HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
17 februarie 2011(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative F1‑LIVE – Mărcile comunitară figurativă și naționale și internațională verbale anterioare F1 și F1 Formula 1 – Respingerea opoziției de către camera de recurs – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑10/09,
Formula One Licensing BV, cu sediul în Rotterdam (Țările de Jos), reprezentată de B. Klingberg și K. Sandberg, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
intervenienta în fața Tribunalului admisă să substituie Racing‑Live SAS, cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, fiind
Global Sports Media Ltd, cu sediul în Hamilton (Bermuda), reprezentată inițial de T. de Haan și J.‑J. Evrard, avocați, și ulterior de T. de Haan, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 octombrie 2008 (cauza R 7/2008‑1) privind o procedură de opoziție între Racing‑Live SAS și Formula One Licensing BV,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, domnii S. Papasavvas și N. Wahl (raportor), judecători,
grefier: doamna K. Pocheć, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 30 martie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 10 aprilie 2009,
în urma ședinței din 10 iunie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 13 aprilie 2004, Racing‑Live SAS a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasele 16, 38 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund pentru fiecare dintre aceste clase următoarei descrieri:
– clasa 16: „Reviste, broșuri, cărți; toate aceste produse referitoare la formula 1”;
– clasa 38: „Comunicații și difuzare de carte, reviste și ziare prin terminale de calculator; toate aceste servicii referitoare la formula 1”;
– clasa 41: „Publicare electronică de cărți, reviste și periodice; informații în materie de divertisment; organizare de concursuri pe internet; rezervarea de locuri pentru spectacole; jocuri online; toate aceste servicii referitoare la formula 1”.
4 Această cerere de înregistrare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 5/2005 din 31 ianuarie 2005.
5 La 2 mai 2005, reclamanta, Formula One Licensing BV, a formulat opoziție, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva înregistrării mărcii solicitate, invocând un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009].
6 Opoziția s‑a întemeiat în special pe următoarele înregistrări anterioare:
– trei înregistrări ale semnului verbal F1: acest semn făcuse obiectul înregistrării internaționale nr. 732134 din 20 decembrie 1999, producând efecte în Danemarca, în Germania, în Spania, în Franța, în Italia și în Ungaria, pentru produse și servicii din clasele 16, 38 și 41, acoperind în special produsele și serviciile vizate de marca solicitată, al înregistrării germane nr. 30007412 din 10 mai 2000, pentru produse din clasa 41 și care corespund următoarei descrieri: „organizarea de evenimente sportive”, și al înregistrării din Regatul Unit nr. 2277746D din 13 august 2001, pentru produse și servicii din clasele 16 („hârtie, carduri, carton, seturi de imprimare, pictură și desen; cataloage”) și 38 („servicii de telecomunicații; transmitere electronică de date, imagini și sunete prin terminale și rețele informatice”);
– înregistrarea mărcii comunitare figurative nr. 631531, înregistrată la 19 mai 2003, pentru produse și servicii din clasele 16, 38 și 41, privind mai ales produsele și serviciile vizate de marca solicitată, reprezentată mai jos:
7 Opoziția se întemeia pe totalitatea produselor și a serviciilor acoperite de mărcile anterioare și era îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor desemnate de marca solicitată.
8 Se revendica de către reclamantă caracterul distinctiv ridicat al tuturor mărcilor al căror titular era în temeiul utilizării lor, de mai mulți ani, în raport cu diverse produse și servicii.
9 Prin Decizia din 17 octombrie 2007, divizia de opoziție a OAPI, întemeindu‑se numai pe înregistrarea internațională anterioară nr. 732134, a respins cererea de înregistrare a unei mărci comunitare. Aceasta a constatat că exista o similitudine sau o identitate între produsele și serviciile pe care mărcile în conflict le desemnează și un grad mediu de similitudine între semnele în conflict și, prin urmare, un risc de confuzie între mărcile în conflict în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
10 La 14 decembrie 2007, intervenienta a formulat o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de opoziție.
11 Prin Decizia din 16 octombrie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a anulat decizia diviziei de opoziție. Aceasta a considerat că, chiar dacă exista o identitate sau o similitudine între produsele și serviciile în cauză, nu exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 între marca solicitată și cele al căror titular era reclamanta, dat fiind că semnele în conflict prezentau diferențe vădite. În plus, camera de recurs a considerat că publicul relevant, compus din consumatori obișnuiți și din utilizatori profesionali, percepea combinația literei „f” și a cifrei „1” ca fiind denumirea generică a unei categorii de mașini de curse și, prin extindere, de curse care implică astfel de mașini. Camera de recurs a concluzionat în sensul că renumele mărcilor anterioare privea numai elementul „f 1” al mărcii înregistrate sub numărul 631531.
