Cauza T‑588/08

Dole Food Company, Inc.
și Dole Germany OHG

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața bananelor – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Noțiunea de practică concertată având un obiect anticoncurențial – Sistem de schimb de informații – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor – Gravitatea încălcării”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013

1.      Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Depunerea tardivă a probelor propuse – Condiții

[art. 256 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (1)]

2.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Prezumție – Condiții

[art. 81 alin. (1) CE]

3.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Obiect anticoncurențial – Criterii de apreciere – Lipsa unei legături directe între practica concertată și prețul de consum – Lipsă de relevanță

[art. 81 alin. (1) CE]

4.      Înțelegeri – Practică concertată – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă – Lipsa unor efecte anticoncurențiale asupra pieței – Lipsă de relevanță – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect – Intenția părților la un acord de a restrânge concurența – Criteriu care nu este necesar – Luarea în considerare a unei astfel de intenții de către Comisie sau de către instanța Uniunii – Admisibilitate

[art. 81 alin. (1) CE]

5.      Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Valoare probatorie a declarațiilor voluntare efectuate de principalii participanți la o înțelegere cu scopul de a beneficia de aplicarea Comunicării privind cooperarea

(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei)

6.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Obligație de a discuta toate punctele de fapt și de drept invocate în cursul procedurii administrative – Lipsă – Indicarea elementelor de apreciere care i‑au permis Comisiei să evalueze gravitatea și durata încălcării – Indicare suficientă – Comunicare ulterioară a unor informații mai precise – Irelevanță

(art. 81 CE, 82 CE și 253 CE)

7.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de natura încălcării – Discuție între concurenți cu privire la factorii de stabilire a prețurilor și la evoluția prețurilor înainte de stabilirea prețurilor lor de referință – Încălcare prin obiect

[art. 81 alin. (1) CE]

8.      Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Decizie care nu este identică cu comunicarea privind obiecțiunile – Încălcarea dreptului la apărare – Condiție – Demonstrarea de către întreprinderea în cauză a imputării unor noi obiecțiuni

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

9.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de condițiile normale de pe piața relevantă – Piață supusă unui context de reglementare specific și organizată în cicluri săptămânale – Criterii de apreciere

[art. 81 alin. (1) CE]

10.    Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de calendarul și de frecvența comunicațiilor – Circumstanțe proprii pieței și obiectului concertării – Criterii de apreciere – Necesitatea existenței unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Prezumție de existență a acestei legături

[art. 81 alin. (1) CE]

11.    Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerințe similare în ceea ce privește criticile invocate în susținerea unui motiv – Critici care nu au fost expuse în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri anexate cererii introductive – Inadmisibilitate

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

12.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Marjă de apreciere a Comisiei – Practică decizională anterioară – Caracter indicativ

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

13.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Situația financiară a întreprinderii în cauză – Luare în considerare – Lipsa unei obligații

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 40-42)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 55-57, 60-62, 427 și 541)

3.      În materie de concurență, în ceea ce privește posibilitatea de a considera că o practică concertată are un obiect anticoncurențial, deși aceasta nu are legătură directă cu prețul de consum, modul de redactare a articolului 81 alineatul (1) CE nu permite să se considere că ar fi interzise numai practicile concertate care au efect direct asupra prețului achitat de consumatorii finali. Dimpotrivă, din cuprinsul articolului 81 alineatul (1) litera (a) CE menționat reiese că o practică concertată poate avea un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în stabilirea, direct sau indirect, de prețuri de cumpărare sau de vânzare sau de orice alte condiții de tranzacționare.

Articolul 81 CE urmărește, asemenea altor norme de concurență prevăzute de tratat, să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci și structura pieței și, prin aceasta, concurența ca atare. În special, faptul că o practică concertată nu are o incidență directă asupra nivelului prețurilor nu împiedică constatarea faptului că aceasta a limitat concurența dintre întreprinderile în cauză. Așadar, constatarea existenței obiectului anticoncurențial al unei practici concertate nu depinde de existența unei legături directe între aceasta și prețul de consum.

(a se vedea punctele 64, 65 și 546)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 68-70, 412, 413, 543 și 544)

5.      Faptul de a solicita beneficiul aplicării Comunicării din 2002 privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri în scopul obținerii unei reduceri a cuantumului amenzii nu determină în mod obligatoriu o incitare la prezentarea unor elemente de probă deformate cu privire la ceilalți participanți la înțelegerea incriminată. Într‑adevăr, orice tentativă de a induce în eroare Comisia ar putea repune în discuție sinceritatea și caracterul complet al cooperării solicitantului și, prin urmare, ar pune în pericol posibilitatea ca acesta să beneficieze pe deplin de Comunicarea privind cooperarea.

Constatarea potrivit căreia încălcarea reținută în final în decizia atacată nu corespunde în toate punctele cu indicațiile conținute în cererea de clemență în ceea ce privește obiectul comportamentului ilicit, durata acestuia și numărul de întreprinderi implicate și sancționate nu este de natură să demonstreze că autorul respectivei cereri și declarațiile acestuia, pe care sunt parțial întemeiate concluziile Comisiei privind existența unei încălcări a articolului 81 CE, sunt lipsite de credibilitate.

(a se vedea punctele 91 și 100)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 125, 126, 133, 264 și 647)

7.      În materie de concurență, este necesar să se stabilească o distincție între, pe de o parte, concurenții care strâng informații în mod independent sau discută despre prețuri viitoare cu clienți și cu terți și, pe de altă parte, concurenții care discută despre factorii de stabilire a prețurilor și despre evoluția prețurilor cu alți concurenți înainte de a‑și stabili prețurile de referință. Dacă primul comportament nu suscită nicio dificultate în privința exercitării unei concurențe libere și nedenaturate, acest lucru nu este valabil pentru cel de al doilea, care contrazice cerința potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună, întrucât această cerință de autonomie se opune în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între astfel de operatori, care are drept obiect sau drept efect fie influențarea comportamentului pe piață al unui concurent prezent sau potențial, fie dezvăluirea către un astfel de concurent a comportamentului a cărui adoptare pe piață s‑a decis sau se intenționează.

