Language of document :

Recurs introdus la 20 februarie 2015 de Ferriera Valsabbia SpA, Valsabbia Investimenti SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014 în cauza T-92/10, Ferriera Valsabbia și Valsabbia Investimenti/Comisia

(Cauza C-86/15 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Ferriera Valsabbia SpA, Valsabbia Investimenti SpA (reprezentanți: D.M. Fosselard, avocat, D. Slater, solicitor, A. Duron, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

Anularea hotărârii atacate a Tribunalului pentru motivele indicate în expunerea cererii

pronunțându-se cu titlu definitiv, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție, anularea deciziei în ceea ce le privește pe recurente;

cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar ajunge la concluzia că nu există niciun motiv care să permită anularea în întregime a deciziei, reducerea amenzii aplicate recurentelor pentru motivele indicate mai sus;

în caz contrar, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunța în mod definitiv în cauză, lăsarea cererii privind cheltuielile de judecată spre a fi soluționată odată cu fondul și trimiterea cauzei la Tribunalul Uniunii Europene spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții;

–    în sfârșit, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul de procedură, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura de pe rolul Tribunalului, cât și în cea de pe rolul Curții.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă următoarele motive:

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 10 din Regulamentul nr. 773/20041 . În special, Tribunalul a reținut că în mod legitim Comisia a readoptat decizia atacată în cadrul procedurii în primă instanță (denumită în continuare „deciziaˮ), fără să fie necesară transmiterea anterioară a unei noi comunicări privind obiecțiunile.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele rețin că Tribunalul a încălcat articolul 14 din Regulamentul nr. 773/2014. Încălcarea constă în faptul că Tribunalul a stabilit că în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1/20032 , Comisia putea readopta decizia, fără ca reprezentanții statelor membre să fi avut posibilitatea de a audia în mod direct întreprinderile.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat principiul colegialității. Tribunalul a statuat că în mod legitim Comisia a adoptat decizia potrivit unei proceduri în care colegiul nu a adoptat întregul text al deciziei în același moment, ci două părți ale deciziei au fost adoptate în două momente diferite, întemeindu-se pe împrejurarea că aceste două părți, luate împreună, puteau constitui o decizie completă.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această încălcare constă într-o încălcare de către Tribunal a dreptului recurentelor la un proces desfășurat într-un termen rezonabil. În concret, între închiderea fazei scrise a procedurii și decizia de deschidere a fazei orale de către Tribunal au trecut aproximativ trei ani. O astfel de întârziere a încălcat dreptul prevăzut la articolul 47 din cartă la o cale de atac eficientă și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În speță, încălcarea articolului 47 rezultă ca fiind deosebit de gravă, ținând seama că recurentele au trebuit să aștepte mai mult de 14 ani până când o instanță (Tribunalul) a soluționat cauza pe fond, întrucât prima decizie a Comisiei a fost anulată pentru motive procedurale după o procedură care a durat aproximativ șapte ani.Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 65 din Tratatul CECO. În special, recurentele susțin că Tribunalul nu a ținut seama de contextul specific al Tratatului CECO și de obligațiile de publicitate și de nediscriminare impuse întreprinderilor în contextul tratatului, ceea ce a determinat o aplicare eronată a jurisprudenței Curții cu privire la noțiunea de înțelegere. Recurentele susțin că publicarea, de altfel în mod repetat de a lungul timpului, a unor liste de prețuri nealineate la prețul propus în contextul înțelegerii, a avut ca efect suspendarea înțelegerii, al cărei obiect, potrivit Tribunalului, era stabilirea prețurilor minime. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că

era necesară în plus o distanțare publică.Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale interpretat în lumina articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a statuat că durata procedurii administrative (mai precis a procedurii de la Comisia Europeană) nu era excesivă, în sensul dispozițiilor sus-menționate. În speță, procedura administrativă a durat, în întregime, aproape 54 de luni, procedura inițială și procedura ulterioară de readoptare inclusiv. În plus, termenul de mai mult de doi ani necesar Comisiei pentru a readopta decizia pare excesiv. Motivarea invocată de Tribunal pentru a justifica durata procedurii de readoptare este necorespunzătoare și contra

dictorie, pe lângă faptul că este evidentă încălcarea jurisprudenței anterioare a Tribunalului.Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, recurentele denunță o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului egalității de tratament. În special, în speță, Comisia a împărțit întreprinderile în grupuri pentru a stabili amenda de bază care va fi aplicată fiecărei întreprinderi, încercând, potrivit afirmațiilor din decizie, să mențină o corelație între cota medie de piață a fiecărui grup și amenda de bază aplicată fiecărei întreprinderi din cadrul fiecărui unui grup. Deși a recunoscut ulterior că în cazul unuia dintre aceste grupuri Comisia a subestimat cota medie de piață, astfel încât nu fusese menținut raportul de proporționalitate pe care Comisia intenționa să îl mențină, Tribunalul nu a considerat

că trebuie să restabilească acest raport.