12 În ceea ce privește articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs a considerat că, deși marca figurativă anterioară poate vehicula o imagine de tehnologie de vârf, de exclusivitate și de lux, singurul vector de comunicare a acestei imagini era elementul „f 1” ca logotip F1. Cu toate acestea, puțini consumatori ar atribui un caracter distinctiv abrevierii F1, cu excepția cazului în care este însoțită de logotipul menționat. În această privință, camera de recurs a constatat că niciun element al mărcii solicitate nu amintea acest logotip publicului și că, prin urmare, marca solicitată nu ar parazita mărcile anterioare, nu ar atinge renumele mărcilor respective și nici nu ar permite titularului său să obțină un profit nejustificat din imaginea pozitivă a acestor mărci.
Procedura și concluziile părților
13 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2009, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
14 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată;
– obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața OAPI.
15 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Prin faxul din 8 iunie 2010, Racing‑Live și Global Sports Media Ltd au informat Tribunalul că cea dintâi transferase marca solicitată (F1‑LIVE) celei de a doua și au solicitat ca Global Sports Media, în calitate de nou titular al mărcii menționate, să fie autorizată să se substituie titularului inițial în procedura în cauză. Întrucât OAPI a indicat, în cadrul ședinței, că nu are obiecțiuni cu privire la această cerere de substituire, Tribunalul a autorizat substituirea solicitată, ceea ce a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței.
În drept
1. Cu privire la admisibilitatea înscrisurilor prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului
17 OAPI și intervenienta susțin, cu titlu introductiv, că anexele A 6-A 10 la cererea introductivă nu au fost niciodată prezentate în cadrul procedurii administrative în fața OAPI, astfel încât trebuie să fie declarate inadmisibile.
18 Potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunea în anulare în fața Tribunalului vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs în sensul articolului 63 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009), astfel încât funcția Tribunalului nu este, în acest cadru, de a reexamina împrejurările de fapt prin prisma documentelor prezentate pentru prima oară în fața sa. Elemente de fapt care sunt invocate în fața Tribunalului fără să fi fost invocate anterior în fața instanțelor OAPI nu pot afecta legalitatea unei astfel de decizii decât dacă OAPI ar fi trebuit să le ia în considerare din oficiu [Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2004, Samar/OAPI – Grotto (GAS STATION), T‑115/03, Rec., p. II‑2939, punctul 13, și Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, Rec., p. II‑4891, punctul 19].
19 În speță, anexele A 6-A 10 corespund unor înscrisuri care nu au fost prezentate anterior în fața OAPI și trebuie, în consecință, să fie declarate inadmisibile fără a fi necesar să se examineze forța lor probantă sau să fie ascultate într‑o măsură mai largă părțile (a se vedea în acest sens Hotărârea ARTHUR ET FELICIE, citată anterior, punctul 19 și jurisprudența citată).
2. Cu privire la fond
20 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din același regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
21 Reclamanta consideră, în esență, că există un risc de confuzie între marca solicitată și mărcile anterioare, care se bucură de un foarte mare renume.
22 Mai întâi, reclamanta arată că faptul că produsele și serviciile în cauză erau identice în cea mai mare parte și extrem de similare în rest nu a fost luat în considerare de camera de recurs. În continuare, camera de recurs, în mod eronat, ar fi presupus că, într‑o prezentare grafică obișnuită, combinația literei „f” și a cifrei „1” nu ar fi percepută de public drept o marcă din cauza caracterului său pretins generic și descriptiv și a pretinsei sale lipse totale de caracter distinctiv. În plus, dat fiind că elementul „f 1” ar constitui elementul dominant al mărcii contestate, ar exista o mare similitudine în planurile vizual, fonetic și conceptual între mărcile verbale anterioare și marca solicitată și, prin urmare, un risc de confuzie, chiar dacă mărcile verbale anterioare nu ar fi dotate decât cu un caracter distinctiv scăzut. În sfârșit, un risc de confuzie ar exista de asemenea între marca solicitată și marca comunitară figurativă F1 Formula 1, care ar deține un caracter distinctiv deosebit de ridicat.
23 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
24 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară ori din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară.