Deși anumite informații comunicate puteau fi obținute din alte surse, instituirea unui astfel de sistem de schimburi permite întreprinderilor în cauză să aibă cunoștință de aceste informații într‑un mod mai simplu, mai rapid și mai direct și să realizeze o evaluare comună actualizată a acestora, creând astfel un climat de siguranță reciprocă în ceea ce privește politicile lor viitoare de prețuri.

Prin intermediul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, întreprinderile în cauză pot dezvălui linia de conduită pe care au în vedere să o adopte sau, cel puțin, să permită fiecăruia dintre participanți să evalueze comportamentul viitor al concurenților și să anticipeze cu privire la linia de conduită pe care își propun să o urmeze în ceea ce privește stabilirea prețurilor de referință. Aceste comunicări pot reduce, așadar, incertitudinea care însoțește deciziile viitoare ale concurenților în ceea ce privește prețurile de referință, întreprinderile coordonând astfel stabilirea respectivelor prețuri și mesajul destinat pieței în loc să își stabilească politica de prețuri în deplină independență.

Nu este necesar ca un schimb de informații să constituie suportul sau să facă parte dintr‑o înțelegere mai largă pentru a putea fi incriminat. Acesta poate fi analizat, în mod autonom, ca o practică concertată având un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în stabilirea în mod direct sau chiar indirect a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiții de tranzacție, astfel cum prevede articolul 81 alineatul (1) litera (a) CE. Or, comunicările de stabilire anticipată a prețurilor care vizează coordonarea prețurilor de referință se referă la stabilirea prețurilor. Acestea dau naștere unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE.

(a se vedea punctele 291, 292, 402, 403, 414, 584, 585, 653 și 654)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 335, 588 și 589)

9.      Schimburile de informații dintre concurenți pot fi contrare normelor privind concurența atunci când atenuează sau suprimă gradul de incertitudine referitor la funcționarea pieței relevante, având drept consecință o restrângere a concurenței între întreprinderi. Aceste norme se opun oricărui contact între operatorii economici atunci când aceste contacte au ca obiect sau ca efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor, precum și de volumul respectivei piețe.

În cazul în care oferta pe o piață este puternic concentrată, schimbul anumitor informații poate fi, în funcție în special de tipul de informații comunicate, de natură să permită întreprinderilor să cunoască poziția și strategia comercială a concurenților lor pe piață, denaturând astfel rivalitatea pe această piață și mărind probabilitatea unei coluziuni, chiar facilitând‑o. În schimb, dacă oferta este dispersată, difuzarea și schimbul de informații dintre concurenți pot fi neutre, chiar pozitive, pentru natura competitivă a pieței. Un sistem de schimb de informații poate constitui o încălcare a normelor de concurență chiar și atunci când piața relevantă nu este o piață oligopolistă puternic concentrată.

O centralizare regulată și la intervale scurte a informațiilor care a avut ca efect creșterea, în mod artificial, a transparenței pe o piață pe care concurența era deja atenuată având în vedere un context de reglementare specific și schimburi de informații prealabile, în special pe o piață organizată în cicluri săptămânale, constituie o încălcare a normelor privind concurența.

(a se vedea punctele 339-341, 405 și 545)

10.    În materie de concurență, în ceea ce privește condițiile în care o concertare ilicită poate fi caracterizată în raport cu numărul și cu regularitatea contactelor între concurenți, atât obiectul concertării, cât și circumstanțele proprii pieței explică frecvența, intervalele și modul în care concurenții intră în contact unii cu ceilalți pentru a conduce la o concertare a comportamentului lor pe piață. Dacă întreprinderile în cauză creează o înțelegere cu un sistem complex de concertare cu privire la un număr ridicat de aspecte ale comportamentului lor pe piață, acestea vor avea nevoie de contacte regulate pe o lungă perioadă. În schimb, dacă concertarea este punctuală și urmărește exclusiv armonizarea comportamentului pe piață în legătură cu un aspect izolat al concurenței, o singură intrare în contact ar putea fi suficientă pentru a realiza scopul anticoncurențial urmărit de întreprinderile respective.

Nu atât numărul de reuniuni dintre întreprinderile respective este important, cât aspectul dacă contactul sau contactele care au avut loc le‑au oferit acestora din urmă posibilitatea să țină cont de schimburile de informații cu concurenții pentru a determina comportamentul lor pe piața în discuție și să înlocuiască în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică. Întrucât se poate dovedi că între aceste întreprinderi a avut loc o concertare și că au rămas active pe piață, în mod justificat se impune ca întreprinderile să facă dovada că această concertare nu a avut nicio influență asupra comportamentului lor pe piața respectivă.

Existența unei singure comunicări de stabilire anticipată a prețurilor între concurenți în perioada în cauză nu ar fi suficientă pentru a caracteriza un comportament coluziv. Însă nu îi poate fi impusă, în schimb, Comisiei, prezentarea probei privind existența unei comunicări săptămânale de stabilire anticipată a prețurilor pe toată perioada în care a avut loc încălcarea. Dovada realității unui anumit număr de schimburi, suficient de coerente, care permit constituirea unui sistem instituit de circulație al informațiilor, este suficientă pentru a caracteriza un comportament coluziv.

(a se vedea punctele 368, 369, 373 și 400)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 461-464)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 660 și 662)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 673)