitate la punctul (3) de mai sus, în măsura în care este relevant, la rata medie aplicată de Banca Centrală Europeană la momentul relevant pentru principalele sale operațiuni de refinanțare plus două puncte procentuale;

(5) să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe dreptul reclamantei la despăgubiri din partea Uniunii Europene în temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE ca urmare a încălcării de către Tribunal a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil, care rezultă din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din articolul 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Lipsa pronunțării într-un termen rezonabil a determinat trei tipuri de prejudicii pentru reclamantă între 12 februarie 2010 și 27 septembrie 2012: (1) costuri crescute legate de o garanție bancară pentru cuantumul amenzii pe care reclamanta nu a plătit-o imediat Comisiei ca urmare a adoptării Deciziei C (2007)5791 final din 28 noiembrie 2007 în cazul COMP/39165 – Sticlă plată, (2) costuri de oportunitate, deoarece dobânzile reduse primite la valoarea amenzii restituite cu întârziere reclamantei în urma deciziei Curții de Justiție din 2014 sunt mult inferioare profitului pe care l-ar fi putut obține reclamanta dacă, în loc să plătească această sumă Comisiei în 2008, ar fi investit-o în afacerea sa, (3) prejudiciul moral ca urmare a deciziei prin care s-a impus în mod eronat cea mai mare amendă reclamantei în noiembrie 2007 și ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunțat într-un termen rezonabil, aspecte remediate cu întârziere de Curtea de Justiție în noiembrie 2014.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că reclamanta are dreptul la daune-interese din partea Uniunii Europene în temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE deoarece Comisia Europeană și Tribunalul au încălcat vădit principiul egalității de tratament și au discriminat reclamanta. Decizia C (2007)5791 final din 28 noiembrie 2007 în cazul COMP/39165 - Sticlă plată a exclus în mod nejustificat vânzările interne atunci când s-au calculat amenzile aplicate celorlalți destinatari ai deciziei și nu a rectificat discriminarea ulterioară a reclamantei, care, în calitate de producător neintegrat, nu avea vânzări interne. Tribunalul a agravat eroarea Comisiei, validând excluderea acestor vânzări interne efectuată prin decizie. Această eroare a fost corectată de Curtea de Justiție abia în noiembrie 2014, atunci când a redus amenda din decizie cu 44,4 milioane EUR. Totuși, această reducere nu a compensat prejudiciile suferite de reclamantă între noiembrie 2007 și noiembrie 2014, determinate de faptul că a primit o amendă majorată nejustificat, ceea ce a sugerat că are o răspundere specială pentru cartelul sticlă plată și de asemenea a condus la costuri financiare suplimentare. Acțiunea nejustificată a Comisiei și a Tribunalului a determinat aceleași trei tipuri de pierderi ale reclamantei precum cele subliniate la primul motiv, dar pentru perioada mai îndelungată dintre noiembrie 2007 și noiembrie 2014.

____________