25 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și produselor sau serviciilor în discuție, și ținând seama de toți factorii pertinenți ai cauzei, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
26 În scopul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., p. II‑43, punctul 42 și jurisprudența citată].
27 În speță, camera de recurs a concluzionat, la punctul 27 din decizia atacată, că publicul relevant era compus din consumatorul mediu al Uniunii Europene, iar riscul de confuzie între mărcile în conflict, prin urmare, trebuia să fie examinat în raport cu acest public. Această concluzie, care, în cele din urmă, nu a fost contestată de părți, ținând seama de natura produselor și a serviciilor avute în vedere, trebuie să fie aprobată.
28 În continuare, în ceea ce privește similitudinea produselor și a serviciilor în cauză, este suficient să se constate că, la punctele 25 și 26 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că activitățile intervenientei cu privire la vânzarea de produse de imprimerie și de comunicare prin internet (și anume produsele și serviciile din clasele 16 și 38) erau identice celor ale reclamantei, iar serviciile de publicare online și de divertisment online referitoare la formula 1 (și anume serviciile din clasa 41) și serviciile propuse de reclamantă erau foarte similare.
29 Prin urmare, camera de recurs nu a omis să aprecieze gradul de similitudine al produselor și al serviciilor în cauză. Așadar, motivul invocat de reclamantă în această privință trebuie să fie respins ca fiind nefondat.
30 În sfârșit, reclamanta se opune aprecierii camerei de recurs potrivit căreia nu există o puternică similitudine între semnele în cauză, nici un risc de confuzie.
– Cu privire la compararea semnelor în conflict și perceperea lor de publicul relevant
31 Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a semnelor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 35 și jurisprudența citată).
32 Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciate fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 41 și jurisprudența citată). Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea Curții OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 42, și Hotărârea Curții din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 42). Aceasta ar putea fi situația în special atunci când această componentă poate domina prin ea însăși imaginea mărcii respective, pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (Hotărârea Nestlé/OAPI, citată anterior, punctul 43).
33 Totuși, dincolo de cazul obișnuit în care consumatorul mediu percepe o marcă precum un tot și în pofida împrejurării că impresia de ansamblu poate fi dominată de una sau mai multe componente ale unei mărci complexe, nu este în niciun caz exclus ca, într‑o anumită situație, o marcă anterioară utilizată de un terț în cadrul unui semn compus care cuprinde denumirea întreprinderii acestui terț să păstreze o poziție distinctivă autonomă în cadrul semnului compus, fără să constituie totuși elementul dominant al acestuia. În acest caz, impresia de ansamblu produsă de semnul compus poate determina publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin, cel puțin, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, caz în care trebuie reținută existența unui risc de confuzie (Hotărârea Curții din 6 octombrie 2005, Medion, C‑120/04, Rec., p. I‑8551, punctele 30 și 31).
34 În speță, trebuie să se constate că marca solicitată prezintă un caracter complex, întrucât este compusă din două elemente verbale, și anume „f 1” și „live”, separate de o liniuță de unire, și din câteva elemente figurative. Cele două elemente verbale sunt situate într‑un dreptunghi de culoare închisă care cuprinde, în centru, o figură circulară reprezentată într‑un degradeu de la alb la negru. Elementul „f 1” este scris cu culoare albă în partea superioară stângă a dreptunghiului, în timp ce elementul „live” este reprodus cu litere negre cu marginea albă în partea mediană dreaptă a dreptunghiului.
35 Mărcile anterioare pe care este întemeiată opoziția sunt marca comunitară figurativă F1 Formula 1 și mărcile naționale și internațională verbale F1.
36 În vederea comparării semnelor în litigiu, reclamanta a formulat diverse argumente prin care a urmărit să fie recunoscut faptul că elementul „f 1” constituie elementul dominant al mărcii solicitate. Aceasta amintește și faptul că abrevierea F1, într‑o prezentare grafică obișnuită, a fost înregistrată în mai multe țări. În plus, aceasta contestă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia abrevierea menționată nu ar avea decât un caracter distinctiv scăzut, iar publicul relevant nu ar percepe combinația literei „f” și a cifrei „1” ca fiind o marcă.
37 Având în vedere incidența aspectului privind elementul dominant asupra aprecierii similitudinii semnelor în conflict, aceste argumente trebuie analizate înainte de a compara aceste semne.
38 Trebuie să se constate că, în decizia atacată, camera de recurs a concluzionat, în primul rând, că publicul relevant ar percepe combinația literei „f” și a cifrei „1” ca fiind abrevierea formulei 1, care desemnează în general o categorie de mașini de curse și, prin extindere, curse care implică astfel de mașini (punctul 33 din decizia atacată). În al doilea rând, aceasta a concluzionat că publicul relevant putea să perceapă elementul „f 1” din marca comunitară înregistrată sub numărul 631531 ca fiind marca utilizată de reclamantă în raport cu activitățile sale comerciale în domeniul curselor de mașini de formula 1 (punctul 34 din decizia atacată). Camera de recurs a dedus din aceasta că trebuia să se facă o distincție între elementul „f 1” ca simplă combinație dintre o literă și o cifră și F1 ca logotip (punctul 35 din decizia atacată).
39 Această concluzie trebuie acceptată.
40 În primul rând, din elementele de probă aflate la dosar rezultă că promovarea făcută de reclamantă în cursul ultimilor zece ani privește numai marca figurativă comunitară nr. 631531 și că, acordând licențe, aceasta a pus accentul pe logotipul F1 impunând linii directoare, precum și instrucțiuni de concepere, pentru a garanta o folosire constantă a acestor mărci.
41 Aplicarea acestor reguli stricte a permis reclamantei să facă astfel încât publicul relevant să perceapă în mod constant elementul „f 1” ca reprezentând logotipul F1.
42 Cu toate acestea, trebuie să se constate că reclamanta nu a impus reguli în ceea ce privește utilizarea elementului „f 1” în alt sens decât cel al logotipului F1, cum este cazul în înregistrarea internațională nr. 732134. Or, este cert că elementul „f 1” este întotdeauna folosit de reclamantă sau de titularii de licențe în combinație cu logoul F1 (cu excepția cazului în care logoul nu poate fi reprodus din cauza naturii înseși a modului de comunicare utilizat).
43 În al doilea rând, din elementele de probă prezentate de reclamantă, în special din rezultatele unui sondaj de opinie realizat în Germania și din declarația unui martor, rezultă că marele public nu ignoră că „F1” este abrevierea uzuală pentru „formula 1”, care desemnează o categorie de mașini de curse și, prin extindere, curse care implică astfel de mașini. În plus, „formula 1” este utilizată în mod generic pentru a desemna un sport de curse automobilistice, pe care publicul nu le va asocia în mod specific cu cursele organizate de grupul din care face parte reclamanta, ci cu categoria superioară a oricărei curse automobilistice. Astfel, nu există un alt cuvânt sau expresie adecvată pentru a desemna acest tip de sport.
44 Pe de altă parte, trebuie subliniat că reclamanta nu contestă concluzia camerei de recurs potrivit căreia „formula 1” este o expresie uzuală a limbajului curent care desemnează mașinile de curse și, prin extindere, curse de mașini și că F1 este abrevierea binecunoscută a expresiei menționate. În plus, probele aduse de reclamantă, în special înscrisurile anexate la declarația martorului citat la punctul precedent, demonstrează de asemenea că abrevierea F1 poate fi utilizată într‑un context descriptiv. Prin urmare, abrevierea F1 este la fel de generică precum expresia „formula 1”.
45 În acest context, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în general, publicul nu va considera un element descriptiv al unei mărci complexe drept elementul distinctiv și dominant al impresiei de ansamblu produse de această marcă [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 27 noiembrie 2007, Gateway/OAPI – Fujitsu Siemens Computers (ACTIVY Media Gateway), T‑434/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 47 și jurisprudența citată].
46 În plus, numai faptul că marca verbală anterioară a fost înregistrată ca marcă națională sau internațională nu exclude ca aceasta să fie larg descriptivă sau, cu alte cuvinte, ca aceasta să nu posede decât un caracter distinctiv intrinsec scăzut în raport cu produsele și serviciile vizate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 octombrie 2009, Deutsche Rockwool Mineralwoll/OAPI – Redrock Construction (REDROCK), T‑146/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 51 și jurisprudența citată].
47 În acest cadru, trebuie amintit că validitatea unei mărci internaționale sau naționale, în speță aceea a mărcilor reclamantei, nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci comunitare, ci numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul membru respectiv [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2008, Shaker/OAPI – Limiñana y Botella (Limoncello della Costiera Amalfitana shaker), T‑7/04, Rep., p. II‑3085, punctul 26 și jurisprudența citată].
48 Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că OAPI era obligat să verifice în ce mod publicul relevant percepea elementul „f 1” în marca solicitată.
49 Având în vedere aceste considerații și ținând seama de elementele de probă prezentate, trebuie să se concluzioneze că publicul relevant nu percepe elementul „f 1” în marca solicitată ca pe un element distinctiv, ci ca pe un element utilizat în scopuri descriptive.
50 Prin urmare, camera de recurs, în mod întemeiat, a considerat că elementul „f 1”, într‑o prezentare grafică obișnuită, nu avea decât un caracter distinctiv scăzut în raport cu produsele și cu serviciile avute în vedere și că renumele eventual al mărcii comunitare figurative utilizate în Uniune era esențial legat de logotipul însuși.
51 Cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Medion, punctul 33 de mai sus, invocată de reclamantă în cadrul ședinței, nu este pertinentă în prezenta cauză. În speță, trebuie să se constate că semnul F1 nu ocupă o poziție distinctivă autonomă în marca solicitată, dat fiind că, astfel cum s‑a constatat deja mai sus, publicul relevant percepe elementul „f 1” ca un element descriptiv al mărcii respective.
52 În consecință, argumentul reclamantei potrivit căruia elementul „F1” are un caracter distinctiv deosebit de ridicat, precum și cel potrivit căruia acest element, într‑o prezentare grafică standard, se bucură de o reputație egală cu cea a logotipului trebuie să fie respinse ca fiind nefondate. În același mod, contrar față de ceea ce afirmă reclamanta, utilizarea serioasă a mărcilor verbale naționale și internațională anterioare nu poate fi dedusă din elementele de probă prezentate referitoare la logotipul F1.
– Cu privire la comparația mărcii solicitate cu mărcile verbale naționale și internațională anterioare F1
53 În speță, mărcile naționale și internațională anterioare sunt mărci verbale, constituite din elementul „f 1”, în timp ce marca solicitată este o marcă complexă (a se vedea punctul 34 de mai sus).
54 În această privință, trebuie să se sublinieze că semnele în cauză prezintă anumite puncte de similitudine datorită elementului „f 1” care le este comun. Cu toate acestea, acestea diferă în plan vizual, datorită lungimii lor, a prezenței cuvântului „live” și a faptului că marca solicitată cuprinde un element figurativ.
55 În plan fonetic, trebuie să se constate că marca solicitată cuprinde două cuvinte, iar mărcile anterioare unul singur. Trebuie să se constate că adăugarea în marca solicitată a unui cuvânt suplimentar, care este pronunțat, contrabalansează, într‑o anumită măsură, elementul comun „f 1”. Cu toate acestea, datorită faptului că semnele în conflict cuprind amândouă elementul „f 1”, care este primul pronunțat în marca solicitată, în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat în sensul existenței unui anumit grad de similitudine în plan fonetic.
56 În plan conceptual, trebuie subliniat că marca anterioară desemnează un tip deosebit de mașini de curse, și anume mașinile de formula 1, și poate fi percepută de asemenea ca făcând implicit referire la cursele de formula 1. Marca solicitată vehiculează același mesaj, dar adăugarea cuvântului „live”, care evocă rezumarea sau transmiterea în direct a unui eveniment, o face mai bogată din punct de vedere conceptual decât marca anterioară. Prin urmare, deși elementul verbal comun „f 1” implică faptul că semnele în conflict prezintă anumite elemente de asemănare în plan conceptual, gradul acestei similitudini rămâne scăzut.
57 Astfel cum a constatat și camera de recurs, dat fiind că, din cauza faptului că singurul semn pe care au învățat să îl asocieze cu reclamanta este logotipul mărcii F1 Formula 1, iar nu cel care figurează într‑o prezentare grafică standard, consumatorii nu vor face legătura între elementul „f 1” cuprins în marca solicitată și reclamantă și vor considera F1 într‑o prezentare grafică obișnuită ca fiind abrevierea pentru „formula 1”, cu alte cuvinte, o indicație descriptivă, trebuie să se constate că nu există un risc de confuzie între mărcile în conflict.
58 Așadar, este necesar să se compare marca solicitată cu marca comunitară figurativă F1 Formula 1 a reclamantei.
– Cu privire la comparația dintre marca solicitată și marca comunitară figurativă anterioară F1 Formula 1
59 Astfel cum a constatat camera de recurs în mod întemeiat, marca solicitată prezintă cu marca comunitară figurativă anterioară F1 Formula 1 diferențe vădite în privința aspectului general. În marca solicitată, litera „f” și cifra „1” sunt drepte și separate, în timp ce, în marca anterioară menționată, aceste elemente sunt înclinate către dreapta și sunt scrise astfel încât spațiul dintre ele creează forma elementului numeric. Aceste două elemente sunt în plus reprezentate într‑un contrast net de culori. Partea dreaptă a mărcii cuprinde linii care se estompează, reprezentând probabil viteza. Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, în plan vizual, nu există nicio similitudine între mărcile în cauză.
60 În planurile fonetic și conceptual, rezultatul examinării este identic cu cel al examinării F1 ca semn verbal (a se vedea punctele 55 și 56 de mai sus), implicând un anumit grad de similitudine sub aspectele fonetic și conceptual.
61 În speță, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, caracterizată prin lipsa similitudinii vizuale și faptul că similitudinea în planurile fonetic și conceptual nu este decât limitată, este suficient să se constate că în mod întemeiat camera de recurs a reținut că nu exista un risc de confuzie între semnele în litigiu, întrucât publicul relevant nu va confunda marca solicitată cu cea a reclamantei. În această privință, trebuie să se sublinieze că sensul generic atribuit de public semnului F1 garantează că acest public va înțelege că marca solicitată privește formula 1, dar, din cauza aspectului general complet diferit, nu va stabili o legătură cu activitățile reclamantei.
62 Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, primul motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
63 Reclamanta susține că, în mod eronat, camera de recurs a respins argumentul potrivit căruia elementul comun, și anume elementul „f 1”, este suficient pentru a crea o legătură, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, între semnele în conflict în viziunea publicului. În consecință, camera de recurs ar fi omis de asemenea să examineze dacă marca solicitată era susceptibilă să obțină în mod întemeiat profit din renumele și din caracterul distinctiv al mărcilor anterioare și să aducă astfel prejudiciu titularului lor.
64 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
65 Din modul de redactare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 rezultă că aplicarea acestuia este supusă următoarelor trei condiții, și anume: în primul rând, identitatea sau similitudinea dintre mărcile în conflict, în al doilea rând, existența unui renume al mărcii anterioare invocat în sprijinul opoziției și, în al treilea rând, existența riscului ca utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau să aducă atingere acestora. Aceste trei condiții sunt cumulative, iar neîndeplinirea uneia dintre ele este suficientă pentru a face inaplicabilă prevederea amintită [Hotărârea Tribunalului din 25 mai 2005, Spa Monopole/OAPI – Spa‑Finders Travel Arrangements (SPA FINDERS), T‑67/04, Rec., p. II‑1825, punctul 30].
66 Trebuie de asemenea amintit că rezultă din jurisprudență că atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, atunci când au loc, sunt consecința unui anumit grad de similitudine între mărcile în conflict, din cauza căreia publicul vizat realizează o asociere între aceste mărci, cu alte cuvinte, stabilește o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, Rep., p. I‑8823, punctul 30 și jurisprudența citată).
67 Astfel cum reiese de la punctul 66 din decizia atacată, semnul a cărui utilizare și, eventual, renume le‑a dovedit reclamanta este exclusiv cel care a făcut obiectul înregistrării comunitare nr. 631531, și anume versiunea logotip. Prin urmare, prima problemă care se ridică este dacă mărcile figurative în cauză sunt identice sau similare. Astfel, caracterul distinctiv și renumele semnului constă în fuziunea virtuală a literei „f” și a cifrei „1”, reprezentate în culori foarte contrastante. Numai prezența literei „f” și a cifrei „1” în marca solicitată, prezență care nu ar avea niciun caracter distinctiv, nu poate fi suficientă pentru a concluziona în sensul existenței unei legături între mărcile în cauză. În consecință, în pofida unei anumite asemănări sub aspect fonetic și conceptual, concluzia camerei de recurs potrivit căreia niciun element al mărcii solicitate nu amintește logotipul F1 publicului trebuie să fie confirmată, semnele în conflict neputând fi considerate ca fiind similare.
68 Dat fiind că una dintre cele trei condiții cumulative amintite la punctul 65 de mai sus nu este îndeplinită, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă a treia condiție de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 este îndeplinită în speță.
69 Rezultă că și al doilea motiv trebuie să fie respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
70 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Formula One Licensing BV la plata cheltuielilor de judecată.
Martins Ribeiro | Papasavvas | Wahl |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 februarie 2011.
Semnături